Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

duminică, 25 septembrie 2011

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Dear diary

I feel like a total girl today. Ma mir ca nu am mers la shopping si nu mi-am chemat 5-6 girlfriends la o sesiune de barfa/slumber party pentru ca tarziu in noapte si deep into my wine stash sa ajungem sa facem naughty naughty things. I`m not that girlie, aparent.

No, dar sunt suficient incat sa ma vaiet de barbati si de relatii.
I feel unappreciated and left out. The love of my life nu ma mai considera suficient de importanta pentru a-mi scrie mesaje, pentru a ma suna sau pentru a isi face timp pentru pretioasa mea persoana.
Poate sunt paranoica, o posibilitate reala, poate am dreptate sa ma ingrijorez.

I don`t know.

Cert e ca he got me here, now he`s stuck with me.

Ps. sa nu mai povestim despre cosmarurile care m-au bantuit toata noaptea.

vineri, 23 septembrie 2011

Despre ajutorul public judiciar

Cred ca stim cu totii ca regula in materia proceselor civile este plata timbrului judiciar si a taxei de timbru. Primul e relativ mic, adica de la 0,15 lei pana la 5-10 lei, no big deal dar taxa de timbru poate fi enorma.
Ce faci cand ai un proces al carui obiect e evaluabil in bani, e supus termenului de prescriptie sau unor formalitati de publicitate imobiliara si amaratii de beneficiari ai dreptului nu au bani sa plateasca up front 3% din valoarea masei succesorale/partajabile/bunului imobil evaluat conform grilei inventate de mintea sclipitoare a unui notar?!

Ce faci cand clientul e un pesionar amarat cu pensie de 300 de lei si taxa de timbru e de 1500 de lei?

Cerere de ajutor public judiciar, dragii mei.

Pentru asta trebuie sa demonstram starea de nevoie, adica venituri mici, cheltuieli necesare mari: facturi, costurile medicamentelor, mericilor etc, copii multi si mici de crescut.
Cererea trebuie formulata in scris in fata instantei la care se judeca pricina. Instanta se pronunta prin incheiere care urmeaza a fi comunicata partii, iar in caz de refuz poate fi atacata prin cererea de reexaminare.
Ajutorul public judiciar nu se acorda in cauzele penale si cuantumul de care poate beneficia o persoana intr-un an e limitat.

De aceasta facilitate beneficiaza si cetatenii statelor membre UE sau ai statelor cu care Romania are tratate in acest sens.

No, am zis!

joi, 22 septembrie 2011

Ce am aflat de la o baba din autobus

1. un nene a tras-o de bratul scheletic aproape daramand-o pe scari.

2. proteza auditiva poate fi resetata cu ochelarii!?

3. mosul are guta si acum foloseste baston.

4. sunt o persoana sofisticata. yay me!

5. dealul pe care locuiesc e foarte greu de urcat cu copiii in spate.

si multe alte detalii baboase

Ce s-a intamplat in 12.08.2011

- o firma dizolvata a incercat sa incheie un contract de novatie a unui contract de leasing prin schimbarea utilizatorului. banca a refuzat pentru ca lichidatorul care nici macar nu acceptase functia nu putea sa semneze.

- o persoana de etnie roma a fost apostrofata de niste persoane maghiare sa revina pe trotuar pentru ca risca a fi lovita de autobus. persoana de etnie roma s-a simtit lezata in onoarea proprie si a ripostat agresiv rupand mana unui domn maghiar. acum sustine nevinovata ca nu prezinta pericol social si doreste a fi eliberata din arestul preventiv.

-cel mai important: a fost ziua iubitului meu

- am implinit 11 luni de cand sunt indragostita.

Per total, zic ca a fost o zi buna

luni, 19 septembrie 2011

I`m flawed

Cred, altfel nu-mi pot explica tare tare multe lipsuri pe care le am.

1. Nu ma trage inima deloc spre a ma certa cu necunoscuti de pe forumuri. Nu am ambitia de a educa pe nimeni, din punctul meu de vedere, toti avem dreptul la o parere si nu ma deeranjeaza cu nimic ca un nene strain pentru mine se inseala amarnic intr-un domeniu.
Poate nu am nici o idee in care sa cred cu pasiune (am cateva), poate nu cred ca o discutie aprinsa pana la abandonul ratiunii pe net poate rezolva ceva. Poate oamenii obtuzi ma dezgusta si nu cred deloc ca ratiunea mea explicata pe un forum poate sa schimbe un fel de a fi.

2. Am o poblema cu pierdutul vremii la munca. A nu se intelege gresit, nu ma deranjeaza sa lalai in timpul meu liber, sa ma uit la seriale prostute si sa citsc carti despre hobbiti, sa beau vin, sa tag motanul de coada, dar cand muncesc am alergie la tras chiulul.
Intotdeauna mi s-a parut ok sa trag tare tare 8-9 ore si sa trag chiulul ulterior. Imi creste tensiunea in situatiile in care mi se cere sa ma prefac ca muncesc.

3. Ma sperie gandul ca politia poate imi asculta telefonul si ca orice povestesc cu al meu iubit poate face obiectul unui dosar penal sau mai putin penal.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Despre cum imi ridic eu moralul

Pentru ca azi e one of thoooose days.

1. Ascult muzica vesela, roxette & stuff.

2. I sing along, nu sunt cel mai gifted cantaret, but i try si conteaza, nu?

3. Dansez, diseara, nu acum. Dar diseara daca vedeti una dansand her heart out, in cluj, intr-un club de copii prosti, that`s me.

4. Tocmai am terminat sa-mi fac manichiura rosie.

5. O cutie de ciocolata zace goala si violata pe podea. Poate plange.

6. In mod normal as avea un pahar de vin rosu langa mine, dar azi sunt de serviciu, avocatii stiu de ce.

7. Imediat ce mi se usuca manichiura, bucle vor aparea in parul meu apoi pene, apoi flori.

8. Imi compun o tinuta funky pentru diseara pentru a mai taia monotonia costumelor negre/indigo/gri inchis.

And still i want to run away so far and so fast, vreau sa nu ma mai cunoasca nimeni si sa fiu invaluita de frigul familiar si protector.

Good night, sweet prince.

joi, 15 septembrie 2011

Jump for my love ;)

Despre divorturi si incredintare minori

In cazul proceselor de divort, daca ion si maria au copii minori, instanta in intelepciunea ei e obligata sa se pronunte si asupra soartei acestora, adica sa ii dea unui parinte. Asta se numeste incredintare.
Unul dintre parinti ingijeste copilul fizic, locuieste cu el, il hraneste si il trimite la scoala. Celalalt parinte plateste pensie pentru jumatate din nevoile minorului si vegheaza asupa modului in care primul parinte execita autoritatea parinteasca.

Uneori se stabileste progam de vizitare, in care parintele 2 are dreptul la ore fixe de vizita cu minorul.

No, de cele mai multe ori, parintii sunt certati rau, se sicaneaza pe unde pot si bietul plod cade la mijloc.

Daca faceti parte din aceasta categorie sociala, luati aminte la prevederile art 307 cod penal:

                             Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului
1.Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul
celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii,
se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
 2.Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat
minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în
mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în
condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.
 3.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
4.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Remenber ca forma scrisa guverneaza procedura, orice s-ar declara, si cereti-va drepturile in scris cu confirmare de primire.

La divorturi multe si partaje banoase!

miercuri, 14 septembrie 2011

Some people

Cred ca am observat cu totii ca sunt unii oameni in lume perpetuu nemultumiti. Poate au perioade mai relaxate, poate mai straluceste soarele si pe strada lor cateodata, dar majoritatea timpului se plang si isi doresc lucruri imposibile.

Uneori isi uita caracterul si, pentru o scurta perioada, se bucura de ce au, fie unul dintre lucrurile imposibile se intampla. Proportional cu importanta si improbabilitatea intamplarii, omul nostru se bucura, se relaxeaza, zambeste soarelui si fluturilor doar pentru a gasi o noua imposibilitate de care sa-si lege fericirea, nerealizand ca, la capatul cursei se afla doar o noua dezamagire.

God i hope i`m not like that.
Why do i feel that if i have everything, i find something more to want.

Tigara electronica

Tocmai m-am intors dupa un pelerinaj pana pe deal, prin gropile si defileele lasate de cei care au binecuvantat numitul cartier cu instalatii noi de canalizare, am infrant balauri - recte un nene sofer agresiv si un caine nehotarat, am razbit prin labirinturi, strazi numerotate aiurea si am ajuns la sfantul graal: tigara electonica.

Cineva doreste sa renunte la fumat, don`t ask.

Si am inceput sa ma intreb, vor deveni oare toate viciile virtuale? Cand voi vrea sa beau vin, va exista o aplicatie a telefonului care sa-mi convinga creierul ca e sub infulenta nectarului? etc, samd.

Mi se pare trist. Have the balls to smoke real ciggarets.

Pentru doritori, locul e cluj-napoca, strada anatole fance, nr. 37, www.e-tigara.eu, 0758.280.656. Sunati inainte!!

marți, 13 septembrie 2011

Come mr taliman tali mi banana

Despre prezumtii si reaua-credinta

Folosim cuvantul frecvent dar putini stim ca prezumtiile astea sunt mai mult decat presupunerile, banuielile, datul cu parerea, sunt probe in procese.
Daca Getuta are in jeb un iphone, se prezuma ca e al ei, daca cineva plimba un caine-n lesa, se prezuma ca e al lui, etc.
Bineinteles ca Geta si JLo-ul modern vor putea rasturna prezumtia facand proba contrarie, cam prin orice mijloace.

Tot asa, daca badea Gheoghe cultiva un teren si lelea Ana, adevarata proprietara il lasa sa are, sa semene, sa sape si se trezeste ca i-a fost invadat dreptul de proprietate si cere, cu titlu de dauna intereasa, sa culeaga dansa malaiul si sa se bucure si gura dansei de ceva, apoi nu te mai poti prevala de buna-credinta.

Instanta nu e complet oarba si surda, speram cu totii ca a trecut putintel prin viata si s-a lovit d cruda realitate suficient cat sa stie ca lelea noastra numa` inocenta nu e.

Totul e un exemplu si inca nu am avut clienti care sa se certe de la recolte, doar de la chinezul de portelan, dar aia e alta poveste.

Ieri a inceput scoala

sau postare de sezon cu amintiri si melancolie


Priveam eu asa la copiii mergatori la festivitati ieri si ma simteam batrana.

Imi aminteam emotia inceputului, cum intotdeauna, pentru prima zi de scoala, cheltuiam intr-o orgie de shopping toate veniturile adunate vara. Caci muncea ciocolata verile diverse munci necalificate precum impartitul plicurilor, punerea chestiilor in plicuri, introducerea datelor in programe de contabilitate, traduceri, plimbat caini, spalat masini si multe altele din aceasta categorie.
Si, in zgarcenia mea imensa, nu imi cumparam inghetate, nu foloseam fondurile pentru mers la mare sau la strand, gaseam sponsori pentru toate astea, ci strangeam maruntisul ban pe ban.

Iar cand venea racoarea, cand dimineata trebuia sa port pantaloni lungi si seara imi ingheta fundul, ma prindeau ganduri de cheltuire a averii. Si nu in orice fel. Parintii, cumpatati, se asteptau sa-mi satisfac toate nevoile, sa-mi iau cate putin si cate ieftin din toate. Iar eu, ca o catastrofa, alegeam sa-mi iau un ghiozdan decadent (clasa a 9-a am inceput-o cu unul negru din piele care costa o avere) sau o pereche de pantofi (sport) extem de scumpa (clasa a 10-a a demarat cu mine avand in picioruse reeboci editie limitata negri cu ceva auriu), blugi de firma sau haina de piele.

Senzatia aia de i can do anything nu se compara cu nimic. Stiam ca avand itemul norocos, puteam cuceri lumea.
Iar acum, acoperita de chestii scumpe, nu reusesc sa get that back.
Intradevar sunt unele lucruri care nu pot fi cumparate.

luni, 12 septembrie 2011

there`s no shame in asking

suntem crescuti in ideea ca a cere e rusinos. Chiar am fost intrabata, la un moment dat, cum intentionez sa-mi gasesc job, batand pe la usi? Persoana voia sa sugereze ca pilele ar fi un mod muuult mai elegant de a-mi gasi angajamente.
Da, bat la usi.

Alta chestie, nu e rusinos sa-ti ceri salariul sau onorariul. Daca nu-l ceri, de unde sa stie bietul client ca ti-l datoreaza? Poate seful are chestii mai urgente de platit iar atitudinea ta de ovina dusa la taiere nu-i arata deloc deloc ca pentru tine salariul e important.

And last but not least, in instanta, procedura functioneaza pe baza de cereri. Judecatorul e impiedicat de lege sa-ti dea mai mult decat ai cerut sau ceva ce nu ai cerut.

Deci, sfatul meu in viata e sa va hotarati ce doriti si sa cereti, oriunde ati fi.

vineri, 9 septembrie 2011

Note to self

In fiecare zi muncim minimum 8 ore, pierdem pe drumul de la si catre job inca 2 ore, dedicam chestiilor organizatorice din categoria mancatului si igienei 2-3 ore, dormim 7 ore si ne raman extrem de putine ore pentru sufletele noastre.

Asa ca, ciocolata draga, aminteste-ti ca lucrezi, te igienizezi, speli, cureti doar pentru a te simti bine, fa bine si gaseste-ti timp sa te si simti bine.

And never ever forget this.

miercuri, 7 septembrie 2011

Despre stat si organele sale

Cred ca i s-a intamplat oricui, cel putin o data, sa se loveasca de "programul" care guverna o anumita felie a statului. Doamnele de la finante vad ce datorii pe care le garantam cu un pfund de carne avem la stat intr-un miraculos program. Doamnele de la casa de sanatate au un alt program, var primar cu cel de la finante si sincronizat cu acesta.
Doamnele de la registrul comertului au programul lor, un fel de caracatita, care stie tot despre toate societatile comerciale.
Doamnele de la inspectia muncii au programul propriu, cu interfata pentru contribuabili..

Sa nu mai vorbim despre doamna justitie care beneficiaza de al sau ecris in care putem cerceta starea dosarelor noi sau vechi.

Cine creaza toate softurile astea? Cine le denumeste? Revisal, recom, ecris?!?!

luni, 5 septembrie 2011

Despre despartiri

sau cand decizi ca nu se mai poate

Il iubesti, de asta esti acum pe podeaua baii plangand. Au fost vremuri bune, te-a facut atat de fericita si acum iti e foarte teama ca nu vei mai gasi nicaieri sentimentul acela de plutire si de sampanie curgand prin vene. Ti-e teama ca bratele nimanui nu vor mai fi atat de calde si buzele nimanui atat de fierbinti.
Oare cate iubiri perfecte, ideale, noi si stralucitoare poate gasi o fata?
Oare asa au ajuns sa fie casatorite fetele alea frumoase cu plicticosii, burtosii, cheliosii aia?

Dar acum simti ca ti-a inghetat inima-n piept si ca toata lumina lumii a disparut.

Si cand stii ca nu mai merita, chiar daca vei intalni doar plicticosi de acum inainte?

I have no ideea.

duminică, 4 septembrie 2011

This is how i`m feeling for some days now

Despre dileme morale

Rationamentul a pornit de la un nene caruia ii asiguram asistenta juridica obligatorie din oficiu si care, tuciuriu si ragusit, mi-a cerut sa-i vorbesc judelui despre lipsa lui de pericol social. Era pur precum o margareta in roua diminetii, vedeti voi, in ciuda celorlalte 3 condamnari pentru furt calificat, recte din casa victimei si cu aceasta dormind linistita in orele mici ale diminetii, si a celorlalte procese pe rol pentru diverse.

Nu contest ca si acesti domni merita sa fie aparati. Problema mea e limita acestei aparari. Nu ma lasa constiinta sa spun, stiind contrariul, ca omul e nevinovat. Sunt si cazuri diferite, infractiunile/contraventiile fara victime, precum cele rutiere. Sa fim seriosi, daca falnica politie romana doreste sa amendeze lumea pentru fapte cel putin discutabile, va fi placerea mea s-o trimit acasa la mami-a ei.
Dar nu ma va lasa niciodata constiinta sa-i sustin nevinovatia unui nene violator sau unui nene vatamator corporal grav, lovitor cauzator de moarte sau pilot de raliuri prin oras care a lovit pe cineva.
Bineinteles ca sunt mai multe feluri de aparare si chiar si acestia din urma merita sa nu se abuzeze de greselile pe care le-au comis. Dar limita moralei mele de coleg de breasla cu rechinii se opreste la sustinerea nevinovatiei sau a lipsei pericolului social al acestor papadii de primavara.

Citeam mai zilele trecute comentariul unei tipe care ar prefera sa lase pe cineva sa moara decat sa faca ceva degradant. Si ma intrebam care ar fi limitele mele. As fura pentru a nu lasa pe cineva sa moara? Da. M-as vinde pe mine insami in acest scop? Da. Pentru ca cred ca viata e cel mai valoros lucru si pentru ca odata pierduta, all the king`s horses and all the king`s men can`t put it together again.


sâmbătă, 3 septembrie 2011

Despre dragoste

Am auzit zilele trecute o definitie noua pentru mine cel putin. Nu despre inimi care bat la unison si suflete pereche, ci despre faptul ca simptomele dragostei sunt asemanatoare cu cele ale unei boli psihice.
Dragostea ne face sa fim irationali, spunea definitorul, ne indeparteaza de realitate si confera importanta celor mai mici detalii.
Dragostea ne obliga sa privim o poza cu el la nesfarsit si sa descoperim detalii noi ale zambetului iubitului de fiecare data.
Ne verificam mesajele cam o data pe ora sa fim siguri siguri ca nu am pierdut nimic.
Ne bucuram de o atingere a lui mai mult decat de bijuterii sau pantofi.

Dragostea ne schimba personalitatea, e precum medicamentele care ne avertizeaza ca am putea experimenta modificari comportamentale.
Eu cea de acu` un an nu m-as mai recunoaste acum.

vineri, 2 septembrie 2011

Pareri fara legatura

1. ce faci cand "alesii" decid sa deschida cantina sub apartamentul tau pentru care ai platit o suma fabuloasa in centrul urbii? speri ca nu vor si gati acolo pentru ca ceapa calita si varza acra pentru 500 de portii de mancare suunt de natuura a injumatati valoarea celui mai important bun al tau pentru care vei plati rate toata viata.
Si, bineinteles, e extrem de dificil sa explici situatia unor oameni care nu locuiesc 24/7 in aceste minunate conditii.

2.cand aud ca o duduie nu ar face ceva indiferent de consecinte ma ia cu ameteli. dar, pana la urma, ce e mai grav, sa faci o chestie contrara principiilor pentru a salva oe cineva drag, sau sa nu o faci? ce e mai important, un principiu abstract sau viata cuiva? recunosc ca as fura, m-as vinde si chiar as ucide daca de asta ar depinde viata stie el cui.

3. hai sa facem un pact colectiv, sa ne refuzam reciproc explicit. nu vrei sa iesim in oras, ok, dar fa bine si exprima. nu doresti sa vobim, ok, dar nu ma lasa sa te astept. nu doresti compania mea, iar ok, dar nu face pe plictisita. etc, samd. nu ne place sa asteptam sau sa ni se dea sperante in van, hai sa return the favor.

No, si acum ma duc la coafor si la targul vintage din piata muzeului din cluj, unde sper sa o gasesc pe tipa cu inelele si cerceii care-mi plac.

puuup