Sacrificii rituale

Avem adanc incrustata in subconstient credinta ca, pentru orice dorinta/fericire majora, e nevoie de un sacrificiu pe masura. O aplicatie a legii conservarii energiei, avem alocata o cantitate determinata de fericire, fiecare dintre noi, iar daca, dintr-un motiv sau altul, cadem intr-o balta de fericire, e necesar sa renuntam la ceva pentru a echilibra situatia.
Asta simt eu azi. Sunt fericita, ma bucur de existenta partilor rele cum ar fi distanta, doar pentru ca fac dragostea asta sa para mai reala si pentru ca, orice imperfectiune in fericirea asta poate insemna ca nu mai e nevoie de sacrificiu. Pentru ca nu stiu ce as putea sacrifica.

Magic is in all of us, dar intre mine si iubitul meu e cu atat mai mult. Intuitia mea, our combined luck, sunt momente in care ii simt respiratia pe gat desi e atat de departe.

In acest ritual al iubirii, tot ce pot sa sacrific e durerea permanenta cauzata de departare, imi lipseste, intotdeauna voi avea o lacrima at the corner of my eye for that, tributul meu adus zeilor pentru a nu-mi lua iubitul.

Me and pain

No, it`s not kinky in any nice way and yes, I am still inluuuuv.

Urasc sa ma doara ceva, stiu ca toti uram chestia asta, sau majoritatea dintre noi, dar eu ma imbolnavesc suplimentar daca ma doare ceva doua zile, cad in depresii, in dark pitz of darkness din care nu ma mai scoate nimic, pantofii isi pierd allure-ul, gentile nu-mi mai spun nimic, bijuteriile nu mai stralucesc.
Medicii nu inteleg chestia asta, sunt duri, obisnuiti cu durerile altor oameni, si-au ingrosat obrajii si nu-i mai impresioneaza my puppy eyes inlacrimati care le cer sa nu ma doara nimic. Dentistul e singurul care ma anesteziaza pentru orice, dar cred ca e mai mult pentru ca sunt prea speriata si prefera sa fiu amortita decat sa run for my life cand se apropie de gura mea deschisa cu freza.
Internistul care shoved a hose down my neck `till my stomach nu a inteles ideea si am avut o experienta ingrozitoare amandoi that day, apoi, relatia noastra a evoluat si a inteles ca nu, nu glumesc cand zic ca nu vreau sa ma doara nimic, e mai mult decat o dorinta, e o necesitate for us all.
Pe de alta parte, am petrecut doua ore on the watch lasand o asistenta sa ma intepe pentru a gasi o vena utila perfuziei. Am inteles necesitatea, faptul ca eu nu am vene vizibile, faptul ca, daca imi era teama, putinele vene aparente dispareau, faptul ca asistenta chiar a mers above and beyond jobului ei pentru a-mi usura mie situatia.
Ce nu inteleg e suportarea durerii fara nici un motiv. Nu sunt martira si martirii nu sfarsesc bine, am un exemplu care a suportat dureri de spate si acum e hospitalyzed in ultimul stadiu al cancerului la stomac.
Pain sucks! Doctors suck! Dar aleg medici over cancer anytime!

Ireal

Tot ce se intampla, faptul ca sunt atat de fericita, faptul ca, de fiecare data cand ma simt singura, imi scrie.
I`m the happiest girl alive.

Clientii salilor de fitness

*again, e vorba despre sala mea de fitness, dar extind bunavointa de a le considera si pe restul la un nivel comparabil cu a mea

De vreo doi ani de cand ma duc cu o oarecare regularitate la sala, ma tot minunez de creaturile care populeaza acest taram de basm.

Sala mea, pe care o numesc asa cu simpatie, e super. E mai mult un spa cu sala de fitness, are solar ew, dar pot sa trec peste acest minor inconvient, are salon de masaj, personalul e decorativ si simpatic, are sauna uscata si umeda, salina unde ma exfoliez cu sare, jacuzzy, tratamente diverse pentru infrumusetare, bar, terasa, chaise longue-uri pentru a putea sa enjoy the sight of others sweating their soulz out. All a girl really needs in this world. Evident, deoarece o bucur cu prezenta mea, o consider za best din orasul meu. E si destul de pricy, nu pentru a-mi evidentia yet again apartenenta la clasa superioara spre aristocratica, ci pentru a sublinia o calitate a clientilor acesteia: au resurse si considera ca sanatatea propriului organism merita a investi in ea multisor.

Cea mai striking specie de la sala e cea pitipongica, include males and females si vine pentru ca i se pare de bon ton sa isi urce fizicul pe un haparat, sa isi arate geanta fake-lv in care isi aduce sportz paraphinalia, sa isi fluture extensiile de par printre aparate. Una si-a prins o suvita rebela si a lasat-o pe stairmaster ew. Iar cand vad ca intra cate unu/una cu haur pe ei in bazin.. nu pot sa nu-mi imaginez cum ar fi daca s-ar scufunda, oare am putea sa salvage it? care ar fi situatia juridica a haurarailor, ar fi bunuri gasite? ar apartine salii? ar apartine statului? So many questions, so little brain.
Alta intrebare, oare le ajuta pe tantii unghiile tehnice la lopatatul apei, actioneaza ca niste labe de scafandru?
Sau machiajul stratificat, unde ajunge el? In filtrele piscinei? Le taxeaza suplimentar pentru uzura accentuata a filtrelor cand trebuie sa strecoare fond de ten si pudra?

Apoi, mai putin vizibili dar equally gross sunt morsele. Fapturi mari, rotunde, male and female, vin la sala probabil trimisi de medici. Zic sala in sens larg, nu i-am vazut niciodata la fitness, rar in bazin, des la saune si jacuzzy. Parosi, veseli, glumeti, povestitori, morsele sunt sociale, pusi pe faurit prietenii la sala, stropesc in bazin precum balenele in ritualurile de imperechere.

Copchiii, recunosc, sunt un monstru, dar, cine-i face, sa-i tina acasa! Nu i-am produs eu, why should i deal with them?! Nu e putin iresponsabil sa abandonezi un prunc de 5 ani in bazin cat timp tu shezi la sauna? Intreb, ideile mele in domeniu nu sunt echidistante, and can not be trusted. De ce ai aduce piticul cu tine la sala? Nu vii sa te relaxezi, poti sa-i platesti babysitter in locul intrarii.

Pensionarii acri sau nu, oameni buni, nu se zicea ca s-au micsorat pensiile sau ca sunt mici?! Atunci de unde aveti voi resurse pentru sali scumpe? Aveti tot dreptul la relaxare, doar ma mir. Iar cand iti subtiezi buzele acuzator la mine, ai pierdut orice urma de simpatie. Si de ce trebuie babele sa-si vopseasca parul mov?

Adonisii moderni, includ si adonisele, au impresia ca sunt god`s gift. Poate ar fi mai interesanti daca tooooti instructorii, male staff, nu ar fi muult superiori in domeniu. Si astia ar fi interesanti daca ar avea o umbra de intelect, nu cerem mai mult, compenseaza in alte domenii, doar o urma. Nu au. Iar adonisii inchipuiti, please, poate va invidiaza morsele, restul chiar facem sport.

Mai sunt si astia ca mine, care daca tot merg, platesc abonament etc, fac sport. Spre deosebire de pitipong people, astia au outfituri adecvate sportului, nu alese pentru a evidentia calitatile fizice, la finalul antrenamentului sunt obositi si rosii, nu chicotesc catre antrenori.

No, am zis, acum ma duc la sala ;)

Alcohol and me/everybody

Nu vreau sa insinuez ca eu = everybody, the opposite actually, dar, deoarece nu pot sa penetrez mintile altor oameni, for now, I`m just going to write about me on alcohol and presume that everybody else does the same.

Sustin ca poti sa discerni the commoners from me by the way they handle alcohol. I`m a happy drunk, de obicei i don`t get drunk, dar, in rarele momente de slabiciune, I`m a happy one spre deosebire de commoners care vad in drunkness un viciu si sunt mean and frustrated drunks. Adica e o decizie personala, nimeni nu iti toarna alcool pe gat by force, so, if you`re gonna do it, be happy about it. Dar frustrarile ies la suprafata, daca nu ai curajul sa iti exteriorizezi parerile sober, sigur in a drunken state ti se vor parea mai bune, o adevarata luminare a lumii si te vei simti obligat sa le impartasesti.

Ajungem la un al doilea efect al alcoolului on people, loosens their inhibitions. In cazul meu, ma face sa graiesc adevarul. Chestii pe care le-am ascuns ani intregi se lupta sa iasa la suprafata, chestii care nu ar folosi nimanui, chestii hurtfull. chestii de care mie nici nu-mi pasa, nu e constiinta implicata, doar neuronul care le tinea ascunse si constientiza disconfortul care mi s-ar crea ine eventualitatea aducerii la cunostinta publicului a adevarurilor ascunse e prea inebriat pentru a-si face treaba, poate a baut doar un pahar de vin si danseaza cu neuronul in charge of stupid politically incorect jokes. Alta chestie, fac glume neinspirate care ranesc, care lovesc unde doare.
Sunt mult mai loose decat de obicei, daca exita vreodata o sansa de a dansa pe masa, e dupa 3-4 pahare de vin, daca exista o sansa sa sarut un individ necunoscut, e dupa o sticla de sampanie, noroc ca nu beau atat.
Singura sansa sa-mi sun fostul prieten pentru a-l intreba ce mai face, cum ii mai merge si cine e noua lui prietena, daca se mai gandeste la mine, daca ii lipsesc, e dupa o sticla de vin, again, noroc ca nu depasesc doua pahare.

Oricum, cel mai important avantaj al alcoolului e puterea secreta de a evidentia moronii in general population si de a ma ajuta sa trec peste cele mai stupide zile. Go alcohol!
Nu as putea trai intr-o tara islamica, for nothing in this world.

Again despre dragoste si my crazy self

Am citit mult, dintotdeauna, citeam Shakespeare la 12 ani, o judecam pe julieta, pe hamlet si all those whimpy characters care isi populau vietile cu drame inventate. Nu puteam sa le inteleg si nici acum nu mi-am depasit inabilitatea de a intelege drama si oamenii care au nevoie de ea, dar, constatai zilele astea inamorate ca am si eu my special brand of it.

First, am constatat ca imi e teama de iubirea perfecta, pentru ca ce simt acum e ideal, imens, ca un ocean care poate fi linistit, calm, limpede, luminos, putin restless sau complet zbuciumat si toate aceste stari ma fac fericita. Iar, din lecturile mele vaste, reiese over and over concluzia ca iubirea perfecta nu poate dura, ca zeii sunt gelosi pe iubirea noastra, ca fericirea nepatata atrage catastrofe. Ma consolez doar cu mica fisura in my bliss, care, ca orice defect ii da o aroma speciala si o face cu atat mai intensa, so, e oare un defect suficient, dau sa ma astept la un mic cataclism in lumea mea idilica?

Second, pot doar sa ma asemuiesc cu un balaur bicefal. Un cap e anorexic, complet obsedat de ce mananca si de body fat or lack of it, iar celalalt e overeater. In aceasta metafora, anorexia semnifica dorinta mea de neatarnare iar overeatingul pofta nestavilita de aceasta dragoste noua. Pe de o parte nu imi pot inchipui cum am putut functiona inainte de a cunoaste ce simt acum, toata existenta mea anterioara, la nivel emotional, mi se pare cenusie si fada, ar fi o tragedie sa ma intorc la ea, iar, pe de alta parte, exista un che interior care doreste sa conduca o revolutie pentru independenta. Nu am simtit cum ma leaga sentimentele astea mangaietoare precum fasiile de matase, dar acum le simt, nu neaparat ingradindu-mi miscarile, pentru ca nici nu am vre-o dorinta de a ma indeparta, dar le simt si doar de asta am nevoie pentru a-mi stimula dorul de duca. Mi-ar fi imposibil sa vreau sa plec, sau sa doresc altceva decat pe el si dragostea lui, dar, intelectual, nu pot sa nu accept ca exista o situatie intre infinitul de posibilitati in care sa imi doresc sa plec si sa fiu incapabila datorita iubirii ce i-o port. My brain is telling me ca nu merita sa blow it pentru o posibilitate indepartata. Conflictul acesta nu se va termina niciodata.

Third, refuz sa-mi iau angajamente. Nici macar vagi, refuz sa primesc cadouri, refuz sa fac planuri pe termen mediu, refuz sa imi imaginez viitorul mai departe de o luna. Nu vreau ca el sa ia decizii avandu-ma pe mine ca unul dintre temeiurile relevante, nu vreau sa isi planifice viitorul luandu-ma si pe mine in considerare. Sper ca totul sa dureze pana atunci si ma voi adapta realitatii, dar nu vreau sa pun pe umerii firavi ai noii iubiri asemenea greutati.

Fourth, am putine reguli si principii dar sunt importante. Nu fac parte din acea categorie care are nevoie de a-si reglementa tranzitul intestinal printr-un principiu imuabil pe care il va trimite urmasilor and so on and so forth. Principiile/regulile mele sunt cam cinci si, inainte de a fi crushed by all of this, for this is what happened to me, nici nu ma gandeam sa le incalc. Sunt in place pentru a asigura fericirea mea pe termen lung si asta e singurul meu scop,  din acest motiv, incalcarea lor ar fi irationala. Dar, acum, dupa ce l-am intalnit pe el si am gustat acest nectar al zeilor care este iubirea, ma cred capabila de a renunta temporar macar la ultimele doua reguli, fapt ce s-ar traduce ca as fi capabila, chiar fericita sa-i sacrific o felie din fericirea mea pe termen lung - contradictie majora, i know, dar asta sunt eu zilele astea. What keeps me warm at night e faptul ca nu il cred capabil sa-mi ceara sa renunt la ceva pentru el, nu il cred dornic sa-mi accepte sacrificiile.

Cu toate astea, nu pot intrevedea finalul of this intoxicating thing pe care nu pot nici macar sa o incadrez intr-o categorie prestabilita iar cuvintele care ar trebui folosite sa o descrie au foat abuzate si golite de continut, i need new words.

Love for sale

Is it not what we`re doing every single day? Is it not what society has tought us?
I`m selling love, or, to better put it, i`m exchanging it for better services, for love, for easy access, anything but money. Love, in this equation, meaning smiles, good nature, excitement, sometimes sex.
Never for money or any king of direct monetary gain that was the rule society put in place for us, love dealers. Never to just one person. Never just in the form of sex. Never just love.

Love is the hot thing now, and was since forever.
Love is what moves the earth, not money, some misguided individuals who believe that money is all that, they don`t realize that what money is good for is buying love.

Love, when you think about it is a little odd, you can`t measure it, you can`t check it for flaws, you can`t be sure it exists, but we take it and are addicted to it.

And no matter how desperate that seems, we all buy it and would sell our souls for it.

Question

Cand erai convins ca ne face cineva vraji, te-ai gandit o clipa ca poate eu fac vraji? Nu noua, in general si ca acesta era rezultatul lor.

Poti doar sa te feliciti ca you are rid of me si sa speri ca urmatoarea va fi unistratificata.

Bourgeois

Urasc notiunea si tot ce tine de ea. Ar putea parea ipocrit, doar ce sunt eu daca nu o mandra exponenta a middle class-ului? Iar domnii burghezi exact asta sunt, patura sociala intermediara clasei muncitoresti si marilor averi. Dar nu statutul economic mi se pare a fi calitatea lor definitorie, starea financiara e harmless in itself. Domnii burghezi sunt cei care au definit morala, ce se cade, sa nu vorbeasca gura lumii, chestia cu rufele murdare spalate in public. Au inventat si sustinut notiunile care ma fac sa ma zburlesc precum o closca on the war path. Si au depasit de mult, ca definitie, patura mijlocie a societatii. Acum pot fi gasiti peste tot, de la coada sapei, la coada unui troller LV.
Poate e impresia mea gresita creata de toata cartile balzaciene citite, dar burghezii ne-au impotmolit cu notiuni inutile si limitative.

Casatoria din dragoste cred ca e o notiune mosita in sanul burgheziei. E mai sanatos sa privesti casatoria ca un parteneriat de afaceri, o unire a patrimoniilor pentru un scop economic definit. E irational sa crezi ca iubirea inflacarata de la inceput va dura cateva decenii, va rezista uratirii, imbatranirii, ingrasarii, chelirii, ergo, casatoria din dragoste se bazeaza pe o premisa eronata. Institutia poate avea succes doar daca scoatem factorul sentimente din ea.

Modestia falsa e tot apanajul burgheziei. Modestia in sine nu mi se pare o calitate, e enervanta si conduce la crearea de maici tereze extrem de iritante in sine. Dar modestia falsa, cersitul complimentelor, imi intoarce stomacul pe dos, fie-mi permis cliseul. Am petrecul 2-3 ore aranjandu-ma, se vede, dar insist sa spun ca abia m-am trezit doar pentru a auzi niste voci plictisite cum imi spun ca dorm deosebit de impopotonata. E diferit de a arata efortless chic, buclele structurate nu sunt nici efortless nici chic, machiajul aplicat cu lopata (am uitat care era unealta zugravului) nu e nici el chic, and so on. Grow a pair si recunoaste, da sunt o opera de arta pentru realizarea careia s-a sacrificat timp si resurse.

De cand au aparut burghezii, au nurtured micile clici de babe moraliste (folosesc termenul de baba in sens larg, unele se nasc babe si, din pacate, si unii se nasc babe) care si-au insusit dreptul de a judeca, de a impartasi opiniile lor formate in creuzetul plin de frustrare pe care-l reprezinta. Cineva e fericit, noooo, nu se poate, ia hai sa pass judgement, sa-l aratam cu degetul, ce conteaza ca nu raneste pe nimeni, in lumea noastra nimeni nu are dreptul de a se bucura de ceva.

Fericirea e forta care imi misca lumea, e scopul meu, so, e natural ca acesti mici aducatori ai norilor, intunecatori ai luminii sa-mi fie inamicii declarati.
Ce e trist e ca au impresia ca ne intereseaza sau afecteaza parerile lor mici, lumea lor meschina, nefericirea lor sau dorinta lor de a o propasi, de a o ridica la nivel de valoare nationala.
Nope, din partea mea puteti sa va induceti atacuri cerebrale toti, eu ma voi bucura de ka-ul meu ca si cum ar fi the king of cars, ma voi delecta conducand pe drumurile patriei in ciuda of all the bickering despre gropi smad, imi va placea in continuare sa dansez, sa beau vin, sa fall inlove.
Put that in your pipe and smoke it!

The empty life of a former beauty queen

Le stim cu totii, sunt printre noi, usor recognoscibile precum orhideele trecute printre margaretele comune.
Machiajul pluristratificat, mascara aplicata in etape, fardul de ochi cu sclipici, blush-ul cateva nuante prea puternic, iluminatorul excesiv menit sa compenseze trecerea timpului le diferentiaza de restul doamnelor de varsta lor.

Au un complex, frumusetea ofilita e mai dureroasa decat lipsa totala a acesteia. Cand frumusetea e singura ta calitate sau singura calitate pe care o percepi tu, trecerea timpului te va lasa, invariabil, goala.
Cel mai dificil e ca stii asta, nu poti fi atat de superficiala incat sa crezi ca tu esti singura exceptie, ca timpul te va ocoli doar pe tine, ca, fara a te imbaia in sangele virginelor, vei ramane pururi tanara nubila. Cunoasterea asta a faptului ca singura ta calitate notabila se stinge treptat, inevitabil, accelereaza procesul. Frumoasa noastra se acreste si asta i se vede pe fata.
Pana la 30 de ani, chiar 35 pentru norocoase, frumusetea mai dureaza, sau urme ale acesteia, inca machiajul si hainele alese cu grija pot masca partial efectele timpului.
Dupa 35 de ani, ce ramane e o epava trista a ce a fost candva, majoritatea autoprovocata cu acreala.

Dar nu asta voiam sa analizez, if anything, ci ce transforma o tanti superficiala si frumusica in scorpia care scuipa venin dupa 35 de ani. Cred ca nu sunt singura care se confrunta cu lupi moralisti insistand sa sublinieze ca ei erau muuuult mai frumosi la 20 de ani, muuuult mai subtiri, aveau tenul muuuuult mai alb, mult mai multi admiratori. Ce conteaza faptul ca acum e godzilla reincarnated, ca sperie copiii mici si pe adulti in alei intunecate, ea a fost candva frumoasa - sau asa ne tot spune, deci are dreptul sa fie grasa, urata, neingrijita si sa critice pe oricine.
Ce o impinge sa se automutileze, pentru ca asta face, isi creaza riduri oribile, desfigurante, la primul semn de slabiciune, se distruge. Daca ar avea un dram de putere, si-ar conserva frumusetea, nu s-ar incrancena.
Nu conteaza ca ii atarna pielea pe maini, pe picioare, ca gatul ii arata ca cel al unei curci, ca are corpul deformat, chiar daca nu gras, ea a fost candva frumoasa si ne spune constant ca ea obisnuia sa fie frumoasa.

Sunt fericita ca nu am genul acela de frumusete, sper ca niciodata sa nu ajung baba ridata si acra descrisa mai sus, sper sa am bunul simt de a nu ma imbatrani si urati prematur, sper sa nu plictisesc la nesfarsit noile generatii cu frumusetea mea trecuta si succesele mele palide.

Fly me to the moon

*still inlove, so, continuam seria povestilor cu si despre dragoste*

Asta e cu ce caut eu intr-o relatie.

Vezi tipul, ai o senzatie ciudata, you just have to have him, sau asa decurge inceputul la mine. Nu fac pauza necesara pentru a defini exact ce vreau sa am, pentru a identifica o calitate principala a victimei care ma atrage, pentru a hotara pentru ce si cat il vreau. Cele zece secunde care se scurg intre vazutul tipului si asediu sunt ocupate de elaborarea unui plan. Cum am experiente nenumarate, am o biblioteca adevarata cuprinzand planurile incununate de succes folosite in lungii ani precedenti.
Ce ma atrage, la prima vedere, la un tip e succesul. Niciodata nu mi-am dorit un tip doar pentru felul in care arata, pentru masina pe care o conduce sau alte asemenea. Felul in care arata cineva e important, doar ca indiciu cu privire la igiena, la respectul tipului pentru simtul estetic al altora. Adagiul care se refera la aspectul tipilor comparabil cu al necuratului mi se aplica.
Masina unui tip ma atrage doar ca indiciu al succesului, nesustinuta e un mare puf.
Iar succesul nu e necesar sa fie pecuniar. Inteligenta peste medie e succes in my book, talentul muzical e un veritabil afrodisiac.

In urmatoarea etapa, adica dupa ce i got him good, caut o sincronizare of souls. Eu sunt activa, nu e necesar ca tipul sa fie egal de activ, dar nici a total sloth. Eu sunt cam dezordonata, nu zic ca el trebuie sa-mi fie egal, doar sa nu fie ocd cu ordinea. Eu am nevoie de spatiu personal, nu e ok ca el sa fie o lipitoare emotionala lipit complet de mine.
Iar intelectual, e indispensabil ca tipul sa poata purta o conversatie. Sunt maleabila, ascult chestii despre masini, telefoane, computere, apreciez informatii noi si interesante in orice domeniu, sunt un ascultator deosebit de placut, pot intretine o conversatie, dar nu vreau ca, intr-o relatie, sa port un monolog continuu.
Aspectul fizic al relatiei poate fi modelat, ne putem adapta dorintele nevoilor celuilalt, si, ca in orice alt domeniu, apreciez noutatea si experientele provocatoare. It is so important pentru mine, dar incompatibilitatile astea pot fi modelate, pot fi cizelate.

Ce caut e un partener, cineva caruia sa nu-i fie teama de a zbura cu mine spre luna, de a umbla cu mine o zi intreaga in the middle of nowhere, de a soca lumea amortita. 

Si sunt niste chestii care ma ingrozesc. Daca vrei sa ma ceri de nevasta, you`d better have a gorgeous ring, altfel i`m gone in 60 seconds or less. Fabulozitatea inelului nu garanteaza ca nu voi fugi a doua zi, dar cu inelul si, asa vei sti ca i`ll carry a part of you with me.
Propune-mi sa-ti port copiii si nici macar o bijuterie obscen de scumpa nu ma va incetini.
Imagineaza o scena casnica in care eu iti sunt menajera neplatita si, inainte de a storm out, i`ll draw blood.
Da-mi un trandafir albastru sau altceva "elegant", si, dupa ce ti-l voi infige where the sun don`t shine, i`ll walk away never looking back.

Margo - cap.2 Inceputurile sau cum se naste o flacara

Un clinchet de clopotel deschise o noua usa dintre multele aparent nesfarsitului hol care il reprezenta viata ei indelungata.
Prima ei amintire are sunete de clopotei, nu erau sarbatorile de iarna, doar ca mama ei avea o dragoste neobisnuita pentru ei. Fiecare camera avea clopotei, fiecare suprafata plana avea clopotei, clopotei erau folositi pentru a chema servitorii, clopotei sunau cand se deschideau unele usi, avusese clopotei deasupra patului cand era copil.

Casa copilariei ei era mai mult un castel decat o casa, fusese in familia mamei ei de multe generatii, fiecare adaugand cate un apendice nepotrivit, pana cand ansamblul ajunsese sa arate ca un tort. Gradinile englezesti pareau reci si sinistre pentru un copil, lacul si statuile napadite de plante pareau un oras antic abandonat in urma unui razboi pierdut, camerele mari abundau in cotloane intunecoase potrivite jocurilor unui copil. Camera ei favorita era biblioteca, focul ardea in semineu, cartile pareau infinite, fotoliile moi o atrageau, mirosul pipei tatalui ei ii dadea un sentiment de siguranta desi nu ar fi recunoscut-o niciodata, cauta tari pe care i-ar fi placut sa le viziteze pe globul urias, privea cerul instelat prin luneta, era camera martora tuturor viselor ei de copil.
Cand scapa, se plimba pe domeniu, lipsise o zi intreaga de acasa, umblase prin ploaie, prin frig, fara a manca nimic, descoperind locuri noi in sfera ei de influenta, imaginand batalii, expeditii, libertate, uneori ducea o carte pe care o citea in mijlocul unui camp cu maci si iarba, printre copaci, intinsa pe un petec de soare.

Isi amintea foarte bine paharele de cristal, borcanelele de portelan cu cremele mamei, sticlutele incrustate cu parfumuri, bijuteriile pastrate in cutii egal de pretioase, toate interzise ei si cu atat mai interesante.
Mama ei avea sange francez, se tragea din cea mai inalta aristocratie, familia ei parasise Parisul pentru totdeauna si, desi nu se intorsese acolo niciodata, vorbea frantuzeste, il considera casa ei, se considera o dezradacinata, un copil orfan al unei Frante pierdute pentru totdeauna. Se casatorise cu tatal ei din considerente sociale si financiare. El o iubise candva cu pasiune, acum era doar o urma de melancolie si multa raceala. Ea era fructul acestei iubiri, o reamintire constanta a ce ar fi putut sa fie.

Distanta dintre ei toti nu era doar emotionala, locuiau in aripi diferite ale casei, fiecare avea apartamentul sau, o inepuizabila sursa de umor pentru prietenii parintilor ei care considerau caraghioasa ideea ca o fetita de 5 ani are propriul apartament si proprii servitori.
Se intalneau la mese, schimbau generalitati, invatase dintotdeauna sa pastreze o masca, sa se ascunda, sa nu se lase ranita si sa ucida cu un singur cuvant sau cu o privire.
Se simtise intotdeauna mai apropiata de dadaca decat de mama ei, dadaca parea sincer interesata de micile ei necazuri pe cand mama parea doar enervata. Isi amintea bine nu raceala mamei ei, ci goliciunea ei, lipsa oricarei reactii, era un corp gol, functional dar incapabil de sentimente pentru altcineva decat ea si pretiosul trecut al familiei ei.

Vorbea franceza, germana si italiana fluent inainte de a implini 10 ani. Canta la pian, picta, calarea, juca tenis, stapanea toate micile aptitudini necesare unei doamne. Invatase sa conduca o menajerie de servitori, avea toate calitatile necesare unui tiran dar era destinata sa devina sotia cuiva.
Voia sa studieze, voia sa vada lumea, nu intelegea de ce nu ar urma cursurile Sorbonei.
Mama ei ii spunea ca are prea mult din sangele burgeois al tatalui iar acesta ii reprosa aerul princiar al mamei, era cu adevarat un melanj straniu.
Spaima ei era ca va fi data cuiva spre a-i fi sotie ca o bucata de pamant, ca o slujba, ca un obiect neinsufletit.

Margo - cap. 1 Time is an ilusion, love is certain

Are 93 de ani, implineste 94 peste trei luni. Timpul, aceasta conventie sociala, nu mai are nici o semnificatie pentru ea. Nu mai simte lumina soarelui pe piele, ochii ei prefera sa priveasca trecutul nu realitatea, simte ca acest corp nu este al ei.
Se odihneste pe un fotoliu in proximitatea focului din semineu, doar din obisnuinta, raceala care o inconjoara nu mai poate fi de mult sparta de caldura conventionala.

Rochia de catifea in culoarea cernelii ii mangaie pielea. Colierul din trei siraguri de perle mari, grele este singura sursa de caldura pe care o mai simte, perlele acelea au mai multa viata decat ea. Inelul cu diamante pe care il poarta e o obisnuinta, l-a uitat pe deget cu 20 de ani in urma ca si cum ai uita o carte intr-un tren si acum ii e indiferent, dar perlele sunt un simbol al vietii ei, a esentei ei si nu se va desparti de ele cat timp va avea o urma de viata in ochi.
Parul alb e inca lucios si des, tuns bob il lasa drept pe langa fata, a renuntat la cochetaria aranjarii lui in ultimii ani, reflexia in oglinda e necunoscuta, o evita cu perseverenta. Poate lumina din ochi si o tresarire involuntara a buzelor ii aduc aminte de cea care era.

Pe peretele bibliotecii unde isi petrece dupa-amiaza este un tablou, un cires inflorit al carui miros razbate din ceturile memoriei sub care isi ia ceaiul o doamna purtand o rochie de dantela inspumata alba. Trasaturile doamnei nu se pot distinge, linia gatului ei si pozitia capului exprima fericirea si dragostea pentru care poetilor le-ar trebui mii de volume iar acum e doar o poveste uitata.

Cand el a pictat tabloul, ea avea douazeci de ani. Il cunoscuse cu doua luni inainte si evenimentul avuse amploarea unui cataclism geologic. Cunoscuse dragostea pura, casta, tandra ca o briza parfumata, dar aceasta noua senzatie era nemaiintalnita. Pentru el abandonase totul, un logodnic devotat, prieteni contrariati, parinti neincrezatori si raniti. Plecasera in lumea larga pentru a o imbogati cu dragostea lor. Locuri cunoscute, Parisul, Venetia, Roma, Cairo vazute prin lentila iubirii impartasite pareau noi, murdaria si agitatia care altadata o dezgusta, la bratul lui avea un farmec special. Il insotea, il urmarea pictand, urmareau spectacole la opera, aveau intrare in cele mai fanteziste saloane, viata avea farmec.
Cat de naiva fusese? Nu, nu putea spune asta, si acum ar lua aceeasi decizie stiind ce va urma. Un om care nu simtise o asemenea dragoste, traise in van, iar ea avea multe sa-si reproseze, dar nu ca isi irosise viata.
Cum nu prevazuse faptul ca un sentiment atat de intens nu putea continua? Cum nu intrezarise posibilitatea ca perfectiunea iubirii lor va atrage mania zeilor?

Stupid, ca toate accidentele, s-a produs si acesta. El conducea vijelios automobilul - ultimul lui capriciu - spre resedinta inchiriata pentru iarna aceea. Ea il astepta. Purta perlele si o rochie neagra, prevestitoare ar spune acum, iar parul ii era prins cu o esarfa rosie de matase, culoarea sangelui lui ar spune acum.
El intarzia, ea asculta un tango la patefon si sorbea vin din paharul lui preferat de cristal.
Cand a auzit usa de la intrare, inima i-a tresarit, cand a vazut ca e un barbat necunoscut, a scapat paharul iar vinul rosu s-a imprastiat pe marmura holului, precum sangele lui in zapada - ar spune acum. Raceala care nu mai poate fi indepartata a cuprins-o in clipa in care a auzit despre moartea lui. Doar perlele mai pastrau caldura timpurilor fericite, perlele daruite de el.
Toate astea s-e petrecusera cu 50 de ani in urma - o viata - dar nimic nu e mai limpede decat ziua aceea si nici mai apropiat.

Anul urmator s-a casatorit cu logodnicul parasit, prietenii, parintii, rudele nu au mai pomenit niciodata despre anul ei de follie si nimeni nu a stiut ca, pentru ea, lumina lumii acesteia s-a stins in ziua in care sangele lui s-a varsat in zapada.

Slowly step away from the phone

Daca tot vorbeam despre relatii, si daca tot ma aflu in stadiile incipiente ale uneia, sa mai dezvoltam aici unele detalii.

Am uitat cat de obsesiv poti deveni in aceste situatii, am uitat cat de usor e sa smother partenerul cu ajutorul tehnologiei moderne, pentru ca da, am avut relatii in perioada anterioara telefoanelor mobile, cand, pentru a vorbi la distanta cu iubitul, trebuia sa il suni pe fix, eventual sa poevstesti cu mamica lui sau cu sora mai mare, sa suporti mistouri care te faceau sa te gandesti de doua ori, iar telefonul meu fix era in holul casei unde, nu numai ca eram intr-un spatiu deschis si in drumul tuturor, dar tot ce spuneam avea ecou si putea fi auzit de urechile fine.

Acum, tot ce sta intre mine si vocea obiectului afectiunii mele e un click, pentru ca da, e pe speeddial si abonamentul meu perminte convorbiri nelimitate in retea si sms-uri fara numar iar personalitatea mea obsesiva si selfindulgent ma impinge la cele mai necugetate gesturi, iar, daca adaugi spontaneitatea mea nativa si lipsa generala a inhibitiilor, e reteta dezastrului.

Problema mea in aceasta situatie specifica e si distanta, in person e mai usor, imi e usor sa imi exprim afectiunea si usoara obsesie intr-un mod placut pentru partener, dar la distanta it takes effort pentru a nu parea plangareata si disperata, nu sunt, doar nu vreau sa par. Echilibru fragil dificil de pastrat.
On the other side, insitnctul imi cere sa ma indepartez, sa cut my losses, sa ma intorc si sa fug for dear life.
Calea de mijloc nu e pentru mine, extremele sunt my thing dar, pe termen lung, they`re the death of me.
So, slowly step away from the phone...

Not of this earth

Zeii sunt gelosi pe fericirea muritorilor, zeii sunt niste copii plangaciosi invidiosi pe o jucarie colorata, iubitule nu vreau sa le dau motive pentru a mi te lua, fericirea mea e perfecta, e un drog, e o picatura de extaz, ar fi atat de usor pentru un copil inconstient sa o rupa, sa o calce si odata cu ea si inima mea.

Simt estetic lipsa

Toamna e cel mai frumos anotimp, stiu ca zic asta despre toate, cu exceptia primaverii, dar lumina de toamna e speciala si frunzele galbene imi mangaie romantismul, iar toamna asta are farmec deosebit fiind insorita si neploioasa. Ar trebui sa fie o delicatesa pentru simtul estetic. Daaar, urmeaza un mare dar, pentru ca desi anotimpul e dureros de frumos, orasul e in cea mai buna lumina posibila, eu vad totul printr-o lentila roz, ceva strica ansamblul, il goleste de farmec.

Oamenii. Nu pentru ca ar arunca gunoaie, sau pentru ca creaza haos, sau datorita tehnologiei care ar urati natura, ci datorita lipsei totale de simt estetic. La nivel macro, aceasta se manifesta prin constructiile oribile pe care le ridica. Cine e mintea luminata care si-a imaginat un cub gigantic din beton vopsit roz pastel?! Probabil fiul celui care a imaginat cuburile cenusii aliniate cuminti. I shudder cand incerc sa vizualizez ce va edifica urmasul acestor gloriosi fii ai patriei.
Dar sa zicem ca am acceptat casoaiele, sa zicem ca am acceptat cladirile de birouri asa zis moderne si eleganta dezgustatoare manifestata prin spoturi, piele, inox si vopsea lavabila.

Ce nu voi putea accepta insa si ce imi umbreste bucuria toamnei perfecte, este modul hidos in care se imbraca concetatenii mei clujeni. Te-ai astepta, de la un oras a carui populatie e formata in proportie de minimum 25% din studenti sa aiba un simt al frumosului mai dezvoltat. Oamenii astia tineri nu au avut vreme sa devina blazati, sa li se reduca personalitatea la un costum gri, unul negru de inmormantare si o pereche de blugi.
Ai zice ca vara e mai periculos, ca suncile, celulitele, pilozitatea, transpiratia ar fi mai greu de ascuns, disimulat, infrumusetat pe sub rochite fluide sau pantaloni scurti, ca, sub un palton se pot ascunde multe, ca botinele acopera o pedichiura nefericita.
Wrong!
Uniformele par mult mai putin inspirate toamna, blugii mi se par ofensivi, cand au cizme pe deasupra imi par dezgustatori iar haina de piele biker a devenit hidoasa, parul indreptat imi agreseaza privirea.
Paltoanele gri, hainele de piele invechite, parul aranjat batraneste, lipsa elementara de igiena si ingrijire personala, parul corporal vizibil sunt agresiuni si poporul nu le percepe ca atare, dar eu ma simt atacata.

I`m not a girl of the people, never will be, but i have to work arrownd them and it takes alot.

Cu si despre dragoste

* o, da, i`m inlove, dar nu despre asta e vorba.

In experienta mea, dragostea se comporta ca o boala. In prima faza, nu poti dormi, nu poti manca, esti obsedat de obiectul afectiunii, nu te poti concentra la activitati curente si uzuale, in cazul meu, esti predispus la cazutul in gropi, accidente de circulatie si poate ajunge pana la vacante la spital.

Urmatoarea etapa e sa get the guy. Pentru a obtine orice, ai nevoie de un plan. In starea descrisa, e destul de complicat sa devise one si mi se pare surprinzator cate succese se inregistreaza in domeniu.

Aici sunt doua mari posibilitati, fie you don`t get him because you`re too inluuuuuv si disperata iar urmarea e ca fie mai disperi un an,doi pentru a concluziona ca toti barbatii e dobitoci, fie you get on with it invatand o lectie importanta ca disperarea nu aduce nimanui nimic.
Cum ziceam, succesele sunt rare, surprinzatoare si nuantate. Adica nenea (scriem din perspectiva unei mademoiselle aici) poate fi mai rational, poate urmari scopuri mai putin onorabile, poate doar sa vrea sa para interesant, poate sa fie plictisit sau, wander of wanders, poate sa fie sincer interesat.
Urmare a primelor motive care stau la baza unei acceptari aparente, urmarile sunt similare esecului, se pot trage invataminte valoroase, sau se poate ajunge la concluzia ca barbatii e porci.
Oricum, suferinta emotionala si fizica e mare. Unii se ingrasa, altii slabesc, nimeni nu se poate concentra, toti facem prostii.

Sa zicem ca totul merge bine si e un succes. Sa ne imaginam ca si el e inamorat de tipa. Urmeaza o perioada roz, in care continua stresul emotional si fizic. Sa zicem ca tumultul se termina dupa doua luni. In aceasta perioada, cei doi porumbei isi vor fi secat resursele fizice, isi vor fi consumat credibilitatea profesionala/scolara si vor fi atins limita rabdarii apropiatilor.

Urmatoarea faza a catastrofei e momentul in care se trezesc mieluseii din starea de bliss indusa chimic. Ea il imagineaza pe el cu alte tipe, are dubii privitoare la calitatile ei fizice, devine posesiva si teritoriala. El incepe sa nu o mai vada printr-o lentila roz, micile defecte pe care le iubea devin enervante, posesivitatea ei nu mai e dulce ci iritanta, ar dori sa reia relatiile cu prietenii care nu ii provoaca disconfortul pe care i-l provoaca ea si, probabil urmare a obsesiei ei, se imagineaza si el cu alte tipe.

Drama iese la suprafata, toata tesatura pastelata a lunilor trecute este sfasiata, ultimatumuri, scene publice, lacrimi, disperare.

Posibilitatile sunt multe, dar asta e o relatie imaginara tip pe care am vazut-o in practica si care reprezinta o medie.

Concluziile mele sunt:
1. Disperarea nu e atragatoare.
2. Lacrimile uratesc.
3. Oricat ar nega partenerul, estetica e importanta in everyday life.
4. Cel mai bun mod de a-l indeparta e sa fii geloasa si clingy.

Astea se aplica si la the opposite sex.

Bliss

I live in a pink bubble of joy and love, I`ll call bak in a few days when the glowing mist fades and my brain starts working properly again

Am i starved for affection?

Mi-am amintit azi despre experienta mea invecinata cu inexplicabilul, but i`ll expand a little first.
So, visez mult si life-like, ma trezesc si continuu sa am starea de spirit din vis. Visele mele sunt variate si o proba a imaginatiei mele bogate. Am fost ofiter ss, evreu, aviator, dragon tamer, peste, gazela, tigru, living dead, victima living deazilor... Ma pot transpune in situatii diverse si, let`s just say, ziua urmatoare visului cu living deazii nu a fost una placuta pentru nimeni.
Am cosmaruri care ii fac pe living deazi si ofiterii ss (descrisi above) sa para mici catelusi pufosi, in urma carora my life is clouded for a little while.

Accept faptul ca my brain can play tricks on me, ca imi creez fantezii care ma pot afecta beyond the dream.

In acest context, voi prezenta mica mea experienta inexplicabila.

Intr-o noapte, inexplicabil, m-am trezit brusc, am deschis ochii si, right in front of me, in fata biroului era o persoana. Am fost paralizata de teroare in stare pura. Am vrut sa strig, dar gatul meu nu mai reactiona la comenzi. Cred ca m-am uitat cu ochii cat cepele la persoana pentru 5 lungi secunde fara a putea macar sa clipesc, sa inghit in sec, sa ma misc, sa fug, sa plang. Dupa 5 secunde, a disparut, lasandu-ma complet terorizata, unable to sleep, am aprins toate becurile, am chemat-o pe sora mea sa doarma cu mine, si, most of the night, i stared at the spot waiting for it to appear again.
Stiu cand ma trezesc, stiu cand visez, niciodata un vis nu s-a prelungit dupa deschiderea ochilor. So, oricat de inspaimantor pentru mine e sa accept chestia asta, am vazut ceva si, fie am o tumoare pe creier si am halucinatii, fie i saw a ghost.
In sperietura mea, a doua zi am procurat apa sfintita si o icoana si am exorcizat mostly my fear.
Cateva saptamani, totul a fost ok.

Then it reapeared. And it came closer. Am deschis brusc ochii in the middle of the night and there he was, un pas mai aproape de mine. Nu i-am vazut fata, doar silueta. Medium hight, parul mediu, pana langa urechi, inchis la culoare si parea ca poarta un trench negru.
Again, terror, lack of control over own throught and limbs, lack of sleep dupa.

Peste alte 2-3 saptamani, imediat dupa ce am reusit sa dorm once more, it reapeared and it was even more scary. This time it was at my bed side, looking down on me. Inca ma mir ca nu am avut un atac de cord.

Si, ultima aparitie, it was bended, his face near mine. And then it stopped. The last time i felt loved and i had a sense of goodbye, like he was leaving me.

Creepy.

Hello shugar!

Cred ca am stofa de stalker. Si nu de oricare, de unul monogam, cu o singura victima, care se cupleaza for life.

Spun asta pentru ca, toata viata, am urmarit o persoana. Peste tot, prin toata lumea, prin toate orasele, prin toate locurile unde a fost am fost si eu si nu mi-am luat ochii de pe ea o secunda.

E foarte ciudat ca reusesc sa am o viata relativ normala si implinita, pentru ca a urmari pe cineva precum umbra e solicitant nu gluma. E nevoie sa te concentrezi sa nu iesi in calea unui autobus, sa nu cazi intr-un canal descoeprit, sa nu te impiedici si, cazand, sa atragi atentia asupra ta... Pana acum nici nu mi-am dat seama cat de dificila imi e existenta de cand am inceput activitatea stalkeristica.

Trebuie sa fiu mai atenta cand imi urmaresc reflexia prin vitrine ... it`s a dangerous job ;)

Cat dureaza dragostea?

Ma indragostesc rar, cred ca celestul eveniment s-a petrecut de 3 ori in toata existenta mea. Asta nu inseamna ca mes liasons s-au limitat la 3, de fapt, acestea au fost nenumarate, puzderie, depasesc puterea mea de amintire, cate frunza si iarba. In legatura cu fiecare m-am autosugestionat into thinking i love the guy, macar pentru o ora.

Dragostea mea e o otrava, dulce, cu miros fructat, invaluitoare, dupa ce te prinde pe nesimtite in mreje devine o flacara care arde tot in calea ei, inclusiv pe mine dar si pe bietul mascul nestiutor.
In aceste conditii, ma intreb cat ar putea dura ceva atat de allconsuming. In cat timp as fi distrusa beyond recovery de sentimentele mele, nu sunt pasarea phoenix, nu am sapte vieti si corpul meu e un biet recipient prea slab pentru dragonul care sunt eu.

Sunt incapabila de a-mi struni dragostea. Nu e posibil sa o diluez. Dragostea mea e un torent care ia totul in calea lui.

De fiecare data, in primele luni am plutit pe norisorul meu personal iar alesul meu s-a simtit ca cel mai adorat, superb, zeu. Urmatoarea faza e placuta monotonie petrecuta cu omul iubit. Micile descoperiri cotidiene si plictisitoare, micile compromisuri placute amandurora. In primele doua faze, certurile putine care apar sunt o placere, urmate de cel mai fierbinte si imaginativ mod de impacare urmare a caruia partenerul devine dependent de mine, un mic sclav iubitor si benevol al fiecarei dorinte a mele.
Peste putine luni urmeaza faza reprosurilor marunte, a nelinistii mele, a nelinistii lui nefericit in starea de servitute la care l-am redus. Usually here is where i cheat. Reprosaza-mi destule si i`ll go looking for love and revenge anywhere else. Iubitul meu nu va afla asta niciodata, desi sunt ingenuitatea personificata in aparenta, nobody knows my soul and it holds a miriad of secrets.
La finalul acestei faze, imi adun curajul si retez buruiana otravitoare care a devenit iubirea initiala.

Iubesc si vreau sa dureze la nesfarsit.

To whom it might concern

Sau sfaturi pentru phone stalkers.

Nu pot intelege, oricat incerc, de ce ai suna la un numar necunoscut sperand? ca e o fata pe care ulterior sa o bantui cu telefoane la cele mai ciudate ore ale zilei/noptii.
Sau, in cazul in care ai numarul unei fete pe care o placi, de ce ai suna si nu ai spune cine esti, de unde va cunoasteti and ask her out.

Si, aici incep sfaturile pentru stalkerii care doresc sa isi imbunatateasca jocul, desi, lipsa mea anterioara de penetrare a psihicului unui asemenea specimen ma face sa nu fiu sigura ca acestia ar dori asa ceva, sau care e scopul final al intreprinderii lor, but go with me on this.

Sa zicem ca stalkerul nostru se afla in posesia unui numar de telefon al unei tipe si se hotaraste sa o sune. Experienta mea in domeniu a fost de la sumbra la plictisitoare.
Sfatul e sa va prelucrati ideile, hotarati care e impresia pe care doriti sa o lasati si actionati in consecinta.
Pentru a victima ingrozita, puteti respira greu la telefon, sau, in cazul in care aveti informatii despre ea, folositi-le. Laudati-i lenjeria pe care o purta azi, complimentati-i felul in care isi dadea suvita de pe frunte. Nimic nu ne va ingrozi mai tare decat ideea ca avem un psihopat care ne urmareste fiecare pas.
Daca se doreste o victima fericita, care sa doreasca sa va raspunda la telefon, glumiti cu ea, e binecunoscut ca ne plac barbatii/creaturile care ne fac sa radem.
Nu incercati sa amestecati cele doua sentimente, it does not end good.

La un moment mai apropiat sau indepartat al relatiei stalker/victima, aceasta din urma nu isi va mai dori sa primeasca telefoane ciudate si va intreprinde ceva in directia asta. Ca o victima ce sunt, eu am vorbit cu providerul de telefonie mobila pentru a bloca numarul de telefon, mi-am cumparat telefon samsung pentru ca au optiunea de a blacklist numere si nu mai trebuie sa trec prin purgatoriul prin care ma trece compania de telefonie mobila de fiecare data cand am nevoie. Din aceasta pozitie, le recomand tinerilor doritori cumpararea cartelelor reincarcabile, change your number before she can block you.

Si, apogeul relatiei mele cu un fost stalker over the phone a fost cand m-a sunat la 00.01 de ziua mea. Un nene care spune ca nu te cunoaste, care spune ca e din alt oras, care spune ca ti-a gasit numarul pe un telefon cumparat second sa iti stie ziua de nastere si insista sa fie primul care te felicita e pur si simplu skin crawling.
Pentru cateva saptamani ma simteam urmarita, imi tineam draperiile trase day in day out si, in the back of my mind, era intotdeauna EL so mission accomplished.