in care oricui ii vine sa arunce totul sau, si mai bine, sa arunce totul in aer, sa dea foc la tot ce au realizat cu greu pana atunci. Vedem zadarnicia tuturor eforturilor noastre si vrem ca, intr-o rabufnire uriasa, sa facem sa dispara absolut totul.
Nu mai vrem sa vedem sau sa auzim nimic, vrem sa ne ascundem sub plapuma si sa nu mai iesim decat dupa ce trece cel putin un anotimp.
Note to self: nu face asta. Asteapta 2-3 zile apoi ia o decizie.
marți, 29 noiembrie 2011
Varsta si hainele de club
Vine ziua mea, asta e motto-ul saptamanii asteia.
Si nu urmeaza sa implinesc 16 ani ... de fapt, urmeaza sa implinesc 27.
Vine o zi in viata fiecarei tipe cand realizeaza ca ce pana atunci parea ok nu i se mai potriveste varstei.
De exemplu, cum pana la 18 ani, cand ieseam la discoteca, in special la mare, purtam niste topuri scandaloase (in special pentru ca nu prea aveam boobies), dupa 18 ani, de fapt chiar la petrecerea mea de majorat, am realizat ca nu mi se mai potrivesc. Ma simteam ridicol cu spatele gol, cu decolteu si mijlocul dezgolit at the same time.
Apoi am ajuns la Cluj din provincie si am constatat ca nu e ok sa fii si decoldata si cu picioarele dezvelite at the same time. Am trecut la fuste medii combinate cu decolteu naucitor si malete imperecheate cu fuste nerusinate. Si aveam o haina de piele caramizie medie care frangea inimi, cel putin pe a mea ;).
Dupa ce am intrat in clasa muncitoare a trebuit sa-mi compun stilul vestimentar de birou. Trebuia sa fiu draguta, feminina si serioasa at the same time. Asa ca am trecut la fuste in culori potolite combinate cu bluzite/camasi colorate si pantofi fabulosi. Din perioada aia am o colectie de pantofi demna de Carrie. Timp de un an nu am purtat aproape deloc pantaloni. Intr-o firma populata de ingineri, fata in fusta putea sa obtina orice.
Dupa ce mi-am schimbat jobul si a trebuit sa merg "pe teren", am trecut la ghete si pantaloni, la parka si caciuli. Ce poti sa faci?
Dar intrebarea mea majora e ce pot sa port in club fara sa fiu caraghioasa la 27 de ani? Cumva skinny jeans si un top paietat si minuscul nu ma atrag deloc. Iubesc rochiile dar nu ma vad dansand all over the place cu rochita involburata pe langa mine.
Sau as putea sa ies exclusiv la costume parties, costumele ma inspira.
Sunt prea tanara pentru a ma limita la opera/teatru....
Help?
Si nu urmeaza sa implinesc 16 ani ... de fapt, urmeaza sa implinesc 27.
Vine o zi in viata fiecarei tipe cand realizeaza ca ce pana atunci parea ok nu i se mai potriveste varstei.
De exemplu, cum pana la 18 ani, cand ieseam la discoteca, in special la mare, purtam niste topuri scandaloase (in special pentru ca nu prea aveam boobies), dupa 18 ani, de fapt chiar la petrecerea mea de majorat, am realizat ca nu mi se mai potrivesc. Ma simteam ridicol cu spatele gol, cu decolteu si mijlocul dezgolit at the same time.
Apoi am ajuns la Cluj din provincie si am constatat ca nu e ok sa fii si decoldata si cu picioarele dezvelite at the same time. Am trecut la fuste medii combinate cu decolteu naucitor si malete imperecheate cu fuste nerusinate. Si aveam o haina de piele caramizie medie care frangea inimi, cel putin pe a mea ;).
Dupa ce am intrat in clasa muncitoare a trebuit sa-mi compun stilul vestimentar de birou. Trebuia sa fiu draguta, feminina si serioasa at the same time. Asa ca am trecut la fuste in culori potolite combinate cu bluzite/camasi colorate si pantofi fabulosi. Din perioada aia am o colectie de pantofi demna de Carrie. Timp de un an nu am purtat aproape deloc pantaloni. Intr-o firma populata de ingineri, fata in fusta putea sa obtina orice.
Dupa ce mi-am schimbat jobul si a trebuit sa merg "pe teren", am trecut la ghete si pantaloni, la parka si caciuli. Ce poti sa faci?
Dar intrebarea mea majora e ce pot sa port in club fara sa fiu caraghioasa la 27 de ani? Cumva skinny jeans si un top paietat si minuscul nu ma atrag deloc. Iubesc rochiile dar nu ma vad dansand all over the place cu rochita involburata pe langa mine.
Sau as putea sa ies exclusiv la costume parties, costumele ma inspira.
Sunt prea tanara pentru a ma limita la opera/teatru....
Help?
luni, 28 noiembrie 2011
Despre contestatii
Vine o zi in viata fiecarui adult cand are contact cu organele statului. Fie are de platit un impozit, are de incasat o prestatii de asigurari diverse. Si noi toti, victimele hraparoseniei statului, stim ca acesta ia cu 10 maini si prefera sa nu dea inapoi deloc.
Suntem in pericol, in general, cand e vorba de dat sau de luat bani. In aceste situatii, statul prin prepusii sai, se pronunta prin decizii sau dispozitii.
Acum urmeaza partea importanta. Organul statului este obligat sa ne comunice respectivele decizii sau dispozitii prin posta sau personal. Cand ne comunica maretul document e important ca noi sa deschidem ochii bine astfel ca, in termen de 30 sau 45 de zile, dupa caz, la instanta sau la organul emitent, dupa caz (scrie pe docoment) sa il putem contesta.
Contestatia despre care vorbim poate fi intemeiata pe varii motive, toate ducand, mai direct sau pe ocolite, la nelegalitatea actului. Conform legii 554/2002 a contenciosului administrativ, actele administrative emise cu incalcarea legii sunt nule.
In general, un act care nu reflecta realitatea este nelegal. Undeva, in legea care reglementeaza activitatea organului care emite acte de capu` lui scrie exact asupra caror venituri se calculeaza contributia, impozitul, darea pe care o cere. Deci, daca baza de calcul include mai multe venituri, actul e nelegal, deci nul.
Va recomand spre lectura codul fiscal si codul de procedura fiscala.
Competenta organelor astora e ceva mai complicat si, pentru asta, e bine sa aveti avocat specializat in drept fiscal.
Ce trebuie sa cereti in contestatia pe care o formulati: ca instanta sa anuleze actul ca nelegal, sa oblige organul sa emita un nou act potrivit dispozitiilor legale pe care i le aratati si sa oblice organul sa repare prejudiciul pe care l-a produs si cheltuieli de judecata.
In general, instanta competenta e tribunalul de la domiciliul vostru sau organul care a emis actul.
Ca o incurajare la final, in general organele statului sunt needucate, emit titluri executorii si somatii de plata de parca ar fi telegrame de la mare. Este responsabilitatea noastra de cetateni sa le invatam dreptele cai ale echitatii si bunului simt fiscal.
Suntem in pericol, in general, cand e vorba de dat sau de luat bani. In aceste situatii, statul prin prepusii sai, se pronunta prin decizii sau dispozitii.
Acum urmeaza partea importanta. Organul statului este obligat sa ne comunice respectivele decizii sau dispozitii prin posta sau personal. Cand ne comunica maretul document e important ca noi sa deschidem ochii bine astfel ca, in termen de 30 sau 45 de zile, dupa caz, la instanta sau la organul emitent, dupa caz (scrie pe docoment) sa il putem contesta.
Contestatia despre care vorbim poate fi intemeiata pe varii motive, toate ducand, mai direct sau pe ocolite, la nelegalitatea actului. Conform legii 554/2002 a contenciosului administrativ, actele administrative emise cu incalcarea legii sunt nule.
In general, un act care nu reflecta realitatea este nelegal. Undeva, in legea care reglementeaza activitatea organului care emite acte de capu` lui scrie exact asupra caror venituri se calculeaza contributia, impozitul, darea pe care o cere. Deci, daca baza de calcul include mai multe venituri, actul e nelegal, deci nul.
Va recomand spre lectura codul fiscal si codul de procedura fiscala.
Competenta organelor astora e ceva mai complicat si, pentru asta, e bine sa aveti avocat specializat in drept fiscal.
Ce trebuie sa cereti in contestatia pe care o formulati: ca instanta sa anuleze actul ca nelegal, sa oblige organul sa emita un nou act potrivit dispozitiilor legale pe care i le aratati si sa oblice organul sa repare prejudiciul pe care l-a produs si cheltuieli de judecata.
In general, instanta competenta e tribunalul de la domiciliul vostru sau organul care a emis actul.
Ca o incurajare la final, in general organele statului sunt needucate, emit titluri executorii si somatii de plata de parca ar fi telegrame de la mare. Este responsabilitatea noastra de cetateni sa le invatam dreptele cai ale echitatii si bunului simt fiscal.
Mariage material
Si aici ma refer la tipi.
Circula mitul urban ca femeile sunt ahtiate dupa maritis, ca vanam barbati oricum, cu un picior de lemn, cu un ochi de sticla, cu burta, cu chelie, cu par in surplus in zone delicate. Oricum, doar posesori de ... cnp care incepe cu 1 sa fie ;).
Nu stiu cum se intampla prin alte cercuri, dar fetili mele sunt burlacite by choice. Unele cu relatii stabile, altele nu, majoritatea cerute deja de numeroase ori cu inele si tot, unele chiar cu excursii la Paris. Si totusi, neadaptatele de noi am zis nu hotarat.
Deci, marea intrebare, ce ar fi pentru noi, purtatoarele legitime de fuste, mariage material?
Adevarul e ca ne plac barbatii interesanti. Nu neaparat frumusei, nu vrem sa ne eclipseze. Pot fi urati incat sa se ciobeasca oglinda, daca au je ne sais quoi, cadem.
Vrem sa fie siguri pe ei, cel putin eu asta vreau, sa nu trebuiasca sa fac pe demoizella fragila si neputincioasa doar pentru a-i da lui ocazia sa se simta puternic si realizat. Imi iubesc cariera si, daca s-ar simti atacat si ar trebui sa aleg, oricat de mare dragostea ...
Vrem sa stie ce vor. Razganditul la infinit e apanajul femeilor. Suntem straight.
Vrem sa stie sa conduca. Nu cunosc nici o tipa care ar avea ganduri serioase cu un tip care sa nu stie sa conduca autoturisme de varii dimensiuni.
Nu ne plac cocotele, un tip care are mai multi pantofi/produse de ingrijire personala decat mine, imi trezeste suspiciune.
Ne place sa fim scoase in oras, sa fim puse la expozitie, preferabil in locuri cu mare vizibilitate. Vrem sa purtam rochii, blanuri si bijuterii si el sa fie mandru de frumusetea noastra.
Vrem sa fim apreciate, sa ni se aduca flori, nu suntem bucatarese/menajere. E mai ieftin sa angajezi.
In schimb oferim admiratie, zambete, mangaieri, masaje, intelegere, nu cicalim, gatim daca ti-e foame, daca nu avem chef, comandam, ne aranjam intotdeauna chiar si pentru o duminica lenesa petrecuta in casa.
Vrem un supererou pe care sa-l tratam corespunzator.
Din pacate gasim doar masculi dornici sa se cuibareasca in pestera, sa se reproduca, sa miroasa, sa renunte la obiceiurile bune care isi doresc sarmale.
Circula mitul urban ca femeile sunt ahtiate dupa maritis, ca vanam barbati oricum, cu un picior de lemn, cu un ochi de sticla, cu burta, cu chelie, cu par in surplus in zone delicate. Oricum, doar posesori de ... cnp care incepe cu 1 sa fie ;).
Nu stiu cum se intampla prin alte cercuri, dar fetili mele sunt burlacite by choice. Unele cu relatii stabile, altele nu, majoritatea cerute deja de numeroase ori cu inele si tot, unele chiar cu excursii la Paris. Si totusi, neadaptatele de noi am zis nu hotarat.
Deci, marea intrebare, ce ar fi pentru noi, purtatoarele legitime de fuste, mariage material?
Adevarul e ca ne plac barbatii interesanti. Nu neaparat frumusei, nu vrem sa ne eclipseze. Pot fi urati incat sa se ciobeasca oglinda, daca au je ne sais quoi, cadem.
Vrem sa fie siguri pe ei, cel putin eu asta vreau, sa nu trebuiasca sa fac pe demoizella fragila si neputincioasa doar pentru a-i da lui ocazia sa se simta puternic si realizat. Imi iubesc cariera si, daca s-ar simti atacat si ar trebui sa aleg, oricat de mare dragostea ...
Vrem sa stie ce vor. Razganditul la infinit e apanajul femeilor. Suntem straight.
Vrem sa stie sa conduca. Nu cunosc nici o tipa care ar avea ganduri serioase cu un tip care sa nu stie sa conduca autoturisme de varii dimensiuni.
Nu ne plac cocotele, un tip care are mai multi pantofi/produse de ingrijire personala decat mine, imi trezeste suspiciune.
Ne place sa fim scoase in oras, sa fim puse la expozitie, preferabil in locuri cu mare vizibilitate. Vrem sa purtam rochii, blanuri si bijuterii si el sa fie mandru de frumusetea noastra.
Vrem sa fim apreciate, sa ni se aduca flori, nu suntem bucatarese/menajere. E mai ieftin sa angajezi.
In schimb oferim admiratie, zambete, mangaieri, masaje, intelegere, nu cicalim, gatim daca ti-e foame, daca nu avem chef, comandam, ne aranjam intotdeauna chiar si pentru o duminica lenesa petrecuta in casa.
Vrem un supererou pe care sa-l tratam corespunzator.
Din pacate gasim doar masculi dornici sa se cuibareasca in pestera, sa se reproduca, sa miroasa, sa renunte la obiceiurile bune care isi doresc sarmale.
A doua faza a relatiilor
Stim cu totii prima faza, aia in care danseaza fluturii, slabim, plutim pe norisori, nu avem nevoie de somn, we glow si tot asa. Daca ar continua mai mult de cateva saptamani, am imbatrani prematur si am muri de uzura.
Cati fluturi poti avea in stomac inainte de a face ulcer, after all?
Asa ajungem la adevaratul test al unei relatii. Pentru ca atractia fizica initiala nu poate fi un test, e doar ceva biologic care ne spune ca am produce urmasi acceptabili genetic.
Adevaratul test al unei relatii (ioi ce nume de reality show idiot) e dupa ce trece febra de la inceput, dupa ce iesim din dormitoare, facem patul si tragem draperiile. Ni se mai pare interesant ce are de spus si cand nu vrem sa-l dezgolim aici si acum? Sau vrem doar sa-l sarutam pentru a-l face sa taca?
Problemele lui ni se mai par asa de importante si acum? Sau e doar plictisitor sa ascultam din nou teoria lui despre covoare si diferenta dintre bej si ou de gasca?
Acum putem sa verificam daca suntem cu adevarat compatibili. Viata e lunga, la 27 de ani e momentul sa ma gandesc la restul ei si daca viitorul e luminos alaturi de el.
Acum e momentul intrebarilor dificile. Oare voi putea trai cu faptul ca el nu e de acord cu mancatul in pat? Ce-i drept nici nu am mai recurs la acest procedeu de cand impartim un pat si cred ca e o evolutie pentru mine.
Daruirea lui putin prea fierbinte catre fitness, sport, alimentatie sanatoasa ma va calca pe nervi in viitorul apropiat? Maybe. Si deja ma gandesc de doua ori inainte sa-mi achizitionez o sacosa cu ciocolata. Dar cred ca si asta e un lucru bun.
No, ce sa-i faci? Ne mai gandim.
Adevarul e ca-l iubesc si, chiar daca nu as vedea micile schimbari ale mele ca pe ceva bun, raman tot mici schimbari acceptabile dar a-l pierde e inacceptabil.
Cred ca asta e intrebarea bottom line. Puse in balanta schimbarile si a-l pierde, ce e mai dificil?
Intrebari grele pentru lunea dimineata, dar frigul si ceata ma fac filozoafa.
Cati fluturi poti avea in stomac inainte de a face ulcer, after all?
Asa ajungem la adevaratul test al unei relatii. Pentru ca atractia fizica initiala nu poate fi un test, e doar ceva biologic care ne spune ca am produce urmasi acceptabili genetic.
Adevaratul test al unei relatii (ioi ce nume de reality show idiot) e dupa ce trece febra de la inceput, dupa ce iesim din dormitoare, facem patul si tragem draperiile. Ni se mai pare interesant ce are de spus si cand nu vrem sa-l dezgolim aici si acum? Sau vrem doar sa-l sarutam pentru a-l face sa taca?
Problemele lui ni se mai par asa de importante si acum? Sau e doar plictisitor sa ascultam din nou teoria lui despre covoare si diferenta dintre bej si ou de gasca?
Acum putem sa verificam daca suntem cu adevarat compatibili. Viata e lunga, la 27 de ani e momentul sa ma gandesc la restul ei si daca viitorul e luminos alaturi de el.
Acum e momentul intrebarilor dificile. Oare voi putea trai cu faptul ca el nu e de acord cu mancatul in pat? Ce-i drept nici nu am mai recurs la acest procedeu de cand impartim un pat si cred ca e o evolutie pentru mine.
Daruirea lui putin prea fierbinte catre fitness, sport, alimentatie sanatoasa ma va calca pe nervi in viitorul apropiat? Maybe. Si deja ma gandesc de doua ori inainte sa-mi achizitionez o sacosa cu ciocolata. Dar cred ca si asta e un lucru bun.
No, ce sa-i faci? Ne mai gandim.
Adevarul e ca-l iubesc si, chiar daca nu as vedea micile schimbari ale mele ca pe ceva bun, raman tot mici schimbari acceptabile dar a-l pierde e inacceptabil.
Cred ca asta e intrebarea bottom line. Puse in balanta schimbarile si a-l pierde, ce e mai dificil?
Intrebari grele pentru lunea dimineata, dar frigul si ceata ma fac filozoafa.
duminică, 27 noiembrie 2011
It`s present time
and i don`t feel like it.
S-ar putea sa fiu bolnava.
Vine ziua mea si ma gandesc la cadouri cu valoare sentimentala?! Wtf?! Eu cea de acum un an as rade de mine cea de acum ... as arata cu degetul si as recomanda un sejur la psihiatrie.
Vine Craciunul of all things cand va trebui sa lucrez pentru ca sunt momente in care esti "de garda" si in profesia juridica.
Nu imi pare rau, nu simt atmosfera, nu imi miroase a sarmale si nu vreau cadouri. Poate de la reducerile de dupa.
Brrr, ma maturizez oare?
Patzasti.
S-ar putea sa fiu bolnava.
Vine ziua mea si ma gandesc la cadouri cu valoare sentimentala?! Wtf?! Eu cea de acum un an as rade de mine cea de acum ... as arata cu degetul si as recomanda un sejur la psihiatrie.
Vine Craciunul of all things cand va trebui sa lucrez pentru ca sunt momente in care esti "de garda" si in profesia juridica.
Nu imi pare rau, nu simt atmosfera, nu imi miroase a sarmale si nu vreau cadouri. Poate de la reducerile de dupa.
Brrr, ma maturizez oare?
Patzasti.
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
Paranoia going rampant
Da, cred ca toti avem cativa cunoscuti care imagineaza comploturi complicate tesute de quasi-necunoscuti impotriva lor. Stau singurei in intuneric si isi imagineaza ca vanzatoarea de la abc-ul din colt crede despre ei ca sunt saraci si se intemeiaza pe faptul ca au platit fix sau ca nu au cumparat stella ci doar ursus sau ca nu fumeaza kent nanotek ci monte carlo albastru.
Sunt convinsi ca vecinul de la doi crede despre ei ca sunt saraci pentru ca nu si-au schimbat masina si conduc in continuare opelul cumparat acu 5 ani si inca nu au duster precum toti oamenii gospodari de pe scara.
Traiesc cu teama ca un coleg ii crede neprofesionisti pentru ca a trebuit sa verifice in manual specificatiile tehnice exacte ale unui echipament.
Ii bantuie noaptea gandul ca soacra ii crede lipsiti de caracter pentru ca, desi initial au refuzat a doua portie de sarmale de sfanta-marie, s-au razgandit si a trebuit sa ceara supliment.
Se framanta pe buda daca nu cumva fratele vecinului care a participat la jocul de fotbal de acu o luna ii crede gay pentru ca au alunecat si l-au atins accidental pe fund.
Si tot asa. Omul nostru se frange in 1000 de bucati de fiecare data cand interactioneaza cu alti reprezentanti ai speciei. Oare ce cred acestia despre el?! Dar, surpriza, nimeni nu crede nimic!
Get with the program people, nimeni nu are vreme de voi!
Sunt convinsi ca vecinul de la doi crede despre ei ca sunt saraci pentru ca nu si-au schimbat masina si conduc in continuare opelul cumparat acu 5 ani si inca nu au duster precum toti oamenii gospodari de pe scara.
Traiesc cu teama ca un coleg ii crede neprofesionisti pentru ca a trebuit sa verifice in manual specificatiile tehnice exacte ale unui echipament.
Ii bantuie noaptea gandul ca soacra ii crede lipsiti de caracter pentru ca, desi initial au refuzat a doua portie de sarmale de sfanta-marie, s-au razgandit si a trebuit sa ceara supliment.
Se framanta pe buda daca nu cumva fratele vecinului care a participat la jocul de fotbal de acu o luna ii crede gay pentru ca au alunecat si l-au atins accidental pe fund.
Si tot asa. Omul nostru se frange in 1000 de bucati de fiecare data cand interactioneaza cu alti reprezentanti ai speciei. Oare ce cred acestia despre el?! Dar, surpriza, nimeni nu crede nimic!
Get with the program people, nimeni nu are vreme de voi!
vineri, 25 noiembrie 2011
Despre Google si religie
da, Google scris cu g mare.
Dupa ce am vazut chestia asta the chromebook, am recunoscut definitiv fata de mine ca m-am indragostit iremediabil de Google. Este barbatul ideal, a fost alaturi de mine de la inceputurile internetului, a fost umarul pe care am plans, m-a ajutat intotdeauna, a functionat cand am avut nevoie de el. Cand mi s-a spart adresa de yahoo, a aparut gmail. De atunci nu ne-am mai despartit. A primit cuminte toate ravasele mele de dragoste sau de afaceri si le pastreaza inca.
Google imi e fidel.
Si, precum religia obisnuita, imi da o senzatie de siguranta, Google are grija de mine.
Dupa ce am vazut chestia asta the chromebook, am recunoscut definitiv fata de mine ca m-am indragostit iremediabil de Google. Este barbatul ideal, a fost alaturi de mine de la inceputurile internetului, a fost umarul pe care am plans, m-a ajutat intotdeauna, a functionat cand am avut nevoie de el. Cand mi s-a spart adresa de yahoo, a aparut gmail. De atunci nu ne-am mai despartit. A primit cuminte toate ravasele mele de dragoste sau de afaceri si le pastreaza inca.
Google imi e fidel.
Si, precum religia obisnuita, imi da o senzatie de siguranta, Google are grija de mine.
Despre femei cu pisici
Imi plac pisicile, imi plac si cainii dar asta nu m-a oprit sa iau unul maidanez si sa-l duc la eutanasiat la un nene veterinar, era slab-mort, avea cea mai trista privire, nu am loc sa-l fi adoptat asa ca am facut pentru el ce am putut.
Deci imi plac pisicile. Am adoptat una. E mare si grasa, alb-neagra si miorlaie. Cu toate astea nu sunt o femeie cu pisici. Astea sunt o rasa speciala, pot chiar sa aiba caini sau sa nu aiba pisici deloc.
Au intotdeauna peste 30 de ani, daca varsta lor biologica e cumva inferioara, varsta lor spirituala compenseaza din belsug. Tricoteaza all the time chestii inutile. Gatesc mancare rea, fara gust, arsa.
Placerile lor fac si o calugarita sa se cutremure de scarba.
Se uita la ultima telenovela de pe acasa tv cu religiozitate.
Sunt religioase.
Daca au pisici, au 10 si toate sunt costelive si ciudate. Daca au caini, sunt mici, au ochii bulbucati si sunt cei mai antisociali caini ever.
Sunt cele care bat in teava cand vecinii se distreaza putin sub cearceaf, au detector de nasty incorporat. Pot mirosi placerile interzise pe raza de 100 de metri fara gres. Si le taxeaza cand si cum pot.
Au panze de paianjen in zona lor pacatoasa.
Sunt acre precum lamaile.
Si tot asa.
Sunt plaga societatii noastre si, la pensie, vor fi babele cu parul rosu-foc si buze roz cyclam.
Deci imi plac pisicile. Am adoptat una. E mare si grasa, alb-neagra si miorlaie. Cu toate astea nu sunt o femeie cu pisici. Astea sunt o rasa speciala, pot chiar sa aiba caini sau sa nu aiba pisici deloc.
Au intotdeauna peste 30 de ani, daca varsta lor biologica e cumva inferioara, varsta lor spirituala compenseaza din belsug. Tricoteaza all the time chestii inutile. Gatesc mancare rea, fara gust, arsa.
Placerile lor fac si o calugarita sa se cutremure de scarba.
Se uita la ultima telenovela de pe acasa tv cu religiozitate.
Sunt religioase.
Daca au pisici, au 10 si toate sunt costelive si ciudate. Daca au caini, sunt mici, au ochii bulbucati si sunt cei mai antisociali caini ever.
Sunt cele care bat in teava cand vecinii se distreaza putin sub cearceaf, au detector de nasty incorporat. Pot mirosi placerile interzise pe raza de 100 de metri fara gres. Si le taxeaza cand si cum pot.
Au panze de paianjen in zona lor pacatoasa.
Sunt acre precum lamaile.
Si tot asa.
Sunt plaga societatii noastre si, la pensie, vor fi babele cu parul rosu-foc si buze roz cyclam.
joi, 24 noiembrie 2011
Parerea mea despre criza
Sau "It`s time maybe to return to nature"
Trebuia sa vina si asta pana la urma, daca tot se prelungeste situatia din 2008...
Oare se intreaba cineva ce vom face ca specie cand economia si draga noastra civilizatie va intra in colaps? Toti stim de la stiri ca o mare parte a populatiei supravietuieste din diverse indemnizatii furnizate cu darnicie de stat, dar ce se va intampla cand izvorul va seca?
Nu producem, nu avem venituri, nu vor fi suficienti bani pentru plata tuturor indemnizatiilor/ajutoarelor etc.
Ce se va intampla cand nu vor mai fi bani pentru bugetari, cand angajatii de la primarie nu vor mai primi salarii, cand politistilor le vor intarzia viramentele pe carduri, cand medicii nu vor mai fi platiti? Ce vom face cand la spital ni se va spune ca nu putem fi tratati deoarece nu mai sunt medicamente si medici, oricum nu am putea sa fim internati pentru ca nu mai este curent de o saptamana si geamurile in saloane sunt inghetate pe dinauntru.
Sunt foarte curioasa care va fi reactia cand ni se va spune ca nu, nu ne pot opera de apendicita copilul pentru ca nu mai este lumina in sala de operatie si chirurgul s-a reprofilat pe agricultura.
Suntem atat de obisnuiti sa prestam munci abstracte, de a introduce date intr-un computer, de a nu produce nimic in mod direct si de a merge intr-un loc mare plin de mancare si, in schimbul unei bucatele de plastic pe care o primim inapoi la sfarsit, sa luam tot ce ne trebuie. Oare ce vom face cand bucatile de plastic vor fi doar atat si nimeni nu va mai avea nevoie de secretare sau contopisti? Cand vom constata ca statul in fata unui monitor nu ne tine de foame deloc.
Sunt mai prapastioasa, poate de la frig, dar ma intreb ce se va intampla cand frigul si foamea vor deveni cauze legitime de deces chiar si in lumea noastra.
Concluzia: cat bucatica mea de plastic mai functioneaza, imi iau suba!
Trebuia sa vina si asta pana la urma, daca tot se prelungeste situatia din 2008...
Oare se intreaba cineva ce vom face ca specie cand economia si draga noastra civilizatie va intra in colaps? Toti stim de la stiri ca o mare parte a populatiei supravietuieste din diverse indemnizatii furnizate cu darnicie de stat, dar ce se va intampla cand izvorul va seca?
Nu producem, nu avem venituri, nu vor fi suficienti bani pentru plata tuturor indemnizatiilor/ajutoarelor etc.
Ce se va intampla cand nu vor mai fi bani pentru bugetari, cand angajatii de la primarie nu vor mai primi salarii, cand politistilor le vor intarzia viramentele pe carduri, cand medicii nu vor mai fi platiti? Ce vom face cand la spital ni se va spune ca nu putem fi tratati deoarece nu mai sunt medicamente si medici, oricum nu am putea sa fim internati pentru ca nu mai este curent de o saptamana si geamurile in saloane sunt inghetate pe dinauntru.
Sunt foarte curioasa care va fi reactia cand ni se va spune ca nu, nu ne pot opera de apendicita copilul pentru ca nu mai este lumina in sala de operatie si chirurgul s-a reprofilat pe agricultura.
Suntem atat de obisnuiti sa prestam munci abstracte, de a introduce date intr-un computer, de a nu produce nimic in mod direct si de a merge intr-un loc mare plin de mancare si, in schimbul unei bucatele de plastic pe care o primim inapoi la sfarsit, sa luam tot ce ne trebuie. Oare ce vom face cand bucatile de plastic vor fi doar atat si nimeni nu va mai avea nevoie de secretare sau contopisti? Cand vom constata ca statul in fata unui monitor nu ne tine de foame deloc.
Sunt mai prapastioasa, poate de la frig, dar ma intreb ce se va intampla cand frigul si foamea vor deveni cauze legitime de deces chiar si in lumea noastra.
Concluzia: cat bucatica mea de plastic mai functioneaza, imi iau suba!
marți, 15 noiembrie 2011
Care este masura adevarata a unui caracter
Am citit intr-o carte de mult uitata sau mi-o fi spus cineva ca adevaratul test al cuiva e cum se poarta cu subalternii.
Din practica judiciara diversa a instantelor penale in domeniul hartuirii sexuale reiese ca, in zilele noastre, subaltern nu inseamna neaparat persoana care ti-e ierarhic inferioara ci, mai mult, in limbaj comun, persoana care e obligata sa te suporte.
De exemplu, vanzatoarea de la magazin nu ti-e subalterna, dar jobul ei include sa fie agreabila cu tine, clientul.
Gagica dansanda langa bara, imbracata straveziu, nu e in nici un caz sub tine, dar se incadreaza. etc.
No, ce vreau eu sa zic acum, iese marlania la suprafata tocmai in fata acestor oameni platiti sa fie draguti cu noi. Am povestit mai mult cu o tanti care lucra intr-un call center, tanti ok, educata, finuta, ce ar impinge un strain sa sune pentru a insulta in gol? Ce satisfactie poti avea scuipand mizerii catre o necunoscuta?
La fel, o domnisoara cuminte, modesta, la un birou de informatii, imi povestea cum a primit un telefon de la o alta domnisoara doar pentru ca cea din urma sa-si manifeste convingerea ca primeia ar trebui sa-i fie rusine de ce a facut, rusine de jobul pe care-l are, rusine in general si ca e o proasta. Apoi a inchis.
Dupa toate povestile astea realizez care e problema natiei noastre marete: un procent tulburator de mare e constituit din marlani fara coaie.
Din practica judiciara diversa a instantelor penale in domeniul hartuirii sexuale reiese ca, in zilele noastre, subaltern nu inseamna neaparat persoana care ti-e ierarhic inferioara ci, mai mult, in limbaj comun, persoana care e obligata sa te suporte.
De exemplu, vanzatoarea de la magazin nu ti-e subalterna, dar jobul ei include sa fie agreabila cu tine, clientul.
Gagica dansanda langa bara, imbracata straveziu, nu e in nici un caz sub tine, dar se incadreaza. etc.
No, ce vreau eu sa zic acum, iese marlania la suprafata tocmai in fata acestor oameni platiti sa fie draguti cu noi. Am povestit mai mult cu o tanti care lucra intr-un call center, tanti ok, educata, finuta, ce ar impinge un strain sa sune pentru a insulta in gol? Ce satisfactie poti avea scuipand mizerii catre o necunoscuta?
La fel, o domnisoara cuminte, modesta, la un birou de informatii, imi povestea cum a primit un telefon de la o alta domnisoara doar pentru ca cea din urma sa-si manifeste convingerea ca primeia ar trebui sa-i fie rusine de ce a facut, rusine de jobul pe care-l are, rusine in general si ca e o proasta. Apoi a inchis.
Dupa toate povestile astea realizez care e problema natiei noastre marete: un procent tulburator de mare e constituit din marlani fara coaie.
luni, 14 noiembrie 2011
Eu si sentimentele manelistice
De ce o mare dragoste exprimata in limba noastra dulce suna manelistic?
De ce it`s a heartache = au inima mea?!
Nu pot sa exprim mila si groaza pe care le simt cand il iubesc fara a imperechea disperare cu doare si cu inimi.
Manelistilor, ne-ati ruinat declaratiile de dragoste!
Noroc cu Sam si cuvintele simple.
De ce it`s a heartache = au inima mea?!
Nu pot sa exprim mila si groaza pe care le simt cand il iubesc fara a imperechea disperare cu doare si cu inimi.
Manelistilor, ne-ati ruinat declaratiile de dragoste!
Noroc cu Sam si cuvintele simple.
duminică, 13 noiembrie 2011
Sfat pentru demoizelele rusinate de propria greutate
Incetati sa va referiti la ea. De cate ori spuneti ca purtati marimea 8 britanica sau 6 SUA cand e evident ca abia va incape un 16-10, ne comunicati cu lux de amanunte cat de complexate sunteti exact.
Si daca brusc marimea 0 s-ar umfla pana la dimensiunea fundului vostru ati fi mai fericite, mai multumite de cum aratati?
Conteaza numarul? Conteaza cate kilograme aveti daca aratati precum dovlecii?
Whatever, cred ca alaturi de varsta, kilogramele si marimea blugilor ar trebui sa ramana secrete.
Si daca brusc marimea 0 s-ar umfla pana la dimensiunea fundului vostru ati fi mai fericite, mai multumite de cum aratati?
Conteaza numarul? Conteaza cate kilograme aveti daca aratati precum dovlecii?
Whatever, cred ca alaturi de varsta, kilogramele si marimea blugilor ar trebui sa ramana secrete.
joi, 10 noiembrie 2011
Despre Casa de asigurari de sanatate
Foame mare in multiplele guri ale statului mon cher! Ar putea spune cei mai caragialieni dintre noi. Cu alte cuvinte, Casa de sanatate, acest nemesis al meu, a reinceput sa emita decizii de impunere si titluri executorii. Si nu doar mie, cel putin si celorlalti 20 care shedeau la coada cu mine si indraznesc sa extind starea si asupra multor altora.
Inteleg ideea de a recupera creantele catre Buget (cu B mare si cu tacere respectuoasa), noi astia care castigam un ban, trebuie sa platim taxe/impozite/majorari si penalitati, ok, inteleg. Dar ce ma depaseste e de ce toate deciziile astea sunt gresite, de ce ne ameninta si se infoaie la noi sa platim sume umflate sub sanctiunea executarii silite?!
De ce aceeasi casa de sanatate emite o situatie a datoriilor si o decizie de impunere care se contrazic la distanta de 2 minute?
Nu credeam sa ajung aici, dar singura concluzie e ca unii bugetari sunt prosti de bubuie, unele institutii ale statului sunt niste mocirle si mi se face greata cand stiu ca trebuie sa le dau o felie din ce castig pentru a-si perpetua existenta.
No, acum, sfat pentru cei carora le "vin" hartii de la institutii intitulate sugestiv decizie de impunere sau titlu executoriu:
1. Nu disperati cand vedeti suma totala, e foarte probabil sa fie gresita.
2. Verificati punct cu punct suma, in cazul deciziei de la cas, am situatia platilor emisa tot de ei din care reies debitele si platile efectuate.
3. In cazul in care identificati neconcordante, luati o hartie, scrieti "Catre institutia care a emis actul subsemnatul depun prezenta contestatie conform art 205 OG 92/2003 pentru urmatoarele motive" si ziceti de ce e neconforma adevarului decizia respectiva, anexati copii!! ale actelor pe care va intemeiati sustinerile si mergeti sa o depuneti la registatura organului.
Scrieti undeva si un numar de telefon si adresa dumneavoastra, sa va poata da raspuns.
4. Asteptati.
Daca raspunsul nu va multumeste, atacati-l in contencios administrativ la Tribunal. Actiunea in contencios administrativ e scutita de taxa de timbru.
De ce am impresia ca statul moare de foame si a prefera sa murim noi in locul sau?
Inteleg ideea de a recupera creantele catre Buget (cu B mare si cu tacere respectuoasa), noi astia care castigam un ban, trebuie sa platim taxe/impozite/majorari si penalitati, ok, inteleg. Dar ce ma depaseste e de ce toate deciziile astea sunt gresite, de ce ne ameninta si se infoaie la noi sa platim sume umflate sub sanctiunea executarii silite?!
De ce aceeasi casa de sanatate emite o situatie a datoriilor si o decizie de impunere care se contrazic la distanta de 2 minute?
Nu credeam sa ajung aici, dar singura concluzie e ca unii bugetari sunt prosti de bubuie, unele institutii ale statului sunt niste mocirle si mi se face greata cand stiu ca trebuie sa le dau o felie din ce castig pentru a-si perpetua existenta.
No, acum, sfat pentru cei carora le "vin" hartii de la institutii intitulate sugestiv decizie de impunere sau titlu executoriu:
1. Nu disperati cand vedeti suma totala, e foarte probabil sa fie gresita.
2. Verificati punct cu punct suma, in cazul deciziei de la cas, am situatia platilor emisa tot de ei din care reies debitele si platile efectuate.
3. In cazul in care identificati neconcordante, luati o hartie, scrieti "Catre institutia care a emis actul subsemnatul depun prezenta contestatie conform art 205 OG 92/2003 pentru urmatoarele motive" si ziceti de ce e neconforma adevarului decizia respectiva, anexati copii!! ale actelor pe care va intemeiati sustinerile si mergeti sa o depuneti la registatura organului.
Scrieti undeva si un numar de telefon si adresa dumneavoastra, sa va poata da raspuns.
4. Asteptati.
Daca raspunsul nu va multumeste, atacati-l in contencios administrativ la Tribunal. Actiunea in contencios administrativ e scutita de taxa de timbru.
De ce am impresia ca statul moare de foame si a prefera sa murim noi in locul sau?
marți, 1 noiembrie 2011
Despre bucuriile simple
Cred cu tarie ca bucuria se naste in sufletul omului. Cel putin bucuriile mari.
Mai sunt si fericiri artificiale care ne sunt plantate in inimi de campanii publicitare maiestre. Cred ca apple are veritabili generali de armata perfect capabili sa cucereasca lumea, dar au ales sa o cucereasca in planul marketingului, nu fizic. Ce sa faci cu lumea fizic vorbind? Nu cred ca exista om dotat cu o vaga inteligenta care sa nu se bucure de orice produs apple. Recunosc, un iphone/ipad/mac something mi-ar da fluturi in stomac. Dar nu mai mult de o zi. I bore easily.
La fel o pereche de pantofi sau o geanta fabuloasa, un parfum sub forma de mar (cunoscatorii cunosc), un ruj chanel, si tot asa.
Dar, bucuriile adevarate, perfect capabile de a ne lumina viata cu totul nu doar o zi, vin doar form within.
De exemplu, baiatul meu dragut vine peste rand sa ma viziteze. Il asteptam abia peste o luna dar el, perfect indragostit de mine si perfect in orice privinta, imi face o surpriza.
Il iubesc. Nu cred ca ar putea investi mai bine valoarea biletului decat asa.
On this bombshell, probabil voi pluti pe un nor pana luni ;).
Plutire placuta imi doresc.
Mai sunt si fericiri artificiale care ne sunt plantate in inimi de campanii publicitare maiestre. Cred ca apple are veritabili generali de armata perfect capabili sa cucereasca lumea, dar au ales sa o cucereasca in planul marketingului, nu fizic. Ce sa faci cu lumea fizic vorbind? Nu cred ca exista om dotat cu o vaga inteligenta care sa nu se bucure de orice produs apple. Recunosc, un iphone/ipad/mac something mi-ar da fluturi in stomac. Dar nu mai mult de o zi. I bore easily.
La fel o pereche de pantofi sau o geanta fabuloasa, un parfum sub forma de mar (cunoscatorii cunosc), un ruj chanel, si tot asa.
Dar, bucuriile adevarate, perfect capabile de a ne lumina viata cu totul nu doar o zi, vin doar form within.
De exemplu, baiatul meu dragut vine peste rand sa ma viziteze. Il asteptam abia peste o luna dar el, perfect indragostit de mine si perfect in orice privinta, imi face o surpriza.
Il iubesc. Nu cred ca ar putea investi mai bine valoarea biletului decat asa.
On this bombshell, probabil voi pluti pe un nor pana luni ;).
Plutire placuta imi doresc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
