Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

joi, 22 noiembrie 2012

As I walked home

I couldn`t help but wonder, was it new york, was it mr. Big or was it me.

Sunt barbatii aia care te fac sa te intrebi. Care iti bantuie visele, cosmarele si fanteziile. Barbatii pe care ai fi vrut sa-i ai, stii ca sunt maligni si stii ca nu-i vei putea pastra. Nici nu stii daca ai vrea sa-i pastrezi. Dar stii ca ai vrea sa-i ai.

Poate ei sunt mai intelepti decat mine. Poate ca pentru ei nu sunt eu prajitura, o atat de frumoasa si inmiresmata, care sunt ei pentru mine. Imi imaginez ca pentru ei nu e nici o intrebare, nici o framantare interioara. Desi, pentru mine, e ca o zguduire a pamantului, un moment in care se schimba vieti , se hotarasc destine.
Ma simt tare norocoasa ca se intampla rar si eu ma vindec repede.

Games that I play

De fiecare data cand scriu cu stiloul meu scump simt ca am crescu mare, playing with the big boys.
Si, cand ma gandesc ca toate instrumentele astea scumpe si cu statut de scris le am tocmai de la various big boys care mi le-au dat pentru a ma impresiona, mi se dezumfla balonul.

Poate am cu adevarat prea multa incredere in mine ..

miercuri, 21 noiembrie 2012

My vices

Zilele astea am doua vicii. Sexting (si toate chestiile conexe) si prajituri (only the best).
Si totul functioneaza bine, se pare ca, o cantitate de viciu, imi este vitala. Doar ca nu pot sa-l limitez pe unul fara a abuza de celalalt.
So it`s either sexting all day or cake till i get sick.
Si, cum azi am decis ca-i momentul sa fiu mai pura, i`m now on a shugar high...

At least it`s not sex and alcohol... but we still may get there :))

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

The working class hero

Acu ceva vreme, intr-o perioada neagra, dupa decesul tragic si complet neasteptat al unei iubiri inflacarate, i used guys as a drug. Sue me, i`m a bitch, cum ziceam anterior mea maxima culpa. In asta colectionam oameni, in principal barbati - they beeing my target audience. Si, scoborand din turnul meu de cristal, am luat decizia sa spice things up with the working man. You see, i`ve never been with this simple minded creature. Artisti neintelesi, copii bogati, suflete torturate, jivine care vaneaza succesul, i`ve had it all, dar barbatul simplu, pompier, politist si alte asemenea, the good guy care presteaza munci fizice had eluded me untill then.
So i did the only thing i could, i found him, asked him out and prepared for the adventure. And, having adapted my expectations, it was actually an ok date followed by others.
And then i fell of the edge of the earth. As it often happens with me. And i promisse i`ll stop that.

Dar a fost ceva refreshing about my working class hero. He had the strenght that my artists and various other tortured souls didn`t and he had the courage to just take me in his arms and kiss me.
I hope he`s well and loved by a nice working class lady care nu ii va face rau ca simpla perversiune.
And now i`ll get lost in the fog that surrounds my house and world.

Mea maxima culpa



Am facut multe prostii la viata mea dar rautatea pe care o regret cel mai tare e felul in care am tratat barbatii. I am not the iron lady - devourer of men. Regret faptul ca nu am fost sincera, ca mi-am hranit ego-ul din scancetele lor nevinovate.
Promit ca, de acum, voi articula cuvintele pe care le voi spune de cate ori e necesar pana victima va intelege 'i`m not into you'.
Nu voi da sperante nefondate, nu voi starni fantezii. I`m a changed woman.

vineri, 16 noiembrie 2012

Maine continuam cu my dating life si azi o melodie

Reguli de politete la o despartire

Nu ma despart de nimeni, am avut doar niste conversatii ciudate si nefericite cu un fost.

In primul rand, atat pentru tine cat si pentru ca e politicos, sterge toate mesajele, mailurile si pozele din categoria sexting. Daca exista filme, destroy them. Indiferent daca esti tipa sau tipul, sau orice alta forma de participare intr-o relatie. Sa recitesti over & over conversatii sexy din perioada in care va iubeati, sa vezi poze sau filme e masochist si iti incetineste revenirea. Iar, daca nu suferi, in mod cert va veni vremea cand partenerul pe care il iubesti va descoperi vestigiile sexy ale relatiei tale pierdute. Oricat ai incerca sa-i explici, ceva se va fi stricat iremediabil.
In plus, dupa ce dragostea s-a terminat, mesajele alea suna ca un scenariu prost pentru un porn ieftin sau versuri de manele. 
Oricum, exista un loc special in iad pentru cei care isi santajaza fostii cu mesaje, poze sau video and i`m shure it`s hot and nasty.

Apoi, nu te grabi sa aduni toate cadourile celuilalt intr-o cutie de televizor (litterbox :)) ) si sa i le lasi la usa. Au fost cadouri, voia sa le ai, stop beeing dramatic. Daca iti e prea greu sa le vezi zilnic, du-le in beci, hide them. Candva te vei gandi la ticalosul de azi cu afectiune si, poate vei folosi lenjeria aia scumpa si super in procesul de seductie al altui ticalos. Poate sunt eu prea orgolioasa, dar, aleg sa nu-i arat cat de mult m-a ranit cu exceptia situatiei in care asta l-ar rani pe el mai mult. 

Mai sunt si bunurile comune, daca ati locuit impreuna. Doare si nu te poti gandi la chestii practice, vrei sa il vezi plecat. Dar, peste cateva zile te va enerva foarte tare ca a luat blenderul pe care il foloseai tu sau ca te-a lasat fara juice maker sau cine stie ce alt robot de bucatarie ciudat. Pentru a nu adauga insult to injury, cheama o prietena buna si las-o pe ea sa se ocupe de partaj, ea stie ce iti doresti si va lupta pentru tine like a lioness. Iar, dupa ce iti revii din starea vegetativa, macar nu te vei simti victimizata din nou.

Chestiile lui pe care ti le-a dat imprumut sau cu titlu incert trebuie sa le returnezi. Nu poti pastra vinilurile mele originale pe care ti le-am imprumutat!!! (shoutout catre cineva anume) It`s like theft. Nu conteaza cine s-a despartit de cine sau faptul ca el inca pastreaza pantofii tai preferati. Trebuie sa va intalniti si sa faceti schimb de ostateci. 

Don`t talk smack about him to his friends, people who know him, moove it along and all shall pass.

So, people i`m not seeing, writing, whatevering anymore, do delete those things i`ve written and move on.

Am scris din punctul de vedere al celui suferind pentru ca atunci cand ies dintr-o relatie, ma simt atat de vinovata incat las totul victimei.


joi, 15 noiembrie 2012

Maine - din seria "i used to date"

The working class hero guy

maybe don`t call me

Avand in vedere ca numarul meu de telefon, alaturi de adresa de acasa, de la birou, cnp si nume complet se afla pe internet in numeroase locuri si nu am de ales, orice interactiune cu sexul opus se poate transforma intr-o capcana. Cumva, nedoritii, reusesc sa interpreteze cele mai mici zvacniri ca fiind o invitatie.
O melodie idioata la care rad ca proasta pe facebook devine o acceptare tacita.
Nu, dragi colegi de planeta, nu sunteti singura mea preocupare zilnica, nu ma folosesc de youtube pentru a va transmite mesaje codate.
And i`m not polite or equivocal. So, maybe next time don`t call me at 2 am or ever for that matter.



Si, da, locul asta si twitterul au tocmai menirea de a putea sa injur si sa fac glume nepotrivite cu referinte sexuale fara a fi atasate neaparat de persoana mea semi-publica.

Ta ta

miercuri, 14 noiembrie 2012

The bucharest guy

Din seria ... human beeings whom i`ve been dating, azi urmeaza The bucharest guy.
Localizat in bucuresti, ce surpriza, guy e un apelativ prea juvenil pentru varsta acestui specimen dar perfect potrivit pentru el in general.
Burlac copt cu apucaturi de fata batrana, the bucharest guy poate fi extrem de fermecator. Vazut de la distanta, ascultat la nesfarsit, in special putin sub influenta alcoolului.
The bucharest guy este un maestru, un profesor care vrea sa isi conduca pupila prin meandrele societatii, vrea sa isi creeze propria galateea.

 Ce am invatat eu din the dating game: set your rules, now what you want and go with that. Dar imediat ce iti incalci regulile, oricat de infierbantator ar parea, vei iesi jumulit. If you want to have fun, do exactly that, if you`re searching for a husband, don`t post pictures of your boobs or play the sexual inuendo game.

Si, noi toti, suntem mult mai atrasi de ce nu putem avea. Case and point me, cand sunt indisponibila, devin cea mai fermecatoare creatura, men flock (mostly werdos and creeps, but that`s my target audience apparently). So, free advice, don`t get hung up on the unavailable guy, moove it along si, pana la urma, the hard to get one will chase you.

And the fountain of wisdom is closing for the day.
XOXO

marți, 13 noiembrie 2012

Idioti si o constatare

Azinoapte, in timp ce nu puteam sa adorm si ma suna intruna un nene cretin, am ajuns la mai multe concluzii.

1. Daca nu reusesc sa-mi fac norma de somn pentru un om normal si nenea insista, s-ar putea sa ii aplic personal o corectie fizica. Deja i-am blocat mai multe numere de telefon, imi pun telefonul pe silent cand vad ca-l apuca, dar intotdeauna inainte de a lua masuri, ma enerveaza si-mi alunga somnul. Deci, you nasty nasty man, daca insisti, nici macar nu voi ruga pe cineva sa te bata ci o voi face eu.
How would it feel, i wonder, sa fii batut de o fata?

2. La 2 dimineata, cand ma luptam cu demonii mei personali, am ajuns la concluzia ca ce desparte oamenii normali de stalkeri idioti e perceptia celorlalti. Adica eu (have you seen me?! i hypnotize my prey every day) pot fi perceputa ca fiind un stalker sau un nedorit. Poate candva am hartuit pe cineva si nu m-am prins.
Asa ca, people, stop beeing polite. I`m not. Cand va deranjeaza cineva, faceti-i un serviciu si spuneti-i the hard awfull truth: go away! shut the fuck up!

I do, desi nu prea are rezultate la nebuni, oamenii normali pe care nu-i suport ma lasa in treaba mea.
Pe nebuni ii amenint cu bataia, nu stiu daca functioneaza but i`m a scarry bitch deci nu vad de ce nu ar functiona, keep u posted.

And perv guy - you are going down!

luni, 12 noiembrie 2012

Cosmarul meu de azi

Din timpul zilei, pentru ca sunt atat de obosita incat i kept falling in and out of sleep. It didn`t help that i spent most of the day in a car. With policemen. Nice policemen, but still.

Si, de cateva ori in microreprizele de somn, am visat ca cineva respira foarte aproape de urechea mea. Aproape puteam sa miros respiratia de om batran si rau. Probabil femeie, pentru ca nici un barbat, de orice varsta nu poate fi atat de rau cand respira pe urechea mea (no modesty whatsoever, move it along daca asta cautati...).
Aproape simteam cum aerul dizlocat de persoana imi mangaie pielea in cel mai neplacut mod posibil si cum o suvita de par scapata imi atinge ritmic urechea.

Si tocmai am visat iar aceeasi chestie, acasa, deci politistii sunt off the proverbial hook.
My brain is scarry even for me...

duminică, 11 noiembrie 2012

Note to self:



You get what you need!

Men i used to date: The Hobbit

In dragalasenia mea, I nickname my men. Si cumva niciodata nu e o porecla flatanta. Intotdeauna incepe cand ma refer la individ in discutii ilare cu prietenele. And we laugh and we have a good time. Apoi, usurel sa nu se prinda, introduc porecla in every day life. Asa ajunge omu` sa creada ca hobbit e a term of endearment. I`m a bitch and kharma`s gonna be a bitch, I know.

Anyways, in perioada imediat urmatoare Lord of the rings 1, i met a blonde curly guy with the most amazing blue eyes. Imediatly after, le-am povestit prietenelor mele totul despre el, inclusiv planul elaborat pe care il concepusem sa get the bastard. Si, pentru ca locuiam intr-un oras mic unde toti se cunosteau cu toti si sedinta de comandament se intampla pe o terasa, nu puteam sa dezvalui identitati reale. Si cum prietenele mele au intre `1.75 si 1.80, the hobbit was born.

And me and the hobbit lived out our romance in the woods, on mountain tops and amongst flowers. For where else should a hobbit date take place?

And after a long tempestuos 2 week affair, i got back to my life.

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

sâmbătă, 6 octombrie 2012

The lazy life

Cred ca nu doar eu am observat complicatiile pe care lumea, in general femeile dar si barbatii cu palarioara si batic, si le creeaza. Poate pentru ca viata a devenit mai usoara de cand nu mai suntem nevoiti sa ne ferim de vecinii muribunzi de ciuma sau de bombe si cladiri care se prabusesc, deci avem nevoie de alte asemenea care sa ne tina creierul superior ocupat.
Asa ajungem sa ne construim case pe pamant, cu trei etaje desi suntem maximum 2, sa luam credite pentru a le plati, sa le mobilam cu chestii scumpe pe care sa nu ni le permitem pentru ca in primul moment in care intram in sanctuarul astfel creat sa ne copleseasca groaza a ceea ce am facut. Sa nu putem dormi noaptea de grija creditelor, daca ne pierdem jobul, daca ne ia foc casa, daca vine apocalipsa mortilor vii?
Apoi facem un copil, pentru ca nimic nu se asorteaza mai bine cu creditele decat un minime plangator si inscutecat. Iar, pentru a nu traumatiza odrasla o imbracam doar in salopetele chanel si dior, de mic sa stie ca i se cuvine doar ce e mai bun. Am auzit ca luis vuitton a scos o linie noua de scutece pentru cacutza plodului tau.
Apoi, de la varsta de 11 luni il inscriem la lectii de inot si pian, pentru ca, nu-i asa, un viitor stralucit se planuieste din timp. Nu conteaza ca, in urma programului de la corporatie unde prestam cu entuziasm muncitoresc 12 ore pentru a plati creditele si salopetelele si dupa ce mai plimbam si progenitura la programul acesteia incarcat, mai dormim 3-4 ore pe noapte, de fapt stam privind fix in tavan pentru ca suntem mult prea stresati pentru a dormi. Ce mai intereseaza ca am devenit un soi de nebuni furiosi de la toate astea si suntem la un pas de a transforma capul soferului din fata in cartofi piure cu mainile goale?
Poate cand ne va parasi sotul pentru ca, din alba ca zapada am devenit muma padurilor cu parul albit prematur si curentat de nervi si isterie ne vom intreba retoric cu ce am gresit. Dar noi stim foarte bine ca nu am gresit cu nimic, ca am facut totul ca la carte si e doar viina porcului care nu apreciaza o femeie puternica. Uite la el, si-a gasit o artista care sta in chirie (insert superior look here) intr-o garsoniera draga. Nici macar nu are casa ei, la 34 de ani. Cine a mai auzit asa ceva, nici serviciu nu are, picteaza, auzi la ea! De parca asta e job. Stii, sunt convinsa ca nici nu merge la starbucks, de ce ar merge?
Apoi, peste 20 de ani, cand progenitura a intrat pupe-l mama din a doua incercare la stiintele filozofiei si miscarilor sociologice ale administratiei publice, private si stiintele juridice de unde stie mama ca va iesi direct presedintele statelor unite ale popesti leordeniului, cand scoatem dslr-ul imens pe care l-am luat pentru ca face poze frumoase doar apasand pe buton (cum care buton?! ala mare!) din poseta de piele de crocodil ceva, poate toate colegele loazei ne vor trezi intrebari de genul "mi-am irosit tineretea? sunt nefericita? cum se simte cand esti fericit? ce am facut in ultimii 30 de ani?". Vom ajunge sa ne privim in vitrinele starbucks-urilor pe langa care trecem si sa ne intrebam daca cumva costumasul nostru, desi scump si despre care vanzatoarea a zis ca e modern, nu o fi batranesc si de nasa? Ne vom intreba cand exact a inceput prietena loazei sa ne zica tanti? Om fi tanti? Cand a ajuns parul nostru lung si valurit sa fie scurt, rosu si cu permanent!?
Si de ce singurul si cel mai bun prieten al nostru ne primeste pentru 50 de minute, doar la el acasa, in ceea ce spune ca sunt sedinte si pentru care ne cere bani? O da si de ce il cheama Cabinet Medical Psihiatric Gheorghita Fanita?

And this is why i lead the lazy life, care nu implica credite si copii.

vineri, 5 octombrie 2012

Argumentul feminist

FEMINÍSM s.n. 1. Mișcare socială care urmărește dobândirea egalității în drepturi a femeilor cu bărbații. ♦ Doctrină care propagă emanciparea femeii și extinderea drepturilor ei. 2. Stare patologică caracterizată prin dezvoltarea la bărbat a caracterelor sexuale feminine. [Cf. fr. féminisme].
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj.s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism.

Asa, sa nu fim deezorientati.

In cultura urbana exista doua definitii predominante ale feministei. Intreaba orice tip fara ochelari, fara palarioara sau alte accesorii care par imprumutate de la mamica si iti va zice ca feminista e o tipa urata, eventual grasa, singura daca nu numaram restul feministelor ca ea, casta si isterica.
Orice corporatista care se trezeste la 5 pentru a putea merge la sala si pleaca de la birou la 8 in timpul saptamanii si la 5 in weekend iti va zice ca feminista e femeia de cariera, care nu se lasa oprimata de masculi.

Si nici macar nu stiu care e mai iritanta. Faptul ca masculii se opun ideii de egalitate si drepturi nici macar nu mai e nou. Dar cand mai apar si corporatistele care cred ca singura alegere valida e a lor, simti cu adevarat ca ne intoarcem inainde de perioada in care puteam vota si avea joburi.
De fapt doamnele alea care si-au aprins sutienele nu au luptat pentru ca noi toate sa putem valida alegerea unei individe care mananca salata de brocolli cu peste uscat in fiecare zi peste 100 de memouri, ci pentru a putea face exact ce ne dorim. Daca inima mea feminina bate mai repede la ideea de a lucra la circ, am dreptul egal de a face asta, aceleasi reguli se aplica la condusul unui camion, operarea unui escavator sau, ze horror, housekeeping, facerea copiilor, gatit si toate astea.

It should be our choice, si nici o corporatista flamanda nu ar trebui sa ne-o ia.

miercuri, 3 octombrie 2012

Despre parinti

Pentru ca generatia mea tocmai realizeaza ca vrea copii si totusi inca mai dam vina pe parinti pentru multe neajunsuri, incurcaturi, criza, incalzirea globala si alte asemenea, here it goes:
Inainte de a turna plozi, viitorul parinte trebuie sa se gandeasca la urmatoarele

1. Parintii sunt oameni first and foremost, asta inseamna ca prezinta defectele de care nici un om nu poate scapa. Cu alte cuvinte, daca tu iti invinovatesti parintii de raceala, superficialitiate si crezi ca astea te-au transformat in ratatul care esti in ziua de azi... think again.
Nimeni nu te asteapta la iesirea din spital sa-ti dea un manual de folosire pentru boaba de fasole cheala si urlatoare pe care tocmai ai primit-o, iar barza nu iti aduce odata cu lumina vietii tale un tratament magic care sa te transforme in parintele ideal.
Probabil si dupa ce te vei fi inmultit vei vrea sa mergi in vacante fancy dar unde se incadreaza aici scutecele murdare si urletele de suflet in purgatoriu pe care le scoate fonfonelul tau? Dintr-o data, din calatorul snob care stramba fin din nas catre iresponsabilii care si-au adus sugarul in avion ... te vei fi transformat in acestia.
Cand te uiti in ochii partenerului si, usor inlacrimat, ii spui ca esti gata sa treceti la urmatorul nivel, chiar daca singurul motiv e placerea de a nu mirosi a latex si capsuni, imagineaza-ti ca, pentru urmatorii 18 ani, va trebui sa renunti la tableta aia pe care ti-o doresti, sa alegi intre o pereche noua de pantofi si scaun de masina pentru a plimba chestia urlatoare si mirositoare, sa nu mai ai timp pentru nimic din micile activitati care te faceau fericit gen manichiura, dormit, dusuri regulate pentru ca, pe langa jobul solicitant, mai trebuie sa si plimbi maimutica la gradi, lectii de pian, lectii de germana, calarie si alte asemenea.

2. Dupa 18 ani de viata chinuita, sa nu crezi ca fosta boaba de fasole overgrown iti va fi recunoscatoare. Tu vei fi cel vinovat pentru traumele pe care le-a trait, pentru ca ai luat toate deciziile in locul ei lasand-o astfel nepregatita pentru lumea mare si rea. Tu si numai tu esti pricina pentru care dansul se gaseste incapabil sa ia o decizie si i se pare natural sa incerce 10+ vocatii costisitoare pe care sa le abandoneze la primul semn de dificultate. Si doar tu esti responsabil pentru incapacitatea acestui mic erou de a avea o relatie functionala.
Tu cu toate sacrificiile tale i-ati dat viata peste cap si acum doar o decapotabila rosie si un apartament in paris ar putea sa-l ajute sa-si puna ordine in ganduri!!!

Cu alte cuvinte, doar aceia dintre voi cu vocatie de martir ar trebui sa se incumete sa se reproduca si, inainte de a fi prea tarziu, ar trebui sa ne iertam parintii pentru atatea nimicuri incat e greu sa le enumeram.

marți, 2 octombrie 2012

And I`m back

Cu noi contacte in lumea fabuloasa a medicilor din romania, as putea sa intocmesc un ghid michellin al spitalelor din Cluj dar va recomand sa le evitati cu incredere.
Cu planuri de studiu in Marea Britanie, watch out Elizabeth, here I come, Catherine do cover yourself.
Cu fantezii despre tablete, me the gadget geek, cine ar fi crezut.
Dar cel mai important, cu un pahar de vin alaturi.

duminică, 8 aprilie 2012

Toti suntem reponsabili

Vine momentul ala in care tot ce vrem e sa ne plangem de mila, cu public numeros, ca altfel nu e interesant, jucand teatru, turnandu-ne cenusa-n cap, sfasiindu-ne hainele, aratand cu degetul faptuitorii.
Dar problema e ca, la o analiza mai atenta, nu prea exista raport de cauzalitate intre nesimtirea unora si nefericirea noastra. Da, femeia aia e cam nebuna, dar asta-i problema ei. Faptul ca tu stai langa ea si te oferi ca victima de cate ori o apuca istericalele, asta e motivul real al nefericirii tale. Admit it and do something about it.
Da, esti obosit rupt. Da, faci greseli din cauza asta. Dar e doar vina ta. Nimeni nu te-a inlantuit cu o ghiulea de picior si te-a trimis in mina pentru a sapa galerii. Esti obosit, ia-ti un concediu, nu te sacrifica pe tarla pana cazi lat. Daca o faci, nimeni nu-ti datoreaza nimic, e alegerea ta personala, suporta consecintele.

Din aceeasi categorie: daca iei credite trebuie sa le platesti, surpriza, cu dobanzi si comisioane.
Daca soferesti cu viteza prea mare, s-ar putea sa ai un accident si nu sunt drumurile de vina sau statul roman, ci tu insuti.
Daca arunci gunoaie peste tot, doar tu esti vinovat pentru gunoiul in care traim.
Daca parchezi aiurea, nu te mai vaieta ca o fac si altii si doar tu esti responsabil pentru baietii draguti care-ti vor ridica masina.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Rad cand sunt fericita

In ultima vreme, adica de cand s-a dezghetat vremea, simt ca sunt lenta. Patzasti. Pe lentoarea asta dau vina pentru acest poetic/siropos titlu.

Rad cand sunt fericita, nu de tine. M-ai facut fericita. Chiar daca pentru cateva ore.
Imi place vinul rosu sec.
Azi, facandu-mi ordine printre bijuterii, am gasit piatra. Este doar una.
Ma gandesc fara motiv la manusi de piele galbene si le zambesc pe strada domnilor care poarta barba.
Mi-e dor de un soi de politete desueta scoborata din trasuri.

miercuri, 28 martie 2012

This is no game of kiss and tell

Tot ce vreau sa spun e ca sambata am fost fericita. Pentru cateva ore soarele a stralucit, brize dulci si caldute mi-au zvanturat usurel pletele, m-am plimbat, am vazut rate pe somes, caini la plimbare pe care i-am tras de cozi.
De ce a trage (usor) caini de cozi ma face fericita, i`ll never know. Si de nasuri... Si ei nu se opun, poate putin de forma, ca fata mare .. dar divaghez.

Vreau sa-mi iau kindle. Nu inteleg de ce nu se fac kindle-uri verzi.
Citesc carti, am mai citit una zilele astea.
Abia astept sa ma duc in vizita la bucuresti la cineva iar apoi sa ma mut pe plaiurile miticene.

Vreau sa primesc un buchet mare mare de narcise de oricare. Oricine mi-ar repara laptopul/da narcise/ gasi un kindle verde zilele astea ar dobandi capital nelimitat de apreciere din partea mea. Asta-i un apropo la multimile (girls and boys) care-mi jura credinta si afectiune. Faceti ceva bre ardelenilor nu shedeti si asteptati sa vina primavara si sa va transformati in fiinte interesante (this`ll never happen). Asta-i motivul pentru care vreau sa ma mut din aceasta nefericita regiune geografica, pana acum, un bucurestean m-ar fi cucerit sau ar fi trecut mai departe, nu ar fi tot suspinat in van.

Dar divaghez. Si am scris toate astea fredonandu-mi "this is no game of kiss and tell" pentru a realiza ca titlul e "waiting for the summer" adica ce fac eu acum...

luni, 26 martie 2012

Wah! Wah! sau My life sucks - semne si remedii

No, pe langa faptul ca am dobandit o boala specifica anumitor vicii placute desi eu sunt abstinenta de cateva luni, mai multe decat mi-ar placea sa recunosc. Iau antibiotice datorita numitei boli. Am constatat ca am depus 3 kilograme si ma simt precum o briosa cu budinca de vanilie (deci abstinenta s-ar putea prelungi).

SI mi s-a stricat laptopul! Cavalerul meu in armura stralucitoare, barbatul care mi-a fost mereu alaturi. Gone ...

ZIlele urmatoare ma duc cu el la medic. Pana atunci, doar smartphone si desktopul de la birou. Sad, sad me..

Am citit 3 carti in 5 zile si socializez din plin (cu oameni reali, verbal, vazandu-mi interlocutorii)... patzasti.

joi, 15 martie 2012

Ce imi doresc in seara asta

O betie monumentala. Dupa care te trezesti cu lenjerie dubioasa-n buzunar, cu o muscatura ciudata pe abdomen, cu buzele usor umflate, cu sanii durerosi dar fara nici o urma de amintire a ce s-a intamplat.
Dupa o asemenea experienta, aveam ruj rosu pe decolteu si gloss roz frosty pe gat.
Am gasit o pereche de hipsteri din dantela (nu domni cu palariute ci lenjerie) in buzunar. Nu erau ai mei.
Aveam urme de dinti pe interiorul incheieturii mainii drepte.
Si miroseam a sex.
Dar nu imi amintesc nimic.
Ma durea tot corpul in mod placut.
Nu au fost fotografii, martori sau inregistrari.
Deci nu stiu ce am facut in noaptea mea pierduta.
M-am trezit imbracata in patul meu si habar n-am cine m-a abandonat acolo.
Patzasti...

miercuri, 14 martie 2012

I`m back!

Si plec iar. La Sibiu :P.
Patzasti...

Cand revin, promit sa scriu despre de ce vreau sa ma mut la Bucuresti, de ce Clujul mi se pare deprimant (gasp! erezie!).

marți, 6 martie 2012

Vara

Abia astept sa vina.
A mai observat cineva ca vara suntem mai fericiti, mai sensibili. Poate e pentru ca suntem mai dezbracati, pentru ca avem pielea mereu expusa mangaierilor, dar morala devine mai lejera. Suntem predispusi la flirturi, rochiile noaste cu buline invita.

Apropo, plec la Paris ;), revin saptamana viitoare.

joi, 1 martie 2012

There`s only one



I have faith in. And he`s not imaginary, invisible and does not live in the sky.

I have the flu

Si tot ce vreau e sa fiu rasfatata. Si, bineinteles ca nu sunt doritori.
I`ll report back when the headache permitts it.
And I really hope & pray it`ll all blow over pana vinerea viitoare dimineata la 5 ;) cand imi iau zborul spre Paris mon amour ;).

miercuri, 29 februarie 2012

Bits & pieces Day ... nu mai tin minte

1. azi e leap year day. Nu stiam ce-i asta si am cautat pe my best friend Wiki unde zice, pe langa informatii pur stiintifice si neinteresante, ca azi noi, purtatoarele legitime de fusta putem sa ne cerem in casatorie alesii. In caz de refuz urmand a fi despagubite, prin anglia cu o lira sau o rochie, prin tarile de jos cu 12 perechi de manusi. Imi surad atat rochia cat si manusile. O rochie rosie si manusi galbene, verzi-mar, albastre turcoise etc samd. Dar daca accepta?!

2. iar ma duc la teatrul maghiar, poate poate invat limba ;).

3. oameni altfel normali se transforma in fiare cand e vorba de pamant. Litigiile pentru o palma de glie dureaza ani lungi, necesita expertize costisitoare si totusi nimeni nuse plictiseste de ele. Noi vrem pamant in continuare, se pare.

O, da, de maine primesc martisoare, sa nu ziceti ca nu v-am anuntat oficial.

luni, 27 februarie 2012

Cioburi

Inca nu am trecut de faza bucatilor de rationamente. So, in timp ce mananc ciocolata cu crema de ciocolata (cineva e un geniu si ma plec in fata acestei minti prealuminate), va spun ce mai vreau de la viata.

1. o piscina imensa, doar a mea, in care sa nu aiba voie nimeni. o piscina turcoise, care sa aiba un mozail pe fund. cerul, albastru deschis, la un capat cu un soare imens si auriu si ciudat, mergand pana la indigo-ul miezului noptii cu stele aurii si o luna usor amenintatoare - ruda palarierului nebun. vreau sa am doar costume de baie rosii, de toate felurile. si vreau sa inot la nesfarsit, sa ma simt libera si usoara si insignifianta.

2. o masina precum un dragon. sa fie neagra si sa maraie. sa scuipe flacari imaginare. si sa-mi dea senzatia ca zbor cu ea.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Gotham City

Vreau sa ma mut in New York. Urasc sua din strafundul sufletului, de fapt nici nu o urasc, o dispretuiesc in spiritul clasic european, asa cum ii shade bine unei clujence, noi dispretuim aici totul intr-o masura mai mare sau mai mica, the range varies intre restul transilvanenilor, care sunt aproape tolerati, pana la bucuresteni care sunt diavolul personificat. Jur, le cautam cozile si cornitele cand ii intalnim, poate asta e motivul pentru care ne trezim cu ei nuzi, langa noi, privindu-ne adorator. Dar divaghez.

Vreau sa ma pierd in furnicarul uman unde nu ma stie nimeni si nu contez pentru nimeni. Vreau sa nu vrea nimeni nimic de la mine. Vreau sa dispar intr-un nor de anonimat, sa nu mai fiu cea mai frumoasa fata din sapte comitate, vreau sa fiu o fata medie intr-un oras imens.
Vreau sa ma plimb pe strazi noaptea stiind ca am de ce sa-mi fie teama.

Mi-e dor

de vremurile simple si nu cred ca sunt singura.
Vremurile cand puteam sa ii spun unui tip ca-l plac, el sa ma pupe, apoi sa jucam fotbal si gata.
Acum avem statusuri pe facebook si relatiile nu mai pot fi explicate prin cuvinte simple. Totul e complicat cand vine vorba sa fie tradus in cuvinte dar e simplu in inimile noastre.
Poate pentru ca fiecare relatie e speciala si fiecare inima, dupa o anumita varsta, are cicatrice si rani inca deschise care o fac unica, precum o amprenta digitala. Poate toate ranile fostelor iubiri fac ca noua iubire sa fie unica, sa nu o putem incadra in tiparele prestabilite impuse de tatuca facebook.

Mi-e dor de zilele cand dragostea era simpla asa ca o cireasa si totul putea fi rezolvat la un meci de fotbal.

vineri, 24 februarie 2012

Jumatati de idee

Daca barbatii ar trebui sau nu sa poata a-si da cu presupusu` despre tot ce tine de aparatul reproducator feminin.
Adica noi suferim 9 luni, ne balonam, ne umflam, suportam efecte secundare, ne ingrasam, imbatranim subit, apoi trecem prin trauma de a evacua un dovleac printru-n loc ... nu potrivit pentru asta.
Si, va intreb acum, ar trebui cineva care nu trece prin crampe si pms in fiecare luna sa aiba un cuvant de spus in ceea ce priveste avortul sau nasterea prin cezariana?

Pentru ca eu vad negru in fata ochilor cand unii al caror cnp incepe cu 1 sustin arzator interzicerea avorturilor si ca nasterile ar trebui sa fie naturale.
Brrrrr.

Nobody near us to see us or hear us



Picture me uppon your knee ;)

How it`s gonna be this weekend

Pentru ca am puterea de concentrare a unei pisici care priveste un tapet complicat peste care cineva se plimba un punct laser, pot doar sa exprim cioburi din idei coerente. So, here it goes:

Cel mai usor mod de a transforma ceva placut intr-o sursa continua de iritare e sa transformi activitatea intr-o obligatie, o sarcina de serviciu. I like sex dar, in momentul in care asta ar deveni a must, like every night from 8 to 10 we have to do it.. e foarte posibil ca, pentru prima data in viata mea lunga, sa prefer abstinenta.

I`m a happy girl, dar cand lumea din jurul meu incepe sa imi impute lipsa de fericire ... ca si cum ar fi o obligatie, ca si cum nu as avea dreptul la tristete sau melancolie. Poate sunt doar meditativa, lume care isi declara afectiunea pentru mine, nu am dreptul sa gandesc?! Incep sa urasc atitudinea mea bubbly tocmai pentru ca mi se cere precum o dedicatie la radio.

Despre suparari

Sunt 100 de feluri, de la iritarea provocata de un necaz mic, de vina de a nu fi chemat instalatorul sa repare un robinet care picura, la valul imens si greu care te acopera, te striveste si nu lasa lumina si aerul sa patrunda.

Pe toti ne racaie problemele minuscule si lipsite de importanta pe care le ignoram zilnic pentru ca nu mai avem energie de ele, dupa ce le-am rezolvat pe cele mari. Si raca asta continua poate duce la o uzare mare, care are nevoie de multe inghetate de caramel stropite cu rom pentru a trece.

Sunt supararile intepatoare, care provin de la prieteni, de la oameni carora le esti loial si de la care astepti loialitate.

Supararile ca o arsura, neasteptate, vin cand esti deja sensibilizat de celelalte soiuri de suparari, cand esti fezandat si lipsit de aparare.

Si uneori, te ia prin surprindere o suparare enorma, de sub care nu mai stii cum sa iesi.

joi, 23 februarie 2012

Sfertul de fantezie din noaptea asta

Vreau sa simt mainile unui strain pe pielea mea, in intuneric. Doar atat.

Aproape ca mi-as face programare la masaj.

So tired

Sunt momente in care pot sa ma simt atat de obosita, la un pas de starea vegetativa. So, i`m taking a break from my life for a while. Keep you people, crazy internet stalkers, dear creeps and everyone else posted.
Going to eat icecream laced with vodka and watch murder shows.

marți, 21 februarie 2012

Fly me to the moon



And let me dance among the stars
Let me see how spring is like on jupiter and mars
In other words, hold my hand
In other words, baby kiss me

De fapt I want do be danced to the moon, and yes, this is still an invitation.

luni, 20 februarie 2012

The game

That is my life.
I`m sick & tired of playing. And I don`t get it why people don`t get the hint and just give up.

I`ll be back like the terminator. Cand voi fi frant suficiente inimi si voi fi zdrobit suficiente sperante si visuri.

sâmbătă, 18 februarie 2012

Pauza

Doua zile. Pentru ca ma duc la chefuri, pentru ca imi aleg rochii si pantofi si pentru ca inca nu am primit imbratisarea despre care ziceam aici.

vineri, 17 februarie 2012

Friday I`m inlove



It`s Friday and I`m inlove :)

Despre manifestari ale prostiei moderne

In ziua de azi e foarte dificil sa cataloghezi pe cineva ca fiind prost, din perspectiva profesiei mele, pot spune ca majoitatea oamenilor sunt prea inocenti, au prea putina imaginatie sau stau prea prost cu strategia. Cunosc oameni lipsiti de cea mai elementara gandire logica, oameni prea inflacarati pentru o cauza, oameni prea orientati intr-o directie.
Avem atatea surse de informatie, incat trebuie sa fii chiar mut, surd si orb pentru a fi prost.

Dar la ce stam extrem de prost e formarea si exprimarea parerilor.
La facultate, ne predau astia o materie numita logica juridica. Suna a ceva extraterestru, ca adevarul obiectiv. Ati putea spune ca exista doar un singur soi de logica si ca adevarul e unic.
La logica asta juridica, un nene ne spunea reguli de interpretare a normelor juridice. Regulile sunt in limba latina, semn ca s-au inventat de atunci. De exemplu: unde se poate mai mult, se poate si mai putin. Daca legea te lasa sa tai capul unuia, poti si sa-l zgarii in zona gatului.
Unde legea nu face diferenta, nu putem s-o facem nici noi. Daca in lege spune ca daca te muti primesti bani, organul statului debitor al banilor nu poate sa-ti impuna unde sa te muti. Si tot asa, am dat exemplele pe care le-am folosit zilele astea.

Cred ca, la liceu, in locul tuturor chestiilor inutile cum ar fi chimia organica si fizica in general, ar putea sa ne invete logica. Adica sa explice poporului cum se face o comparatie intre doua situatii. Care sunt punctele pe care trebuie sa le compari. Ce este relevant intr-o situatie si ce e doar de decor. Care este cauza unui efect si care sunt conditiile, diferentele dintre cele doua.
Pentru ca sunt oameni adulti care au supravietuit pana la varste inaintate si care am dubii serioase ca ar putea sa gaseasca asemanari/deosebiri relevante intre zapada de la cluj si zapada din cucuietii din deal unde i-au ingropat pe aia cu exceptia faptului ca in cluj e mai murdara.

No, patzasti!
:

joi, 16 februarie 2012

What women want

Da, voi elucida misterul. Toate femeile pe care le cunosc (mostly eu, pentru ca nu poti spune ca chiar cunosti o femeie daca nu te-ai plimbat liber prin capul ei si... asta este) leaga intr-un fel anume fericirea de barbati.
Nu ma refer la fericirea zilnica, aia pe care o ducem cu noi peste tot, optimismul care ne face sa zambim. Este un soi special de fericire, precum sampania, ceva imbatator pe care ni-l dau doar barbatii.
Si nu e asa cum credeti voi, masculii, ca trebuie sa fiti feti frumosi sau printi cuceritori. Avem niste standarde, dar nu sunt atat de simple.
Nu cred ca am iesit vreodata cu un tip care sa se incadreze in tiparele clasice ale frumusetii masculine. Cumva averile parintilor nu ma impresioneaza, poate din cauza ca in romania nu prea sunt averi consistente. Am condus suficiente masini frumoase si puternice, m-am plimbat prin palate moderne, am suficiente fonduri pentru a-mi permite ce-mi doresc si lucrez la a-mi procura mai multe by myself.

Vreau un barbat care sa nu ma plictiseasca, unul care sa-mi legene visele cu povesti fermecatoare, unul langa care sa pot petrece o seara casnica, pe canapea cu un pahar de vin fara sa simt ca am facut vreun compromis. Sincer, restul caracteristicilor sunt secundare.
Nu insist sa fie mai inalt decat mine, desi majoritatea covarsitoare a populatiei majore e. Nu insist sa fie frumos, cumva inteligenta superioara mi se pare frumoasa indiferent ce forma ar imbraca.
Probabil singura chestie asupra careia insist e sa aiba teluri asemanatoare cu ale mele, sa vrea sa locuiasca intr-un loc frumos, sa ii placa masinile puternice, ca mie, sa conduca intr-un fel care sa ma faca sa-mi imaginez chestii imorale, sa stie sa aleaga vin bun, sa aiba textura surprinzatoare si delicioasa.

Si chestia e ca l-am intalnit ;).
And even if it`ll never get anywhere de aici, I`m happy.

Melancholia mea personala

A inceput de ieri dupa-amiaza. De dimineata aveam mult prea multi admiratori pentru a fi trista, dar, dupa ce s-au lasat cortinele si am ajuns la birou ... a aparut. Tristetea. De ce? Habar n-am, nu e soare, e frig, port 100 de straturi de haine, parul mi-e pleostit, god only knows.
Si, in situatiile astea, tot ce imi doresc e a hug. Nici macar nu reala daca nu-i posibil Virtuala, I don`t care.
Stiu ca voi, admiratorii mei secreti sau declarati ma admirati cand sunt vesela, dar apreciez cu adevarat cand sunt admirata while bathing in sorrow.

Asa ca anunt in mod public, on ze internet, for everyone to see schimb orice ati vrea de la mine, favoruri sexuale, monogamie, dragoste, obedienta, anything, for a hug. Cel care reuseste sa ma faca sa ma simt safe, warm, fuzzy, whatever, gets whatever he or she wants.

Asta este o oferta ferma pe care o voi mentine cel putin pana maine, cel mult pana trece melancholia.

Despre cum sa-ti scrii cv-ul

Disclaimer: scris cu o usoara senzatie de amaraciune

Stiti cum intotdeauna cand mergem la un interviu pentru job vrem sa parem cat mai profesionisti, cat maid dezirabili, destepti, cuminti etc etc? Cum ne cosmetizam defectele si ne punem in valoare calitatile? Facem exact acelasi lucru cand mergem la o intalnire, cand incercam sa atragem pe cineva, oricine-ar fi.

Aici vreau sa scriu despre un alt fel de cv, unul in care la rubrica defecte nu scriem usor perfectionist sau prea dedicat locului de munca. So, here we go! Aici aveti CV-ul opus:

Nume: Ciocolata Neagra cu Ardei Iute
Adresa: Chocolate Lane, 90210
E-mail: Chocolate@chocolate.com

Pozitia dorita: Unica Imparateasa to Rule You All
Remuneratie: Inimi frante, suflete sfaramane, iubire eterna
Aptitudini: - de a crea dependenta strainilor inocenti
                - de a produce placere cand are chef
                - de a fi cea mai frumoasa fata din lume cand o faci fericita
                - de a prelua usor - usurel controlul cand esti prea preocupat de a te bucura de placerea produsa pentru a o mai supraveghea
                - de a pune zgarda si lesa unor indivizi care obisnuiau sa fie barbati
                - de a-i parasi ulterior

Puncte puternice: zambetul, aspectul fizic, creierul demn de a criminal mastermind, abilitatea de a elabora strategii demne de Napoleon, suficient egoism pentru a nu avea mustrari de constiinta, perseverenta, the knowlege that I can always get what I want or whom I want.

Unde ma vad peste 5 ani: Ruling the world.

miercuri, 15 februarie 2012

Despre intalnirea la cofetarie

De mult tot voiam sa ma scoata cineva la o intalnire la cofetarie. Call me old fashioned. Imi imaginam ca va fi vara, ca va mirosi a flori si ca voi purta o rochie galbena cu buline mici mici albe si sandale verzi.
Imi imaginam ca voi comanda o inghetata de fragi deosebit de buna. Si ca se va gasi cineva care sa documenteze evenimentul cu o camera video cu maneta ;) I have one of those ;).

Intalnirea la cofetarie s-a intamplat ieri, in miezul ierni la Cluj, la cofetaria Carpati renovata, purtam purple ;) conform intelegerii secrete si a avut loc pe fundalul unui concert neinspirat si a unor copii grasi si cu volumul dat la maximum.
Si totusi a fost mult mai interesanta decat imi imaginam ;).

Valentine`s day a implicat prajitura si ras mult mult, incep sa inteleg sarbatoarea asta ca, de altfel, orice prilej de prajitura si ras.

Totusi, despre the dating game

Candva in trecutul care pare foarte indepartat dar nu este chiar asa, m-am despartit de pilot. Am descris siropos si plin de metafore cat de perfecta si roz mi se parea viata cu el si cat de auriu si curly era but it failed.
Am fost deprimata, m-am tratat cu vin, am renuntat la ciocolata si cola 0, deci despartirile sunt chiar bune la ceva. Apoi m-am pregatit pentru ceea ce eu credeam ca va fi funny, adica the dating game.
Eram pregatita pentru indivizi cu intelectul unei cizme pentru ca, desi suferinda de monogamie, plecam urechea la povestile prietenelor. Eram pregatita sa mi se prezinte fateta cocalareasca a vietii, sa urc in bmw-uri, sa fiu plimbata cu meleuri.
Voiam sa scriu despre dragostea pura si inocenta a unui marlan cu ceafa dubla si lant de haur. Voiam sa scriu despre cei care ofera roze la prima intalnire si se frictioneaza cu parfum.

Dar cineva mi-a luat aceasta placere. Se pare ca universul nu vrea sa ma lase sa am parte de intalniri catastrofale, ci doar de experiente mind blowing for I am mindblown.

Disclaimer pentru politistii si procurorii care se uita suspicios la mine cat sunt de puppy eyed si zen. Habar n-au saracii ca mie mi s-a dat in ultima vreme material pentru day dreams.

Patzasti.

marți, 14 februarie 2012

Ce am eu impotriva Valentinului

Dupa indelungi analize, am ajuns la o concluzie. Ziceam ca nu urasc din rarunchi sarbatoarea asta, doar ca ma irita usurel, asa, in special insistenta cu care ne este impinsa pe gat din toate partile.
Apoi am realizat ca ma invaluie si o usoara amareala legata de faptul ca anul trecut eram cea mai fericita fata din lume (nu, nu beam suc si nici nu aveam dacia logan) in perioada asta. Tin minte chiar si mesajul pe care l-am primit de 1 martie si cat de tare mi-a incalzit ziua. Mesajul care conta, that is.

Anul acesta sunt mai matura desi nu pare, mai acra, mai tabacita iarasi, desi nu pare simt ca am pierdut ceva care se bucura copilareste nu de inimi din plus sau de trandafiri ci de el, de dragoste, de idee, de proximitatea primaverii. O, zi trista cand constati ca nu te mai lipesti de orice prilej de bucurie.

Sau poate ca si anul asta as fi precum o pralina de ciocolata daca nu ar fi atata incertitudine exact in privinta celui pe care il vreau. Cei nedoriti sunt certi intotdeauna.
Patzasti.
Poate imi voi lua eu niste bomboane de ciocolata alcolizate si voi plonja in butoiul cu melancolie.

luni, 13 februarie 2012

wtf?!

Tocmai imi verificam traficul, stiu ca sunt o veritabila narcisista si ca voi cadea in apa, wory not cause I swim like a mairmaid. Si constat ca pe aceste meleaguri fara virgule a purces ceea ce pot sa-mi imaginez doar ca e un vanator iscusit cautand metode de a prinde fazani cu smac ... Gawd bless the queen! and america! and the land of the brave!

Barbatii sunt enervanti

Sau cum tocmai, stimulata de foame si durere de cap, am ajuns la o realizare fabuloasa!
Nu, nu imi voi intoarce atentia spre sexul guraliv si cicalitor, we suck too. Nici macar nu ma voi clona pentru a ma indragosti de mine insami, una din mine e suficienta pentru lumea asta.
Nu, as putea adopta o strategie salutata de bisericile din toate culturile, de babele de pretutindeni, de moralisti din toate timpurile.

De ce nu m-am gandit pana acum!? As putea folosi arma staveche si foarte eficienta, as putea ameninta cu celibatul! Intr-o buna zi, ma veti enerva intr-un asemenea hal incat chiar imi voi cumpara baterii suplimentare si voi primi celibatul cu bratele deschise.

Men suck!

Despre the dating world

Ma laudam candva (saptamana trecuta cred, dar pare foarte foarte departe) ca pasesc curajoasa in lumea celor singuri, aceasta savana misunand de prada si ca voi povesti aventurile mele la vanatoare (idee de titlu pentru uniunea nationala a vanatorilor fara inspiratie, in universul carora, echivalentul playboy este revista scufita rosie *wink*).

Ma asteptam ca experientele sa fie usor traumatizante si comice but i was wrong. Ma asteptam sa pot lua la misto, but i can`t.

Patzasti. Poate in viitor

duminică, 12 februarie 2012

Cujetari despre Valentine`s day

Poate ar trebui sa ma abtin, avand in vedere ca nu am a significant other at this time, dar nu o fac.

1. Nu as spune absolut nimic daca sarbatoarea asta nu m-ar hartui de dupa fiecare colt. Nu poti sa iesi sa iei portocale fara sa te asalteze de undeva un simbol al valentinului. Plin de inimi roz/rosii in perioada asta a anului, a mai observat cineva?
E vorba despre presiune, de ce ma simt eu presata sa fac ceva marti? Ceva anti-valentin? Whatever, ar trebui sa nu ni se mai bage pe gat chestia.

2. Am o problema cu ce se da de sfantul asta. Adica eu ar trebui sa primesc un trandafir si o inima de gips sau de plus si, la schimb, sa dau favoruri sexuale. Nimic nu imi taie elanul in acest domeniu precum ideea de obligatie. Iar pe locul doi sunt trandafirii si inimile :P. Why, o why nu se gandeste nimeni sa-mi dea ceva interesant daca tot insista? Daca tot se asteapta sa fie rasplatiti in natura, as prefera sa primesc lenjerie ridicol de overpriced. Si fara trandafiri.

3. Faptul ca trebuie sa ne declaram the relationship status... se gandeste cineva ca, indiferent cum l-as declara acum, ar fi hurtfull pentru cineva? Fie as taia sperante, fie as da unele noi, tot nu-i ok. It`s complicated people!

joi, 9 februarie 2012

Propunere pentru cupluri - azi despre certuri

Majoritatea covarsitoare a maturitatii (de pana acum, nu-i multa dar suna impresionant) mi-am petrecut-o in cupluri. Cateodata mai multe in acelasi timp, dar nu e locul nici timpul sa-mi discutam moralitatea si moravurile.
Bineinteles, in special dupa ultima experienta, am ramas cu intelepciune, multa multa si pe care vreau s-o impartasesc.

Azi despre certuri. Se iau doi porumbei inamorati, zambitori, fragezi, se adauga niste griji zilnice, frig, putin PMS si iese cearta. Irationala. De la o prostie, din nimic, ca astea-s cele mai periculoase. Nimeni nu are dreptate sau argumente, se arunca reprosuri generale, fara cap si fara coada. Credem ca inocentii ca vorbele zboara. Da, zboara dupa ce au lasat urme adanci, zboara asa de departe incat nici nu le mai putem gasi sa le explicam logic si sa le combatem. Indragosteala poate trece asa de repede de la "intotdeauna ....", "niciodata...."...

Propunerea mea a la Cosmopolitain (a se citi with a french accent) este ca, inainte de a ne azvarli in valtoarea razboiului conjugal, sa ne facem comozi. Haideti sa incercam certurile in lenjerie intima. Cat de beligeranta pot fi, v-ati putea intreba, purtand niste volanase negre cu buline albe si nimic altceva?
I-am propus strategia fostei mele iubiri, dar, pentru ca noi ne certam la telefon, nu cred c-ar fi mers.

miercuri, 8 februarie 2012

Dreptul la imagine

Da, sunt avocat, ar trebui sa citesc legea si sa aflu raspunsul, whatever. M-am saturat de lecturat compuneri elaborate de mintile crete in parlament, sue me!

Sa zicem ca am pozat alaturi de cineva (da, sunt fotomodeala). Sa zicem ca persoana respectiva s-a dezis de mine. Sa zicem ca a postat poza pe un site de dating, disponibila publicului larg. Sa zicem ca m-a taiat de acolo, precul masinaria domnului de guillotine capul royal al Mariei Antoinetta. Dar, spre deosebire de acea masinarie ascutita, domnul dezicator a uitat sa taie o suvita din pletele-mi ruginii.

Este sau nu incalcat dreptul la imagine al suvitei mele prin postarea sa pe internet fara acordul prealabil si neechivoc?
Iar sunt gata sa protestez, pacat ca nu mai e sezon.

Despre clienti

Client: "Ce faceti? Sunteti bine?" Eu: "Daaaaa ;)" Client: "Lasati ca va vad eu ca nu sunteti bine..."
Si ma intreb ce o fi vazut? NU-mi sta bine parul? Sunt palida? (o imposibilitate, pentru ca m-am imbujorat cu blush). Din aceleasi motive stiu ca nu sunt incercanata si tenul meu are o stralucire sanatoasa.

Incep sa devin paranoica, de ce o fi zis nenea ca stie el ca nu sunt ok?!

marți, 7 februarie 2012

Valentine`s day

lato sensu (adica incluzand toate chestile adiacente, 8 martie, 1 martie, dragobete samd)
Pentru ca se apropie, pentru ca sunt single, pentru ca media in jeneral insista sa ma acopere cu o avalansa de informatii/idei/promotii pentru perioada asta, trebuie sa-mi vars energia negativa acumulata undeva si, cum am deschis acest loc exact pe post de rezervor al nervilor mei, here we go.

De fapt nici macar nu sunt nervi in cazul asta, doar iritare, precum o musca enervanta si insistenta, asa sunt si oamenii care o dau inainte cu indragostiti, cu zilele femeilor cu flori si bomboane.
Nu pricepe nimeni? Toti intelegem romantismul diferit, de exemplu eu consider culmea romantismului cand iubitul meu imi duce masina sa-i schimbe cauciucurile. A ma scuti de universul alternativ al mecanicilor auto unde eu, ca femeie, sunt privita si studiata precum un unicorn mitic, se situeaza mult deasupra unei roze inghetate pe scara romantismului meu personal.

Alta chestie, florile! Why in the name of god trebuie sa fie atat de plictisitoare? De ce crede cineva ca un buchet de flori generice si overpriced e calea spre inima (sau altceva) a unei femei? Voi astia cu trandafirii de orice culoare, abtineti-va! Ohideele ar trebui sa stea acasa la mama, pe mileu, momentan nu imi vin in minte alte exemple dar crinii imperiali, gerberele si toate chestiile aratand a plastic ... just don`t!
Iar aranjamentele florale elegante de babataie ... nici nu mai zic nimic.

Ciocolata in forma de inima!! Simt nevoia sa exclam de doua ori... Imi place atat de mult ciocolata (de fapt acum as pune statusul relatiei "it`s complicated" dar ne revenim) incat am fost denumita eu insami ciocolata. Miros a ciocolata, am gust de ciocolata, intotdeauna am ciocolata-n geanta. Dar urasc din strafundul sufletului meu ciocolatiu ciocolata in forma de inima. E infecta, de proasta calitate, nu trebuie sa indeplineasca alta functie decat sa fie in forma de inima. Nu ma satisface.

Felicitarile!!! Tripla exclamare. Omg, daca nu iti poti exprima simtamintele sufletelului tau frematator pentru mine fara ajutorul "creativilor" care trantesc un slogan cretin pe o bucata de carton urata, you don`t deserve me!

Probabil, daca as avea o relatie stabila, confortabila, si as primi cele enumerate mai sus, as intari mitul ca femeile-i nebune cand as incerca sa-i var pe gat trandafirii, l-as bombarda cu ciocolata in forma de inima.

De ce nu incearca barbatii sa ne dea chestii mai interesante, placute, de care sa ne bucuram? As aprecia mai mult sa fiu dusa intr-un loc interesant in mirifica mea urbe, un loc frumos, pe care nu l-am mai vazut decat toate cele enumerate mai sus.
Apropo, am program pentru valentine`s day, cica e concert organizat de transilvania live in piata mathias rex. Eu voi fi cea fara flori, fara ciocolata si fara animale de plus ;)

Barbatii din ziua de azi the sequel

Sau, in dulcele grai moldovenesc, aidi bre!

Barbatii din ziua de azi sunt niste panselute. Inca, dupa cateva zile intregi, nu am intalnit unul care sa ma sarute. Sunt perfect dornici sa cumpere cocktailuri, sa danseze cu mine, sa ma conduca acasa (in varful unui deal abrupt si plin de zapada), sa calatoreasca distante lungi si periculoase pentru farmecele mele, dar, impotriva logicii, inca nu am fost sarutata. Dupa zile intregi de cautari, va zic!

I am practicaly a virgin now! Sper ca sunteti fericiti.

Diminetile de iarna

Ieri vazui o reclama la o cafea solubila care zicea ca indiferent cum ne incepem dimineata, lenes, nevrotic, isteric, tot avem nevoie de cafeaua lor in rutina zilnica.
Eu zic altceva, trebuie sa ne incepem placut dimineata si asta incepe de seara.
Diminetile din timpul saptamanii, in special cele reci si umede de iarna, cand soarele nu-i nicaieri si mai ca-mi vine sa cred ca a fost inghitit de balaur (imi infranez instinctul de a lua o tigaie si o lingura de lemn pentru a provoca sonor reflexul de regurgitare al fiarei) sunt cele mai urate momente pe care le poate trai cineva. Pentru acest motiv, fac eforturi speciale sa le parfumez si sa le adaug cate-o floricica pe la colturi.

Infrumusetarea diminetii incepe de seara. Astfel ca, inainte de a ma culca, fac un dus fierbinte si parfumat. Visele sunt mai dulci cand mirosi frumos, trust me.
Am pijamale dragute pentru ca, chiar daca sunt celibate, ma vad eu, recte cel mai important public pentru mine.
Evit talk show-urile, sunt mai rele decat filmele de groaza. Daca i-as asculta pe analistii politici dandu-si cu presupusul despre zapada (care a devenit peste noapte un veritabil candidat la ceva) as fi convinsa ca traim in filmul ala cu apocalipsa cu nameti in care new york-ul e napadit de apa care apoi ingheata si toata lumea moare sau arde carti sa se incalzeasca (ce o fi mai rau nici nu stiu).
Apoi, de dimineata, e important ca alarma telefonului sa nu sune precum sirena politiei, un aparat de administrat socuri electrice sau ultima melodie la moda pe care o canta o tanti cu talent muzical dubitabil imbracata in burka si care urmareste un amarat, mai mai ca astept sa scoata coasa de undeva. Poate coasele sunt so last year, poate are coasa wii, who knows.
Deci, melodia sa fie dulce si sa ma trezeasca treptat.
Apoi, e important ca dimineata sa ai timp de chestii, sa nu fii pe fuga, sa trebuiasca sa hapai si apoi sa suferi de indigestie toata ziua.
Totusi, cred ca ingredientul secret al unei dimineti frumoase e muzica, dupa ce ies din casa, am castile in urechi si am muzica speciala pentru a-mi energiza ziua.

Sfatul meu pentru toata lumea e sa ne iubim pe noi insine, sunt atatia altii dornici sa ne spuna ca nu suntem ok, ca i-am dezamagit.

luni, 6 februarie 2012

The dating world

Dupa un numar ingrijorator de ani in care am fost atat inglodata in relatii cat si predispusa la aventuri usurele si anonime, am ajuns aici. La dating. Nu cred ca limba romana are un cuvant care sa descrie atat partea optimista a activitatii cat si suflul de anxietate si zadarnicie.
E super sa iesi in oras, sa cunosti oameni noi, sa te imbraci atragator, sa stii ca strainul pe care l-ai intalnit azi te va visa la noapte. Dar nu poti sa pui pe mute vocea fostului tau prieten care iti spunea, ultima data cand l-ai auzit, ca esti obositoare, ca i-ai inselat toate asteptarile pe care tu le-ai creat in the first place, ca ceri prea mult, ca crezi ca ti se cuvine totul.
Asa ajungi sa te intrebi daca nu cumva esti o frauda ca persoana. Promiti lumea intreaga, il faci pe om sa se simta king of your castle, te oglindesti in privirea lui. Pentru ca, dupa cateva luni, sa fie convins ca i-ai luat ceva.

Asa ca, pe acest teren necunoscut pentru mine, asa cum am descris pana acum relatia perfecta, despartierea crunta, voi povesti despre the dating world, fara nume, poate doar cu porecle animale.
Don`t hate!

vineri, 3 februarie 2012

Facebook si relatiile

O scurta prezentare a starii de fapt.

Il cunosti, te inamorezi, il cuceresti, sunteti impreuna, sunteti fericiti, ajungeti la momentul la care nu pare disperat sa il adaugi ca prieten pe facebook si apoi ca beeing "the one" tot pe facebook.
Prietenele tale preocupate perpetuu de telenovele se bucura, iti transmit pupici virtuali, like-uri garla si toate cele facebook.
Vine ziua z in care va despartiti, iti frange inima, oceanul de lacrimi pe care-l plangi e in pericol de a inunda urbea etc. Dar ce faci pe facebook? Daca il dezavuezi public, toate cotofenele de mai sus isi vor indrepta mila si bunatatea catre tine, daca il lasi acolo, va trebui sa-i vezi poza aia in care e asa de pouty si, printre lacrimi si batiste de hartie, ai vrea inca sa-l saruti ceea ce starneste o noua revarsare.

Facebook functioneaza precum un registru de publicitate. Verificam lumea, aflam daca tipul ala simpatic are prietena, eventual nevasta si copii, stim daca prietena aia indepartata s-a despartit de iubit sau daca si-a gasit unul nou dar devenim noi insine tinte.

Ce am invatat eu din experienta e ca facebook e un spatiu care trebuie ocupat, sa nu ai facebook spune mai multe despre tine decat daca participi la joc. Dar exista o limita si, indiferent cat de mult va vrea urmatorul sa isi publice relatia cu mine, the time for that is over, poate sa dea anunt la mica publicitate daca-l consoleaza cu ceva.

joi, 2 februarie 2012

My mojo and my relationships

I`ve got my mojo working overtime, I`ve got game si inca nu am intalnit muritorul imun la .. for the lack of a better word, mine.
Cand vad printul fermecator, dashing, masculin care imi face imaginatia sa zburde, il cuceresc, il incant, il las sa ma convinga ca, da, o relatie serioasa nu poate fi ceva rau atata timp cat jumatate este el in toata splendoarea sa iar cealalta jumatate sunt eu, and we all know how i feel about myself. Un cocktail efervescent, dulce exact cat trebuie.

Asa fac eu primii pasi in mlastinile numite relatii, victorioasa precum armata lui Napoleon la inceputul campaniei in Rusia. Pentru ca asta e cea mai buna metafora pentru toate mini-dramele si aventurile mele amoroase.
Inceputul se desfasoara in uniforme stralucitoare si muzica de fanfara. Bietul print nu stie ce il imbata si de ce lumea lui e dintr-o data inundata de lumina si culoare. Astea sunt momentele in care sunt decretata fara drept de apel cea mai frumoasa, misto, interesanta faptura care a pasit pe acest pamant. Astea sunt momentele in care ar trebui sa mi se construiasca castele, I shall look into that. Rusia e mai mult decat fericita sa se predea benevol, voluntar chiar.
Fara sa stiu de ce, cam dupa 6 luni de fericire qvasi-conjugala, ma trezesc intr-o dimineata jumulita, sifonata, imi caut in zadar mojo-ul care precum un amant nestatornic si gelos, m-a parasit.
Ajung sa il invinuiesc pe print ca mi l-a furat el. Ajung sa aleg mojo-ul pierdut in defavoarea fostului iubit. Ajung sa nu-l mai plac macar pe cel ce-mi ocupa altadata inima.
Rusia incepe sa devina suspicioasa, in lipsa dragostei imbatatoare, ca orice armata invadatoare iau ce-mi place cu forta lasand in urma flacari si distrugere.

Pentru a sfarsi invariabil retragandu-ma dintr-o noua rusie cu steagurile in zdrente si cu uniforma ferfelita.

But fear not, spre deosebire de napoleon, se pare ca am abilitatea de a ma regenera la infinit si de a gasi noi imperii mine for the taking.
Scopul meu nou este sa conciliez mojo-ul cu relatiile.

Draftul - adevaratul test al unei relatii

Nu stiu daca isi mai aminteste toata lumea filmul cu ashton cutcher dar ideea principala era simpla, orice schimbare minuscula, aparent insignifianta in trecut produce veritabile tsunami-uri in viitor.
La asta ma gandeam eu intr-una din serile trecute cand stergeam mailurile si mesajele incepute si netrimise fostei mele iubiri. Ce s-ar fi intamplat daca i le-as fi trimis, daca as fi reusit sa-i comunic mai bine ce simteam?

Dar ce mi se parea in special graitor a fost numarul foarte mare de mesaje abandonate. Ce mai exista cand ti se pare in van sa-i spui celuilalt ce simti? Cand ceva te opreste din a apasa send omului caruia i-ai impartasit tot, care te-a vazut goala, nemachiata, racita?

Stiu ce vreau de la o relatie, un partener care sa-mi impartaseasca visurile. Timpul marilor iubiri dramatice si sfasietoare a trecut, winter is coming.

miercuri, 1 februarie 2012

Vulnerabilitati moderne sau femeile si propria lor greutate

Ma intreb cateodata de cand suntem atat de sensibilute la greutatea noastra. Cand orice usoara briza care se apropie de subiect ne zburleste penele, trebuie sa recunoastem ca noi, ca gender, avem o problema grava.

Ma intreb in continuare de cand a inceput campania subtila care ne-a zdruncinat intr-un asemenea hal increderea colectiva in noi insene? Era o vreme cand ardeam sutiene, cand luptam pentru dreptul la vot si egalitate, ne-am castigat fiecare molecula de independenta si libertate, iar ca gender si acum, in mileniul comunicarii, scopul nostru unic si colectiv este sa mai slabim 100 de grame. Quo vadis?!
Ce s-a intamplat pe parcurs?

O fi o conspiratie masculina? Colegii nostri de planeta, binecunoscuti pentru subtilitate si planuri ingenioase pe termen lung, barbatii bineinteles, or fi copt o conspiratie? S-or fi organizat intr-o fratie secreta, poate au un salut tainic, se intalnesc pe ascuns in locuri intunecate unde discuta cum sa ne subrezeasca noua optimismul.
Cumva nu-i cred capabili de atata perfidie, dar cum spune sun tzu, daca iti subestimezi inamicul, razboiul este pe jumatate pierdut.

Sincer, cu mana pe inima, cross my heart, tind sa-mi suspectez suratele. Cred ca avem de-a face cu un tradator din interiorul nostru. Unele dintre noi poate nu au dorit independenta, poate le apasa si tot ce isi doresc e un barbat puternic care sa le protejeze in bratele-i de fier. Iar nou descoperita independenta si autosuficienta nu a facut altceva decat sa erodeze ego-ul masculin, acest sfant graal al cosanzenelor.
Cred ca ele s-au organizat si au inceput sa ne sape, sa planteze incet incetisor idei care au crescut precum niste buruieni scapate de sub control.

Poate mai are cineva idei, de ce suntem obsedate de fiecare gram in plus?! De ce suntem capabile sa plangem pana ne deshidratam pentru orice fluctuatie crescatoare?
We`re supergirls! Greutatea e criptonita noastra...

marți, 31 ianuarie 2012

I love myself

Cred ca asta-i cel mai sanatos obicei din lume.
Nu ascult toate mesajele soptite, cantate, desenate, hipnotizate care-mi spun ca nu sunt suficient de inalta, blonda, supla, catifelata, geisha, whatever pentru ca ma iubesc asa cum sunt.
Ma uit in oglinda imensa cu dragoste de amant, imi admir silueta din toate unghiurile, ma bucur de pielea catifelata si calda.
Pentru mine am grija sa fiu manichiurata/pedichiurata/depilata/hidratata all the time. Imi rasplatesc dragostea mare ce mi-o port.
Poate ca ar fi bine sa fiu cu 5-10 cm mai inalta pentru a ma incadra in standardul de frumusete acceptat, dar, in inima mea am minimum 2 metri iar, cand conteaza, micimea mea e dragalasa.
Poate un fund mai mic ar fi mai placut societatii, dar eu spun ca iubitul meu ar putea sa-mi ghiceasca fundul dintr-o mie si asta conteaza, nu? Personalitate fetelor!

Nu am parul lung si valurit, nu am unghii periculoase, sunt alb-rozalie, nu frecventez solarul, miros a margarete, fac bai lungi si parfumate, beau vin si ma scot singura in oras la cine romantice.
In mod ciudat, asta-i face si pe altii sa vrea sa ma admire. Nu stiu de ce.
Ai spune ca nu prea mai e loc sa plac si pe altcineva, dar se poate.
Daca as fi barbat, as fi inamorata de mine insami.
Asa, pot doar sa fiu amanta desavarsita. Pentru mine. Ocazional si pentru altii.

Capcane in relatia cu organele statului

Sau cum sa-ti inregistrezi un PFA.

Cred ca am trecut toti prin asta, sunam noi contribuabilii fara de pacat sa intrebam maretii functionari publici ce ofrande sa le ducem, precum balaurului cu trei capete, pentru a ne lasa sa mai platim impozite.
Brusc, in fata acestei intrebari, functionarul care de altfel e foarte palavragiu cu vecina, cu sotul, cu soacra, cu copii, devine un intelept tacut si scump la vorba.
Il intrebi de ce docomente ai nevoie pentru a deveni pfa? Iti spune ca ai nevoie de contract de comodat pentru sediu, bineinteles ca omite restul sutei de documente si nelipsitul dosar plic.
Bineintles ca te va astepta la ghiseu pentru a-ti spune usor superior si iritat ca nu ai adus carti funciare, eventual cu tot cu omologii lui de acolo, buletin si pe bunica din cimitir.

Pentru asta, dragii mei colegi de impins piatra la deal doar pentru a o gasi in vale de dimineata, va recomand calduros sa consultati un avocat. Noi stim ca nu-i niciodata asa de usor si va scutim sperante dezumflate si nervi.

luni, 30 ianuarie 2012

Sa va spuna ciocolata despre daunele-interese

Nu cunosc om care sa nu-si frece mainile satisfacut cand se gandeste la posibilitatea imbogatirii peste noapte dintr-un proces avand ca obiect daunele morale sau pretul suferintei sau daune materiale pentru chestii greu cuantificabile, pentru restul exista mastercard, nu?
Toti ati vazut filme americanesti in care nenea mecdonald vine cu jeburile (buzunarele, pentru ne-ardelenii care ma citesc) doldora de bani fericit sa ne rascumpere durerea de fund si umilinta pe care le-am inghitit cand am alunecat precum chiorii, scuzata fie-mi folosirea cuvantului, eu fac parte dintre cei visually impaired, pe gresia uda. Dar in realitatea carpado-danubiano-refrigerata lucrurile shed (stau, pentru numitii ne-ardeleni) altfel.

In lumea asta dura in care traim, pentru ca un nene imbracat caraghios (in roba, si eu port roba, suntem caraghiosi in grup, nu va inflamati) cocotat pe un podium, cu o grefiera daguta sa ne dea milioanele de euro, muntii de lei, piscinele pline de bancnote la care visam, trebuie sa demonstram un prejudiciu.
Sa luam exemplul clasic. Am picat in fund. In primul rand trebuie sa probam ca suntem inocenti in mare masura pentru cazatura. Daca twitteream si nu eram atenti, noi suntem in culpa si ne datoram daune morale noua insine. Daca nu ne-am uitat pe unde umblam, am uitat cum se paseste punant un picior in fata altuia, etc, e perfect vina noastra.
Dar daca angajatii de ma mec (McDonald`s pentru ne-bucurestenii care citesc) au omis sa curete gheata groasa si lucie din fata magazinului lor asa cum dispune o obscura lege privind proprietatea si noi, victime cu sufletul curat cadem si ne julim popo-ul, altfel se pune problema. Culpa! striga galeria infierbantata.
Urmeaza sa stabilim prejudiciul care, in cazul unei simple vanatai e dubitabil. Daca ne-am mai rupt un toculet al botinelor preferate de la musette pentru care se stie ca trebuie sa-ti amanetezi sufletul sau primul nascut, avem un prejudiciu suficient. Daca avem cunostinte medici care sa certifice ca ne-am fisurat coada, stim cu totii care e si doare rau, ca ne-am tasat coloana, ca ne-am invinetit organele interne, deja the plot thickens.
Primul lucru, documentati experienta. Fiecare medic pe la care treceti mazgaleste ceva in limbajul lor secret, care poate fi un umfpscae, bbbsssccc dar e important sa luati aceste mostre ale unei limbi necunoscute eventual cu parafa care sa ateste ca sunt scrise de un pamantean, nu primul contact cu o civilizatie extraterestra.
Aratati fundul si pe unde va mai doare cat mai multor medici, luati cat mai multe diagnostice alarmante, cat mai multe acute, dureroase, ultimul stadiu, fisurate, fracturate, echimozate, capacitati de lucru scazute, dureri inimaginabile. Apelati la latura artistica a medicilor, pentru ca se stie ca fiecare doctor s-a nascut poet, puteti sa treziti acest poet si sa-l ajutati sa exprime suferinta dumneavoastra in metafore.
Avand in vedere ca judecatorii s-au nascut critici de arta, metaforele le incalzesc sufletelele simtitoare.

Dupa ce adunati un dosar burdusit de opinii medicale apocaliptice, haideti voi la un avocat care sa scrie o notificare rea pentru nesimtitii de la mec, sa le spuna ce-ati patit, sa le dea termen de o saptamana sa se gandeasca la o suma care v-ar alina fundul dureros si sa binevoiasca a face propuneri.
Poate veti primi, poate nu.
Dupa o saptamana, avocatul va naste o actiune atat de emotionanta incat ochiul judecatorului va lacrima la prima lectura, in care va sublinia ca nici procesomana nu sunteti, doar ati invitat corporatia nesatula la negocieri dar ei, ochiul diavolului, v-au ignorat durerea de, ma scuzati, fund.

Nu va asteptati totusi sa va imbogatiti, poate sa mergeti intr-o vacanta in tarile calde mai apropiate si sa va luati o pereche de botinute noi si avocatul la fel.

vineri, 27 ianuarie 2012

Ursitoarele mele

Nu cred in destin sau cai alese de dinainte, in universul care ne atribuie un rol din care nu putem sa evadam, in stele, in chestii puse-n frunte.
Cred ca avem in noi cheia pentru a fi fericiti sau catastrofal de nefericiti.
In mintea mea, fiinta suprema are simtul umorului. Nu e un mos moralist si frustrat sexual care ne numara pacatele. Rade tot timpul. Ne-a creat pentru a-l face sa rada. Si nu are simtul umorului americanesc, nu il amuza sa alunecam pe coji de banane.
Mai mult, ne respecta suficient de mult incat sa ne dea libertatea pentru a face ce vrem si uneltele sa ajungem oriunde ne-am propune. Doar ca uneltele astea sunt la fel de bune si pentru a ne sapa gropile proprii.

Cred ca dandu-i unui om putere de concentrare, acesta primeste si suficienta incapatanare pentru a se ingropa singur. Alegerea ii apartine, dar, de cele mai multe ori, va sfarsi ingropat.
Cand un om primeste inteligenta, cumva reuseste sa o intoarca impotriva lui si stim cu totii ca nici o lama nu e mai ascutita si mai taioasa decat inteligenta.
Cand cineva primeste creativitate, reuseste sa-si creeze cele mai imbarligate scenarii in care se va pierde el insusi precum fecioarele in labirintul de pe insula.
Iar cand cadoul este a fi atotiubit, sfarsesti sfasiat in bucati de semenii tai manati de prea multa dragoste.

Auzi, fiinto suprema, cred ca aluneci in abuz, this is not funny anymore.

joi, 26 ianuarie 2012

Monstri exista

si umbla printre noi.

De cate ori nu te-ai intors cand te promenai pe o alee intunecoasa si neumblata sa vezi ce te urmareste. Pentru ca te simteai urmarita. Purtai rochia ta rosie, balerini aurii, raceala serii te invaluia ca un amant si simteai niste ochi arzandu-te. Te-ai uitat si nu era nimeni.
Ai continuat sa pasesti, ce era sa faci?
Scufita rosie moderna. Doar ca nu duceai merinde pentru nici o bunica. Bunica ta are alzheimer si e internata intr-un centru special. Nici nu te cunoaste. Dar stie niste povesti inspaimantatoare cu lupi. Oameni-lupi.

Sunt momente in care stii ca intunericul te priveste, te urmareste, se bucura in felul sau sumbru de tine.
Credem in mos craciun, mos gerila, zana maseluta, ursitoarele bune, dar de ce nu ar fi si partea cealalta la fel de plauzibila?
Doar pentru ca negam, nu inseamna ca nu exista.

Manual de utilizare pentru ciocolata

Cand ma vezi, balerina urbana fericita, plutind pe un nor de tul luminata de lumina roz, cu soundtrack-ul meu personal, iti luminez si tie ziua, te fac sa zambesti, te simti special si apreciat.
Ajungi sa crezi ca asta sunt, simpla si vesela precum o margareta, insorita intotdeauna, purtand rochii si mirosind a vara.
Ma convingi sa imi limitez atentiile la persoana ta, ca tu chiar esti cavalerul pe care-l asteptam desi nici macar nu cred in conceptele astea. Vrei sa ma pastrezi pentru tine, ma convingi ca asta e dragostea, ca nu ar trebui sa ma simt limitata, ca e normal.
Ma privesti cu uimire crescanda in timp ce imi palesc culorile, veselia mi se stinge, lumina pleaca, stelutele din ochi devin palide si nu se mai aude nici un cantec in timp ce umblu normal (iar cuvantul asta) si te intrebi unde mi-a disparut dansul din umblet.

Ar trebui sa vin la pachet cu manual sau instructiuni.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Ai vrea sa-l uiti?

Daca ai avea de ales, ai vrea sa uiti dragostea aceea care ti-a lasat cicatrici si care, chiar dupa atata timp. iti mai da dureri difuze in zona generala a pieptului?
Te-a parasit, ti-a frant inima, dar durerea e atat de mare doar pentru ca l-ai iubit asa de mult, e atat de adanca pentru ca fericirea pe care ti-a dat-o a fost inimaginabila.
Simti ca esti sfaramata in bucati, nu stii ce te mai tine laolalta, fiecare bataie a inimii nu face decat sa imprastie, alaturi de sange, durere arzatoare in fiecare celula a corpului tau zdrobit.

Si totusi, ai vrea sa uiti tot? Sa uiti cum te tinea in brate si cum te simteai usoara ca un fulg cand iti soptea la ureche?

marți, 24 ianuarie 2012

Actiune in rezilierea contractului social

Stiti cum Rousseau spunea in urma cu multe sute de ani ca suntem obligati sa respectam legile pentru ca ne-am dat consimtamantul indirect la promulgarea lor? Mai spunea nenea asta ca, traind in societate, ne-am asumat voluntar toate drepturile si obligatiile care deriva din aceasta stare de gratie si, deci, suntem obligati sa nu le incalcam prin conduita noastra.
Eu vad si din alta perspectiva contractul asta social. Intre mine, simplu cetatean frumos si zburdalnic, si statul roman matahala puturoasa, s-a incheiat un contract. Eu, floare pura si parfumata ii dau bestiei 30 si ceva % din veniturile mele, altii ii dau 54 si ceva % din veniturile lor, procente insemnate sunt sigura ca veti fi de acord. In schimbul zeciuielii, care e mai mult jumatateala sau treimiteala, acest protector omnipotent imi acorda serviciile sale. Simplu, nu-i asa, bani contra servicii (nu pot a intelege de ce nu sunt legiferate toate atare activitatile, but who am i to know?!).
Codul civil, in toate formele in care a fost scarmanat, prevede posibilitatea ca, in cazul neexecutarii contractului de catre una dintre parti, cealalta sa poata cere instantei rezolutiunea sau rezilierea contractului, dupa cum e cu executare succesiva sau instantanee.
Sustin si intentionez sa dovedesc ca partenerul meu contractual, recte statul roman, nu si-a indeplinit obligatiile contractuale si persevereaza in atitudinea sa ilicita fara a avea ganduri de reformare.
Nu voi intra in polemici referitoare la sistemul de sanatate, de asigurari sociale sau de somaj care se poarta precum haiducii, iau bani de la noi, amaratii bogati care muncim pana ne sar capacele doar pentru a le da lor taxa de protectie iar, cand ajungem in situatiile pe care tocmai ei au fost infiintati sa le asigure, se transforma in evrei avari care numara si firisoarele de praf pe care le luam pe haine cand trecem pe la ei, care se bucura de fiecare centima pe care reusesc sa nu ne-o dea cu rautatea aceea izvorata din prostie curata.

Nu, acum ma voi referi la situatii concrete, prin care am trecut in ziua de glorie astazi si in care statul, prin prepusii/reprezentantii/angajatii sai nu si-a indeplinit cu maxima rea credinta obligatiile asumate fata de mine.
Nu stiu daca stiti, dar cand doresti ca parte intr-un proces sa ti se elibereze decizia pronuntata de curtea de apel impotriva ta, trebuie sa faci o cerere, sa platesti o taxa, sa cumperi un timbru, sa te dai de trei ori peste cap, sa astepti trei zile si trei nopti, sa astepti la o coada chilometrica, sa mai astepti o ora pentru ca un nene sa vina cu tine sicu dosarul la xerox, sa platesti xeroxul, sa mai astepti o ora pentru ca nenele sa lipeasca timbrul amitit mai sus pe numita decizie si sa tranteasca o stampila. Apoi poti sa declari ca ai primit decizia si esti un om impacat. In opinia mea, ce am descris mai sus nu se incadreaza in indeplinirea obligatiei de a-mi asigura liberul acces la justitie. Atata timp cat eu nu oblig statul la toate etapele de mai sus pentru a incasa impozit de la mine, consider ca acesta imi datoreaza acelasi respect.
La finante, unde eu incerc sa-mi indeplinesc o obligatie, statul ma obliga sa lancezesc intre o ora si doua ore intr-o camera neaerisita, in compania unor conationali de etnie si culoare incerta doar pentru a-mi plati darile. Ati putea sa-mi spuneti ca am la indemana alternativa platii prin internet banking, va replic, am incercat, doamnele nu sunt familiare cu procedeul si "au pierdut" plata. Noroc cu un director care "a gasit-o".
Deci, statul nu numai ca nu isi indeplineste obligatiile, dar ingreuneaza excesiv indeplinirea obligatiilor mele.

Pentru aceste motive, onorata instanta, solicit sa reziliati acest contract asa-numit social pentru culpa exclusiva a cocontractantului meu in indeplinirea obligatiilor asumate contractual.
Solicit daune materiale si morale.

I wish to meed an interesting stranger



Nu imi doresc un strain inalt si brunet, nici unul bogat ci unul interesant. Vreau o intorsatura de situatie precum in romanele pe care le citesc. Vreau pe cineva care sa-mi zguduie existenta din temelii.
Vreau sa cunosc un barbat diferit de toti cei mici si cenusii care ma inconjoara, cineva suficient de curajos pentru a valsa prin viata, suficient de puternic pentru a conduce, suficient de generos pentru a nu simti nevoia sa spuna.

Barbatii nu pricep ca nu ma intereseaza in mod deosebit cum arata. Acest strain ar putea sa aiba 1.30 si ochi frumosi, sau 200 de kilograme si zambetul cald.
Poate m-a lovit romantismul de la ceata de afara, dar tot ce imi doresc e pe cineva care sa rock my world pentru ca simt ca ma scufund intr-o plapuma calduta de burghezie.

luni, 23 ianuarie 2012

If I had magic



(sa profitam de youtube cat se mai poate)

Daca as avea magie, prima vraja pe care as face-o nu ar fi sa-mi materializez din nimic 100 de perechi de louboutini sau o rochie rosie valentino, nu, ar fi probabil cea mai complexa vraja atingand imposibilul.
Ar avea ca scop imblanzirea oamenilor. Nu as vrea sa-mi fiti sclavi, nici sa va modelez personalitatile, as vrea ceva mic si nesemnificativ dar, o, atat de dificil de atins. Nu vreau sa fiti optimisti, veseli sau mai inteligenti, nu vreau sa fiti mai placuti ochiului, mai aranjati sau mai spalati, vreau un singur lucru, sa intelegeti ca frustrarile se lasa acasa sau la cabinetul psihologului/psihiatrului, ca daca imi picurati venin, aveti toate sansele sa-l primiti inapoi.
Vreau o lume plina de oameni mai dulci sau macar neutri.
Da, traim niste vremuri amare, reci si umede, dar suntem toti aici, toti in acelasi purgatoriu pe pamant, de ce sa ne razbunam pe noi insine ingreunandu-ne situatia?

Intr-o noapte cu luna plina, purtand o rochie alba din voal, cu parul despletit si desculta prin iarba plina de roua voi tese o vraja suficient de puternica pentru a tine la distanta acreala din lume.

Una din zilele alea

Cand e frig, ceata, ploua si e intuneric vreau doar sa zabovesc sub plapuma cu o carte buna si o ciocolata calda. Dar, fiind un om mare, nu intotdeauna primesc ce vreau, asa se face ca azi sunt la birou, imi e frig si sunt plouata.
Deci, am una din zilele acelea care sper ca va trece cat mai repede doar pentru a reusi s-o ferec pentru totdeauna in temnita cea mai adanca si mai intunecoasa unde isi va intalni toate suratele sau, si mai bine, s-o inchid intr-un butoi fermecat caruia sa-i dau drumul intr-un abis nesfarsit.

marți, 17 ianuarie 2012

Deformare profesionala

Cred ca toti am intrat in contact cu "organul". Fie am participat la producerea vreunui incident minor in trafic, am depasit viteza sau am fost victime ale unor sterpeliri. Dar cred ca nimeni nu a fost scutit de darea declaratiilor pe coala a4, cu pixul organului si sub atenta supraveghere a acestuia.
Actiunea decurge cam asa: eu, victima inlacrimata, imi vars desaga in poala vajnicului aparator al dreptatii exprimandu-ma in metafore si incercand sa-i transmit cat mai vie durerea mea pentru despartirea involuntara de laptop, de exemplu. Cavalerul in armura doreste expunerea tuturor acestora pe hartie, scrise de mana mea tremuranda si socata, iar din lunga si descriptiva mea poveste despre cum am simtit ca o gaura neagra se deschide si ma inghite cand am constatat lipsa iubitului laptopului, doreste sa retina doar faptele reci. Eventual formulate intr-un limbaj pe care procurorul sa-l inteleaga si instanta sa-l poata folosi ca proba.
Asa, romanul care a fost descoperirea disparitiei laptopului devine o coala a4 scrisa ordonat unde totul e expus cu raceala si luciditate cu puternice accente lemnoase.

In aceste conditii, ma intreb cum scriu barbatii legii ravase romantice. "Cordul meu produce miscari neregulate cand aud numele tau din buletin"? Oare ce domnita tremuranda se emotioneaza cand aude dodoloata?
Brrrr, sunt convinsa ca procurorii nu au noroc in dragoste.

Propun sa protestam!

Singura categorie careia consider ca-i apartin sunt avocatii stagiari.
Cunosc suficienti, sunt in relatii foarte bune cu multi.
Le stiu problemele si ma identific cu ele.
Pe acestia-i invit la proteste.
Ne e frig (salile de judecata sunt reci, mari si miros urat, holurile tribunalelor sunt strabatute de brize reci si patrunzatoare)!
Ne e foame (aseara la 7 cand ma indreptam spre casa ... imi era o foame incat aproape mi-am mancat maestra, am vobit cu o colega care mai lucra la o atare ora si suferea si ea de nemancare)!
Ne e somn (imaginati-va cum e sa ajungi acasa la 8 seara stiind ca la 7.30 a doua zi trebuie sa fii in miscare din nou)!
Suntem oprimati, exploatati de maestri cu suflet mic si negru (de parca ar fi si alt soi)!

Ce ne impiedica totusi sa protestam e faptul ca suntem veseli mai mereu, nu stiu de ce.
Sper macar ca un om milos va infiinta ONG-ul numit "Hraniti avocatii stagiari" sa nu disparem ca specie :P.

Chocolates gonna chocolate!

Nu mai mananc ciocolata. Daca as fi eu cea de acu` o luna si ceva, mi-as pune intrebatri, m-as duce la medic, mi-as face analize, m-as suspecta de depresie. Dar totul s-a schimbat.
Mi se spunea ciocolata si aveam obiceiul de a atrage marinarii in spumele marii pentru a-i ineca.
Si acum petrec o ora dimineata pentru a ma infrumuseta si 10 minute in pauza de masa pentru a intretine perfectiunea care va farmeca.
In continuare zambetul imi deschide toate usile posibile.
Nu am renuntat sa parcug distantele zilnice in pasi de dans imaginari, desi, pentru un observator atent ar fi usor sa observe dansul din pasii mei reali.
Am un soundtrack in fiecare moment, sunt convinsa ca inima imi bate in ritmul cantecului si neuronii imi functioneaza ritmic.
Tot pe mine ma iubesc cel mai mult si ma seduc in fiecare zi cu pasiunea unui amant nou.

Nimic nu s-a schimbat si totusi, totul s-a schimbat.

luni, 16 ianuarie 2012

For whatever my man is, I am his

Despre cum daca esti prost si masina te loveste

Pe trecerea de pietoni.
Nu-i frumos sa vorbesc urat despre oameni simpli si totusi o fac. Sue me!
Bovina merge la real sa cumpere una-alta ca-i criza. Bovina iese de la real si nu se uita in toate partile cand trece strada asa cum ne-au invatat parintii din cele mai vechi timpuri sa facem. Bou in masina nu se uita in fata cand iese din parcare si rastoarna anterior pomenita bovina care cade in fund.
Bou cheama salvarea care anunta politia. O intreaga cireada roieste la locul faptei.
Prima bovina este evaluata medical si se constata ca nu are nimic, poate s-a lovit putin la coada. Apoi este preluata de organe si dusa la circa de politie sa dea decaratii. Declara bovina noastra de toate.
Merge la legist care ii spune ca-i sanatoasa.
O intreaba boul la cat isi evalueaza dansa suferinta provocata de caderea in fund. Bovina cujeta si scoate perla: 300 de milioane vechi, caci specia copitatelor nu a trecul la leul greu.
Boul inchide telefonul.
Bovina apeleaza la avocat.

Avocatul abia se abtine sa-i arunce un pagar de apa pe bot sa isi vina in fire. Cum sa ceri atata gramada de bani pentru ca ai cazut in fund? Nu suntem in america oameni buni, totul trebuie demonstrat. Cheltuielile bovinei, inclusiv venituri nerealizate totalizeaza suma colosala de 500 de lei. Aceasta refuza sa isi faca investigatii medicale sa constatam macar o trauma vaga prin pantece, caci, hold on to your chairs, e ocupata.
Sa va lumineze tanti, 30.000 lei a primit despagubiri un copil care a fost torturat de un nene prin turnare repetata si indelungata de apa clocotita pre dansul, comparati aceasta cu caderea in fund si imaginati-va suma proportionala suferintei, caci asta e criteriul stabilit de luminata si inalta curte de casatie si justitie pentru acordarea daunelor morale.
Amu` intreb si io, cum sa fac sa demonstrez ca tanti a dezvoltat o fobie fata de trecerile de pietoni si acum e obligata sa isi petreaca viata doar pe o parte a strazii!?

Wellcome to my life!

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Dance with me

I`m aliiiiveee

Si intr-o singura bucata. Am supravietuit intalnirii cu marele preot al aspiratoarelor si, nu doar atat, nenea a reparat peria care acum suje precum un vampir sangele virginelor de 13 ani.
Si, pentru ca traiesc si nu sunt doar un creier plutind intr-un borcan cu lichid dubios, am niste cujetari proaspete dupa cum urmeaza:

1. De cand a devenit atat de uncool sa te bucuri de zapada? Si, nu, nu ma refer la proastele de 30+ de ani care imita un orgasm combinat cu pisoi si curcubee cand vad orice macar marginal cute. Screeching-ul in orice situatie nu e cool sau social acceptabil, din punctul meu de vedere ar trebui sa garanteze internarea prompta intr-un loc cu pereti capitonati.
Ma refer la bucuria ca a nins si ca nu mai calcam prin noroi, ca uratenia chiar e acoperita de ceva alb si pufos (aw, like a white fluffy rabitt) si ca poti bulgari oameni sau, si mai bine, poti sa tavalesti oameni prin zapada. I`m not a fan of winter sports, mi se par periculoase si m-a durut cate ceva de fiecare data cand le-am practicat, dar ador sa bulgaresc si sa tavalesc oameni nevinovati prin zapada.
I love snow, snow is my best friend.

2. Nu stim sa comunicam, ca specie. Am inventat atatea chestii dar suntem incapabili sa socializam intr-un mod satisfacator. Altfel nu pot sa imi explic de ce, magulind, apreciind si comunicand cu oameni ii pot convinge sa-si faca jobul mai repede, mai bine, mai ieftin. Vand socializare de calitate, ofer mostre pe twitter, facebook si diverse alte locuri, astept oferte de la domni generosi.

3. Care e diferenta intre un avocat care presteaza un serviciu, nu in cele mai ok conditii intre noi fie vorba, si un bucatar care presteaza alt tip de servicii, dar tot servicii? De ce il catalogam (cateloghez) pe al doilea ca fiind "the help"? De ce nu ma vad pe mine ca fiind the help? Am i a snob?

4. Democratia nu functioneaza. Toti ne gandim ca "alesii", mintile luminate pe care le-am votat, aia cu poze cretine pe afise, exprima de fapt vointa noastra personala. Dar, uitandu-ne pe strada, daca un ozn ar rapi randomly 100 de oameni din centrul clujului, ca pe asta il stiu eu, nu din zona industriala sau din manastur, cati dintre cei 100 ne-ar fi egali? Si aici nici macar nu ma refer doar la inteligenta, morala, educatie, cultura, igiena, upbringing, valori, gender, etnie, religie etc etc. Deci ce reprezinta democratia? Pe cine reprezinta mosii si babele facatori de legi, datatori de ordonante de urgenta si de norme metodologice? Nu pe mine, I`m telling you.
Asta si apropo de procesele cu jurati din sua, a fi judecat de egalii tai mi se pare o notiune cretina, dupa ce as fi evaluata thoroughly de o echipa de psihologi si juratii ar fi evaluati si ei dupa 100 de criterii complexe, poate ne-am apropia de ideea de a fi judecata de egalii mei. Cum ar putea intelege un muncitor in fabrica ideea de a pocni pe cineva cu un topor in crestet pentru o carte. Craparea capului unui cretin mi se pare un pret mic pentru a proteja o idee.
No, acum sa ma judece internetul pentru a-mi demonstra ipoteza.

vineri, 13 ianuarie 2012

Universul fascinant al pieselor de schimb pentru aspiratoare

In Cluj, intr-un gang este o dugheana/un barlog/un cuib unde un nene ciudat cu aspect de criminal in serie haladuie. Am aflat de acest loc de pelerinaj cu greu de la o tanti care s-a nascut in cluj din parinti care au trait toata viata in cluj, e un secret bine pastrat, va spun, impartasit doar celor care dovedesc ca il merita.

Iar domnul cu aspect de criminal in serie care are in spatele magazinului un frigider industrial in care pastreaza parti ale anatomiei victimelor este de fapt un gardian care permite selectiv accesul in lumea mirifica a aspiratoarelor.
Acu 2-3 luni, cu timiditatea ceruta de acest altar al tehnologiei moderne, am pasit spasita inauntru, cautand o perie de aspirator cazuta victima a nervilor si frustrarii cuiva (de data asta chiar nu am fost eu calaul). Am dus cu mine masuratori exacte ale tevii aspiratorului, seria utilajului si modelul, anul fabricatiei si o poza cu mutilatul, eram la un pas de a duce un dosar plic doar pentru a fi convinsa ca satisfac cerintele.
Nenea s-a uitat incruntat la mine, a binevoit sa-mi tranteasca un mffflmuufff si a disparut "in spate". De unde a aparut, precum Venus din spuma marii, cu o perie de aspirator.
No, pana acum a fost folosita aceasta perie de aspirator pentru care am inteles ca nu e prea mult sa se ceara primul nascut ca si pret, dar acum aceasta perie nu mai "suge" (jur ca nu e expresia mea si trebuie s-o reformulez asap).
Iar va trebui sa calc pragul salasului preotului aspiratoarelor si va trebui sa raspund la intrebari la care nici o fata care are menjera dintotdeauna nu ar trebui sa raspunda.
Daca nu reapar in 3-4 zile cel mult, please call ze police.
Adresa antecamerei figiderului industrial e undeva in piata mihai viteazul din cluj, intr-un gang, am uitat daca inainte sau dupa pralina.
No, si in cazul in care viata imi va fi secerata prematur de aceasta cautare a curateniei (de ce ma simt precum cavalerii mesei rotunde care cautau sfantul graal?) this be my last will and testament: i leave all my fortune to my cat!

joi, 12 ianuarie 2012

I`ve got my mojo working

Etta James - Got My Mojo Working
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Cred ca stim cu totii senzatia cand atragem tot felu` de creaturi nedorite dar nu reusim nici cum sa avem acelasi efect asupra celui pe care il vrem. Sa spunem ca prietena mea, pe care o vom denumi generic Ciocolata tocmai si-a repornit mojo-ul dupa o luna relatie. Sa zicem ca atrage masculi si femele, intre noi fie spus, precum o lumina puternica fluturi. Sa zicem ca se gandeste serios sa isi aduca taserul de la resedinta secundara doar pentru a tine la distanta indezirabilii. Si, sa zicem ca a gasit creatura aceea mitologica, unicornul care ii da fluturi in stomac si o face sa zambeasca tot timpul.
Si, bineinteles, unicornul nu numai ca este la distanta dar mai este si hard to get. Pentru ca, precum toate creaturile mitologice, este in high demand, foarte inteligent, de fapt intelectul superior fiind ce o atrage pe Ciocolata.
Si atunci, ma intreb, atat eu cat si prietena mea, de ce nu putem schimba toate atentiile care ne inconjoara pentru atentia celui pe care il vrem? Universul face glume proaste cu noi cateodata.

So, I`ve got my mojo working but it just won`t work on you ;), for now at least.

Si, preferata mea, I`ve got an old gipsy woman giving me advice ;).

Despre cainii comunitari

Nu prea sunt pe unde locuiesc eu.
Ce nu pricep eu e de cand viata si binele unor caini e situat deasupra binelui si integritatii mele fizice. Inteleg, daca voiam sa-i matrasim pentru ca sunt urati si put sa se faca atata scandal. Dar au dinti, musca, transmit boli.
Aici devine o problema de supravietuire a celor mai puternici si cainii, in lipsa inteligentei superioare care ne e specifica (cel putin asa ar trebui) noua ca specie, se bazeaza pe pufosenie si inimile mereu inlacrimate ale intotdeauna suferinzilor.
Aidi bre! Cand l-am votat pe actualul al carui nume nu trebuie rostit daca nu vrei sa starnesti un cuib de viespi, motivul a fost intocmai abilitatea de a lua decizii dificile. Scapa-ne de caini tatuca si poate te mai votam in vreo forma sau alta.

Azi sunt creativa

Si nu, nu ma refer la faptul ca am scris un roman fluviu pentru a argumenta cererile nebunesti si a face sa para sanatos psihic un nene care nu e si stie si judecatoarea ca nu e, am prezentat realitatea atat de nuantat in favoarea mea si a clientului si atat de convingator incat aproape ca m-am convins si pe mine.

Ma refer la faptul ca imi vin idei in afara jobului.
Poate ca are legatura cu faptul ca am inceput ziua cu muzica super si voiam sa dansez pana la tribunal, poate pentru ca ma simt delicios de libera si usoara zilele astea si stiu ca pot cuceri lumea, poate pentru ca am reusit sa fac prajituri de sarbatori. Vreau o rochie rosie by my design, imi imaginez dantele si spatele gol, there`s a painting haunting my dreams pe care trebuie s-o eliberez pe hartie.
Poate a venit la mine primavara prematur...

miercuri, 11 ianuarie 2012

Brrrr

Sau cum poate o zi mohorata sa iti intunece buna dispozitie.

Azi, in lipsa luminii solare, toate plantele pe care le numesc colegii mei de breasla aka avocati au fost privati se pare de substante nutritive. Cel mai bun exemplu a fost o tanti, avocat nu secretara, am verificat, cu unghii tehnice sclipicioase pe 9 din cele 10 degete, un aratator fiind vaduvit de infrumusetare, se prezinta cu un vraf de dosare la registratura tribunalului. Cu jumatate de pas inaintea mea, intre noi fie spus. Nervi!
Era evident ca tanti doreste sa depuna actiuni situate in cele 101 dosare. Inaintea mea!
Dar nervii au inceput cu adevarat cand am constatat ca actele prin dosare nu erau in ordine, nu erau capsate si trebuia sa isi adune si ansambleze fiecare actiune sub ochii mei si a cozii imense de oameni care se formase in spatele ei. Blonda, ce sa-i faci. Eu sunt satena sau roscata, depinde de lumina.

Indemn prietenesc pentru ceilalti colegi ai mei, haideti sa nu mai iesim la promenada pe bulevard cu robele pe noi, om fi vecini cu salasul preafericitului de cluj dar asta nu inseamna ca putem arbora tinuta preanazalilor, stufosbarbosilor sau tamaiosmirositorilor. Putina decenta fratilor!

Apoi, la finante, pentru a le plati taxele si impozitele carora refuz sa le atribui calificativ la ora asta, trebuie, pe langa multe multe alte hartii si deja cunoscutul dosar plic, imputernicire notariala. Oare un notar viu nu le-ar trebui? Asa, sa fie la dosar, nu se stie niciodata. Propun sa facem ca in Coana Chirita, un nene portar sa inchirieze notarul.
Poate e lipsa de lumina, poate e lipsa de somn, dar oricat as incerca, sunt constructii birocratice pe care nu le inteleg. In mintea mea, la cat platesc (cash pentru ca nu accepta carduri si eu privesc internet banking-ul cu reticenta) sa-mi dea sampanie, o duduie sa ma evanteze, sa imi maseze mana dreapta pe care o folosesc la semnatul chitantei pentru a preveni crampele.
Dar nu, fundurile lor statute au nevoie de imputerniciri notariale!

Hrrrrr!