Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

marți, 30 iunie 2015

sistemul imunitar vs. dezechilibre chimice in creier

in ultimii 10 ani, cineva, nu spun cine, ok eu, a fost victima unei boli autoimune neidentificate in urma tuturor testelor cunoscute de medicii multi si preaslaviti pe care i-am vizitat. i`ve been poked, prodded, but not in a nice way, mi s-a instalat un mic robinet pentru eliberat cantitati de sange periodic pe termen mediu - nu in scopul vindecarii vegan middle ages style ci pentru masuratul chestiilor care plutesc pe acolo.
concluzia unitara a fost boala autoimuna iar consensul a fost si cauza necunoscuta. deci eram o boala umblatoare si misterioasa. beat that!

una dintre constantele sistemului meu imunitar aberant era ca iesea la suprafata odata cu soarele, la granita dintre primavara tarzie si vara.

doar ca anul asta sunt salvata in ciuda prognosticelor sumbre ale nenilor si tantiilor doctori.

ce am facut diferit e ca imi tratez nervii, tristetile, melancoliile, cararile incalcite pe unde mi se plimba creierasul si labirinturile inventate de imaginatie.

who the fuck knew? ca puteam sa evit sa fiu open bar-ul unui ipotetic vampir, keg-ul cu robinet pentru lasat sange si multe alte chestii printr-o cura de igiena psihica. si nici nu doare.

recomand!

luni, 29 iunie 2015

the pursuit of happiness

eu si toti workholicii pe care ii cunosc aka muncitorii in multinationale, freelancerii, overachieverii, parintii suntem la capatul puterilor, fundul sacului, ultimele 10% din bateria personala in perioada asta a anului. si, in conditiile astea, nu pot sa nu ma intreb unde mai are loc si mult aclamata cautare a fericirii...

- muncim 8-10 ore pe zi. dormim 5-6 ore pe noapte. restul timpului ni-l petrecem in trafic, prin supermarketuri, pe la banci, institutii, blocati in birocratie. (nu zic de parinti, pt ca nici nu pot sa-mi imaginez ce incalceli aduce si un copil).

- in weekenduri facem curatenie, spalam haine, dormim pentru a compensa insomnia din noptile lucratoare.

uneori mai gasim timp, dispozitie si pentru o carte, un film fain, o plimbare in natura.

dar, in cursa asta pentru o casa, un frigider, masina, concedii (in care eu, cel putin, sunt precum o leguma pusa la soare), cum reusesc unii sa mai fie si fericiti?

recunosc ca sunt oarecum acra si ca fericirea mea nu se intampla spontan, dar cateodata ma simt asa de indepartata de idealul occidental de superwooman taking it all in her stride incat ma simt mai inrudita cu yeti omul zapezilor.

marți, 16 iunie 2015

ipocrizia care ne caracterizeaza

Cand citim o stire "plati de 500 de milioane de euro din fonduri UE stopate din cauza suspiciunilor de coruptie", nu ne oripilam la corupti pentru ca sunt corupti si si-ar fi impartit intre ei banii si atat, noi ne scandalizam la procurorii anti-coruptie ca ce era treaba lor sa le strice oamenilor de bine afacerile, ce, ei nu au ce sa faca altceva decat sa-si bage nasurile paroase in treburile altora?

Boborul nu s-a prins de ce tarisoara e mai gropoasa, mai jigarita si mai putin ingrijita medical nici cand hrebenciuc a fost arestat preventiv pentru fapte de coruptie care au condus la un prejudiciu de 100 de milioane de euro, nici cand primul ministru zicea sa fie mai blanzi procurorii cu cei de la lukoil care au evazionat fiscal pagubind patria muma cu 300 de milioane de euro, poate l-or fi cadorisit ei cu celebrul ceas ...

Suntem prea estici pentru a face o conexiune simpla intre cauza si efect, pentru creierele noastre e mai firesc sa urmarim niste floricele, pasarici, increngaturi si sa ajungem la o concluzie surprinzatoare si mult indepartata de adevar.

duminică, 14 iunie 2015

fantezia unei duminici lenese

as vrea ca azi sa nu fiu in patul meu de domnisoara cu laptopul in brate, ascunzandu-ma de soare si caldura, ci undeva intr-un sat, la mare, spre delta, in curtea cuiva, sub un pom, prinzand briza in par, cu o carte si un cocktail, cu degetele pe iarba sau in nisip. vreau sa aud un caine filozof latrand spre nemarginirea cerului si valuri de mare, de iarba, de stuf soptind intre ele.

duminică, 7 iunie 2015

carja masculinitatii

sunt pantofii nostri cu toc, rochiile noastre prea stramte pe care le folosim pentru a ne limita si pentru a avea nevoie din nou de un brat puternic pentru a ne sprijini si ajuta.

ma gandesc la mine care purtam niste platforme inalte si am avut nevoie de ajutor pentru a cobora de pe o platforma de unde imi sustineam ideile revolutionare.

poate ca sunt un che guevarra modern, dar outfiturile pe care le port invita masculii la a-mi acorda asistenta.

- asta este femeia moderna, domnilor, cea suficient de puternica pentru a se descurca singura dar suficient de sigura pe ea pentru a va da iluzia ca are nevoie de ajutorul vostru si asta e motivul pentru care deja am castigat razboiul.

joi, 4 iunie 2015

te iubesc asa de mult incat vreau sa imi pun mainile in jurul gatului tau si sa strang pana cand nu te mai zbati

de prea multe ori, dragostea se confunda cu violenta, rezoneaza in creierul nostru de bestie, ascuns undeva sub poleiaia de civilizatie si vrem sa distrugem ceea ce iubim.
dragostea doare si ne doare dragostea pe care o simtim pentru altcineva. sufletul nostru egoist se simte tradat cand iubeste alt suflet, simte ca actioneaza impotriva tuturor instinctelor. si vrea sa stie ca poseda sufletul iubit.
si ce masura mai buna a posesiei decat sa ranesti si sa legi cu fasii de durere?

toti suntem sociopatei. ne diferentiem doar prin felul in care ne gestionam sociopateala.

miercuri, 3 iunie 2015

fantezia roz pe care o avem cu totii

sau cel putin o am eu. ,,, - stiu ca trebuiau cateva virgulee pe undeva pe acolo.

cateodata visez ca dragostea e suficienta, ca eu si cu el vom trai fericiti intr-o hruba fara sa ne pese ca jobul e stresant, ca hruba nu e frumos mobilata si accesorizata sau ca e prea mica pentru amandoi.

cred ca asa incep cu adevarat divorturile - cu negarea realitatii.