1. de ce femeile la o anumita varsta se ingrasa enorm? Azi venea asa ceva catre mine si a intunecat lumina si asa putina.
2.am constata azi ca oamenii din statia de autobus se cunosc. Cred ca e o fratie criminala, o organizatie secreta of crime, e echivalentul franc-masoneriei.
3. nu e de mirare ca in autobus m-am simtit urmarita.
All hail me!
luni, 28 februarie 2011
Lawyer fashion
Sau ce trebuie sa porti pentru a parea serios, demn de incredere si, in acelasi timp, sub 50 de ani.
Pentru ca nu vreau sa am freza pompon clasica a doamnelor trecute de o anumita varsta.
Si pentru ca nu imi doresc ca uniforma mea sa devina costumasul mult-blamat.
De fapt nedumerirea mea e cum sa trec de la vestimentatia mea obisnuita cu accente creative la ceva serios, care inspira oamenilor credinta ca le pot castiga bataliile juridice.
Stim cu totii ca prima impresie conteaza si ca are foarte putina importanta valoarea intelectuala a interlocutorului daca parul acestuia e roz bombon sau purple rain.
Avem imaginea avocatului de succes, sau a bancherului, a contabilului si nu putem accepta, sau ne vine foarte greu s-o facem, ca cineva care nu se incadreaza in tipar si nu e nici macar in zona adiacenta tiparului ar putea sa fie bun la ceea ce face.
Aici e problema mea, cum pot impaca latura avocateasca care trebuie sa fie sobra cu latura creativa care vrea sa se manifeste.
Bineinteles ca nu-mi voi vopsi parul roz si unghiile albastru ca cerneala. Nici nu-mi voi coafa parul in spini precum un arici.
Nu am piercing-uri in zone vizibile si neacceptate social, idem tatuaje. Imi limitez bijuteriile la un lant/brosa, un inel si, daca lantul/brosa nu sunt over the top, cercei.
Port ochelari si recunosc ca ma fac sa par mai desteapta.
Dar ma gandeam cu regret azi ca nu voi putea purta la birou o rochie liliac clasica, nedecoltata, dar care nu are manecute si e din in - erezie.
Inul, pentru necunoscatori, nu e recomandat profesiei juridice.
O alta intrebare care nu-mi da pace este daca pantofii peep-toe pot fi purtati cu succes de un avocat. Sunt dispusa sa am o pereche de pantofi clasici in care sa ma schimb pentru prezenta in instanta. Dar oare clientii vor arunca o privire pedichiurii mele - pe care sunt dispusa s-o vopsesc bej pentru aceasta ocazie, si vor fugi inspaimantati de atata libertinaj vestimentar?
Am adoptat stilul preppy. Eu sunt cea care poarta camasa sub pulover sau vesta asortata cu pantaloni sau fusta - depinzand foarte mult de vreme.
Pastrez manichiura crem/roz/frenchy si parul simplu lasat liber sau strans in spate. Nu vrem ca clientii sa se sperie precum caprioarele de un aranjament prea complex, asta ar insemna ca avocatul e mai inclinat spre propria infrumusetare decat spre studiu si drept.
Din nou, viata mea devine mai complicata as time goes by si nu in zonele in care mi-as dori.
Pentru ca nu vreau sa am freza pompon clasica a doamnelor trecute de o anumita varsta.
Si pentru ca nu imi doresc ca uniforma mea sa devina costumasul mult-blamat.
De fapt nedumerirea mea e cum sa trec de la vestimentatia mea obisnuita cu accente creative la ceva serios, care inspira oamenilor credinta ca le pot castiga bataliile juridice.
Stim cu totii ca prima impresie conteaza si ca are foarte putina importanta valoarea intelectuala a interlocutorului daca parul acestuia e roz bombon sau purple rain.
Avem imaginea avocatului de succes, sau a bancherului, a contabilului si nu putem accepta, sau ne vine foarte greu s-o facem, ca cineva care nu se incadreaza in tipar si nu e nici macar in zona adiacenta tiparului ar putea sa fie bun la ceea ce face.
Aici e problema mea, cum pot impaca latura avocateasca care trebuie sa fie sobra cu latura creativa care vrea sa se manifeste.
Bineinteles ca nu-mi voi vopsi parul roz si unghiile albastru ca cerneala. Nici nu-mi voi coafa parul in spini precum un arici.
Nu am piercing-uri in zone vizibile si neacceptate social, idem tatuaje. Imi limitez bijuteriile la un lant/brosa, un inel si, daca lantul/brosa nu sunt over the top, cercei.
Port ochelari si recunosc ca ma fac sa par mai desteapta.
Dar ma gandeam cu regret azi ca nu voi putea purta la birou o rochie liliac clasica, nedecoltata, dar care nu are manecute si e din in - erezie.
Inul, pentru necunoscatori, nu e recomandat profesiei juridice.
O alta intrebare care nu-mi da pace este daca pantofii peep-toe pot fi purtati cu succes de un avocat. Sunt dispusa sa am o pereche de pantofi clasici in care sa ma schimb pentru prezenta in instanta. Dar oare clientii vor arunca o privire pedichiurii mele - pe care sunt dispusa s-o vopsesc bej pentru aceasta ocazie, si vor fugi inspaimantati de atata libertinaj vestimentar?
Am adoptat stilul preppy. Eu sunt cea care poarta camasa sub pulover sau vesta asortata cu pantaloni sau fusta - depinzand foarte mult de vreme.
Pastrez manichiura crem/roz/frenchy si parul simplu lasat liber sau strans in spate. Nu vrem ca clientii sa se sperie precum caprioarele de un aranjament prea complex, asta ar insemna ca avocatul e mai inclinat spre propria infrumusetare decat spre studiu si drept.
Din nou, viata mea devine mai complicata as time goes by si nu in zonele in care mi-as dori.
duminică, 27 februarie 2011
Viata de amanta
In imaginatia mea that is, pentru ca nu am experimentat-o niciodata.
Am citit prea mult Balzac in my time, recunosc, dar imi imaginez salasul unei amante intr-o casa mare si frumoasa cu accente decadente, interbelice, cu o curte obscen de mare si manichiurata.
Imi imaginez un conac decorat imbelsugat, cu porti impozante si alee care duce la intrare, acoperita cu o scoica de sticla si inflorescente de fier forjat.
Interiorul abunda in plus, catifea si matase. Peretii ii sunt tapetati cu matasuri, mobilele ii sunt tapitate cu matase brodata sau cu plus, draperiile sunt din catifea grea si pufoasa.
Mobila e luis XIV, are boudoir precum orice urmasa demna a lui Margot.
Garderoba amantei cuprinde doar matasuri, blanuri si dantelele cele mai fine. Daca detine denim, o va ascunde mai bine decat orice serviciu secret.
Amanta are o colectie uriasa de pantofi si posete.
Toate posesiunile acestei fapturi demonstreaza ca scopul ei in viata e placerea nu utilitatea.
Camera de baie a amantei nu contine o cabina de dus, ci o cada sofisticata pe picioare de alama, are ferestre mari care dau spre terasa si perdele fine precum panza de paianjen.
Dormitorul amantei are un pat urias cu baldachin si lumini catifelate, asternuturile amantei sunt matasoase si au o culoare special facuta pentru a-i pune in valoare pielea.
Amanta se plimba in cele mai luxoase limuzine. Cu sofer.
Are ca singura preocupare propria ei frumusete. De cand se trezeste, se auto perfectioneaza, este catifelata, hidratata, exfoliata si singurele fire de par de pe corpul ei sunt alese cu grija.
Parul amantei e perfect coafat si miroase a trandafiri.
Pielea amantei intra in contact cu cele mai alese pomezi.
Parfumul amantei e cel mai pretios, atent ales, aproape unic chiar.
Nu numai ca isi perfectioneaza fizicul, dar are grija si de intelectul ei. Sunt atatea femei frumoase, dar combinatia de cultura si frumusete e mai rara decat am putea crede. Cum altfel sa mentina interesul barbatilor puternici decat avand mereu ceva nou de spus?
Dar cel mai important ingredient e atitudinea ei. Orice femeie poate fi frumoasa si atragatoare, dar amanta are ceea ce ii face pe barbati sa plateasca averi si chiar suflete pentru a o avea. In conditiile ei, nu ale lor.
Amanta e o feminista. Vinde ceva, dar asta nu inseamna ca ea insasi e de vanzare.
Bineinteles majoritatea amantelor nu prea seamana cu ce am descris eu, dar, daca as fi fost una, asta ar fi fost povestea mea.
Am citit prea mult Balzac in my time, recunosc, dar imi imaginez salasul unei amante intr-o casa mare si frumoasa cu accente decadente, interbelice, cu o curte obscen de mare si manichiurata.
Imi imaginez un conac decorat imbelsugat, cu porti impozante si alee care duce la intrare, acoperita cu o scoica de sticla si inflorescente de fier forjat.
Interiorul abunda in plus, catifea si matase. Peretii ii sunt tapetati cu matasuri, mobilele ii sunt tapitate cu matase brodata sau cu plus, draperiile sunt din catifea grea si pufoasa.
Mobila e luis XIV, are boudoir precum orice urmasa demna a lui Margot.
Garderoba amantei cuprinde doar matasuri, blanuri si dantelele cele mai fine. Daca detine denim, o va ascunde mai bine decat orice serviciu secret.
Amanta are o colectie uriasa de pantofi si posete.
Toate posesiunile acestei fapturi demonstreaza ca scopul ei in viata e placerea nu utilitatea.
Camera de baie a amantei nu contine o cabina de dus, ci o cada sofisticata pe picioare de alama, are ferestre mari care dau spre terasa si perdele fine precum panza de paianjen.
Dormitorul amantei are un pat urias cu baldachin si lumini catifelate, asternuturile amantei sunt matasoase si au o culoare special facuta pentru a-i pune in valoare pielea.
Amanta se plimba in cele mai luxoase limuzine. Cu sofer.
Are ca singura preocupare propria ei frumusete. De cand se trezeste, se auto perfectioneaza, este catifelata, hidratata, exfoliata si singurele fire de par de pe corpul ei sunt alese cu grija.
Parul amantei e perfect coafat si miroase a trandafiri.
Pielea amantei intra in contact cu cele mai alese pomezi.
Parfumul amantei e cel mai pretios, atent ales, aproape unic chiar.
Nu numai ca isi perfectioneaza fizicul, dar are grija si de intelectul ei. Sunt atatea femei frumoase, dar combinatia de cultura si frumusete e mai rara decat am putea crede. Cum altfel sa mentina interesul barbatilor puternici decat avand mereu ceva nou de spus?
Dar cel mai important ingredient e atitudinea ei. Orice femeie poate fi frumoasa si atragatoare, dar amanta are ceea ce ii face pe barbati sa plateasca averi si chiar suflete pentru a o avea. In conditiile ei, nu ale lor.
Amanta e o feminista. Vinde ceva, dar asta nu inseamna ca ea insasi e de vanzare.
Bineinteles majoritatea amantelor nu prea seamana cu ce am descris eu, dar, daca as fi fost una, asta ar fi fost povestea mea.
Cand il iubesti
Faci totul pentru el.
Asa mi-a zis cineva acu` catva timp si mi se parea incredibil.
Intotdeauna am sustinut ca sunt auto-suficienta, ca nu am nevoie de un tip pentru a ma simti intreaga. In aceste conditii, de ce as face sacrificii importante de dragul lui?
Am o imaginatie bogata, in mod obisnuit as putea sa proiectez pe baza elementelor pe care le am pentru a-mi putea imagina starea. Not this time.
Dar am aflat the hard way. Am reusit sa ma indragostesc beyond recovery.
Da, cand il iubesti, faci totul pentru el.
Poate nu chiar totul, dar tot ce mi-ar cere el.
Asa mi-a zis cineva acu` catva timp si mi se parea incredibil.
Intotdeauna am sustinut ca sunt auto-suficienta, ca nu am nevoie de un tip pentru a ma simti intreaga. In aceste conditii, de ce as face sacrificii importante de dragul lui?
Am o imaginatie bogata, in mod obisnuit as putea sa proiectez pe baza elementelor pe care le am pentru a-mi putea imagina starea. Not this time.
Dar am aflat the hard way. Am reusit sa ma indragostesc beyond recovery.
Da, cand il iubesti, faci totul pentru el.
Poate nu chiar totul, dar tot ce mi-ar cere el.
vineri, 25 februarie 2011
Overeating
Sunt un closeted stresseater.
Ignor problema as i do with so many of them si ma prefac ca nu exista.
Si chiar dispar sau nu se manifesta o perioada. Dar asta nu inseamna ca nu le mai am, doar ca sunt mai discrete.
Zilele astea sunt exemplul perfect de overeater.
Zilele trecute am mancat doar junk plin de calorii precum cainele de purici. Dar in cantitati mici.
Dar de doua zile, parca as fi flamanzila din povestea cu fat frumos. As manca si pietre.
And that`s good pentru ca mananc doar broccoli si grepfruit.
Sad, sad times...
Ignor problema as i do with so many of them si ma prefac ca nu exista.
Si chiar dispar sau nu se manifesta o perioada. Dar asta nu inseamna ca nu le mai am, doar ca sunt mai discrete.
Zilele astea sunt exemplul perfect de overeater.
Zilele trecute am mancat doar junk plin de calorii precum cainele de purici. Dar in cantitati mici.
Dar de doua zile, parca as fi flamanzila din povestea cu fat frumos. As manca si pietre.
And that`s good pentru ca mananc doar broccoli si grepfruit.
Sad, sad times...
Ce putem purta pe vremea asta!?
Daca nu dorim sa aratam precum eschimosii, that is, sau, mai rau, precum schiorii urbani.
Sa descriu vremea: temperatura cu -, zapada care curge din ceruri precum faina printr-o sita rara, neincetat, trotuare fleoscaite in ciuda eforturilor de dezapezire, strazi si mai fleoscaite, zoaie negre, picaturi mari si reci care cad ca bombele din jgheaburi si nici macar o raza de soare care sa ne lumineze existentele triste.
Si eu sunt in profesia juridica, obligata de personalitate si job sa arat sobru si business at all times. Galosii sunt a no-no. Pantalonii de sky sunt inimaginabili. Ploverele tricotate eventual cu reni sunt pentru cabane.
Singura concesie pe care o fac vremii e haina mare si groasa care inlocuieste paltoanele mele dragi.
Azi port botine fine gri, pantaloni de stofa si o bluzita colorata de sub care iese gulerul unei camasi. In lipsa optiunilor groase, stratific.
Dar voiam sa ma aventurez cu o fusta.
Si ma simt atat de ingrosata de camasile de sub bluze.
Mainile imi sunt uscate indiferent cat incerc sa le hidratez.
Parul imi arata jumulit sub palarie sau gluga.
Sunt concesii pe care le fac pentru a nu fi vanata si tremuranda, dar vreau sa vina odata primavara, sa port palton roz cu floricele mici mici pe captusala si fuste, chiar cu cizme si va veni vremea pantofilor si, gasp, a sandalelor.
Asta ma tine cu moralul sus zilele astea, imaginea sandalelor mele preferate si a unei pedichiuri rosii.
Sa descriu vremea: temperatura cu -, zapada care curge din ceruri precum faina printr-o sita rara, neincetat, trotuare fleoscaite in ciuda eforturilor de dezapezire, strazi si mai fleoscaite, zoaie negre, picaturi mari si reci care cad ca bombele din jgheaburi si nici macar o raza de soare care sa ne lumineze existentele triste.
Si eu sunt in profesia juridica, obligata de personalitate si job sa arat sobru si business at all times. Galosii sunt a no-no. Pantalonii de sky sunt inimaginabili. Ploverele tricotate eventual cu reni sunt pentru cabane.
Singura concesie pe care o fac vremii e haina mare si groasa care inlocuieste paltoanele mele dragi.
Azi port botine fine gri, pantaloni de stofa si o bluzita colorata de sub care iese gulerul unei camasi. In lipsa optiunilor groase, stratific.
Dar voiam sa ma aventurez cu o fusta.
Si ma simt atat de ingrosata de camasile de sub bluze.
Mainile imi sunt uscate indiferent cat incerc sa le hidratez.
Parul imi arata jumulit sub palarie sau gluga.
Sunt concesii pe care le fac pentru a nu fi vanata si tremuranda, dar vreau sa vina odata primavara, sa port palton roz cu floricele mici mici pe captusala si fuste, chiar cu cizme si va veni vremea pantofilor si, gasp, a sandalelor.
Asta ma tine cu moralul sus zilele astea, imaginea sandalelor mele preferate si a unei pedichiuri rosii.
Despre suturi in fund
Toti le primim mai des sau mai rar in functie de domeniul in care activam. Sunt convinsa ca un functionar al institutiilor publice are fundul moale si pufos pe cand un angajat la patron are partea dorsala sub forma unei mari bataturi.
Ne plangem despre suturile in fund pe care le primim, ne infuriem pe cei darnici cu ele, ne frustreaza, pe unele nici macar nu le mai percepem, altele ne fac sa plangem.
Dar nu cred ca le vedem si partea pozitiva.
E atat de usor sa ne complacem in existenta mediocra, la caldurica, pe un scaunel moale de unde sa facem doar ce stim cel mai bine, sa nu iesim din bula de familiaritate pe care ne-am creat-o, pentru ca necunoscutul e, in primul rand, inspaimantator. Un sut ne poate da impulsul necesar pentru a evolua.
Timpul e cea mai valoroasa posesiune a noastra, cand cineva, printr-un sut, ne ajuta sa economisim timpul necesar pentru a lua o decizie, ar trebui sa-i multumim.
Apoi nimeni nu se intreaba de ce impartitorul de suturi a facut efortul de a ne impulsiona tocmai pe noi. E mai usor, de cele mai multe ori, sa lasi omul in mediocritatea lui decat sa incerci sa-l inveti ceva, si, lasandu-l in pace mai eviti si o discutie neplacuta.
Dar, cand cineva isi asuma posibilitatea unei discutii tensionate cu mine si face efortul de a imi atrage atentia ca gresesc, i take a moment to think about it, nu reactionez precum un rechin furios. Incerc sa iau invataturile si sa nu acumulez frustrari si furii.
Pentru ca si furia e o forma de energie, de ce nu am transforma-o in ceva pozitiv?
So, fiecare sut in fund e un pas inainte.
La cat mai multe suturi, zic!
Ne plangem despre suturile in fund pe care le primim, ne infuriem pe cei darnici cu ele, ne frustreaza, pe unele nici macar nu le mai percepem, altele ne fac sa plangem.
Dar nu cred ca le vedem si partea pozitiva.
E atat de usor sa ne complacem in existenta mediocra, la caldurica, pe un scaunel moale de unde sa facem doar ce stim cel mai bine, sa nu iesim din bula de familiaritate pe care ne-am creat-o, pentru ca necunoscutul e, in primul rand, inspaimantator. Un sut ne poate da impulsul necesar pentru a evolua.
Timpul e cea mai valoroasa posesiune a noastra, cand cineva, printr-un sut, ne ajuta sa economisim timpul necesar pentru a lua o decizie, ar trebui sa-i multumim.
Apoi nimeni nu se intreaba de ce impartitorul de suturi a facut efortul de a ne impulsiona tocmai pe noi. E mai usor, de cele mai multe ori, sa lasi omul in mediocritatea lui decat sa incerci sa-l inveti ceva, si, lasandu-l in pace mai eviti si o discutie neplacuta.
Dar, cand cineva isi asuma posibilitatea unei discutii tensionate cu mine si face efortul de a imi atrage atentia ca gresesc, i take a moment to think about it, nu reactionez precum un rechin furios. Incerc sa iau invataturile si sa nu acumulez frustrari si furii.
Pentru ca si furia e o forma de energie, de ce nu am transforma-o in ceva pozitiv?
So, fiecare sut in fund e un pas inainte.
La cat mai multe suturi, zic!
joi, 24 februarie 2011
Angajatii departamentului security al aeroportului cluj - noii psihologi
Ieri a fost o zi deosebit de trista pentru mine care a culminat la aeroportul Cluj.
In mod obisnuit imi plac aeroporturile, avioanele, oamenii care au aerul ca pleaca undeva. Iubesc sa plec undeva.
Partea neplacuta e controlul de securitate si nenii grasi in costumatii care ne privesc pe toti precum pe niste potentiali teroristi.
Ieri, dupa ce am facut cu mana, am lacrimat, mi-am pus in ordine machiajul si ma intorceam spre masina, un nene gras si suspicios ma intreaba cu o voce suava daca tipul merita.
Say what now?! Dupa ce fratii lui intru persecutat oameni m-au descaltat, mi-au cotrobait prin geanta, m-au manat printr-o poarta bipaitoare, el, ionel de 100 de kile de la security e preocupat de viata mea sentimentala.
Am devenit dintr-o data atat de abordabila?! What`s wrong with me?
In mod obisnuit imi plac aeroporturile, avioanele, oamenii care au aerul ca pleaca undeva. Iubesc sa plec undeva.
Partea neplacuta e controlul de securitate si nenii grasi in costumatii care ne privesc pe toti precum pe niste potentiali teroristi.
Ieri, dupa ce am facut cu mana, am lacrimat, mi-am pus in ordine machiajul si ma intorceam spre masina, un nene gras si suspicios ma intreaba cu o voce suava daca tipul merita.
Say what now?! Dupa ce fratii lui intru persecutat oameni m-au descaltat, mi-au cotrobait prin geanta, m-au manat printr-o poarta bipaitoare, el, ionel de 100 de kile de la security e preocupat de viata mea sentimentala.
Am devenit dintr-o data atat de abordabila?! What`s wrong with me?
joi, 17 februarie 2011
Going away now
Since I`m going to spend next week in my personal heaven, probabil nu voi mai da pe aici.
Ta ta!
Ta ta!
Cel mai misogin articol din Codul Civil
art. 1538 * Femeile pot fi alese mandatari; mandantul insa nu are o actiune in contra femeii maritate care a primit mandatul fara autorizatia barbatului decat dupa regulile stabilite la titlul despre contractul de casatorie si drepturile respective ale sotilor.
* la subsol maraie ceva ca acest articol ar fi considerat abrogat implicit odata cu instituirea principiului constitutional al egalitatii intre sexe.
Zic ca ar trebui sa-si ceara scuze intr-un alt articol pentru atitudinea inchistata si misogina!
* la subsol maraie ceva ca acest articol ar fi considerat abrogat implicit odata cu instituirea principiului constitutional al egalitatii intre sexe.
Zic ca ar trebui sa-si ceara scuze intr-un alt articol pentru atitudinea inchistata si misogina!
Nedumerire
De cand are Victoria Beckham talent de designerita?
Stiu ca e privita ca un fashion icon desi nu sunt convinsa de justificarea titlului.
E slaba si se imbraca stiff.
Daaar, colectia ei pentru spring/summer 2011 e super.
Sursa: http://www.millionlooks.com/outfits/victoria-beckham-fallwinter-20102011/
Stiu ca e privita ca un fashion icon desi nu sunt convinsa de justificarea titlului.
E slaba si se imbraca stiff.
Sursa: http://www.millionlooks.com/outfits/victoria-beckham-fallwinter-20102011/
Cu si despre spaga
Pentru necunoscatori, spaga poate fi si altceva decat un pliculet cu banuti in el. Orice mica atentie pe care o bagam gratios in buzunarul beneficiarului, constituie mita conform codului penal.
Vestea buna e ca toti suntem faptuitori.
Am o nelamurire despre spaga. Banii stim cu totii ca trebuie sa fie in plic, eventual indoit pentru o mai usoara strecurare in buzunar, saaaau, printre documente daca spaguim pe cineva implicat in impingerea hartiilor.
Nelamurirea mea e despre celelalte acareturi care fac obiectul spagii.
Azi am dat flori. Am avut grija sa fie frumoase, sa nu fie ieftinaciuni, sa para scumpe, sa nu fie ofilite, sa nu fie prea albe, sa nu fie prea roz, dificil, ce mai? Urmand ca, pusa in fata spaguitului, sa am senzatia ca florile mele nu sunt potrivite pentru a fi date spaga. Nu stiu de ce, asta e si intrebarea, care sunt florile potrivite?
Ciocolata, imi inchipui ca nu poate fi primola cu zmeura sau africana cu nuci ci un soi mai sofisticat. Dar pana unde trebuie sa mergem? Sa calatorim in Elvetia pentru a achizitiona atentia? Mi-ar placea, dar nu prea e fezabil.
Cafeaua, imi inchipui ca jacobs e ok sau lavazza pentru o sonoritate mai pompoasa. Dar cine mai da cafea ca spaga? Sunt complet rupta de realitate.
Bauturile sunt un alt subiect ciudatel. Vinul trebuie sa fie scump, un murfatlar nu e suficient. In lipsa altor informatii, imi imaginez ca rosu si demisec e pe gustul majoritatii consumatorilor.
Unii dau wisky, cred ca e mai potrivit barbatilor.
Femeilor am constatat ca li se dau bauturi dulcege putin siropoase.
Sampania e o buna moneda de schimb. Dar nu cu gust de fructe, pare ieftina.
Si tot scriu eu aici de parca cineva chiar bea spagile alcolice primite. Nuuu, fie sunt date mai departe, fie sunt tinute in vitrine pentru generatiile viitoare.
Teoria anterioara e irelevanta, singurul criteriu fiind ca sticla sa para scumpa si sa arate interesant.
;)
Vestea buna e ca toti suntem faptuitori.
Am o nelamurire despre spaga. Banii stim cu totii ca trebuie sa fie in plic, eventual indoit pentru o mai usoara strecurare in buzunar, saaaau, printre documente daca spaguim pe cineva implicat in impingerea hartiilor.
Nelamurirea mea e despre celelalte acareturi care fac obiectul spagii.
Azi am dat flori. Am avut grija sa fie frumoase, sa nu fie ieftinaciuni, sa para scumpe, sa nu fie ofilite, sa nu fie prea albe, sa nu fie prea roz, dificil, ce mai? Urmand ca, pusa in fata spaguitului, sa am senzatia ca florile mele nu sunt potrivite pentru a fi date spaga. Nu stiu de ce, asta e si intrebarea, care sunt florile potrivite?
Ciocolata, imi inchipui ca nu poate fi primola cu zmeura sau africana cu nuci ci un soi mai sofisticat. Dar pana unde trebuie sa mergem? Sa calatorim in Elvetia pentru a achizitiona atentia? Mi-ar placea, dar nu prea e fezabil.
Cafeaua, imi inchipui ca jacobs e ok sau lavazza pentru o sonoritate mai pompoasa. Dar cine mai da cafea ca spaga? Sunt complet rupta de realitate.
Bauturile sunt un alt subiect ciudatel. Vinul trebuie sa fie scump, un murfatlar nu e suficient. In lipsa altor informatii, imi imaginez ca rosu si demisec e pe gustul majoritatii consumatorilor.
Unii dau wisky, cred ca e mai potrivit barbatilor.
Femeilor am constatat ca li se dau bauturi dulcege putin siropoase.
Sampania e o buna moneda de schimb. Dar nu cu gust de fructe, pare ieftina.
Si tot scriu eu aici de parca cineva chiar bea spagile alcolice primite. Nuuu, fie sunt date mai departe, fie sunt tinute in vitrine pentru generatiile viitoare.
Teoria anterioara e irelevanta, singurul criteriu fiind ca sticla sa para scumpa si sa arate interesant.
;)
Sfaturi practice pentru situatia in care vecinii sunt prea activi
Secsual that is.
Cred ca am fost cu totii in situatii in care nu am putut dormi din cauza unor asemenea activitati, uneori in partea dezirabila a problemei, alteori in partea neplacuta.
Celor care au chef de activitati reproductive noaptea pot sa le urez doar spor ;).
Celorlalti pot sa le recomand dopuri de urechi.
Pana acum am fost doar in tabara zgomotoasa si nici nu aveam ora fixa de trezire dimineata. Tocmai am dobandit. In noua mea stare de prestator de servicii matinale, pot doar sa-mi imaginez cum ar fi ca vecina de deasupra sa geama si sa tipe Ionel! Acolo! Aoleu! Valeu! toata noaptea insotita de zgomotul ritmic al patului. Pentru ca Ionel e barbat viguros.
Semnalizarea cu o coada de matura in tevi nu cred ca functioneaza, nu cred ca s-ar auzi peste zgomotele fericirii Anicicii si a lui Ionel. Si, cine tine seama de un vecin enervand cand e atat de aproape...
Chemarea politiei pentru o potentiala violare de domiciliu acompaniata de o talharie draguta ar fi caraghioasa. Probabil si nenii politisti ar realiza comicul situatiei si as ajunge subiect de banc pe la sectii.
Vorbitul cu vecina ar fi neproductiv, oricine s-ar simti atacat in situatia in care un cvasi-strain aduce in discutie viata lor sexuala.
Singura optiune valabila e alungarea atmosferei, spargerea balonului de, hai sa-i spunem, romantism sau chef.
E un fapt bine cunoscut ca barbatii ar chef si in mijlocul unei eruptii vulcanice. Deci, Ionel e in siguranta.
Dar putem incerca sa-i producem Anicicii o durere pur feminina de cap.
"Durerile" astea izvorasc din griji cotidiene care cad strict in grija ei. Fiind vecini, probabil cunoastem unele dintre problemele organizatorice ale individei.
Stim daca ea plateste apa, gazul, daca are probleme cu centrala, ce o streseaza in legatura cu spatiul locativ.
Probabil ii stim si numarul de telefon fix, pentru ca in zilele noastre, consumatorii de televiziune & internet primesc si telefonie fixa.
Telefonul fix e mai oficial decat cel mobil. Am observat ca pe contracte se trece telefonul fix. Furnizorii de servicii cer telefonul fix.
Telefonul mobil se da prietenilor. Un telefon noaptea, in toiul actiunii, pe mobil poate fi ignorat, dar pe fix altfel stau lucrurile.
Ideea mea geniala e sa sun fericita posesoarem a Ionelului pe fix. Sa-mi sictiresc vocea pana la nivelul de operator electrica nocturn si s-o anunt ca o echipa de electricieni e in drum spre ea conform contractului pentru a verifica fiecare priza si intrerupator din casa, inclusiv cele din spatele mobilei & frigiderului intrucat la ei figureaza fie ca s-a conectat ilicit la retea, fie ca e un scurt circuit care e posibil a porni un incendiu.
Cu maxim sadism, asta garanteaza o noapte dormita pentru mine si una nedormita si stresata pentru Anicica.
Noaptea urmatoare, doamna noastra va dori sa doarma, sa recupereze, certandu-se cu Ionelul care e iar intr-o dispozitie "romantica".
Daca relatia e subreda, s-ar putea sa-i chiar despart asa.
Stim cu toatele cat de dificil e sa gasesti barbati de calitate in zilele noastre.
Anicica ar putea fi singura mult si bine si eu voi putea dormi linistita.
Gandindu-ma ca fac parte din procentul galagios si expresiv during ... ma intreb cata lume mi-a dorit mie toate "cele bune" din motivul asta.
Anunt in mod oficial: partidele nocturne au cam ajuns la final, am devenit burgheza, dupa 11 e program de somn. Cred ca ma voi orienta spre activitati matinale si in pauza de pranz ;).
Cred ca am fost cu totii in situatii in care nu am putut dormi din cauza unor asemenea activitati, uneori in partea dezirabila a problemei, alteori in partea neplacuta.
Celor care au chef de activitati reproductive noaptea pot sa le urez doar spor ;).
Celorlalti pot sa le recomand dopuri de urechi.
Pana acum am fost doar in tabara zgomotoasa si nici nu aveam ora fixa de trezire dimineata. Tocmai am dobandit. In noua mea stare de prestator de servicii matinale, pot doar sa-mi imaginez cum ar fi ca vecina de deasupra sa geama si sa tipe Ionel! Acolo! Aoleu! Valeu! toata noaptea insotita de zgomotul ritmic al patului. Pentru ca Ionel e barbat viguros.
Semnalizarea cu o coada de matura in tevi nu cred ca functioneaza, nu cred ca s-ar auzi peste zgomotele fericirii Anicicii si a lui Ionel. Si, cine tine seama de un vecin enervand cand e atat de aproape...
Chemarea politiei pentru o potentiala violare de domiciliu acompaniata de o talharie draguta ar fi caraghioasa. Probabil si nenii politisti ar realiza comicul situatiei si as ajunge subiect de banc pe la sectii.
Vorbitul cu vecina ar fi neproductiv, oricine s-ar simti atacat in situatia in care un cvasi-strain aduce in discutie viata lor sexuala.
Singura optiune valabila e alungarea atmosferei, spargerea balonului de, hai sa-i spunem, romantism sau chef.
E un fapt bine cunoscut ca barbatii ar chef si in mijlocul unei eruptii vulcanice. Deci, Ionel e in siguranta.
Dar putem incerca sa-i producem Anicicii o durere pur feminina de cap.
"Durerile" astea izvorasc din griji cotidiene care cad strict in grija ei. Fiind vecini, probabil cunoastem unele dintre problemele organizatorice ale individei.
Stim daca ea plateste apa, gazul, daca are probleme cu centrala, ce o streseaza in legatura cu spatiul locativ.
Probabil ii stim si numarul de telefon fix, pentru ca in zilele noastre, consumatorii de televiziune & internet primesc si telefonie fixa.
Telefonul fix e mai oficial decat cel mobil. Am observat ca pe contracte se trece telefonul fix. Furnizorii de servicii cer telefonul fix.
Telefonul mobil se da prietenilor. Un telefon noaptea, in toiul actiunii, pe mobil poate fi ignorat, dar pe fix altfel stau lucrurile.
Ideea mea geniala e sa sun fericita posesoarem a Ionelului pe fix. Sa-mi sictiresc vocea pana la nivelul de operator electrica nocturn si s-o anunt ca o echipa de electricieni e in drum spre ea conform contractului pentru a verifica fiecare priza si intrerupator din casa, inclusiv cele din spatele mobilei & frigiderului intrucat la ei figureaza fie ca s-a conectat ilicit la retea, fie ca e un scurt circuit care e posibil a porni un incendiu.
Cu maxim sadism, asta garanteaza o noapte dormita pentru mine si una nedormita si stresata pentru Anicica.
Noaptea urmatoare, doamna noastra va dori sa doarma, sa recupereze, certandu-se cu Ionelul care e iar intr-o dispozitie "romantica".
Daca relatia e subreda, s-ar putea sa-i chiar despart asa.
Stim cu toatele cat de dificil e sa gasesti barbati de calitate in zilele noastre.
Anicica ar putea fi singura mult si bine si eu voi putea dormi linistita.
Gandindu-ma ca fac parte din procentul galagios si expresiv during ... ma intreb cata lume mi-a dorit mie toate "cele bune" din motivul asta.
Anunt in mod oficial: partidele nocturne au cam ajuns la final, am devenit burgheza, dupa 11 e program de somn. Cred ca ma voi orienta spre activitati matinale si in pauza de pranz ;).
miercuri, 16 februarie 2011
Deliciul intimitatii
Toti ne dorim sa pasim in lumea calda si parfumata a spatiului intim al cuiva. Ne simtim in siguranta, aparati. Credem ca avem prieteni si, in era facebook, ce e mai important decat prietenia?
Cautam bucatele de intimitate peste tot. Scotocim internetul dupa faramele uitate de straini pe twitter sau printre bloguri.
Sunt convinsa ca putem urmari intregi relatii dupa firmiturile gasite pe internet. Cand s-au cunoscut, cand si-au schimbat statutul pe facebook ergo relatia a devenit serioasa, cand s-au certat, deci ea a sharuit un clip plangacios pe twitter.
Povestea poate fi ilustrata, pe facebook gasim poze din diverse epoci. Putem vedea tinta in tinerete, in pozele prietenilor taguiti, putem vedea poze neplacute.
E suficient de usor sa afli informatii profesionale despre oricine, cv-uri pe site-uri de job-uri, fotografii pe numitele cv-uri.
Citesc bloguri si e aceeasi poveste. Poti afla bits & pieces despre diverse suparari ale autorului. Scrie lumea la necaz diverse, uneori la alcolizare, alteori scrie indiscret.
Oricum, cu suficienta usurinta putem primi picaturi de informatii personale.
Faramite din personalitatea cuiva, asta cautam.
Oare din cauza ca nu avem noi una proprie?
Perhaps, perhaps, perhaps.
Cautam bucatele de intimitate peste tot. Scotocim internetul dupa faramele uitate de straini pe twitter sau printre bloguri.
Sunt convinsa ca putem urmari intregi relatii dupa firmiturile gasite pe internet. Cand s-au cunoscut, cand si-au schimbat statutul pe facebook ergo relatia a devenit serioasa, cand s-au certat, deci ea a sharuit un clip plangacios pe twitter.
Povestea poate fi ilustrata, pe facebook gasim poze din diverse epoci. Putem vedea tinta in tinerete, in pozele prietenilor taguiti, putem vedea poze neplacute.
E suficient de usor sa afli informatii profesionale despre oricine, cv-uri pe site-uri de job-uri, fotografii pe numitele cv-uri.
Citesc bloguri si e aceeasi poveste. Poti afla bits & pieces despre diverse suparari ale autorului. Scrie lumea la necaz diverse, uneori la alcolizare, alteori scrie indiscret.
Oricum, cu suficienta usurinta putem primi picaturi de informatii personale.
Faramite din personalitatea cuiva, asta cautam.
Oare din cauza ca nu avem noi una proprie?
Perhaps, perhaps, perhaps.
Zile ciudate
Sunt zile in care nu am chef sa ma trezesc, sa cobor din pat, sa ma uit in oglinda, pentru ca stiu ca imi va intoarce privirea un ogre. Sunt shreck in unele zile. Poate nu sunt chiar verde, dar sunt verzuie.
Si, in dimineata asta, parul imi statea precum o tufa batuta de toate vanturile.
A trecut printr-un proces de transformare complex si acum arata precum un pompon.
Si am fost cu pomponul la tribunal.
Ar fi fost interesant sa ma trimita judecatorul sa ma piaptan.
Discriminare dom`le!
Unii au murit la revolutie pentru dreptul meu de a avea un pompon in varful capului.
Si, in dimineata asta, parul imi statea precum o tufa batuta de toate vanturile.
A trecut printr-un proces de transformare complex si acum arata precum un pompon.
Si am fost cu pomponul la tribunal.
Ar fi fost interesant sa ma trimita judecatorul sa ma piaptan.
Discriminare dom`le!
Unii au murit la revolutie pentru dreptul meu de a avea un pompon in varful capului.
Ce as fi vrut sa fac de valentine`s day
Daca tot suntem in perioada asta valentina/dragobeata.
Nu ma voi referi la ce chiar as fi vrut sa fac de valentine`s, sau in orice alta zi for that matter, pentru ca se va intampla vineri, in just 2 short days.
Zilele astea statornicite pentru demonstrarea publica a iubirii sunt stiff, stim cu totii. Din atitudinea asta, izvorasc multe multe asteptari umflate. Daca nu-mi cumpara inel de logodna cu diamant, imi va frange inima. Daca nu-mi cumpara flori suficient de frumoase/scumpe, nu ma iubeste. Si tot asa. Ne pavam calea spre nefericire.
E cazul sa mai relaxam asteptarile societatii, pentru ca noi, in strafundurile sufletului, avem alte etaloane pentru a masura dragostea lui si stim exact in ce stadiu se afla aceasta.
Cineva ar trebui sa ne aminteasca faptul ca toate aceste zile ar trebui sa ne bucure. In cazul in care primim un trandafir, sa nu ne imbufnam ca nu am primit 100, nici pentru ca nu se pare ca trandafirii sunt vulgari, ci sa apreciem ca our man s-a plimbat prin oras purtand semnul apartenentei.
Daca ne cumpara ciocolata, s-o lasam mai moale cu dietele si cu stresul, a vrut doar sa ne faca o bucurie, nu sa ne umple de celulita. De fapt, am dubii serioase ca barbatii stiu ce e aia sau unde ar fi localizata pe noi. Daca nu primim ciocolata, nu e din cauza ca el crede ca am fi grase, ci pentru ca, probabil, l-am stresat atata cu mancarea si dietele incat ii e teama sa abordeze acest teren minat.
De valentine`s day, cineva inventiv, ar trebui sa creeze felicitari/urari pentru toate scorpiile si valentinezillele care scuipa flacari la ideea ca prietenele lor au primit mai multi trandafiri si mai multa ciocolata, eventual si masculinitatea lui pe o tava de argint. Sa le aduca aminte ca nu in floarea muribunda isi gasesc fericirea, nici in cicalirea into an early grave a amaratului care e langa ele si ca masculul nu e legat de glie precum iobagii si, intr-o buna zi ii va veni mintea la cap si va cauta fericirea pe campii mai putin infestate de scorpii.
Nu ma voi referi la ce chiar as fi vrut sa fac de valentine`s, sau in orice alta zi for that matter, pentru ca se va intampla vineri, in just 2 short days.
Zilele astea statornicite pentru demonstrarea publica a iubirii sunt stiff, stim cu totii. Din atitudinea asta, izvorasc multe multe asteptari umflate. Daca nu-mi cumpara inel de logodna cu diamant, imi va frange inima. Daca nu-mi cumpara flori suficient de frumoase/scumpe, nu ma iubeste. Si tot asa. Ne pavam calea spre nefericire.
E cazul sa mai relaxam asteptarile societatii, pentru ca noi, in strafundurile sufletului, avem alte etaloane pentru a masura dragostea lui si stim exact in ce stadiu se afla aceasta.
Cineva ar trebui sa ne aminteasca faptul ca toate aceste zile ar trebui sa ne bucure. In cazul in care primim un trandafir, sa nu ne imbufnam ca nu am primit 100, nici pentru ca nu se pare ca trandafirii sunt vulgari, ci sa apreciem ca our man s-a plimbat prin oras purtand semnul apartenentei.
Daca ne cumpara ciocolata, s-o lasam mai moale cu dietele si cu stresul, a vrut doar sa ne faca o bucurie, nu sa ne umple de celulita. De fapt, am dubii serioase ca barbatii stiu ce e aia sau unde ar fi localizata pe noi. Daca nu primim ciocolata, nu e din cauza ca el crede ca am fi grase, ci pentru ca, probabil, l-am stresat atata cu mancarea si dietele incat ii e teama sa abordeze acest teren minat.
De valentine`s day, cineva inventiv, ar trebui sa creeze felicitari/urari pentru toate scorpiile si valentinezillele care scuipa flacari la ideea ca prietenele lor au primit mai multi trandafiri si mai multa ciocolata, eventual si masculinitatea lui pe o tava de argint. Sa le aduca aminte ca nu in floarea muribunda isi gasesc fericirea, nici in cicalirea into an early grave a amaratului care e langa ele si ca masculul nu e legat de glie precum iobagii si, intr-o buna zi ii va veni mintea la cap si va cauta fericirea pe campii mai putin infestate de scorpii.
marți, 15 februarie 2011
Brrrr sau ce am facut de valentine`s day
Mi-a fost frrrrig.
Am avut un job interview.
Mi-am schimbat jobul.
Am constatat ca e o turma mare de masculi purtand flori si avand priviri bovino-disperate.
Mi-am amintit ce zi e.
M-am intristat for a second ca, undeva, nu e si masculul meu purtator de flori si parand trist.
Mi-am amintit ca nu-mi plac deloc deloc trandafirii.
Am inceput sa ma gandesc la ciocolata.
Am reprimat violent gandurile pacatoase cu o imagine in my brainz a unui fund celulitos.
Si, toate astea s-au intamplat in 5 minute, tropaind voioasa pe Bulevardul Eroilor la Cluuuj.
And then i saw my man. Mathias e atat de chipes pe calul lui ;)
Am avut un job interview.
Mi-am schimbat jobul.
Am constatat ca e o turma mare de masculi purtand flori si avand priviri bovino-disperate.
Mi-am amintit ce zi e.
M-am intristat for a second ca, undeva, nu e si masculul meu purtator de flori si parand trist.
Mi-am amintit ca nu-mi plac deloc deloc trandafirii.
Am inceput sa ma gandesc la ciocolata.
Am reprimat violent gandurile pacatoase cu o imagine in my brainz a unui fund celulitos.
Si, toate astea s-au intamplat in 5 minute, tropaind voioasa pe Bulevardul Eroilor la Cluuuj.
And then i saw my man. Mathias e atat de chipes pe calul lui ;)
luni, 14 februarie 2011
Semne prevestitoare a unei despartiri iminente
Toti am trecut prin asta, am fost pusi in ambele situatii si, cu toata sinceritatea, nu stiu care e mai dificila.
Dar stiu care e cea mai ofensatoare pentru orgoliu.
Si, pentru a nu pierde contactul cu realitatea, plutind pe norisorul meu pufos de dragoste, am cateva semnale de alarma care sa pull it swiftly from under me, pentru ca, odata data cu fundul de dura realitate, nu o mai pot ignora.
So, semnele care-mi ghideaza mie viata amoroasa...
1. Cand nu mai e interesat de sexy time, ceva nu e ok. Nu trag imediat concluzia dureroasa, poate e bolnav, poate are alte probleme, poate e de la frig. Dar niciodata nu am avut un mascul dezinteresat de acest aspect al unei relatii. Deci, daca starea se prelungeste, si, cunoscand rabdarea mea, prelungit inseamna o zi, poate doua, incep sa-mi pun intrebari.
Dezinteresul sexual se poate manifesta in multe multe forme. Domnilor, daca fata plina de imaginatie si initiativa s-a transformat in proverbiala scandura, e cazul sa investigati problema.
Doamnelor, daca printul cuceritor si plin de atentii premergatoare actului in sine a devenit zgarcit in acest departament, stim toate ca e cazul sa luam aminte.
2. Nu prea sunt adepta certurilor deschise, le evit precum necuratul tamaia. Cand incep sa le deschid eu, nu e un semn ca pretuiesc relatia si ca mi-am sacrificat dorinta de a fi lasata-n pace pentru binele nostru, ci ca vreau sa te indepartez, ca nu-mi mai place nimic la tine si iti spun cu voiosie. Si nici nu mai sunt dornica sa fac compromisuri.
Cand cavalerul meu deschide discutii dificile si nu pot sa le stopez cu avansuri explicite, incep sa vad finalul.
3. Cand incep sa-mi fac programul fara a te include, e cu siguranta un indiciu. Cand ma lasa indiferenta faptul ca tu nu vrei sa iesim in oras si prefer sa ies cu fetele unei seri cu tine, e cazul sa-ti reconsideri pozitia.
Mai sunt cateva, dar toate izvorasc din atitudinea bitchy si din indepartare.
Dar stiu care e cea mai ofensatoare pentru orgoliu.
Si, pentru a nu pierde contactul cu realitatea, plutind pe norisorul meu pufos de dragoste, am cateva semnale de alarma care sa pull it swiftly from under me, pentru ca, odata data cu fundul de dura realitate, nu o mai pot ignora.
So, semnele care-mi ghideaza mie viata amoroasa...
1. Cand nu mai e interesat de sexy time, ceva nu e ok. Nu trag imediat concluzia dureroasa, poate e bolnav, poate are alte probleme, poate e de la frig. Dar niciodata nu am avut un mascul dezinteresat de acest aspect al unei relatii. Deci, daca starea se prelungeste, si, cunoscand rabdarea mea, prelungit inseamna o zi, poate doua, incep sa-mi pun intrebari.
Dezinteresul sexual se poate manifesta in multe multe forme. Domnilor, daca fata plina de imaginatie si initiativa s-a transformat in proverbiala scandura, e cazul sa investigati problema.
Doamnelor, daca printul cuceritor si plin de atentii premergatoare actului in sine a devenit zgarcit in acest departament, stim toate ca e cazul sa luam aminte.
2. Nu prea sunt adepta certurilor deschise, le evit precum necuratul tamaia. Cand incep sa le deschid eu, nu e un semn ca pretuiesc relatia si ca mi-am sacrificat dorinta de a fi lasata-n pace pentru binele nostru, ci ca vreau sa te indepartez, ca nu-mi mai place nimic la tine si iti spun cu voiosie. Si nici nu mai sunt dornica sa fac compromisuri.
Cand cavalerul meu deschide discutii dificile si nu pot sa le stopez cu avansuri explicite, incep sa vad finalul.
3. Cand incep sa-mi fac programul fara a te include, e cu siguranta un indiciu. Cand ma lasa indiferenta faptul ca tu nu vrei sa iesim in oras si prefer sa ies cu fetele unei seri cu tine, e cazul sa-ti reconsideri pozitia.
Mai sunt cateva, dar toate izvorasc din atitudinea bitchy si din indepartare.
duminică, 13 februarie 2011
sâmbătă, 12 februarie 2011
Imaginatie prea bogata
Am citit un articol despre cum, de valentine`s - daca nu era suficient de ciudata sarbatoarea in sine, e foarte probabil ca toate femeile cu partener/a sa poarte lenjerie sexy. Si cele neobisnuite sa le intre dantela in locuri delicate - imi inchipui ca sunt cele care poarta sandale barbatesti si bocanci.e
Imi imaginez baba grasa care vinde la magazinul din cartier scarpinandu-se in zona dorsala delicat si gratios, bineinteles, pentru ca poarta bikini leopard print pentru grasul chel ce-i e barbat.
Baba din autobus miscandu-se de pe un picior pe altul pentru a atenua iritatia provocata de hipsterii de dantela roz aprins pe care-i poarta pentru a reaprinde pasiunea intre ea si mosul ei.
Eventualul gras chel purtator de tanga negri cu urme fake de buze rosii incercand sa si-i extraga fara a atrage prea mult atentia lumii din zona paroasa in care s-au furisat.
Recunosc ca sunt a sucker for romance, nu din cel exprimat cu inimi de plus zmotocit si trandafiri albastri, ci din cel mai discret. Valentine`s e ok din punctul meu de vedere, e o provocare, un mod bun de a-i evalua reactia de exemplu la cadoul ridicol pe care i-l voi face. Sunt si curioasa how will he bring the romance, daca va ignora ziua, daca va face un gest ridicol dar cute, daca va cadea in kitch. Sunt intrebari importante la care voi primi raspuns cu ocazia mult blamatului valentine`s.
I`m quite sad now, dar ideea unui autobus plin de calatorii obisnuiti, cu expresiile amare,plictisite etc obisnuite dar purtand lenjerie cu inimioare, ingerasi etc samd ma binedispune somehow.
Imi imaginez baba grasa care vinde la magazinul din cartier scarpinandu-se in zona dorsala delicat si gratios, bineinteles, pentru ca poarta bikini leopard print pentru grasul chel ce-i e barbat.
Baba din autobus miscandu-se de pe un picior pe altul pentru a atenua iritatia provocata de hipsterii de dantela roz aprins pe care-i poarta pentru a reaprinde pasiunea intre ea si mosul ei.
Eventualul gras chel purtator de tanga negri cu urme fake de buze rosii incercand sa si-i extraga fara a atrage prea mult atentia lumii din zona paroasa in care s-au furisat.
Recunosc ca sunt a sucker for romance, nu din cel exprimat cu inimi de plus zmotocit si trandafiri albastri, ci din cel mai discret. Valentine`s e ok din punctul meu de vedere, e o provocare, un mod bun de a-i evalua reactia de exemplu la cadoul ridicol pe care i-l voi face. Sunt si curioasa how will he bring the romance, daca va ignora ziua, daca va face un gest ridicol dar cute, daca va cadea in kitch. Sunt intrebari importante la care voi primi raspuns cu ocazia mult blamatului valentine`s.
I`m quite sad now, dar ideea unui autobus plin de calatorii obisnuiti, cu expresiile amare,plictisite etc obisnuite dar purtand lenjerie cu inimioare, ingerasi etc samd ma binedispune somehow.
joi, 10 februarie 2011
Magic is real
And I have found it.
Spuneam ca dragostea e o intoxicatie chimica a creierului nostru, ca ne-o facem cu mainile noastre, ca ne legam singuri la ochi pentru a putea fi capabili sa facem ce ne cere asa numita dragoste.
Nu sunt into that knid of bondage.
Dar, once in a blue moon, magic happens. Doi oameni se intalesc si totul e perfect. Din prima secunda, everything clicks into place. Fara tatonari sau retineri, fara stangacie.
Nu gasesc nimic care sa-mi displaca sau sa ma enerveze in legatura cu iubitul meu.
Spuneam ca dragostea e o intoxicatie chimica a creierului nostru, ca ne-o facem cu mainile noastre, ca ne legam singuri la ochi pentru a putea fi capabili sa facem ce ne cere asa numita dragoste.
Nu sunt into that knid of bondage.
Dar, once in a blue moon, magic happens. Doi oameni se intalesc si totul e perfect. Din prima secunda, everything clicks into place. Fara tatonari sau retineri, fara stangacie.
Nu gasesc nimic care sa-mi displaca sau sa ma enerveze in legatura cu iubitul meu.
Despre misoginii care ne inconjoara
Nu ma refer la tatii nostri care ne trateaza condescendent si ne rezolva micile neplaceri.
Nu ma refer nici la iubitii nostri prea protectori.
Ci la barbatii care chiar cred ca ne sunt superiori.
De fapt nu chiar la ei, ci la femeile care ii inconjoara.
Ma intreb cine i-a crescut si educat? Cine i-a incubat 9 luni pentru ca apoi sa-i push-push rosii si ridati in lume. Cine le-a schimbat scutecele si s-a minunat de inteligenta sclipicioasa a odorului?
Si cine, cand odorul a inceput sa isi exprime ideile, le-a ignorat? Cine l-a incurajat prin atitudinea ei pasiva?
Mamica misoginului e prima lui victima si cea care l-a ajutat sa se dezvolte.
Urmeaza prima lui prietena, pentru ca si misoginii au nevoi si se auto-amagesc aka. indragostesc. Probabil fata are 14-15 ani si nu realizeaza cata putere are asupra baiatului complexat si nefericit de langa ea. Cum suntem toate mamoase si dornice de sacrificiu, ea va fi convinsa ca are un geniu neinteles on her hands si ii va tolera idioteniile.
Prietena importanta a micului erou masculin, probabil in ultimul an de liceu. Crede ca o iubeste, crede ca e singurul exemplar feminin reusit. Si isi exprima parerea, despre toata rasa feminina. Eventually, tipa va fi plictisita de parerile cretine ale printului charming si il va parasi. Probabil ii va da cateva indicii inainte, il va avertiza. Dar masculul feroce nu va putea crede vreodata ca a fost vina lui sau ca tipa avea motive. Va crede doar ca s-a inselat si ca acest exemplar feminin aparent acceptabil e cel mai rau dintre toate. Isi va confirma doar parerea.
Isi va gasi o nevasta. Sunt suficiente doritoare, casnice de cariera. Demoizella va crede ca a prins gaina cu oua de aur. Sotul ei e protector, ferm, barbat adevarat. Vrea copii si nu o va lasa sa lucreze - visul ei de-o viata. O va pastra acasa, sa fie a home maker. Tipa, fericita, ii va turna 2-3 copii, experienta care o va lasa deformata si uratita. Voi cum ati arata dupa 2-3 ani de nopti nedormite? Va avea parul caltos, pielea precum o cizma veche si nici o alta aptitudine decat pregatitul sarmalelor si schimbatul scutecelor. Acum, misoginul va avea victima perfecta captiva si, in acelasi timp, exemplul perfect de ilustrare a teoriilor sale.
O va face complet nefericita -desi e doar vina ei, va vorbi cu ea ingrozitor in fata copiilor care, vazand epava umana din fata lor, vor fi de aceeasi parere cu taticul.
Mai e si amanta, cum ziceam, misoginii au nevoile lor. Dar cine s-ar culca benevol cu un asemenea exemplar, e beyond my understanding.
Asa evolueaza un misogin. Nu spun ca ar fi vina femeilor din viata lui, ci ca ele ar fi putut modifica ceva.
Vi-i meritati doamnelor.
Nu ma refer nici la iubitii nostri prea protectori.
Ci la barbatii care chiar cred ca ne sunt superiori.
De fapt nu chiar la ei, ci la femeile care ii inconjoara.
Ma intreb cine i-a crescut si educat? Cine i-a incubat 9 luni pentru ca apoi sa-i push-push rosii si ridati in lume. Cine le-a schimbat scutecele si s-a minunat de inteligenta sclipicioasa a odorului?
Si cine, cand odorul a inceput sa isi exprime ideile, le-a ignorat? Cine l-a incurajat prin atitudinea ei pasiva?
Mamica misoginului e prima lui victima si cea care l-a ajutat sa se dezvolte.
Urmeaza prima lui prietena, pentru ca si misoginii au nevoi si se auto-amagesc aka. indragostesc. Probabil fata are 14-15 ani si nu realizeaza cata putere are asupra baiatului complexat si nefericit de langa ea. Cum suntem toate mamoase si dornice de sacrificiu, ea va fi convinsa ca are un geniu neinteles on her hands si ii va tolera idioteniile.
Prietena importanta a micului erou masculin, probabil in ultimul an de liceu. Crede ca o iubeste, crede ca e singurul exemplar feminin reusit. Si isi exprima parerea, despre toata rasa feminina. Eventually, tipa va fi plictisita de parerile cretine ale printului charming si il va parasi. Probabil ii va da cateva indicii inainte, il va avertiza. Dar masculul feroce nu va putea crede vreodata ca a fost vina lui sau ca tipa avea motive. Va crede doar ca s-a inselat si ca acest exemplar feminin aparent acceptabil e cel mai rau dintre toate. Isi va confirma doar parerea.
Isi va gasi o nevasta. Sunt suficiente doritoare, casnice de cariera. Demoizella va crede ca a prins gaina cu oua de aur. Sotul ei e protector, ferm, barbat adevarat. Vrea copii si nu o va lasa sa lucreze - visul ei de-o viata. O va pastra acasa, sa fie a home maker. Tipa, fericita, ii va turna 2-3 copii, experienta care o va lasa deformata si uratita. Voi cum ati arata dupa 2-3 ani de nopti nedormite? Va avea parul caltos, pielea precum o cizma veche si nici o alta aptitudine decat pregatitul sarmalelor si schimbatul scutecelor. Acum, misoginul va avea victima perfecta captiva si, in acelasi timp, exemplul perfect de ilustrare a teoriilor sale.
O va face complet nefericita -desi e doar vina ei, va vorbi cu ea ingrozitor in fata copiilor care, vazand epava umana din fata lor, vor fi de aceeasi parere cu taticul.
Mai e si amanta, cum ziceam, misoginii au nevoile lor. Dar cine s-ar culca benevol cu un asemenea exemplar, e beyond my understanding.
Asa evolueaza un misogin. Nu spun ca ar fi vina femeilor din viata lui, ci ca ele ar fi putut modifica ceva.
Vi-i meritati doamnelor.
miercuri, 9 februarie 2011
My national anthem
O give me land, lots of land under stary skyes above
Let me ride through the wide open country that I love
Probleme de comunicare
Zilele astea sunt precum un personaj din Caragiale.
Eu vorbesc despre tribunal, interlocutorul intelege papagal.
Eu zic ca vreau sa-mi trimita niste sms-uri, el se face ca ploua.
Imi cumpar pantofi, cineva intelege ca mi-am schimbat telefonul.
Cam asa mi-am petrecut zilele astea. Incercand sa evit obstacolele pe care problemele mele de comunicare le-au creat.
Yay me.
Sunt curioasa cand voi comanda o salata si chelnerul imi va aduce pizza. ;)
Eu vorbesc despre tribunal, interlocutorul intelege papagal.
Eu zic ca vreau sa-mi trimita niste sms-uri, el se face ca ploua.
Imi cumpar pantofi, cineva intelege ca mi-am schimbat telefonul.
Cam asa mi-am petrecut zilele astea. Incercand sa evit obstacolele pe care problemele mele de comunicare le-au creat.
Yay me.
Sunt curioasa cand voi comanda o salata si chelnerul imi va aduce pizza. ;)
Sunt o gazeeela!
De fapt sunt un spion, dar un spion subtire si inalt, deci o gazela spion.
Intotdeauna ma uimeste usurinta oamenilor in a impartasi informatii protejate de secretul profesional. Calea spre informatiile intime ale oamenilor e sa pari interesat de complet altceva. De sanatatea lor, de viata lor personala, de minunata culoare a parului lor, de tenul catifelat si proaspat pe care-l au. Ideea e sa gasesti un subiect de conversatie placut pentru victima si, dupa ce i-ai imprimat o stare placuta, sa carmesti usor usurel conversatia spre teritoriile dorite de tine. Dar cu finete. In nici un caz interlocutorul nu poate sa simta intentia ta, in acel moment, all is lost.
Nimic nu strica mai mult decat disperarea.
Odata umplut de fericire, interlocutorul se deschide complet, fiind perfect capabil sa povesteasca orice pentru a prelungi senzatia placuta pe care i-o provoci. Nu iti va da nume si chiar toate detaliile, dar suficient pentru ca , daca mai ai o sursa, sa fie usor a umple golurile.
Suntem atat de starved for human contact and affection incat suntem dispusi sa ne vindem carierele, sau sa le riscam pentru un scurt contact emotional cu un aproape strain.
Ne perie orgoliul zmotocit sa stim ca cineva e interesat de detaliile noastre intime.
Brrr.
Intotdeauna ma uimeste usurinta oamenilor in a impartasi informatii protejate de secretul profesional. Calea spre informatiile intime ale oamenilor e sa pari interesat de complet altceva. De sanatatea lor, de viata lor personala, de minunata culoare a parului lor, de tenul catifelat si proaspat pe care-l au. Ideea e sa gasesti un subiect de conversatie placut pentru victima si, dupa ce i-ai imprimat o stare placuta, sa carmesti usor usurel conversatia spre teritoriile dorite de tine. Dar cu finete. In nici un caz interlocutorul nu poate sa simta intentia ta, in acel moment, all is lost.
Nimic nu strica mai mult decat disperarea.
Odata umplut de fericire, interlocutorul se deschide complet, fiind perfect capabil sa povesteasca orice pentru a prelungi senzatia placuta pe care i-o provoci. Nu iti va da nume si chiar toate detaliile, dar suficient pentru ca , daca mai ai o sursa, sa fie usor a umple golurile.
Suntem atat de starved for human contact and affection incat suntem dispusi sa ne vindem carierele, sau sa le riscam pentru un scurt contact emotional cu un aproape strain.
Ne perie orgoliul zmotocit sa stim ca cineva e interesat de detaliile noastre intime.
Brrr.
Tot despre frumusete
Daca tot am inceput cu ea.
Azi, la Cluuuj, e o frumoasa zi de primavara. Am renuntat pentru prima data in doua luni la haina groasa pentru palton. Iubesc paltoanele, pot sublinia foarte frumos talia spre deosebire de haina groasa, pot fi frumos colorate si ne pot infrumuseta mult.
Nu e necesar sa fie de marca. De fapt, in ultima vreme am gasit paltoane frumoase in diverse locuri neasteptate si incadrate in bugetul meu minuscul alocat cumparaturilor.
Asa am ajuns sa am un palton purple, unul roz, nelipsitul palton negru, unul gri, unul bej si unul rosu. Ma gandeam ca mi-ar placea mult unul verde si unul indigo. Dar nu ma grabesc, trebuie sa fie perfecte.
Si, plutind eu in lumea mea imaginara populata cu paltoane frumoase, m-am lovit de cruda realitate. Lumea se imbraca hidos. Si nu ma refer la ideea de haine ieftine, cum ziceam, nu colectionez haine scumpe, de fapt, paltonul crem a fost mai ieftin decat rujul pe care-l folosesc. Ma refer la stilul neingrijit. La faptul ca oamenii isi cumpara o haina neagra care merge la orice si o poarta pana cade in zdrente de pe ei.
Asa si restul accesoriilor.
Si nu am intalnit fenomenul doar la pensionari, unde e oarecum scuzabil, desi nu pot sa inteleg pe deplin de ce s-ar imbraca cineva ca si cum viata i s-ar fi terminat si continua doar sa existe precum o buruiana - acerebral. Am intalnit azi si oameni tineri imbracati complet aiurea. Si nu ma refer la fashion. Doar la 5 minute de grija si o privire in oglinda la iesirea din casa. Nu e extrem de dificil sa cumperi o pereche de pantaloni care sa-ti vina bine, 3-4 bluze rezonabile si sa le combini. Nu e nuclear science. Si nici nu cer o investitie mai mare decat oribilitatile pe care le etaleaza lumea.
Am vazut azi un nene aparent serios care purta o sapca impodobita cu strassuri si tinte, o tipa purtand o haina groasa dintr-un material lucios negru cu aspect plasticat, o tipa tanara purtand un palton hidos cu un imprimeu nefericit alb-negru, cizme cu botul ascutit si incovoiat peste blugi prespalati.
Nu e un efort imens, nimeni nu ne cere sa fim toti inzestrati in fashion department sau sa-i alocam prea mult timp dar aspectul ingrijit ajuta, ar fi ipocrit sa spunem ca suntem toti egali si ca frumusetea interioara surclaseaza parul slinos si hainele murdare.
Azi, la Cluuuj, e o frumoasa zi de primavara. Am renuntat pentru prima data in doua luni la haina groasa pentru palton. Iubesc paltoanele, pot sublinia foarte frumos talia spre deosebire de haina groasa, pot fi frumos colorate si ne pot infrumuseta mult.
Nu e necesar sa fie de marca. De fapt, in ultima vreme am gasit paltoane frumoase in diverse locuri neasteptate si incadrate in bugetul meu minuscul alocat cumparaturilor.
Asa am ajuns sa am un palton purple, unul roz, nelipsitul palton negru, unul gri, unul bej si unul rosu. Ma gandeam ca mi-ar placea mult unul verde si unul indigo. Dar nu ma grabesc, trebuie sa fie perfecte.
Si, plutind eu in lumea mea imaginara populata cu paltoane frumoase, m-am lovit de cruda realitate. Lumea se imbraca hidos. Si nu ma refer la ideea de haine ieftine, cum ziceam, nu colectionez haine scumpe, de fapt, paltonul crem a fost mai ieftin decat rujul pe care-l folosesc. Ma refer la stilul neingrijit. La faptul ca oamenii isi cumpara o haina neagra care merge la orice si o poarta pana cade in zdrente de pe ei.
Asa si restul accesoriilor.
Si nu am intalnit fenomenul doar la pensionari, unde e oarecum scuzabil, desi nu pot sa inteleg pe deplin de ce s-ar imbraca cineva ca si cum viata i s-ar fi terminat si continua doar sa existe precum o buruiana - acerebral. Am intalnit azi si oameni tineri imbracati complet aiurea. Si nu ma refer la fashion. Doar la 5 minute de grija si o privire in oglinda la iesirea din casa. Nu e extrem de dificil sa cumperi o pereche de pantaloni care sa-ti vina bine, 3-4 bluze rezonabile si sa le combini. Nu e nuclear science. Si nici nu cer o investitie mai mare decat oribilitatile pe care le etaleaza lumea.
Am vazut azi un nene aparent serios care purta o sapca impodobita cu strassuri si tinte, o tipa purtand o haina groasa dintr-un material lucios negru cu aspect plasticat, o tipa tanara purtand un palton hidos cu un imprimeu nefericit alb-negru, cizme cu botul ascutit si incovoiat peste blugi prespalati.
Nu e un efort imens, nimeni nu ne cere sa fim toti inzestrati in fashion department sau sa-i alocam prea mult timp dar aspectul ingrijit ajuta, ar fi ipocrit sa spunem ca suntem toti egali si ca frumusetea interioara surclaseaza parul slinos si hainele murdare.
Cum ne uratim
Circula mitul urban ca romancele ar fi foarte frumoase. Nu cred ca mai este necesar sa-mi exprim dezaprobarea. Probabil, prietenii nostri din us cred ca americancele detin un record al supletii fata de alte popoare.
Sau, cine o fi stiind, poate romancele chiar sunt frumoase. Dar se uratesc.
Pentru ca cred ca am trecut cu totii de varsta la care credeam ca frumusetea interioara conteaza, sau ca intentia conteaza for that matter. Conteaza cum aratam, nu cum am arata fara machiaj, spalati, imbracati ingrijit.
Rezultatul conteaza, intentiile se numara doar la poarta raiului.
Cand eram pui, ma intrebam frecvent de ce adultii sunt atat de urati. Cum am copilarit in vremurile cu 2 ore de televizor pe zi si fara reviste, nu prea puteam compara ce vedeam cu un standard impus de frumusete. Doar constatam ca adultii sunt neingrijiti. Si ma deprima ideea ca voi arata si eu ca ei.
Cu varsta, am realizat ca nu ma deranjeaza pierderea prospetimii la adulti, care poate fi si ea incetinita, ci faptul ca se imbatranesc intentionat.
Cine a inventat freza scurta, cu permanent si roscata la femei? Probabil un misogin. Cum de hoarde intregi de doamne nu realizeaza ca arata hidos cu freza aia, ca le imbatraneste, ca se incadreaza singure intr-o multime, ca isi neaga feminitatea. Se zice ca ar fi usor de intretinut. Pai nu ar fi mai usor sa se rada in cap? 0 par e si mai usor de intretinut.
Nu zic ca ar trebui sa avem cu toatele valuri si cascade de bucle, nu toate avem podoaba capilara splendida, dar zic ca ar trebui sa renuntam la cliseul asta. Sunt alternative, intrebati-va, nu medicul sau farmacistul, ci coafeza.
Parul rosu nu este pentru toata lumea. Sunt numeroase nuante de rosu. Cea mai urata e visina putreda care ar trebui lasata in concediu 20-30 de ani dupa atata abuzare. Doamnele cu lipsa acuta de imaginatie, cer freza descrisa mai sus in culoarea aceasta infama. In natura nu exista nuanta asta, probabil si visinele putrezesc altfel acum satule de atata plagiatura. Si de ce si-ar pune cineva pe par o culoare denumita asa?!
Rosul perfect se potriveste doar firilor artistice si sub 35 de ani. E caraghios sa apara o babaciune cu parul rosu precum un semafor si imbracata clasic cu perle.
Rosul trebuie asumat, e o pata de culoare puternica si e necesar sa tinem seama de el in alcatuirea tinutei. Trebuie sa avem tenul potrivit unei atare nuante. Bronzul prea intens ii confera o nota de vulgaritate. Din acelasi motiv nu poate fi asociat cu gloss roz sau prea sclipicios.
Animal printurile, precum incercarile de a fi high fashion, trebuie abordate cu maxima prudenta si, preferabil, cu un stilist de brat. Romanca nu are simt estetic, in mintea ei e o tornada de printuri, accesorii si culori, rezultatul aratand deseori precum efectele numitei tornade.
Nu intelege conationala noastra ca un singur articol animal print e tot ce poate suporta tinuta si personalitatea ei, ca leopard print-ul si zebra print-ul nu pot fi conciliate in acelasi outfit. Si ca verbul a asorta trebuie trimis in vacanta si el cativa ani pentru overusage.
By the way, a asorta nu necesita imperativ ca toata tinuta sa fie in aceeasi culoare sau in acelasi imprimeu. Nu, doar culorile alese sa nu se stearga reciproc, sa nu clash prea puternic si imprimeurile sa nu dea dureri de ochi privitorului sau sa nu dea impresia de iluzie optica. Nu suntem magicieni doamnelor, nici clovni sau semafoare.
Machiajul e o catastrofa nationala. La vanzarea fondului de ten, ar trebui sa ni se dea si cate o brosura care sa ne explice beneficiile ideii de a avea fata si corpul in aceeasi nuanta, adica ale achizitionarii unui fond de ten in nuanta pielii. Nici mai inchis nici mai deschis. Ar trebui sa fie necesar un curs practic in care sa ni se arate cum se intinde fondul de ten, si, pentru cele ale caror rude sunt zugravi, ca fondul de ten nu se aplica precum tencuiala.
Nu suntem mireasa monstrului lui Frankenstein, fata si corpul au aceeasi origine in cazul nostru, deci ar trebui sa aiba aceeasi culoare. Asta se aplica si in cazul folosirii pudrei bronzante.
Partea referitoare la clovni trebuie transpusa si la utilizarea blush-ului. Daca vrem sa evitam profesia, va trebui sa avem un blush discret, potrivit tenului nostru si sa-l aplicam cu zgarcenie.
Fardurile sidefate trebuie colectate si trimise unei tari mai afectate de criza decat noi. Pentru binele poporului. Si interzisa importarea lor. Si impuse amenzi pentru purtatoare. Nimeni nu arata bine cu un cerc roz sidefiu pe langa fiecare ochi. Sideful accentueaza ridurile. Vrem asta?
Rujul nu trebuie sa raneasca ochii privitorului. Rujul are rolul de a ne complimenta tenul. La alegerea lui trebuie sa ne gandim, nu la culori tineresti si puternice, ci la nuanta tenului, parului nostru. Trebuie sa fii un geniu al culorilor pentru a reusi sa arati bine cu par rosu si ruj rosu. Sfatul meu pentru doamnele aflicted with red hair e sa caute rujuri naturale, nu roz cyclam, ci ceva palid.
Si mai sunt atatea detalii urate dar asupra carora nu stiu ce sa comentez: unghiile tehnice sunt, de obicei, oribile, extensiile de par arata, de multe ori, hidos, pantofii cu botul ascutit - am mai vazut, strassurile, inelele batranesti de aur - de fapt ideea de a-ti purta tot aurul (conceptul de valoare la purtator are complet alta semnificatie), posetelele mici mici de zi, sandale cu pedichiura nearanjata. I could write all day.
Sau, cine o fi stiind, poate romancele chiar sunt frumoase. Dar se uratesc.
Pentru ca cred ca am trecut cu totii de varsta la care credeam ca frumusetea interioara conteaza, sau ca intentia conteaza for that matter. Conteaza cum aratam, nu cum am arata fara machiaj, spalati, imbracati ingrijit.
Rezultatul conteaza, intentiile se numara doar la poarta raiului.
Cand eram pui, ma intrebam frecvent de ce adultii sunt atat de urati. Cum am copilarit in vremurile cu 2 ore de televizor pe zi si fara reviste, nu prea puteam compara ce vedeam cu un standard impus de frumusete. Doar constatam ca adultii sunt neingrijiti. Si ma deprima ideea ca voi arata si eu ca ei.
Cu varsta, am realizat ca nu ma deranjeaza pierderea prospetimii la adulti, care poate fi si ea incetinita, ci faptul ca se imbatranesc intentionat.
Cine a inventat freza scurta, cu permanent si roscata la femei? Probabil un misogin. Cum de hoarde intregi de doamne nu realizeaza ca arata hidos cu freza aia, ca le imbatraneste, ca se incadreaza singure intr-o multime, ca isi neaga feminitatea. Se zice ca ar fi usor de intretinut. Pai nu ar fi mai usor sa se rada in cap? 0 par e si mai usor de intretinut.
Nu zic ca ar trebui sa avem cu toatele valuri si cascade de bucle, nu toate avem podoaba capilara splendida, dar zic ca ar trebui sa renuntam la cliseul asta. Sunt alternative, intrebati-va, nu medicul sau farmacistul, ci coafeza.
Parul rosu nu este pentru toata lumea. Sunt numeroase nuante de rosu. Cea mai urata e visina putreda care ar trebui lasata in concediu 20-30 de ani dupa atata abuzare. Doamnele cu lipsa acuta de imaginatie, cer freza descrisa mai sus in culoarea aceasta infama. In natura nu exista nuanta asta, probabil si visinele putrezesc altfel acum satule de atata plagiatura. Si de ce si-ar pune cineva pe par o culoare denumita asa?!
Rosul perfect se potriveste doar firilor artistice si sub 35 de ani. E caraghios sa apara o babaciune cu parul rosu precum un semafor si imbracata clasic cu perle.
Rosul trebuie asumat, e o pata de culoare puternica si e necesar sa tinem seama de el in alcatuirea tinutei. Trebuie sa avem tenul potrivit unei atare nuante. Bronzul prea intens ii confera o nota de vulgaritate. Din acelasi motiv nu poate fi asociat cu gloss roz sau prea sclipicios.
Animal printurile, precum incercarile de a fi high fashion, trebuie abordate cu maxima prudenta si, preferabil, cu un stilist de brat. Romanca nu are simt estetic, in mintea ei e o tornada de printuri, accesorii si culori, rezultatul aratand deseori precum efectele numitei tornade.
Nu intelege conationala noastra ca un singur articol animal print e tot ce poate suporta tinuta si personalitatea ei, ca leopard print-ul si zebra print-ul nu pot fi conciliate in acelasi outfit. Si ca verbul a asorta trebuie trimis in vacanta si el cativa ani pentru overusage.
By the way, a asorta nu necesita imperativ ca toata tinuta sa fie in aceeasi culoare sau in acelasi imprimeu. Nu, doar culorile alese sa nu se stearga reciproc, sa nu clash prea puternic si imprimeurile sa nu dea dureri de ochi privitorului sau sa nu dea impresia de iluzie optica. Nu suntem magicieni doamnelor, nici clovni sau semafoare.
Machiajul e o catastrofa nationala. La vanzarea fondului de ten, ar trebui sa ni se dea si cate o brosura care sa ne explice beneficiile ideii de a avea fata si corpul in aceeasi nuanta, adica ale achizitionarii unui fond de ten in nuanta pielii. Nici mai inchis nici mai deschis. Ar trebui sa fie necesar un curs practic in care sa ni se arate cum se intinde fondul de ten, si, pentru cele ale caror rude sunt zugravi, ca fondul de ten nu se aplica precum tencuiala.
Nu suntem mireasa monstrului lui Frankenstein, fata si corpul au aceeasi origine in cazul nostru, deci ar trebui sa aiba aceeasi culoare. Asta se aplica si in cazul folosirii pudrei bronzante.
Partea referitoare la clovni trebuie transpusa si la utilizarea blush-ului. Daca vrem sa evitam profesia, va trebui sa avem un blush discret, potrivit tenului nostru si sa-l aplicam cu zgarcenie.
Fardurile sidefate trebuie colectate si trimise unei tari mai afectate de criza decat noi. Pentru binele poporului. Si interzisa importarea lor. Si impuse amenzi pentru purtatoare. Nimeni nu arata bine cu un cerc roz sidefiu pe langa fiecare ochi. Sideful accentueaza ridurile. Vrem asta?
Rujul nu trebuie sa raneasca ochii privitorului. Rujul are rolul de a ne complimenta tenul. La alegerea lui trebuie sa ne gandim, nu la culori tineresti si puternice, ci la nuanta tenului, parului nostru. Trebuie sa fii un geniu al culorilor pentru a reusi sa arati bine cu par rosu si ruj rosu. Sfatul meu pentru doamnele aflicted with red hair e sa caute rujuri naturale, nu roz cyclam, ci ceva palid.
Si mai sunt atatea detalii urate dar asupra carora nu stiu ce sa comentez: unghiile tehnice sunt, de obicei, oribile, extensiile de par arata, de multe ori, hidos, pantofii cu botul ascutit - am mai vazut, strassurile, inelele batranesti de aur - de fapt ideea de a-ti purta tot aurul (conceptul de valoare la purtator are complet alta semnificatie), posetelele mici mici de zi, sandale cu pedichiura nearanjata. I could write all day.
marți, 8 februarie 2011
It`s foggy
Outside & in my head.
Am dormit 11 ore si lumea se invarte. Suspect de multe obiecte inconjuratoare sunt de culoare albastru cerneala cu particule stralucitoare.
Traiesc intr-o lume in care atmosfera e laptoasa.
Cum poti avea idei intr-o astfel de lume?
Oricum, nu e locul pentru a avea idei bune.
Am dormit 11 ore si lumea se invarte. Suspect de multe obiecte inconjuratoare sunt de culoare albastru cerneala cu particule stralucitoare.
Traiesc intr-o lume in care atmosfera e laptoasa.
Cum poti avea idei intr-o astfel de lume?
Oricum, nu e locul pentru a avea idei bune.
luni, 7 februarie 2011
Am I horrible?!
Serios, nu vreau copii, ever! Stiu chestia asta. Nu o spun cu usurinta, de fapt e singura afirmatie categorica pe care o fac.
Poate candva voi purta colanti pe post de pantaloni.
Poate voi avea parul roz bombon.
Poate voi fi o baba uber-machiata si sictirita.
Poate, gasp, voi vrea sa ma marit.
Dar niciodata, niciodata nu voi avea minunata initiativa de a ma reproduce.
Poate, for the right man, imi voi oferi adn-ul pentru a produce un mirific rezultat de conceptie. Pe care nu-l voi incuba si nici nu-l voi deliver into this world si nici nu voi vrea sa-l ingrijesc, mamesc, cocolosesc.
Si ma intreb, de ce imi lipseste simtul matern? Nu e spaima de durere - care e ceva de luat in considerare, nu e lipsa totala de estetica a actiunii - care iar e un mic criteriu. Cred ca e, partial, lipsa mea de dorinta de a ma angaja sa fac ceva for the rest of my life. Pentru ca un copchil e pe viata.
Si stiu ca ar depinde de mine si ca nu sunt echipata natural pentru a avea grija de cineva neajutorat si de a-l face fericit.
Sunt egoista si cred ca e o chestie altruista ca recunosc.
Nu ma incalzesc in locuri intime imaginile cu prunci roz si razatori.
Nu le-am ales numele.
Nu ma intereseaza, in eventualitatea ca se va intampla vreodata, sexul produsului de conceptie.
Nu am instinct matern, nu am ceas biologic.
I`m missing important parts. I feel like a freak.
:(
Poate candva voi purta colanti pe post de pantaloni.
Poate voi avea parul roz bombon.
Poate voi fi o baba uber-machiata si sictirita.
Poate, gasp, voi vrea sa ma marit.
Dar niciodata, niciodata nu voi avea minunata initiativa de a ma reproduce.
Poate, for the right man, imi voi oferi adn-ul pentru a produce un mirific rezultat de conceptie. Pe care nu-l voi incuba si nici nu-l voi deliver into this world si nici nu voi vrea sa-l ingrijesc, mamesc, cocolosesc.
Si ma intreb, de ce imi lipseste simtul matern? Nu e spaima de durere - care e ceva de luat in considerare, nu e lipsa totala de estetica a actiunii - care iar e un mic criteriu. Cred ca e, partial, lipsa mea de dorinta de a ma angaja sa fac ceva for the rest of my life. Pentru ca un copchil e pe viata.
Si stiu ca ar depinde de mine si ca nu sunt echipata natural pentru a avea grija de cineva neajutorat si de a-l face fericit.
Sunt egoista si cred ca e o chestie altruista ca recunosc.
Nu ma incalzesc in locuri intime imaginile cu prunci roz si razatori.
Nu le-am ales numele.
Nu ma intereseaza, in eventualitatea ca se va intampla vreodata, sexul produsului de conceptie.
Nu am instinct matern, nu am ceas biologic.
I`m missing important parts. I feel like a freak.
:(
Cui i-e teama de valentine`s day?
Mie. Imi e frica de commitment si de sarbatori de astea iubarete.
Si, ce poti cumpara cuiva cu ocaziile astea? O inima de plus? Bomboane de ciocolata?
Ce spun astea despre tine si despre dragostea ta? Ca e zmotocita si ieftina? Ca ingrasa?
SI, trandafirii. I hate them. Sunt atat de falsi, par de plastic. Incep sa cred ca li se potriveste cel mai mult albastrul.
Felicitarile cliseu cu poezioare stupide care exprima dragostea altor milioane de cupluri.
Cinele romantice, dau ce mai fac copiii de azi cu ocazii de astea, horrible. La restaurante batranesti, cu feluri de mancare batranesti. Cat de romantic e sa mananci ceafa de porc acompaniata de cartofi pai?! Eventual sa top it all with a beer.
Si, ca o cireasa pe tortul acestei zile ciudate, the romantic sex. Adica ea poarta lenjerie roz cu inimioare, el o saruta si ii spune numele cu o voce iubitoare in momentul culminant si aprind lumanari. Sunt curioasa care sunt statisticile referitoare la incendii a doua zi..
Pentru ca, dupa tot acest regal de dragoste si inamorare, totul sa se intoarca la normal, adica pijamale vechi pentru ea si doggy style pentru el.
Happy valentine`s day everyone!
Si, ce poti cumpara cuiva cu ocaziile astea? O inima de plus? Bomboane de ciocolata?
Ce spun astea despre tine si despre dragostea ta? Ca e zmotocita si ieftina? Ca ingrasa?
SI, trandafirii. I hate them. Sunt atat de falsi, par de plastic. Incep sa cred ca li se potriveste cel mai mult albastrul.
Felicitarile cliseu cu poezioare stupide care exprima dragostea altor milioane de cupluri.
Cinele romantice, dau ce mai fac copiii de azi cu ocazii de astea, horrible. La restaurante batranesti, cu feluri de mancare batranesti. Cat de romantic e sa mananci ceafa de porc acompaniata de cartofi pai?! Eventual sa top it all with a beer.
Si, ca o cireasa pe tortul acestei zile ciudate, the romantic sex. Adica ea poarta lenjerie roz cu inimioare, el o saruta si ii spune numele cu o voce iubitoare in momentul culminant si aprind lumanari. Sunt curioasa care sunt statisticile referitoare la incendii a doua zi..
Pentru ca, dupa tot acest regal de dragoste si inamorare, totul sa se intoarca la normal, adica pijamale vechi pentru ea si doggy style pentru el.
Happy valentine`s day everyone!
Ce duc cetatenii in plasute?
Si nu ma refer la cele trendy de la zara, ci la cele din plastic, no-name, uzate bine, cu poza unui mustar pe ele, sau cu o vaca.
Tin minte ca acu 100 de ani, mamicel purta o plasa mereu dupa ea.
Niciodata nu am inteles de ce si nici ce avea in ea.
Si de ce o tinea pana cand vaca era partial stearsa sau strapunsa de continutul plasei.
It`s not like it was expensive to replace.
Azi am vazut la registrul comertului un nene cu plasuta.
Serios, inca ma bantuie. Ce putea purta in plasa aia uzata?!
Tin minte ca acu 100 de ani, mamicel purta o plasa mereu dupa ea.
Niciodata nu am inteles de ce si nici ce avea in ea.
Si de ce o tinea pana cand vaca era partial stearsa sau strapunsa de continutul plasei.
It`s not like it was expensive to replace.
Azi am vazut la registrul comertului un nene cu plasuta.
Serios, inca ma bantuie. Ce putea purta in plasa aia uzata?!
duminică, 6 februarie 2011
Avem peste 18 ani toti, nu?
Sau macar peste 15 pentru a evita raspunderea penala.
Toti am trecut prin procesul de a ne da intalniri, de a iesi in oras pentru a tatona eventualii potentiali parteneri.
Si toti ne-am intrebat, intr-un anumit moment, acelasi lucru: cand e ok sa have sex for the first time with someone?
Nu mai traim in epocile patriarhale, excesiv de imbacsite de morala crestina unde, pentru un asemenea gand as fi fost probabil inecata in apa sfintita sau biciuita in piata publica.
E perfect ok sa avem intalniri pasagere de o noapte, sau mai multe, dar avand o data de expirare cunoscuta.
Si e ok sa do the nasty cand ne place si cu cine ne place.
Stim, sau ar trebui sa stim, ca e necesar sa fim compatibili in acest delicat domeniu, poate mai mult decat in restul.
Tot procesul de dating are ca scop eliminarea, dintre posibilii candidati, a celor nepotriviti in domeniile esentiale.
Si atunci, intrebarea mea este, cand testam the way we click in that area? Cand e ok sa hit the sack with a new guy?
Pai, intrebarea e ce fel de tip doresti sa atragi, like in all things.
Chiar am vrea sa avem o relatie cu un tip care judeca lipsa de inhibitii si o echivaleaza cu lipsa moralei? Nu e cumva un indiciu clar de misoginism? Vrem ca morala impecabila sau deasupra judecatii populare sa fie prima si cea mai inalta calitate a noastra in ochii lui?
If it feels right, zic sa nu facem calcule matematice prea complicate pentru a identifica momentul ideal astrologic si numerologic. If it does not, pai inseamna ca nu prea exista magnetism si, oricum nu era previzibil sa evoluam placut.
Daca individul nu suna ulterior, it`s better to know asap, inainte de a investi prea mult emotional. Daca tipul avea chef doar de casual fun sub pelerina unei relatii imaginare, nu era genul meu. Daca nu are barbatia de a vorbi despre ce nu l-a satisfacut, idem. In cazul in care si-a schimbat parerea despre moravurile mele, good riddance.
Suntem prea batrane pentru a juca jocuri. Si barbatii sunt prea multi, avem de unde alege, oferta e variata si barbatii pot fi prinsi usor.
Toti am trecut prin procesul de a ne da intalniri, de a iesi in oras pentru a tatona eventualii potentiali parteneri.
Si toti ne-am intrebat, intr-un anumit moment, acelasi lucru: cand e ok sa have sex for the first time with someone?
Nu mai traim in epocile patriarhale, excesiv de imbacsite de morala crestina unde, pentru un asemenea gand as fi fost probabil inecata in apa sfintita sau biciuita in piata publica.
E perfect ok sa avem intalniri pasagere de o noapte, sau mai multe, dar avand o data de expirare cunoscuta.
Si e ok sa do the nasty cand ne place si cu cine ne place.
Stim, sau ar trebui sa stim, ca e necesar sa fim compatibili in acest delicat domeniu, poate mai mult decat in restul.
Tot procesul de dating are ca scop eliminarea, dintre posibilii candidati, a celor nepotriviti in domeniile esentiale.
Si atunci, intrebarea mea este, cand testam the way we click in that area? Cand e ok sa hit the sack with a new guy?
Pai, intrebarea e ce fel de tip doresti sa atragi, like in all things.
Chiar am vrea sa avem o relatie cu un tip care judeca lipsa de inhibitii si o echivaleaza cu lipsa moralei? Nu e cumva un indiciu clar de misoginism? Vrem ca morala impecabila sau deasupra judecatii populare sa fie prima si cea mai inalta calitate a noastra in ochii lui?
If it feels right, zic sa nu facem calcule matematice prea complicate pentru a identifica momentul ideal astrologic si numerologic. If it does not, pai inseamna ca nu prea exista magnetism si, oricum nu era previzibil sa evoluam placut.
Daca individul nu suna ulterior, it`s better to know asap, inainte de a investi prea mult emotional. Daca tipul avea chef doar de casual fun sub pelerina unei relatii imaginare, nu era genul meu. Daca nu are barbatia de a vorbi despre ce nu l-a satisfacut, idem. In cazul in care si-a schimbat parerea despre moravurile mele, good riddance.
Suntem prea batrane pentru a juca jocuri. Si barbatii sunt prea multi, avem de unde alege, oferta e variata si barbatii pot fi prinsi usor.
Me & my bootz
I`m a woman. Am crescut uitandu-ma la sex & the city. Concluzia logica e ca i love shoez. Shoez are my friendz, substituie dragostea.. problemele lumii asteia pot fi rezolvate de o pereche de pantofi frumosi, o zi oribila poate fi inseninata de fierce heels. Sa nu mai vorbim ca inaltimea mea - cum este denumita impropriu, poate fi imbunatatita de pantofii potriviti.
Cel mai mult imi plac sandalele si cizmele. I`m not for middle grounds.
Am o pereche de cizme negre cu siret, de vrajitoare le zic eu, sunt mai mult 19th century. Imi plac foarte mult combinate cu o fusta din catifea pe care o am dintotdeauna.
Sunt mandra proprietara a unor cizme de calarie maro. Nu s-au intalnit niciodata cu nici un cal dar arata super cu fuste scurte si sunt comode, utile in zilele plimbarete.
O pereche de cizme negre simple, cu toc, fine, care pun in valoare piciorul sunt necesare oricui. Dar remember: fara boturi prea tuguiate sau patratoase, fara fashion statements. Sunt echivalentul micii rochii negre, simple, clasice si apte de a traversa trendurile.
Cizmele rosii, pentru orice admiratoare a scufitei sau a motanului incaltat. Nu prea imi place sa le combin cu paltonul negru, dar arata bine cu paltonul crem, mai putin obvious. Si a big no-no e geanta rosie - sansele de a fi aceeasi nuanta sunt minuscule si, chiar daca s-ar intampla miracolul, am depasit perioada de asortare obligatorie. Tin minte cat m-am agitat pentru a gasi o centura sau o poseta intr-o nuanta speciale de verde pentru a potrivi o pereche de pantofi. Thank gawd it`s all over now.
Cizmele negre, simple, joase, comode care arata bine atat cu fusta neagra pana la genunchi ceruta de dress code-ul juridic cat si cu fusta scurta din denim care-mi evidentiaza picioarele.
Cizmele negre military pe care le am de cativa ani, 5-6 am uitat dar care arata bine si dau sare si piper unei tinute calme.
Si, my new babyz, cizmele mele gri-movuliu. I love them. Ele se potrivesc cu paltonul negru, nu cu cel crem though, nici cu cel roz, dar, poate cu cel purple. Si in nici un caz cu geanta aproape aceeasi nuanta, nici cu una neagra.
Decizii, decizii, but happy ones!
Cel mai mult imi plac sandalele si cizmele. I`m not for middle grounds.
Am o pereche de cizme negre cu siret, de vrajitoare le zic eu, sunt mai mult 19th century. Imi plac foarte mult combinate cu o fusta din catifea pe care o am dintotdeauna.
Sunt mandra proprietara a unor cizme de calarie maro. Nu s-au intalnit niciodata cu nici un cal dar arata super cu fuste scurte si sunt comode, utile in zilele plimbarete.
O pereche de cizme negre simple, cu toc, fine, care pun in valoare piciorul sunt necesare oricui. Dar remember: fara boturi prea tuguiate sau patratoase, fara fashion statements. Sunt echivalentul micii rochii negre, simple, clasice si apte de a traversa trendurile.
Cizmele rosii, pentru orice admiratoare a scufitei sau a motanului incaltat. Nu prea imi place sa le combin cu paltonul negru, dar arata bine cu paltonul crem, mai putin obvious. Si a big no-no e geanta rosie - sansele de a fi aceeasi nuanta sunt minuscule si, chiar daca s-ar intampla miracolul, am depasit perioada de asortare obligatorie. Tin minte cat m-am agitat pentru a gasi o centura sau o poseta intr-o nuanta speciale de verde pentru a potrivi o pereche de pantofi. Thank gawd it`s all over now.
Cizmele negre, simple, joase, comode care arata bine atat cu fusta neagra pana la genunchi ceruta de dress code-ul juridic cat si cu fusta scurta din denim care-mi evidentiaza picioarele.
Cizmele negre military pe care le am de cativa ani, 5-6 am uitat dar care arata bine si dau sare si piper unei tinute calme.
Si, my new babyz, cizmele mele gri-movuliu. I love them. Ele se potrivesc cu paltonul negru, nu cu cel crem though, nici cu cel roz, dar, poate cu cel purple. Si in nici un caz cu geanta aproape aceeasi nuanta, nici cu una neagra.
Decizii, decizii, but happy ones!
Shugar high
I`m riding one right now.
Zilele astea, adica de aproape o luna, am evitat dulciurile. Nici nu prea mi-a fost pofta, si ma gandeam ca poate ar trebui sa le mai raresc. Ieri fusei la carrefour si luai bomboane cu vodka, my 2 favourite things in the world, dintre cele accesibile that is for my all time favourite thing e departe. Si mancai bomboanele in dimineata asta. Rezultatul e not good.
Si acum meditez asupra who to blame for this, nutritionistul care arata cu degetul zaharul, pe mine ca mi-am pierdut toleranta, bomboanele?!
Serios.
Zilele astea, adica de aproape o luna, am evitat dulciurile. Nici nu prea mi-a fost pofta, si ma gandeam ca poate ar trebui sa le mai raresc. Ieri fusei la carrefour si luai bomboane cu vodka, my 2 favourite things in the world, dintre cele accesibile that is for my all time favourite thing e departe. Si mancai bomboanele in dimineata asta. Rezultatul e not good.
Si acum meditez asupra who to blame for this, nutritionistul care arata cu degetul zaharul, pe mine ca mi-am pierdut toleranta, bomboanele?!
Serios.
Despre despartiri
Sunt oribile pentru toata lumea.
Si cel care vrea sa se desparta, daca nu e darth vader, sufera.
Dupa o relatie, pentru ca la asta ne referim, la chestii care dureaza mai mult de o luna nu poti sa nu te atasezi de individ. Si ma intreb care e cel mai bun mod de a te desparti de cineva.
Intelepciunea populara ne spune ca trebuie sa aiba loc in person. Ca trebuie sa infruntam victima egoismului, sa-i spunem motivele pentru care nu ne mai intereseaza compania lor, sa le stam la dispozitie pentru clarificari, sa ne pastram calmul, sa pastram o atitudine hotarata, sa nu ne lasam induplecati.
Dar de ce nu putem s-i facem la telefon? Eu sunt usor induplecabila, uit repede necazurile si partile negative, ar fi mai usor sa sun victima. Ar fi mai usor si pentru el, nu m-ar putea indupleca, nu am relua pentru scurta vreme relatia, nu ar mai trebui sa treaca prin experienta din nou.
Ce-i rau in a trimite un mail de despartire. Unii dintre noi se exprima mai bine in scris si, asa-i ramane si abandonatului dovada rautatii fostului partener. Nu ar fi preferabil sa primim o lista completa si bine argumentata a motivelor pentru care nu ne mai vrea?
Dar cred ca toti ne dorim sa ranim si sa vedem rezultatele ranilor. Cel care da papucii, daca sunt eu aceea, vrea sa sufere pentru a-si spala pacatele, pentru a-si curata karma, accepta suferind toate intepaturile si rautatile victimei sale, isi toarna cenusa in cap intr-un mod estetic, sufera demn, lacrimeaza gratios, ii spune abandonatului ce vrea sa auda pentru a trece mai usor peste durere.
Cel parasit, cu orgoliul frematand de la jumulitura, vrea sa returneze ceva din ce i s-a facut. Reproseaza, scuipa venin, spune ca si el se gandea serios la o despartire, ca nu ma mai iubeste, etc samd.
Despartirile sunt naspa, asta e singura concluzie la care am ajuns in indelungata mea experienta.
Si cel care vrea sa se desparta, daca nu e darth vader, sufera.
Dupa o relatie, pentru ca la asta ne referim, la chestii care dureaza mai mult de o luna nu poti sa nu te atasezi de individ. Si ma intreb care e cel mai bun mod de a te desparti de cineva.
Intelepciunea populara ne spune ca trebuie sa aiba loc in person. Ca trebuie sa infruntam victima egoismului, sa-i spunem motivele pentru care nu ne mai intereseaza compania lor, sa le stam la dispozitie pentru clarificari, sa ne pastram calmul, sa pastram o atitudine hotarata, sa nu ne lasam induplecati.
Dar de ce nu putem s-i facem la telefon? Eu sunt usor induplecabila, uit repede necazurile si partile negative, ar fi mai usor sa sun victima. Ar fi mai usor si pentru el, nu m-ar putea indupleca, nu am relua pentru scurta vreme relatia, nu ar mai trebui sa treaca prin experienta din nou.
Ce-i rau in a trimite un mail de despartire. Unii dintre noi se exprima mai bine in scris si, asa-i ramane si abandonatului dovada rautatii fostului partener. Nu ar fi preferabil sa primim o lista completa si bine argumentata a motivelor pentru care nu ne mai vrea?
Dar cred ca toti ne dorim sa ranim si sa vedem rezultatele ranilor. Cel care da papucii, daca sunt eu aceea, vrea sa sufere pentru a-si spala pacatele, pentru a-si curata karma, accepta suferind toate intepaturile si rautatile victimei sale, isi toarna cenusa in cap intr-un mod estetic, sufera demn, lacrimeaza gratios, ii spune abandonatului ce vrea sa auda pentru a trece mai usor peste durere.
Cel parasit, cu orgoliul frematand de la jumulitura, vrea sa returneze ceva din ce i s-a facut. Reproseaza, scuipa venin, spune ca si el se gandea serios la o despartire, ca nu ma mai iubeste, etc samd.
Despartirile sunt naspa, asta e singura concluzie la care am ajuns in indelungata mea experienta.
sâmbătă, 5 februarie 2011
I had a dream
Salasuiam intr-un paradis plin de ciocolata. Pe raurile de ciocolata cu lapte pluteau bezele pufoase si albe. Pomii de ciocolata neagra aveau pe ramuri chipsuri de menta. Florile din ciocolata erau impanate cu jeleuri. Albinele erau bomboane cu lapte. Potecile erau pavate cu ciocolata pliiina de arahide. Iepurii erau alcatuiti din ciocolata alba.
Dovlecii aveau interiorul din cocos si rom.
Piersicile contineau vodca.
Merele aveau budinca.
Pietrele erau stafide.
Lespezile erau felii de banane uscate.
Jeleu verde acoperea campiile tarii mele dulci.
Budinca de ciocolata era mult uratul noroi.
Fluturii aveau aripile construite din sprinkles colorati.
Probabil as da in diabet. I`m a fat girl trapped!
Dovlecii aveau interiorul din cocos si rom.
Piersicile contineau vodca.
Merele aveau budinca.
Pietrele erau stafide.
Lespezile erau felii de banane uscate.
Jeleu verde acoperea campiile tarii mele dulci.
Budinca de ciocolata era mult uratul noroi.
Fluturii aveau aripile construite din sprinkles colorati.
Probabil as da in diabet. I`m a fat girl trapped!
Galeria fostilor sfaramati
Intotdeauna cand pun punct unei frumoase povesti care implica un reprezentant al sexului parooos, am constiinta incarcata. Stiu ca gingasa creatura nu va putea trece degraba peste pierderea mea.
Stiu ca se va intovarasi cu alte creaturi egal de pure sufleteste pentru a dezbate subiecte religioase, anatomice si sociale in compania alcolului.
Probabil, trecand cu greu peste pudoarea care-l caracterizeaza, cavalerul aparator al domnitelor virtuoase le va impartasi celorlalti cavaleri detalii intime ale relatiei noastre. In special va sublinia defectele mele trecand gratios peste cele domestice si aprofundandu-le melancolic pe cele intime. Adunarea aceasta de gentlemeni se va veseli comparand detalii personale ale fostelor lor sau actualelor for that matter.
Victima rautatii mele va ajunge acasa, va dormi precum un prunc nevinovat invaluit in intelegerea prieteneasca a egalilor sai.
A doua zi, se va trezi vesel, va vedea raze de lumina prin norii egoismului meu care au intunecat, pentru un scurt moment, soarele.
Va incepe sa vada poponete ale creaturilor de sex opus, unele chiar apetisante.
Dar va recadea in melancolie stiind ca, desi poate nu eram suficient de gospodina, il faceam fericit si ma iubea.
Rudele lui de sex feminin vor incerca sa-l fericeasca, doar se stie ca ele au fost primele in viata lui si extrem de geloase pe oricare incercare de inlocuire. Ii vor explica pline de compasiune ingerasului rozaliu cum ele mi-au vazut adevarata fire de la inceputuri dar, in cumintenia lor, cum ar fi putut sa-i sparga balonul? Ele stiau ca sunt plina de venin si complet invidioasa. Ele au prevazut acest rezultat nefericit. Ele stiau ca nu putea dura. Ele stiu ca el este un veritabil ciorchine de calitati, un viitor stalp al societatii si merita o stalpa, o doamna in societate si dama cu moravuri usoare in pat, nu o domnisoara cu moravuri indoielnice in toate situatiile - cum eram eu.
Eroul doarme mai mangaiat, leganat de complimentele si intelegerea mamoasa care-l inconjoara.
Isi aduce aminte ce harpie eram eu, cum il obligam sa se tunda, ii reprosam ca miroase a bere si fum de tigara si trebuia sa faca dus, cum refuzam sa-mi petrec serile in casa si il necajeam scotandu-l in oras. Bietul puisor.
Se consoleaza, bine ca a scapat. Ma si ceruse de nevasta. Ce facea daca acceptam?! Oroarea ororilor.
Dar, undeva, deep down, stie ca nu va fi niciodata atat de fericit. Va fi linistit, impacat, mamit, dar niciodata cu adevarat fericit.
Porumbelul neprihanit incepe sa devine reaquainted cu populatia feminina. Majoritatea exponentelor, apreciind inaltimea si aspectul de gazela, ii mangaie egoul jumulit de mine, aceast monstru de egoism.
Orgoliul incepe sa se scalde in ape mai benefice, doritoarele curg garla.
Eroul aproape nu se mai gandeste la mine, vrajitoarea care i-a frant ceva.
Printesa incepe sa se detaseze de batalionul doritoarelor. Columba abandonata incepe sa imagineze un viitor, pe care cu mine nu-l avea, cu demoizella. Vede cum vor arata copiii lor, un baiat care va semana cu ea si o fata - copia lui fidela. Stie si cum ii va chema: Ion si Ionella, cu doi ll, nu ca toti taranii.
Vor lua un credit, isi vor cumpara un apartament pe care il vor vopsi in culori pastel si il vor umple de electrocasnice sclipicioase cumparate cu banii de nunta. Pentru ca printesa isi doreste o nunta mare, cu toate rudele si cunostintele indepartate.
Printesa nu-l impinge cu ambitia ei. Printesa nu prea are ambitie, o adevarata calitate a femeilor cuminti, spre deosebire de cele cu moravuri dubioase.
In sfarsit s-a terminat cu aberatia pe care am reprezentat-o in viata lui bucalata si mic burgheza. In final existenta molcoma poate sa-si reia cursul, palpitatiile s-au terminat si eroarea a fost indreptata.
Povestea asta e general valabila, huluba neprihanita poate fi oricare dintre ei.
Stiu ca se va intovarasi cu alte creaturi egal de pure sufleteste pentru a dezbate subiecte religioase, anatomice si sociale in compania alcolului.
Probabil, trecand cu greu peste pudoarea care-l caracterizeaza, cavalerul aparator al domnitelor virtuoase le va impartasi celorlalti cavaleri detalii intime ale relatiei noastre. In special va sublinia defectele mele trecand gratios peste cele domestice si aprofundandu-le melancolic pe cele intime. Adunarea aceasta de gentlemeni se va veseli comparand detalii personale ale fostelor lor sau actualelor for that matter.
Victima rautatii mele va ajunge acasa, va dormi precum un prunc nevinovat invaluit in intelegerea prieteneasca a egalilor sai.
A doua zi, se va trezi vesel, va vedea raze de lumina prin norii egoismului meu care au intunecat, pentru un scurt moment, soarele.
Va incepe sa vada poponete ale creaturilor de sex opus, unele chiar apetisante.
Dar va recadea in melancolie stiind ca, desi poate nu eram suficient de gospodina, il faceam fericit si ma iubea.
Rudele lui de sex feminin vor incerca sa-l fericeasca, doar se stie ca ele au fost primele in viata lui si extrem de geloase pe oricare incercare de inlocuire. Ii vor explica pline de compasiune ingerasului rozaliu cum ele mi-au vazut adevarata fire de la inceputuri dar, in cumintenia lor, cum ar fi putut sa-i sparga balonul? Ele stiau ca sunt plina de venin si complet invidioasa. Ele au prevazut acest rezultat nefericit. Ele stiau ca nu putea dura. Ele stiu ca el este un veritabil ciorchine de calitati, un viitor stalp al societatii si merita o stalpa, o doamna in societate si dama cu moravuri usoare in pat, nu o domnisoara cu moravuri indoielnice in toate situatiile - cum eram eu.
Eroul doarme mai mangaiat, leganat de complimentele si intelegerea mamoasa care-l inconjoara.
Isi aduce aminte ce harpie eram eu, cum il obligam sa se tunda, ii reprosam ca miroase a bere si fum de tigara si trebuia sa faca dus, cum refuzam sa-mi petrec serile in casa si il necajeam scotandu-l in oras. Bietul puisor.
Se consoleaza, bine ca a scapat. Ma si ceruse de nevasta. Ce facea daca acceptam?! Oroarea ororilor.
Dar, undeva, deep down, stie ca nu va fi niciodata atat de fericit. Va fi linistit, impacat, mamit, dar niciodata cu adevarat fericit.
Porumbelul neprihanit incepe sa devine reaquainted cu populatia feminina. Majoritatea exponentelor, apreciind inaltimea si aspectul de gazela, ii mangaie egoul jumulit de mine, aceast monstru de egoism.
Orgoliul incepe sa se scalde in ape mai benefice, doritoarele curg garla.
Eroul aproape nu se mai gandeste la mine, vrajitoarea care i-a frant ceva.
Printesa incepe sa se detaseze de batalionul doritoarelor. Columba abandonata incepe sa imagineze un viitor, pe care cu mine nu-l avea, cu demoizella. Vede cum vor arata copiii lor, un baiat care va semana cu ea si o fata - copia lui fidela. Stie si cum ii va chema: Ion si Ionella, cu doi ll, nu ca toti taranii.
Vor lua un credit, isi vor cumpara un apartament pe care il vor vopsi in culori pastel si il vor umple de electrocasnice sclipicioase cumparate cu banii de nunta. Pentru ca printesa isi doreste o nunta mare, cu toate rudele si cunostintele indepartate.
Printesa nu-l impinge cu ambitia ei. Printesa nu prea are ambitie, o adevarata calitate a femeilor cuminti, spre deosebire de cele cu moravuri dubioase.
In sfarsit s-a terminat cu aberatia pe care am reprezentat-o in viata lui bucalata si mic burgheza. In final existenta molcoma poate sa-si reia cursul, palpitatiile s-au terminat si eroarea a fost indreptata.
Povestea asta e general valabila, huluba neprihanita poate fi oricare dintre ei.
Hoarda de la mall
Periodic, cam o data la 3 saptamani, vizitez unul din mall-urile clujului.
Primul care s-a construit, cel mai aproape de my crib si cel care-mi e putin drag pentru ca a adus marcile mele preferate de haine in cluj for the first time.
Cum ziceam, o data la 3 saptamani, cand mi se termina chestiile esentiale de prin casa precum vodca, vinul si discurile demachiante, ma adun, scriu o lista si merg la mall.
Locul e un labirint, o capcana pentru suflete inocente. Sunt atatea magazine sclipicioase, si stim cu totii ca nu s-a nascut femeia care sa reziste rozului si sclipiciului, este cinema, mancare, poti pierde linistit o zi fara sa te plictisesti - ok, poate iti mor cateva milioane de neuroni, dar nu te plictisesti.
In consecinta, din ziua in care s-a deschis locul pierzaniei, am un plan pentru a-mi rezolva treburile pe acolo in 2-3 ore. Am cateva magazine pe care le vizitez, beau o cafea si purced la grocery shopping, adica alcool.
Sunt organizata, vreau sa zic.
Si, de fiecare data cand ajung in aceasta enclava a comertului ma mir si ma lovesc, inclusiv literally, de diversi gura casca. Sunt intotdeauna uimita de cati indivizi pierzatori de timp se preumbla incet si cu gura cascata pe acolo. Ok, e cald la mall si afara e frig, dar totusi, cat de searbada sa-ti fie existenta incat sa alegi sa-ti petreci sambata acolo?
Si nu sunt doar "cool" people. Azi am vazut 3 leliuci cu poale si batic. Una dintre ele era singura si impingea cosul prin carrefour. Ma intreb daca babutele din floresti sau gilau vin la cumparaturi cu mosii din dotare. Poate mall-ul ar trebui sa aiba parcare de carute.
Prin parcare pliin de masini "provinciale" - din judetele ne-binecuvantate cu mall. Wtf? Inteleg ca in orasele voastre nu se intampla nimic, dar e cale lunga pana la a te mobiliza si a purcede intr-un pelerinaj intru cumparaturi. Am mai vazut si tineret facandu-si poze cu "minunatele" "decoratiuni" din mall, pentru facebook no doubt.
Brrrr.
Primul care s-a construit, cel mai aproape de my crib si cel care-mi e putin drag pentru ca a adus marcile mele preferate de haine in cluj for the first time.
Cum ziceam, o data la 3 saptamani, cand mi se termina chestiile esentiale de prin casa precum vodca, vinul si discurile demachiante, ma adun, scriu o lista si merg la mall.
Locul e un labirint, o capcana pentru suflete inocente. Sunt atatea magazine sclipicioase, si stim cu totii ca nu s-a nascut femeia care sa reziste rozului si sclipiciului, este cinema, mancare, poti pierde linistit o zi fara sa te plictisesti - ok, poate iti mor cateva milioane de neuroni, dar nu te plictisesti.
In consecinta, din ziua in care s-a deschis locul pierzaniei, am un plan pentru a-mi rezolva treburile pe acolo in 2-3 ore. Am cateva magazine pe care le vizitez, beau o cafea si purced la grocery shopping, adica alcool.
Sunt organizata, vreau sa zic.
Si, de fiecare data cand ajung in aceasta enclava a comertului ma mir si ma lovesc, inclusiv literally, de diversi gura casca. Sunt intotdeauna uimita de cati indivizi pierzatori de timp se preumbla incet si cu gura cascata pe acolo. Ok, e cald la mall si afara e frig, dar totusi, cat de searbada sa-ti fie existenta incat sa alegi sa-ti petreci sambata acolo?
Si nu sunt doar "cool" people. Azi am vazut 3 leliuci cu poale si batic. Una dintre ele era singura si impingea cosul prin carrefour. Ma intreb daca babutele din floresti sau gilau vin la cumparaturi cu mosii din dotare. Poate mall-ul ar trebui sa aiba parcare de carute.
Prin parcare pliin de masini "provinciale" - din judetele ne-binecuvantate cu mall. Wtf? Inteleg ca in orasele voastre nu se intampla nimic, dar e cale lunga pana la a te mobiliza si a purcede intr-un pelerinaj intru cumparaturi. Am mai vazut si tineret facandu-si poze cu "minunatele" "decoratiuni" din mall, pentru facebook no doubt.
Brrrr.
Overeating anonimously
In sens larg. Noi, astia care am terminat dreptul, stim ce inseamna lato sensu. In cazul acesta, nu ma refer doar la overeating ci si la alte comportamente similare si distructive precum overshoppingul, overdinkingul, overmake-upapplyingul, overhairbleachingul si, sunt sigura ca mai putem gasi cateva.
Societatea noastra minunata a evoluat and not in the right direction. Era o vreme mai sincera in care grijile oamenilor gravitau in jurul supravietuirii. Cand bolile si mortalitatea infantila erau virulente, cand suferintele nu prea aveau leacuri, cand un defect putea sa insemne moartea prematura a purtatorului.
Grijile aveau alt obiect decat in timpurile noastre.
Iarna era rece si lumea murea.
Foamea era o cauza a deceselor.
Igiena era precara.
Puricii erau un dat.
Azi, trebuie sa fim recunoscatori, am scapat de toate problemele descrise. Si ne-am inventat unele noi.
Asta e problema reala a societatii actuale, faptul ca ne-am inventat griji noi. Nu mai murim la 30 de ani? Nici o problema, vom da multimii un ideal imposibil de atins care sa ocupe locul ramas.
Nu ne mai pisca puricii? Rely on us to give you iPhone 4 to aspire to.
Asa am ajuns sa ne uitam la imagini care ne spun ce ar trebui sa fim, cum nu atingem idealul si nu vom fi niciodata capabili sa-l atingem. Si ne dau si solutii.
Asa ajungem, uitandu-ne la fete androgine sa overeat, sa overspend gandindu-ne ca nu ne vom permite niciodata acel gadget de care, dupa cum ni se spune, depinde intreaga noastra fericire, fara sa ne gandim ca am putea sa-l avem daca ne-am gospodari mai atent finantele.
Ajungem sa overdrink vazand indivizi platiti pentru a aparea in reality showz drinking & (acting like they`re) having fun.
Ne inalbim parul vazand fetele din vecini cum se gudura pe langa un nene uscat si libidinos, mimand in acelasi timp fericirea.
Ne dorim sa fim supli, frumosi, plini de succes, proprietari ai ultimei tehnologii si actionam contrar.
Suntem maimute dresate?!
Ma includ si pe mine in categorie doar din politete, e evident ca i`m sooo above all of this.
vineri, 4 februarie 2011
Cititoarea in palma
De fapt era o tiganca ghicitoare a viitorului. Asa zicea ea.
Am intalnit-o la bunici, intr-un sat.
Bunica mi-a aratat-o si mi-a spus sa ma feresc de ea, povestile obisnuite, ca tiganii fura copiii mici, in special fetele, si ii mananca.
Eram speriata, dar nu excesiv.
Cand aveam 12-13 ani, intr-o vara, ma plimbam pe ulita, de fapt trebuia sa ajung la o matusa pentru a lua lapte si mere de vara, dar era asa de cald si prafos si eu nu aveam chef nici spor si mergeam incet, praful imi gadila degetele goale din sandale si soarele imi ardea mainile si picioarele.
Imi dadusem jos palaria de paie din cap desi bunica imi zicea mereu ca voi face insolatie - in cuvintele ei - creierul mi se va topi si va incepe sa fiarba si spuma imi va curge pe urechi. Copilaria mea a fost impanata cu povesti asemanatoare. Poate asta e motivul pentru care nu prea ma sperie horror-urile.
Parasisem strada principala de ceva timp si eram pe o ulita laterala, cu tufe si pomi pe margine. Mirosea a verdeata. Atunci a aparut tiganca. Era slaba, neagra si imbracata taare colorat. Asta i-a atras simpatia mea imediata. Si avea cercei mari si stralucitori. Cei mai frumosi pe care-i vazusem vreodata. A venit la mine, mi-a luat mana cu mana ei osoasa, neagra cu unghii mari si groase si negre de pamant si tutun, calda si uscata si batatorita. Si mi-a zis.
Mi-a zis ca voi fi fericita si iubita. Ca voi cunoaste iubirea cea mare si voi fi a unui singur barbat. Ca voi avea lumea la picioare si ca voi muri tanara si frumoasa. Si ca toata lumea ma va plange.
Atat, s-a intors si a plecat.
Am ramas uimita si fara glas, cu mana intinsa in mijlocul ulitei.
Apoi, urnita de frisoane - pentru ca incepuse sa-mi fie frig in ziua fierbinte de vara, am grabit pasul catre matusa.
Pana m-am intors acasa m-a prins ploaia si am uitat cu totul de poveste.
Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu tiganca ghicitoare.
Bunica are alzheimer si nu mai stie nimic.
Nu cred in vrajitoare sau in ghicitoare, dar inca mai simt frigul care m-a cuprins cand m-a lasat tiganca in ulita.
Si, daca a avut dreptate, daca era mai mult decat o femeie batrana, nebuna si beata, e tocmai existenta pe care mi-o doresc. Mi-e atat de teama de o batranete lipsita de demnitate si frumusete dar invaluita in poking, proding si chinuri.
Am intalnit-o la bunici, intr-un sat.
Bunica mi-a aratat-o si mi-a spus sa ma feresc de ea, povestile obisnuite, ca tiganii fura copiii mici, in special fetele, si ii mananca.
Eram speriata, dar nu excesiv.
Cand aveam 12-13 ani, intr-o vara, ma plimbam pe ulita, de fapt trebuia sa ajung la o matusa pentru a lua lapte si mere de vara, dar era asa de cald si prafos si eu nu aveam chef nici spor si mergeam incet, praful imi gadila degetele goale din sandale si soarele imi ardea mainile si picioarele.
Imi dadusem jos palaria de paie din cap desi bunica imi zicea mereu ca voi face insolatie - in cuvintele ei - creierul mi se va topi si va incepe sa fiarba si spuma imi va curge pe urechi. Copilaria mea a fost impanata cu povesti asemanatoare. Poate asta e motivul pentru care nu prea ma sperie horror-urile.
Parasisem strada principala de ceva timp si eram pe o ulita laterala, cu tufe si pomi pe margine. Mirosea a verdeata. Atunci a aparut tiganca. Era slaba, neagra si imbracata taare colorat. Asta i-a atras simpatia mea imediata. Si avea cercei mari si stralucitori. Cei mai frumosi pe care-i vazusem vreodata. A venit la mine, mi-a luat mana cu mana ei osoasa, neagra cu unghii mari si groase si negre de pamant si tutun, calda si uscata si batatorita. Si mi-a zis.
Mi-a zis ca voi fi fericita si iubita. Ca voi cunoaste iubirea cea mare si voi fi a unui singur barbat. Ca voi avea lumea la picioare si ca voi muri tanara si frumoasa. Si ca toata lumea ma va plange.
Atat, s-a intors si a plecat.
Am ramas uimita si fara glas, cu mana intinsa in mijlocul ulitei.
Apoi, urnita de frisoane - pentru ca incepuse sa-mi fie frig in ziua fierbinte de vara, am grabit pasul catre matusa.
Pana m-am intors acasa m-a prins ploaia si am uitat cu totul de poveste.
Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu tiganca ghicitoare.
Bunica are alzheimer si nu mai stie nimic.
Nu cred in vrajitoare sau in ghicitoare, dar inca mai simt frigul care m-a cuprins cand m-a lasat tiganca in ulita.
Si, daca a avut dreptate, daca era mai mult decat o femeie batrana, nebuna si beata, e tocmai existenta pe care mi-o doresc. Mi-e atat de teama de o batranete lipsita de demnitate si frumusete dar invaluita in poking, proding si chinuri.
Cujetari racite
Inca sunt racita si cujet, pentru ca altceva nu prea pot sa fac.
Ce-i cu raceala asta? Nu mai trece odata. Sunt fericita ca am trecut de faza cu febra, dar acum abia pot sa stau in picioare, ma simt faint, ametesc, am momente in care mi se incetoseaza vederea si, nu, nu am baut alcool de o saptamana.
Spalam vasele si ascultam radio. In bucatarie am ceva antic dar dragut la care trebuie sa cauti canalele by hand... let`s just say ca nu e placut si nu stiu niciodata ce ascult. Fiind din cluj, sunt suspicios de multe posturi maghiare, asta am descoperit azi. Ce m-a impins spre gestul necugetat de a schimba canalul you ask? Faptul ca, fiind ora fixa, dadeau stiri si they went on and on despre un sondaj care demonstra ca romanii sunt pesimisti, criza, scaderi salariale etc samd si in 2-3 minute tanti cu probleme evidente de exprimare (probabil absolvise universitatea tehnica) se innamolea mai mult si mai mult in pesimismul generalizat. Let`s just say ca sondajul respectiv era popular si l-am mai gasit pe alte canale. Poate si pe cele maghiare, who knows?
Asa am gasit Rock Station. Habar nu am pe ce frecventa. Au muzica atat de buna, dj-ul sau cum se numesc vorbitorii era ok, fara saliva excesiva de inghitit, fara vocale repetate aiurea, vocabular satisfacator si fara glume cretine. Putini dintre noi au simtul umorului, remember that prezentatori de orice fel cand incercati sa fiti funneh. Nu sunteti.
Si, sunt convinsa ca mai aveam si alte cujetari, dar le-am uitat.
I`m ill after all.
O, da, ps. prajitura si chipsurile nu ajuta la raceala.
Ce-i cu raceala asta? Nu mai trece odata. Sunt fericita ca am trecut de faza cu febra, dar acum abia pot sa stau in picioare, ma simt faint, ametesc, am momente in care mi se incetoseaza vederea si, nu, nu am baut alcool de o saptamana.
Spalam vasele si ascultam radio. In bucatarie am ceva antic dar dragut la care trebuie sa cauti canalele by hand... let`s just say ca nu e placut si nu stiu niciodata ce ascult. Fiind din cluj, sunt suspicios de multe posturi maghiare, asta am descoperit azi. Ce m-a impins spre gestul necugetat de a schimba canalul you ask? Faptul ca, fiind ora fixa, dadeau stiri si they went on and on despre un sondaj care demonstra ca romanii sunt pesimisti, criza, scaderi salariale etc samd si in 2-3 minute tanti cu probleme evidente de exprimare (probabil absolvise universitatea tehnica) se innamolea mai mult si mai mult in pesimismul generalizat. Let`s just say ca sondajul respectiv era popular si l-am mai gasit pe alte canale. Poate si pe cele maghiare, who knows?
Asa am gasit Rock Station. Habar nu am pe ce frecventa. Au muzica atat de buna, dj-ul sau cum se numesc vorbitorii era ok, fara saliva excesiva de inghitit, fara vocale repetate aiurea, vocabular satisfacator si fara glume cretine. Putini dintre noi au simtul umorului, remember that prezentatori de orice fel cand incercati sa fiti funneh. Nu sunteti.
Si, sunt convinsa ca mai aveam si alte cujetari, dar le-am uitat.
I`m ill after all.
O, da, ps. prajitura si chipsurile nu ajuta la raceala.
Maine ma duc la Carrefour
Si trebuie sa-mi fac lista de cumparaturi.
1. Ciocolata - `cause life`s short, ciocolata = multe ciocolatele ciudate si scumpe si cu alcol
2. Vin - vezi 1.
3. Cereale - cu miere pentru ca my boyfriend`s allergic si incerc sa-l otravesc usurel, usurel
4. Cola 0 - vezi 1 si 2
5. Placinta cu dovleac - pentru ca trebuie sa fie si ceva comestibil
6. Crema de corp - nu sunt atat de fina si matasoasa natural ...
7. Budinca - not for meee
8. Spanac
9. Brocolli
10. etc samd
Concluzia, life`s short si i`m a fat person trapped in a thin body.
1. Ciocolata - `cause life`s short, ciocolata = multe ciocolatele ciudate si scumpe si cu alcol
2. Vin - vezi 1.
3. Cereale - cu miere pentru ca my boyfriend`s allergic si incerc sa-l otravesc usurel, usurel
4. Cola 0 - vezi 1 si 2
5. Placinta cu dovleac - pentru ca trebuie sa fie si ceva comestibil
6. Crema de corp - nu sunt atat de fina si matasoasa natural ...
7. Budinca - not for meee
8. Spanac
9. Brocolli
10. etc samd
Concluzia, life`s short si i`m a fat person trapped in a thin body.
Despre iobagia moderna
Sau, parerile mele superficiale si inocente despre dreptul de proprietate imobiliara.
Am ajuns la o varsta respectabila, acu 100 de ani, bunica, la varsta mea, avea deja 2 copii, sustinea o gospodarie si era considerata batrana. Sa nu mai vorbim ca aniversa 10 ani de casatorie cu bunicu`.
Acu 50 de ani, mamicel la varsta mea lua medicamente de fertilitate si nu stiu ce pentru a ma putea avea pe mine un an mai tarziu cu greu si avea un apartament si pe taticel pe deasupra.
Eu, la varsta minunata, refuz sa ma las inlantuita de restrictiile unui job 9-17, sunt liber profesionista of all things, bunicu` e extrem de nemultumit de situatie si tot bate apropouri despre oameni seriosi si serviciuri serioase, refuz sa contemplu posibilitatea maritisului - oricum nu a formei clasice in care ar trebui sa fiu menajera neplatita si babysitter idem pentru un nene gras si urat mirositor si refuz sa pun gatul in jug for life pentru achizitionarea unui apartament.
Aici voiam sa ajung. Mi se pare mie sau lumea are obsesia cumpararii apartamentelor? Tot ce aud zilele astea e despre credite, preturile imobilelor, criza in domeniu si cum numitele preturi vor scadea, pe cati ani se poate lua creditul, care e dobanda, care sunt ratele.
Recunosc ca poate sunt eu commitmentphobe, dar mi se pare revoltatoare ideea de a ma obliga sa fac ceva pentru urmatorii 25 de ani. Ma ia un dor de duca doar gandindu-ma ca, luand creditul respectiv, spun de fapt ca voi locui in apartamenutul descris 25 de ani.
Bineinteles, intr-o lume ideala, piata imobiliara ar fi fluida si, daca m-as plictisi de barlog, l-as putea vinde, rambursa creditul si cumpara altul. Dar nu traim intr-o asemenea lume. De aici ideea de iobagie moderna. Acum, daca faci imprudenta de a achizitiona o vizuina, o ai pe viata sau macar pentru 10-15 ani pana se stabilizeaza piata, trece criza etc samd.
Ma enerveaza cumplit superioritatea cu care privesc proprietarii tagma chiriasilor. Seamana prea bine cu atitudinea condescendenta a nevestelor fata de fetele single, sau nemaritate. Oamenii astia simt nevoia de a arata cu degetul pentu a justifica greselile care le-au intunecat viitorul pentru ca odata ce ai facut plozi si ti-ai luat un alt plod for life si ai mai contractat si credite pe 30 de ani... viitorul e sumbru.
Si ideea de a plati rata la banca in locul chiriei e o mica prostie. Nu voi incepe sa calculez diferenta dintre valoarea apartamentului si valoarea creditului, care e mare, nu arat cu degetul taxele, suprataxele si comisioanele in plus fata de dobanda pe care le strecoara bancile in contracte, vreau sa spun doar ca dreptul de proprietate vine cu obligatii. Nu zic nici macar despre impozite, dar nimeni nu se gandeste ca, odata ce cumperi apartamentul - obiect al viselor, il iei cu bune si rele, cu vicii de constructie, cu probleme ale instalatiilor, cu mirosul din baie, cu vecinii nebuni care asculta hard rock la 2 dimineata and god knows what else.
Si, cum ziceam mai sus, ideea de a putea sa te muti, oricat de roz pare, nu e tocmai aplicabila.
Probabil ca voi contracta si eu un credit candva, dar nu pentru o cosmelie de 2 camere, ci pentru casa visurilor mele, pe care o voi vrea intotdeauna, pentru care voi simti ca merita sa fac diverse eforturi.
Voi locui in variate barloguri, vizuine pe perioade limitate si, cand vecinii, mirosurile, viciile, tramvaiele si orice altceva ma va enerva, imi voi aduna chestiile si voi pleca mai departe, precum o populatie migratoare.
Nu am nici o dorinta de a fi ancorata undeva pentru a aduna praf si a se forma licheni pe mine for ever & ever & ever.
Oricum, ideea de a-mi petrece eternitatea facand acelasi lucru/locuind in acelasi loc ma infricosaza.
Asa ca, va saluta o chiriasa to the bone.
Am ajuns la o varsta respectabila, acu 100 de ani, bunica, la varsta mea, avea deja 2 copii, sustinea o gospodarie si era considerata batrana. Sa nu mai vorbim ca aniversa 10 ani de casatorie cu bunicu`.
Acu 50 de ani, mamicel la varsta mea lua medicamente de fertilitate si nu stiu ce pentru a ma putea avea pe mine un an mai tarziu cu greu si avea un apartament si pe taticel pe deasupra.
Eu, la varsta minunata, refuz sa ma las inlantuita de restrictiile unui job 9-17, sunt liber profesionista of all things, bunicu` e extrem de nemultumit de situatie si tot bate apropouri despre oameni seriosi si serviciuri serioase, refuz sa contemplu posibilitatea maritisului - oricum nu a formei clasice in care ar trebui sa fiu menajera neplatita si babysitter idem pentru un nene gras si urat mirositor si refuz sa pun gatul in jug for life pentru achizitionarea unui apartament.
Aici voiam sa ajung. Mi se pare mie sau lumea are obsesia cumpararii apartamentelor? Tot ce aud zilele astea e despre credite, preturile imobilelor, criza in domeniu si cum numitele preturi vor scadea, pe cati ani se poate lua creditul, care e dobanda, care sunt ratele.
Recunosc ca poate sunt eu commitmentphobe, dar mi se pare revoltatoare ideea de a ma obliga sa fac ceva pentru urmatorii 25 de ani. Ma ia un dor de duca doar gandindu-ma ca, luand creditul respectiv, spun de fapt ca voi locui in apartamenutul descris 25 de ani.
Bineinteles, intr-o lume ideala, piata imobiliara ar fi fluida si, daca m-as plictisi de barlog, l-as putea vinde, rambursa creditul si cumpara altul. Dar nu traim intr-o asemenea lume. De aici ideea de iobagie moderna. Acum, daca faci imprudenta de a achizitiona o vizuina, o ai pe viata sau macar pentru 10-15 ani pana se stabilizeaza piata, trece criza etc samd.
Ma enerveaza cumplit superioritatea cu care privesc proprietarii tagma chiriasilor. Seamana prea bine cu atitudinea condescendenta a nevestelor fata de fetele single, sau nemaritate. Oamenii astia simt nevoia de a arata cu degetul pentu a justifica greselile care le-au intunecat viitorul pentru ca odata ce ai facut plozi si ti-ai luat un alt plod for life si ai mai contractat si credite pe 30 de ani... viitorul e sumbru.
Si ideea de a plati rata la banca in locul chiriei e o mica prostie. Nu voi incepe sa calculez diferenta dintre valoarea apartamentului si valoarea creditului, care e mare, nu arat cu degetul taxele, suprataxele si comisioanele in plus fata de dobanda pe care le strecoara bancile in contracte, vreau sa spun doar ca dreptul de proprietate vine cu obligatii. Nu zic nici macar despre impozite, dar nimeni nu se gandeste ca, odata ce cumperi apartamentul - obiect al viselor, il iei cu bune si rele, cu vicii de constructie, cu probleme ale instalatiilor, cu mirosul din baie, cu vecinii nebuni care asculta hard rock la 2 dimineata and god knows what else.
Si, cum ziceam mai sus, ideea de a putea sa te muti, oricat de roz pare, nu e tocmai aplicabila.
Probabil ca voi contracta si eu un credit candva, dar nu pentru o cosmelie de 2 camere, ci pentru casa visurilor mele, pe care o voi vrea intotdeauna, pentru care voi simti ca merita sa fac diverse eforturi.
Voi locui in variate barloguri, vizuine pe perioade limitate si, cand vecinii, mirosurile, viciile, tramvaiele si orice altceva ma va enerva, imi voi aduna chestiile si voi pleca mai departe, precum o populatie migratoare.
Nu am nici o dorinta de a fi ancorata undeva pentru a aduna praf si a se forma licheni pe mine for ever & ever & ever.
Oricum, ideea de a-mi petrece eternitatea facand acelasi lucru/locuind in acelasi loc ma infricosaza.
Asa ca, va saluta o chiriasa to the bone.
joi, 3 februarie 2011
Ce-au patit oamenii?
Concizia era o virtute rara si in zilele bune, dar, zilele astea, vad ca e disparuta.
Imi povesteste cineva despre o adeverinta, dureaza o ora si detaliile sunt precum o avalansa sub care se inabusa logica si bunul simt.
Aud povesti despre o boala, povestitorul o ia de la adam si eva, ca doar ei au fost parintii nostri ai tuturor si bolile, nu-i asaaaa, sunt genetice toate. Cine o fi inventat genetica sa-i spun una, doua...
Si acum despre o conducta in care a inghetat apa... ultimele 5 minute, cele mai lungi din viata mea, au fost ocupate de povesti cu si despre instalatori, compania de apa somes, sapat prin curte in cautarea conductei pierdute, toalete, proiectoare si cocktailuri.
Gawd deliver me, for if i shall listen to even one more story like these, I`ll do it myself.
By the way, compania de apa somes e ok, vine, verifica, raspunde la telefon.
Imi povesteste cineva despre o adeverinta, dureaza o ora si detaliile sunt precum o avalansa sub care se inabusa logica si bunul simt.
Aud povesti despre o boala, povestitorul o ia de la adam si eva, ca doar ei au fost parintii nostri ai tuturor si bolile, nu-i asaaaa, sunt genetice toate. Cine o fi inventat genetica sa-i spun una, doua...
Si acum despre o conducta in care a inghetat apa... ultimele 5 minute, cele mai lungi din viata mea, au fost ocupate de povesti cu si despre instalatori, compania de apa somes, sapat prin curte in cautarea conductei pierdute, toalete, proiectoare si cocktailuri.
Gawd deliver me, for if i shall listen to even one more story like these, I`ll do it myself.
By the way, compania de apa somes e ok, vine, verifica, raspunde la telefon.
Despre credinta
Nu ma refer la una in special desi am avut comtacte doar cu ortodocsii, catolicii si sectele conexe, dar imi imaginez ca toti credinciosii everywhere sunt la fel in esenta lor de fiinte dedicate fapturii divine of their choosing.
Azi ma duceam la tribunal. Masina mi-e inzapezita, lenea e mare, asa ca am luat taxi. De la taximetristi afli cele mai interesante povesti intotdeauna, sunt extrem de bine informati, so, i chat them up a bit de fiecare data.
Trecand pe langa minunata catedrala ortodoxa din cluj constat ca e o densitate mai mare a drept credinciosilor decat in mod obisnuit, neni militieni, neni si tanti de la ambulanta. Imi imaginam deja ca s-or fi adus ramasitele pamantesti a vre-unui biet suflet prea sfant pentru a fi lasat in pacea lui macar dupa deces.
Ma oripilez in sinea mea despre cum toti pensionarii care in mod obisnuit mustesc de ipohondrie si azi s-au adunat ciorchine sa inhaleze praf de cadavru si propriile lor bacterii amestecate si trec peste problema.
Pana cand nenea taximetrist pios, dupa cum o aratau icoanele si crucifixele agatate de orice excrescenta a bordului daciei logan, imi atrage atentia asupra evenimentului si ma lamureste ca e o inmormantare.
Pagana de mine se mira oare cine o fi decedat si cat de important o fi fost pentru a justifica tot circul?
Taximetristul, abia stapanindu-si oroarea, imi iesplica: Preafericitul Anania.
Pagana pasagera nu se prinde for a long minute cine o fi fost preafericitul asta.
Cum ziceam, cand moare Madalina Manole suntem toti fani si plangem precum crocodilii si cand moare un preafericit suntem toti crestini si aprindem lumanari.
Nu sunt chiar asa de heartless, imi pare rau de om, dar e caraghios ce facem. Dupa ce nu am fost sa ne zica popa de cativa ani, acum ne trezim toti sa aratam cu degetul pe cei mai inocenti care nu se prefac(recte eu).
Desiii, nu as putea sa zic ca nenea taximetrist era asa pios doar din cauza decesului preafericitului, cum ziceam, avea atatea cruci si icoane in masina dovezi neclintite ale credintei sale.
Azi ma duceam la tribunal. Masina mi-e inzapezita, lenea e mare, asa ca am luat taxi. De la taximetristi afli cele mai interesante povesti intotdeauna, sunt extrem de bine informati, so, i chat them up a bit de fiecare data.
Trecand pe langa minunata catedrala ortodoxa din cluj constat ca e o densitate mai mare a drept credinciosilor decat in mod obisnuit, neni militieni, neni si tanti de la ambulanta. Imi imaginam deja ca s-or fi adus ramasitele pamantesti a vre-unui biet suflet prea sfant pentru a fi lasat in pacea lui macar dupa deces.
Ma oripilez in sinea mea despre cum toti pensionarii care in mod obisnuit mustesc de ipohondrie si azi s-au adunat ciorchine sa inhaleze praf de cadavru si propriile lor bacterii amestecate si trec peste problema.
Pana cand nenea taximetrist pios, dupa cum o aratau icoanele si crucifixele agatate de orice excrescenta a bordului daciei logan, imi atrage atentia asupra evenimentului si ma lamureste ca e o inmormantare.
Pagana de mine se mira oare cine o fi decedat si cat de important o fi fost pentru a justifica tot circul?
Taximetristul, abia stapanindu-si oroarea, imi iesplica: Preafericitul Anania.
Pagana pasagera nu se prinde for a long minute cine o fi fost preafericitul asta.
Cum ziceam, cand moare Madalina Manole suntem toti fani si plangem precum crocodilii si cand moare un preafericit suntem toti crestini si aprindem lumanari.
Nu sunt chiar asa de heartless, imi pare rau de om, dar e caraghios ce facem. Dupa ce nu am fost sa ne zica popa de cativa ani, acum ne trezim toti sa aratam cu degetul pe cei mai inocenti care nu se prefac(recte eu).
Desiii, nu as putea sa zic ca nenea taximetrist era asa pios doar din cauza decesului preafericitului, cum ziceam, avea atatea cruci si icoane in masina dovezi neclintite ale credintei sale.
Despre minunata de mine, yet again
Pentru ca sunt cea mai importanta persoana din viata mea, pentru ca ma iubesc nespus, pentru ca sunt infinita precum universul, azi, imi voi dedica o oda.
Am multe pacate, god knows, si mi le recunosc pe toate, pe toate pe care le-am identificat that is, pentru ca nu exclud posibilitatea sa am unele pacate straine si mie insami, dar, cand ma voi lovi de ele, le voi recunoaste si pe alea.
Departe de mine ideea de a sustine ca sunt perfecta. Perfectiunea e plictisitoare, eu nu.
Plicticosenia nu e unul dintre pacatele mele, dar divaghez.
Ce voiam sa zic aici e ca, desi am nenumarate pacate, am si suficiente calitati si calitatea care a iesit azi la suprafata e faptul ca i stand by my man. Care o fi ala.
Niciodata nu mi-am parasit alesul vremurilor cand a avut nevoie de mine. Intotdeauna am contribuit la imaginea lui publica sustinandu-l in orice prostie. Mi-am spus ulterior parerea, dar niciodata nu i-am dezechilibrat pozitia aratandu-mi dezacordul cu spectatori.
Imi place ca barbatii mei sa fie puternici, sa aiba acea parte masculina de care sunt toti mandri si cred ca asta e incompatibil cu purtatul gentii mele.
Mi-am sustinut alesul when times got rough.
Nu am fugit la primul semn de slabiciune sau dezacord.
Pentru ca vad relatiile astea mai mult ca pe niste parteneriate si niciodata nu ajungi nicaieri daca nu pui putin efort into it. Vad totul ca pe o investitie si intotdeauna vine vremea sa colect.
Daca el nu e dispus sa reciprocate on it, plec fara a ma uita inapoi.
Spun astea pentru ca, in noua si stralucitoarea mea relatie, i`ve hit some rough. E ok, se intampla.
I`m standing by my relationship si sunt complet dispusa sa lupt oricat trebuie pentru ce-mi doresc.
Chestia e ca, daca voi constata ca partenerul prefera drama, nu stiu daca mi-o voi mai dori.
Patasti.
E dificil pe piata libera a datingului.
Am multe pacate, god knows, si mi le recunosc pe toate, pe toate pe care le-am identificat that is, pentru ca nu exclud posibilitatea sa am unele pacate straine si mie insami, dar, cand ma voi lovi de ele, le voi recunoaste si pe alea.
Departe de mine ideea de a sustine ca sunt perfecta. Perfectiunea e plictisitoare, eu nu.
Plicticosenia nu e unul dintre pacatele mele, dar divaghez.
Ce voiam sa zic aici e ca, desi am nenumarate pacate, am si suficiente calitati si calitatea care a iesit azi la suprafata e faptul ca i stand by my man. Care o fi ala.
Niciodata nu mi-am parasit alesul vremurilor cand a avut nevoie de mine. Intotdeauna am contribuit la imaginea lui publica sustinandu-l in orice prostie. Mi-am spus ulterior parerea, dar niciodata nu i-am dezechilibrat pozitia aratandu-mi dezacordul cu spectatori.
Imi place ca barbatii mei sa fie puternici, sa aiba acea parte masculina de care sunt toti mandri si cred ca asta e incompatibil cu purtatul gentii mele.
Mi-am sustinut alesul when times got rough.
Nu am fugit la primul semn de slabiciune sau dezacord.
Pentru ca vad relatiile astea mai mult ca pe niste parteneriate si niciodata nu ajungi nicaieri daca nu pui putin efort into it. Vad totul ca pe o investitie si intotdeauna vine vremea sa colect.
Daca el nu e dispus sa reciprocate on it, plec fara a ma uita inapoi.
Spun astea pentru ca, in noua si stralucitoarea mea relatie, i`ve hit some rough. E ok, se intampla.
I`m standing by my relationship si sunt complet dispusa sa lupt oricat trebuie pentru ce-mi doresc.
Chestia e ca, daca voi constata ca partenerul prefera drama, nu stiu daca mi-o voi mai dori.
Patasti.
E dificil pe piata libera a datingului.
miercuri, 2 februarie 2011
Birocratie
Sincer cred ca a fost inventata pentru ca un inutil/o inutila sa-si justifice jobul. Cand ai de plimbat 100 de hartii prin 100 de locuri, in timp ce tii in echilibru pe nas o ceasca de ceai cu simboluri chinezesti, nu mai ai timp si disponibilitate cerebrala pentru a medita la necesitatea activitatii.
Si, vazand acum la ce nivel de incalceala si incurcatura s-a ajuns, nu pot sa nu ma intreb cati inutili/inutile incearca sa se justifice.
Cat din ce ni se cere e necesar si cat e doar echilibristica pentru a ne ocupa creierul?
Brrrr, inutilitatea unor chestii eats at me.
Sunt curioasa cat imi va lua pana ma voi transforma in a fire breathing dragon...
Si, vazand acum la ce nivel de incalceala si incurcatura s-a ajuns, nu pot sa nu ma intreb cati inutili/inutile incearca sa se justifice.
Cat din ce ni se cere e necesar si cat e doar echilibristica pentru a ne ocupa creierul?
Brrrr, inutilitatea unor chestii eats at me.
Sunt curioasa cat imi va lua pana ma voi transforma in a fire breathing dragon...
Diferenta dintre film si realitate
Am 26 de ani si unele dintre fostele mele colege inca nu au invatat aceasta diferenta.
Nu-i asa de dificil sa ne imaginam ca, desi in filme fetele zapacite si care-si pierd pantofii prin baltoace sunt romantice, in viata reala sa umbli desculta prin oras nu e cel mai dezirabil lucru si, nu, un print fermecator nu va aparea din ceata pentru a-ti lua o pereche de louboutini stralucitori.
Imi place secret diary of a call girl, no secret there, unde tipa e a working girl. Totul e glam, hainele, machiajul, bijteriile si inclusiv clientii. Dar nu trebuie sa fim genii veritabile pentru a ne imagina cam care e calitatea clientilor reali si cam care e viata unei fete muncitoare in acest domeniu. Si nu cred ca implica vre-o fractiune a luxului si glamourozitatii prezentate.
O fosta colega imi zicea ca ar vrea sa faca facultatea de medicina dupa ce a vazut greys anatomy. M-am inecat cu prajitura pe care o degustam. Trebuie sa traiesti intr-o lume fantastica, sa nu fi avut nici un fel de contact cu sistemul medical de la noi sau de oriunde pentru a crede ca ce vezi in dramele medicale e macar conex realitatii. Bolnavii put si sunt grumpy. Medicii sunt prost platiti, overworked si complet imbatraniti. Spitalul e mizerabil, sta sa se prabuseasca. In conditiile astea, cine, I wonder, are timp, chef, nervi de drame romantice, de incurcaturi, de triunghiuri conjugale.
M-am uitat la Carnivale. Loved it. Dar nu imi imaginez ca asa ar arata viata unui muncitor la circ obisnuit.
Mi se pare atat de trist ca, la varste inaintate, cand se presupune ca am avut contacte cu realitatea si suntem adulti, avem dreptul sa votam!, inca mai credem in povesti cu zane si medici frumosi.
CIneva ar trebui sa ne sparga balonul, pentru binele nostru.
Nu-i asa de dificil sa ne imaginam ca, desi in filme fetele zapacite si care-si pierd pantofii prin baltoace sunt romantice, in viata reala sa umbli desculta prin oras nu e cel mai dezirabil lucru si, nu, un print fermecator nu va aparea din ceata pentru a-ti lua o pereche de louboutini stralucitori.
Imi place secret diary of a call girl, no secret there, unde tipa e a working girl. Totul e glam, hainele, machiajul, bijteriile si inclusiv clientii. Dar nu trebuie sa fim genii veritabile pentru a ne imagina cam care e calitatea clientilor reali si cam care e viata unei fete muncitoare in acest domeniu. Si nu cred ca implica vre-o fractiune a luxului si glamourozitatii prezentate.
O fosta colega imi zicea ca ar vrea sa faca facultatea de medicina dupa ce a vazut greys anatomy. M-am inecat cu prajitura pe care o degustam. Trebuie sa traiesti intr-o lume fantastica, sa nu fi avut nici un fel de contact cu sistemul medical de la noi sau de oriunde pentru a crede ca ce vezi in dramele medicale e macar conex realitatii. Bolnavii put si sunt grumpy. Medicii sunt prost platiti, overworked si complet imbatraniti. Spitalul e mizerabil, sta sa se prabuseasca. In conditiile astea, cine, I wonder, are timp, chef, nervi de drame romantice, de incurcaturi, de triunghiuri conjugale.
M-am uitat la Carnivale. Loved it. Dar nu imi imaginez ca asa ar arata viata unui muncitor la circ obisnuit.
Mi se pare atat de trist ca, la varste inaintate, cand se presupune ca am avut contacte cu realitatea si suntem adulti, avem dreptul sa votam!, inca mai credem in povesti cu zane si medici frumosi.
CIneva ar trebui sa ne sparga balonul, pentru binele nostru.
marți, 1 februarie 2011
All the single ladies
Nu zic ca eu sunt singura, de fapt sunt intr-o relatie, dar, titlul nu se refera doar la fetele singure, ci la cele care nu au greutatea unei relatii nereusite pe umeri.
Pana acum, in orice relatie ma simteam prinsa si aveam senzatia ca fac sacrificii to make it work si, mai mult, eram convinsa ca asa se face, ca nu exista alternativa.
Nu ma mai bucuram de iesitul in oras pentru ca el nu aproba si, desi treceam peste parerea lui, imi intuneca putin bucuria.
Nu eram la fel de fericita cu prietenii pentru ca el nu a reusit niciodata sa se integreze in mediul meu. Nu am insistat sa coexiste tot timpul, i-am despartit, le-am alocat intervale orare diferite, dar a reusit sa-mi ia bucuria si din barfitul cu fetele.
Si societatea, mamele, matusile, revistele pentru femei, ne spun ca asta trebuie sa facem, sa renuntam la chestii, sa facem compromisuri in numele dragostei.
Dar aici zic eu ca e momentul sa facem o pauza si sa ne intrebam daca e dragoste cu adevarat si pana unde sa mergem cu sacrificiile. Adica e ok sa mai trecem peste orgolii nemasurate, dar nu e ok sa trecem peste ce ne dorim cu adevarat. Sa faci un copil cuiva e de neacceptat daca nu iti doresti cu adevarat ci doar faci un compromis.
Si, nu pot sa nu ma intreb, cand pe el il deranjeaza placerile tale precum iesitul in oras, mai e dragoste cu adevarat, sau e doar o relatie nereusita codependenta care supravietuieste din nefericirea comuna?
Pentru ca nu pot sa-mi imaginez cum as putea face eu fericita un nene bisericos care sa se oripileze o data la 10 minute si minimul o data pe zi sa fie in pragul apoplexiei. Zic sa acceptam pierderile si sa gasim pe cineva mai compatibil
Nu intentionez sa-mi cer iertare pentru ce sunt sau sa renunt fie si la o mica meandra a personalitatii mele.
De asta zic, felicitari suratelor mele single ladies fie ca sunt intr-o relatie, fie ca nu.
Despre cum poti recunoaste o gospodina in devenire
1. Stie muuulte si savuroase retete de ciorba.
2. Conversatiile cu ea ajung intotdeauna la subiectul mancare, de unde poti afla daca stie retete de ciorba, sau curatenie.
3. Uneori miroase a numita cioba si i se pare ok.
4. Nu o intereseaza moda, machiajul, infrumusetarea, iar trendurile i se par mici prostii.
5. Nu iese in oras.
6. Ii plac tipii cu 5-10 ani mai varstnici decat ea.
7. Stie sa tricoteze.
8. Vrea un baiat si o fata si le-a ales nume. De sfinti.
9. E prietena cu toate curcile din bloc.
10. No, mai sunt multe, dar pe astea le-am intalnit azi.
2. Conversatiile cu ea ajung intotdeauna la subiectul mancare, de unde poti afla daca stie retete de ciorba, sau curatenie.
3. Uneori miroase a numita cioba si i se pare ok.
4. Nu o intereseaza moda, machiajul, infrumusetarea, iar trendurile i se par mici prostii.
5. Nu iese in oras.
6. Ii plac tipii cu 5-10 ani mai varstnici decat ea.
7. Stie sa tricoteze.
8. Vrea un baiat si o fata si le-a ales nume. De sfinti.
9. E prietena cu toate curcile din bloc.
10. No, mai sunt multe, dar pe astea le-am intalnit azi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
