Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 25 noiembrie 2015

despre jocuri-ghicitori pe facebook

nu mai e o noutate ca ducem o viata paralela pe facebooc. ma refer la noi, astia care stam cu laptopul in brate seara, care ne bem cafeaua citind stiri pe telefon/tableta, care ne-am certat cu vodafone ca ne dau prea putin net la abonament si prea multe minute.

dar au aparut si tigancile ghicitoare pe facebook sub forma de aplicatii. (tigancile ghicitoare in era social media sunt aplicatii. mind. blown.). si o tiganca din asta ghicitoare se lauda ca poate sa prevada data si modul in care vei muri, ce iti place mai mult sa mananci, care e animanul tau de spirit, ce floare te caracterizeaza - astea sunt doar oferte pe care le-am vazut azi.

dar ce am incercat azi, caci, vezi tu, rar cititor, nici eu nu sunt complet imuna, e ghicitoarea "vezi care dintre prietenii tai te iubeste" si mi-a iesit un coleg de vreo 50+ de ani, respectabil, cu familie, care imi povesteste despre o actiune civica pe care o coordonam. Deci aceste mame omizi imi prevestesc ca un nene la casa lui se uita la poza mea de profil. Mor.

Merita incercat pentru un ras bun.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

marți, 17 noiembrie 2015

Paris is life

it's the city i love, the place where i'm always happy no matter what, the place where my best friend lives, the place where the food is great and the wine is paradise, the place where you can just enjoy beauty.
in Paris you can mock the bobo's eating expensive sandwiches in the street, you can sing and dance and love life.
Paris is love.
this is why i'm crying for Paris. those dirrty cowards hurt the place that has my heart.

luni, 16 noiembrie 2015

despre cum viata e facuta pentru a fi traita

cateodata uitam. cateodata uitam ca suntem temporari si ne lasam prinsi in rahaturi insignifiante. bineinteles ca plata facturilor e oarecum importanta, ca ce crede seful e vag semnificativ, ca poate am facut o greseala pe moment dar oare va conta la fel de mult peste 30 de zile? poate ca peste o saptamana greseala respectiva va avea consecinte favorabile sau poate ca nu va mai conta deloc. atunci de ce ne lasam prinsi intr-o capcana? de ce ne lasam antrenati intr-o lupta al carei rezultat nu va fi echivalentul timpului si resurselor alocate?

bineinteles ca toate chestiile marunte zilnice au importanta lor, ca un interviu pentru un job conteaza, ca un proces pierdut are urmari neplacute dar nu merita sa ajungem acasa intr-o stare maniacala, cu parul maciuca si tremurand din toate incheieturile. poate ca am imbatranit sau m-am maturizat dar nu cred ca nervii mei sunt un pret corect pentru toate chichitele pe care societatea m-a conditionat ca sunt importante.

fuck everything. cat timp traiesc totul se poate rezolva. timpul e cel mai important. poate ca maine un nene nervos si animat de chestii pe care nu le inteleg va decide ca tribunalul e ceva rau si ca avocatii merita sa moara. poate ca astazi e unicul timp pe care il mai am la dispozitie. poate ca cele 30 de minute pana la birou vor fi ultimele mele minute. de ce le-as petrece infuriata? de ce mi-as irosi ultimele minute fara sa ma bucur ca ascult muzica, de aer, de cer, de faptul ca exist?

fuck this shit.

duminică, 15 noiembrie 2015

as a blind fortune teller

acum as spune ca lumea e intr-un loc intunecat, ca toti vom suferi, ca va curge sange inainte sa ne fie bine, ca vor fi victime nevinovate dar ca, in finat, dupa ce vom plati darile si zeciuiala, totul se va aseza.

despre cel mai rau lucru

avem tendinta sa credem ca dificultatea cea mai recenta e cel mai rau lucru care ni s-a intamplat vreodata. credem ca, daca reusim sa o rezolvam (slabe sanse), viata noastra va fi roz si pufoasa (no way).

asa ca azi, confruntata si eu cu ce se putea intampla mai rau (no way) imi pun mainile in cap si ma jur ca voi fugi in lume anonima sa lucrez chelnerita printr-un birt intr-o tara calda dar apoi revin la realitate si stiu ca voi face tot ce este posibil sa rezolv situatia. si stiu ca nu e ce se putea intampla cel mai rau si ca, atata timp cat traiesc, totul se poate solutiona intr-un fel.

ma maturizez.

vineri, 13 noiembrie 2015

despre prieteni

prietenii sunt aia care urasc  oamenii pe care ii urasti fara sa aiba nevoie de mai multe motive. pentru ca sunt oameni pe care ii urasti intemeiat si nu vrei sa vorbesti despre asta. un prieten intelege.
i need a friend right now si sunt putini oameni capabili sa investeasca atat cat am eu nevoie.
#gauraneagradeafectiune

miercuri, 11 noiembrie 2015

dark mood


despre inceputurile depresiei

ma intristeaza ca lumea pare sa creada ca depresia e doar un necaz prelungit care trece daca te joci cu o pisica si mananci o ciocolata. ma intristeaza foarte multe chestii zilele astea.
suntr intr-o groapa intunecata.
mi-e greu sa ma mobilizez sa fac cele mai simple chestii.
nu dorm.
cand inchid ochii, vad imagini oribile, extrem de triste, care dor.
ma doare tot corpul si tot sufletul.
nu simt ca ar mai fi sens in orice.
mi-e greu sa formez o propozitie.
simt ca tot si toate sunt din vina mea.

si, in final, simt ca lumea asta, inclusiv eu, ar fi un loc mai bun daca nu as fi in ea.

(azi incerc sa ma repun singura pe picioare, dar de maine apelez la specialisti)

luni, 9 noiembrie 2015

despre noi si despre ce am face

cred ca toti ne vedem ca pe niste eroi, ne imaginam ca, intr-o situatie extrema, am reactiona rational, omeneste, chiar eroic. dar ma intreb. chiar ma intreb, cunoscandu-ma si acceptand cine sunt si care-mi sunt limitele, stiind ca plang pentru caini, pentru pisici, pentru oameni, stiind ca, in sufletul meu intunecat unde sunt sincera, dreptatea e chestia cea mai importanta pentru mine, ce as face.
dreptatea aia in care omul vulnerabil si necajit e ajutat si nu devine victima celor mai puternici temporar, cand copilul nu e necajit doar pentru ca e usor, cand chiar daca esti ranit intr-o situatie, rechinii nu sar pe tine, dreptatea aia e importanta pentru mine, atat de importanta incat ajung sa ma arunc eu in situatii din care mi-e greu sa ies.

ma intreb ce as face daca as vedea o femeie abuzata. ma intreb cum as fi putut sa reactionez, ca si copil, cand am auzit-o pe bunica in ultimele stadii de ahlzeimer, spunandu-mi ca bunicul o batea cand era tanara. incercam sa o linistesc, nu stiam mai multe, dar pentru ea totul se intampla atunci, eu eram cea care putea sa o ajute - in ochii ei, apela la mine, imi cerea sa ii validez trauma. iar eu o tineam de mana si ii spuneam ca nu e adevarat, ca bunicul e batran si blajin, ca totul e in mintea ei. o femeie batrana cerand ajutorul unui copil, probabil cerand ajutor pentru prima data in viata ei.

cum as reactiona acum daca mi-ar cere cineva ajutorul, probabil ca altfel. si probabil ca nu o sa ma iert prea usor pentru ca nu am ajutat-o pe bunica mea cand puteam, cum puteam, macar recunoscand prin ce a trecut si ce a simtit.

viata e urata, murdara si diforma. suntem maturi si avem responsablilitatea de a o privi in ochi si de a o vedea asa cum e. ascunderea dupa perdele si maturatul sub pres ne fac pe noi diformi si urati.

despre relatia mea cu banca transilvania

de cativa ani, banca transilvania e mai aproape de mine decat oamenii cei mai apropiati, as in banca transilvania e entitatea cu care vorbesc despre bani. singura entitate. care stie tot.
parintii mei nu stiu tot, iubitul meu care imi doresc sa imparta restul timpului cu mine nu stie tot (si nici nu stiu cum voi reusi sa impartasesc bucatica asta din existenta mea cu el sau cu oricine altcineva. am dat sfaturi despre anal sex and bondage and sadism and everything else si am povestit despre chestii mult mai intime decat bani dar mi-e foarte greu sa ajung acolo) dar banca transilvania are cheile catre cea mai ascunsa si protejata particica a vietii mele. finantele mai au o oarecare imagine a ce fac, dar dragostea mea pentru simplitatea cardurilor ii da bancii transilvania cea mai fidela oglinda a vietii mele.

si acum, numita banca imi trimite un mail. si nu orice mail ci un mail cu ce am facut eu luna trecuta si care e starea (tragica) a finantelor mele. plang. nu am deschis mailul, i marked it as read ca sa nu imi mai gadile constiinta din inbox, dar nu l-am citit. si plang.

banca transilvania e mai rea decat un iubit care nu ma iubeste, mai rea decat un iubit care se desparte de mine, mai rea decat un interlop rus care imi tine iubitul captiv pentru recompensa, mai rea decat orice. pentru ca banca transilvania insista (dupa cum am bifat pe contract, dar oricum) ca, o data pe luna, sa ma puna in fata alegerilor gresite pe care le-am facut luna care a trecut.

banca transilvania insista sa imi arate cine sunt, the real me, nu imaginea machiata si manichiurata pe care o arat ci fata trista, care cumpara rujuri si pantofi in exces, care se plimba mereu cu taxi-ul desi are masina, care bea mult prea mult vin rosu scump si care plateste prea mult pentru cosmetice dupa care sa se ascunda.

banca transilvania stie mai multe despre mine decat stie psiholoaga mea, ma cunoaste mai bine decat medicul de familie si are cu mine o relatie codependenta si bolnava. ea ma ademeneste cu carduri de cumparaturi apoi ma respinge iar eu o amenint ca o parasesc pentru alta. dar nu se intampla nimic. mereu mereu, spre viitor, eu si banca transilvania tinandu-ne de mana.

acum trebuie sa gasesc o modalitate sa storc si eu niste lacrimi compensatoare de la una dintre interfetele ei.

duminică, 8 noiembrie 2015

despre nevoia de cineva

suntem (si aici ma refer in principal la mine) adulti independenti, intregi, apti sa functionam in societate. ne-am construit o viata, cariera infloritoare si impresionanta, un cuib frumos, platim facturi, conducem masini pe care le alimentam cu benzina, ne platim impozitele, functionam.
avem muzica preferata pe care o ascultam si pe care ne place sa dansam.
stim ca ne place vinul sau vreo doua cocktailuri.
ne plac cam 4 locuri de iesit in oras dar le testam si pe cele noi.
iesim la teatru, la opera si la spectacole mai underground cand gasim ceva interesant.
avem 2-3 prieteni buni si inca vreo 10 care rezoneaza cu noi.

si totusi. cateodata avem nevoie de o persoana. avem nevoie de o dragoste neconditionata care nu se va schimba indiferent de circumstante. Avem nevoie sa stim ca cineva ne va iubi chiar daca gresim sau nu ne sta bine parul, nu ne iese machiajul, poate ca intr-o zi avem toane sau lovim masina.

Nu inteleg nevoia asta. Dar o simt acut cateodata.

marți, 3 noiembrie 2015

Cateodata ma intreb ce as face daca as sti ca mai am o zi de trait

Si apoi mi se limpezesc gandurile.

M-as imbraca foarte comod.
Mi-as spala parul, as face un dus fierbinte.
Mi-as cumpara un bilet de avion spre paris.
As ajunge in paris.
As intra la un auchan de unde mi-as lua un vin mediu de scump.
De la o boulangerie mi-as lua une baguette et un croissant s'il vous plait.
Apoi m-as duce in gradinile luxembourg-ului unde as sta la soare/stele intr-un sezlong pana in ultimul moment.

luni, 2 noiembrie 2015

Ultimul sa stinga lumina

Cateodata ma intreb, despre papusarii din umbra care ne conduc pentru ca nu pot sa imi imaginez ca papusile de paie care apar pe la tv si poarta titluri pompoase sunt chiar ei creierele operatiunii, daca nu realizeaza ca noi, astia multii si fara nume, suntem cea mai valoroasa materie prima pe care o au.

Cum reusim sa supravietuim in mediul ostil care ne e pus la dispozitie, imi depaseste puterea de imaginare. Sau poate ca e ca in the matrix, daca viata ne-ar fi prea usoara, am avea timp si energie sa ne intrebam ce e dupa toata panza asta pictata care ni se spune ca e realitatea si daca nu cumva controlul si democratia sunt ce era religia in timpurile uitate, niste unelte de manipulat masele.

Cu alte cuvinte, domnilor, de la cine veti recupera investitia dupa ce vom fi ars, murit inghetati pe lacuri in timp ce echipele de salvare ne privesc neputincioase din lipsa dotarilor, murit in spitale din lipsa medicamentelor, murit pe drumurile tarii din lipsa conceptului de calitate, murit pur si simplu pentru ca salvarea vine peste o ora in mijlocul oraselor, murit pentru ca masina pompierilor nu poate sa ajunga la noi din cauza masinilor parcate aiurea, murit pur si simplu pentru ca cei pe care ii platim isi fac treaba doar pe hartie? Cine va va mai vota atunci? Cine va va mai plati impozite si taxe?

Va scuip pe toti, oameni de paie!

marți, 27 octombrie 2015

despre creierul reptilian

sau - sunt momente in care e indicat sa faci un pas in spate.

toti avem triggere emotionale care trec peste toata personalitatea rationala pe care am creeat-o. sunt chestii care ne apara butoanele si ne obliga sa reactionam intr-un mod care darama tot ce am construit pana acum.

pentru a functiona optim, trebuie sa-i dam reptilei ce e a reptilei, sa recunoastem ca suntem niste bestii salbatice la radacina sub toata poleiala de civilizatie. trebuie sa recunoastem ca simtim mirosul de sange in apa, frica in aer si ca ne dorm sa ne ingropam mainile in pieptul victimei si sa ii simtim ultimele batai ale inimii inainte sa moara.

dar acest tip de comportament nu e acceptabil in societate si, cand ne sunt apasate butoanele, fie acceptam rezultatul, fie ne retragem o perioada.

and this is what i do. ma retrag o perioada pentru a nu distruge oameni si o organizatie la care tin si care credeam ca tine la randul ei la mine. pentru ca lipsa loialitatii e ceva ce imi e extrem de dificil spre imposibil sa iert.

luni, 26 octombrie 2015

low altruism sau despre cum inimile sangerande nu sunt mereu cele mai utile

da, a trebuit sa caut cuvantul altruism intr-un dictionar de sinonime pentru ca nu-mi venea.
da, am facut un test de personalitate si mi-a iesit foarte jos.
da, cred ca sa te vaieti si sa comizerezi cu cei aflati in encaz e aproape inutil.

si cred ca toti ar trebui sa va tineti pietrele in buzunare pana aflati tot rationamentul pentru ca da, mi-a iesit la acelasi test ca sunt profund rationala, like 99% ratiune pura. ceea ce nu e neaparat bine sau rau.

ziceam ca altruismul singur e aproape inutil. e inutil sa plangi alaturi de o victima, de un caine oropsit, de un copil necajit. poate ca ii validezi suferinta, dar asta e tot. un rational care nu plange ci cauta solutii le va gasi, le va aplica, va convinge victima, cainele, copilul sa inghita pirula amara si va face lumea sa fie un loc mai bun fie ca vrea, fie ca nu. si, pana la urma, nu asta e scopul? ne dorim oare sa intram intr-un cerc repetitiv de necazuri, avem fantezii cu oceane de tristeti in care sa ne balacim? nu cred. si, daca avem, poate ca e cazul sa ne revizuim dorintele.

astia ca mine, care nu au timp pentru povesti infinite la telefon in care sa ne expunem nemultumirile, ci prefera sa le scrie pe hartie, in ordinea importantei si, dupa ce termina de plans si de ridicat pumnul spre cer unde e statia spatiala internationala si marte - planeta populata de roboti, se apuca sa creeze si sa puna in practica planuri logice pentru imbunatatirea situatiei.
intre timp, inimile pufoase se pisicesc, se milogesc, plang, acuza, se dau de pamant. si doamne, dumnezeul meu universul, sunt multi din astia si ma acuza pe mine si pe ai mei de raceala.

unde e "talk is cheap"? aparent vorbitul e tot ce conteaza. nimeni nu are atentia necesara pentru a vedea si aprecia ce fac cei ca mine ci doar pentru a se bucura, pe moment, de apartenenta la numeroasa si vocala casta a plangaciosilor.

domnilor, fara mine care sa va dau suturi in fund periodic, ati fi toti in zdrente, flamanzi, la coltul strazii. iar eu probabil ca as fi mult mai departe decat sunt azi. deci avem cu totii de invatat.

eu si raceala, inumanitatea si distanta care ma caracterizeaza va lasam sa va plangeti linistiti de mila.

joi, 22 octombrie 2015

targul bucurestilor

este locul unde voi rezida zilele viitoare si e un loc romantic pentru mine. poate ca e pentru ca trebuie sa calatoresti din cluj, trebuie sa fii determinat, poate ca, pentru oricare ardelean, oricat am incerca s-o negam, bucurestii sunt ceva special.
nici macar nu stiu ce vreau sau daca sunt in cautarea a ceva pierdut, stiu ca ma indrept spre un carnagiu intelectual, dar nu pot sa nu zambesc.
bucuresti, cismigiu, bucuria. here i come.

miercuri, 21 octombrie 2015

politist vs. groapa

pentru ca am atentia atat de distributiva incat nu ma pot concentra asupra unui singur aspect, cred ca este si o definitie clinica a acestei afectiuni dar nu asta-i important aici, in timp ce invat/rezolv grile, am un ochi pe fb (poate ca de asta e lenes, dar nici asta nu-i ideea). si pe fb e plin, pe langa iliescu, de povestea politistului care il insotea pe oprea *arunca sare peste umar sa nu invoce vreun demon nedorit* ieri seara tarziu, pe intuneric, si a cazut intr-o groapa de pe drum. groapa era asa de mare, adanca, neagra incat omul nostru a murit ca urmare a cazaturii. si lumea analizeaza daca oprea, repede sarea, avea sau nu dreptul la politist, daca este vreo lege in acest sens, daca daca daca.

eu ma speriu de un singur lucru. e atat de normal sa avem gropi in asfalt, gropi de dimensiunea unui mormant, in care sa cazi in timp ce circuli vazandu-ti de treaba ta, respectand regulile impuse, cu lumini aprinse? e atat de normal sa mori pe o strada, brusc, fara motiv aparent incat nimeni nu se gandeste la asta?

eu vreau sa stiu cine a sapat groapa. de ce nu era semnalizata luminos. de ce nu avea gard solid pe langa ea.

vreau ca responsabilul legal cu asigurarea gropii aleia sa raspuna penal pentru ucidere din culpa.

in ce tara traim daca groapa statea bine merci, in intiminatea ei, fara a fi jenata de becuri palpaitoare si ceva paveze metalice ruginite pregatita si cascata sa cada careva in ea?!

oprea poate sa aiba un stol de politisti daca ii ridica moralul, dar gropile astea, oameni buni, gropile astea in care ne rupem masinile si uneori gaturile si pentru care nu raspunde nimeni personal ma macina pe mine!

pentru ca m-am saturat sa fim toti ane pentru diverse srl-uri de 200 de lei, mesteri manole ratati, care isi incearca incompetenta pe bani publici. daca am vedea cati dintre noi au murit pe drumuri facute in doru lelii, cati au fost mutilati folosind lucrari defecte platite din banii nostri, am vedea ca avem cate o balta de sange pentru fiecare kilometru de strada si cate un suflet ratacit pentru fiecare intersectie!

marți, 20 octombrie 2015

cu narcisism asta avant inainte! despre ce mai fac eu

pentru ca nu exista un moment mai bun sa iti analizezi alegerile, viata, universul decat cand ai un atac de panica sanatos cu 3 zile inainte de un examen, astea sunt concluziile la care am ajuns, pe langa o analiza crunta a faptului ca nu am invatat cat puteam, ca nu mi-am dorit victoria suficient si CA COntabilitatea ii curva

- am luat 100 de decizii marunte pentru ca trebuia. fiecare in parte nu avea nici o valoare, dar toate impreuna sunt ca un manelist, mustind de (ceva) valoare si imi impacteaza (am citit prea multe studii de fezabilitate) viata. poate ca un compromis de azi imi face ziua mai lina dar cateodata am impresia ca incep sa devina un mod de viata. acum e unul dintre momentele in care ma autocorectez si ma readuc pe linia predefinita.

- am uitat sa-mi mai setez scopuri profesionale concrete, m-am lasat purtata pe aripi de vant, am plutit intr-o ciorbita calduta si usor acrita si acum plang in varful patului. pentru ca ii destul de greu sa iti biciuiesti credibil creierul sa absoarba fortat (si aici imi vin comparatii absolut dezgustatoare inclusiv pentru umorul meu idiot de autobaza). scopuri contrete motiveaza mana cu biciul si creierul si tot. futu-i!

- macar o sa dorm intr-un hotel fain si poate, poate.

asta ii vaicareala unui fost copil de 10 la scoala care era in culmea anxietatii cand era in pericol sa ia sub 10 si acum, in viata reala, se simte blocat de ideea ca nu va lua un amarat de 7, nici nu mai vorbim de 10.

hai ca mai am de plans si de pus cenusa in cap.

luni, 19 octombrie 2015

the focusing disease

este o boala moderna in care, desi poti sa vezi departe, te concentrezi pe un patratel de un cm patrat. si devii perfectionist pe patratelul tau. sa nu fie nimic in neregula, sa fie o utopie pe pamat. si e, in mare parte.
lumea asta ne invata ca e bine sa fim perfectionisti, nimic rau nu se poate naste din cautarea perfectiunii, nu?
suntem invatati ca, pentru a atinge perfectiunea in conditii optime, e bine, chiar incurajat, sa fim obsedati de control.
si cum poti sa controlezi tot, daca nu te limitezi la o patratica?
deci, sa fie patratica.
si ne legam fericirea personala de ea, uitand ca, in jurul nostru si in afara ei exista o lume intreaga care trece pe langa noi fara sa o vedem. poate ca e frumoasa, poate ca totul se duce naibi cat timp toata atentia ne este focusata pe petecul ales aleatoriu.
si vai si amar sa se intample ceva imprevizibil acolo, ca ne aruncam de pe bloc. si nu doar noi, mai aruncam si pe altcineva ca sa fie pachetul complet.

iesi femeie din patratica ca trece universul pe langa tine!

sâmbătă, 17 octombrie 2015

vrajitorii

cum statea ea aplecata asupra focului, in mijlocul noptii, soptind, cantand, lacrimile i se amestecau cu fumul. noaptea o asculta, universul si toti zeii pagani o ascultau. poate ca unul dintre ei ii va intelege tristetea.

joi, 15 octombrie 2015

One song for my dark gipsy soul


ce ar trebui sa incetez sa fac

- chestii zilnice care nu imi plac, nu sunt utile dar am sentimentul de obligatie cum ar fi facutul patului. sunt convinsa ca un pat invalmasit se aeriseste mai bine. insa mereu il fac dimineata.

- alergatul dupa afectiunea altora. viata nu e un concurs de popularitate.

- sa incetez sa ma autopedepsesc. nu cred ca barbatii se autopedepsesc pentru nimic. cred ca se uita chiori de somn dimineata in oglinda si se mira cat sunt de frumosi. feminismul incepe acasa.

- sa ma automotivez, lumea nu e chestia minuscula pe care ma concentrez, examenul, cele 5 kilograme, sportul si atat. lumea e tot universul, cei 50 de ani pe care intentionez sa ii mai traiesc, cele 7 milioane + de oameni, planeta asta, marte - planeta colonizata doar de roboti si toate celelalte chestii in afara imaginatiei mele.

- adunatul chestiilor, chestiile nu sunt o investitie. intradevar, a 10-a pereche de pantofi rosii sau al 100-lea ruj rosu ma fac sa ma simt bine o zi intreaga, dar nu mai am unde sa le depozitez si sunt o adevarata ancora, o greutate legata de piciorul meu, daca as vrea sa fug in lume, si vreau mereu, mi-ar face plecarea extrem de dificila. sunt toate nuante diferite, cum as putea sa le las in urma?!

si multe altele. pentru ca educatia e lacunara, pentru ca viat e complicata, pentru ca toti, inclusiv parintii nostri, suntem defecti.

duminică, 11 octombrie 2015

Motive pentru ca NASA sa ma trimita pe mine pe marte

1. as canta mereu space oddity

2. as scrie mereu tweet-uri filosofice despre ce inseamna sa fii in spatiu si despre cum universul e zeul meu cu hashtag-ul nasa sau ceva prestabilit

3. as posta sumedenie de selfie-uri si vine-uri din spatiu si se stie ca i`m the selfie queen

4. probabil as scrie o carte, prima carte din spatiu, plina de cugetari semi profunde si semi filosofice care ar prinde major la generatia tanara

5. as face desene in stilul "copil cu usor retard" pentru carte, major hit

6. my charming personality

nu am pregatire stiintifica deloc si forma mea fizica e bezea cu accente de budinca dar astea sunt doar amanunte

vineri, 9 octombrie 2015

i`ve had a breakthrough!

se da asa: 

ea, machiata, parul aranjat, unghiile vopsite - toate 10, pielea exfoliata, hidratata, bine intinsa, parfumata, accesorizata cu cerceii care iti atrag privirea spre linia perfecta a gatului, lanticul care i se muleaza pe clavicula si te face sa te gandesti cum ar fi sa-ti plimbi limba pe acolo, o rochita mulata asa cum ti-ar placea sa fie mainile tale pe corpul ei intens lucrat la sala. ce sa mai povestim, rezultatul unui proces indelungat si consumator de resurse.

el, spalat, imbracat in haine semicurate, si-a trecut mana prin par, s-a dat cu axe ca a vazut el la televizor.

ea ii evalueaza lui potentialul. iar el se gandeste cum va distruge tot ce e ea, cum ii va zmotoci parul, ii va mototli hainele, cum tot mirosul de parfum si cosmetice scumpe se va pierde prin miasma de sarmale pe care i le va gati dupa multe parlamentari, cum manichiura va disparea and so on. nu pot sa nu ma intreb de unde masochismul meu, de ce astept cateodata un mascul al carui unic scop in viata e sa-mi ia poleiala fie ca realizeaza, fie ca nu.

noapte buna dulce print.

miercuri, 7 octombrie 2015

Despre discutiile de pe grupul Domnisoare de consumatie Cluj-Napoca

Clawdia Clwditza - poza de profil: o pereche de fesieri dati cu ulei si despartiti cu o panglica: " am o ora libera de la 15.10, astazi, in zorilor, cine doreste, cine pofteste, tarif 100 de euro platibil cash sau cu card."

Dumitru Atodiresei - poza de profil: fata lui la fel de lucioasa ca fesierii ofertantei, ochelari de soare, expresie bovina: "alo, garaaaa!!1 tu ai contact cu realitatea? sti cat e salarul mediu pe ecnm? cum iti permiti asemenea preturi? nesimtit-o!!!11!!"

Tiberiu Cimpotean - poza de profil: un camion rosu "dai bon fiscal? haha sa stii ca cem anaful peste tine. si iti fac reclamatzii, sa stii. o sa ai probleme. shti unde ma gasesti"

Ancuta Stefanie - poza de profil: o pereche te tate "uite domne ca unele crede ca ie poleite cu aur si isi pune pret in $$$. va astept eu pe toti. la 50 de lei "

S Timbudean - fara poza de profil " astea ca voi sunteti cancerul societatii. cum va permiteti dsoara asemenea tarife?????? STITI OARE CAT E PENSIA!!!11!!"

Tiberiu Cimpotean - "tataie, veziti de pensie si lasa pe tineri cu distraktia ca te cauta moartea acasa"

Ancuta Stefanie: "v astept privat la discuti. 50 de lei. nu ca toate panaramele in euro"

Stofocle Popescu - poza de profil: el insusi " sexul premarital e pacat in ochii lui dzeu. toti mergeti in iad. in special domnisoarele intre gilimele. voi distrugeti neamul dacic, vi se pune viagra in apa. grija mare!!!111 OCCIDENTALII SI RUSII VOR SA NE DESTABILIZEZE si pun viagra in apa pentru ca sa ocupe barbatii in timp ce iei ne invadeaza tara. pamantul lui xamolzis de sub bucegi. suntem datori sa il aoaram cu VIATA"

S Timbudean: "voi astia tinerii toti sunteti nesimtiti. ca si dsoara. pe toti va corupt basescu. numai la bani va sta gandul. mergeti domnule si cititi o carte ca nu va sta bine sa umblati dupa buci"


Tiberiu Cimpotean: "huooo pesedistule, comunistule. prietene ieshti pe langa. cum ati permitzi tu sa dai sfaturi la altu. ce te fte pe tine grija mea si a carzilor mle? tu ai votat cu iliescu, tu si tti ai tei ati tzinut comunishti in tzara asta si tzara in intunerik. omule nu vzi ce ai fkt?"

Ancuta Stefanie: "eu tzin cu ponta. ca e frumi shi ar bni. sa moara curva de nevastasa. ca e proasta si urta"

Stofocle Popescu : dsoara, eu va spun cu siguranta si certitutine VIN EXTRATERESTRIII. asa zisa criza a refugiatzilor este un PLAN bine organizat prin care o RASA EXRATERESTRA evoluata vine sa ia posesia PIRAMIDEI dacice din bucegi. acolo ipreuna ci zalmozis vor lua NAVA EXTRATERESTRA si vor distruge acest pamant SFANT !!111!!!!111!!! lasaril pe ponta. vededi de refguiati asa zisi. NU TOUTL E CE PARE

Clawdia Clwditza: "oferta nu e disponimila. sa dat"

luni, 5 octombrie 2015

cum functioneaza scandalurile pe facebook

1. un anonim posteaza ceva la fel de anonim, sa zicem despre starea vremii.

2. masculul alfa si neinteles al internetului, paznicul de serviciu al intelepciunii stramosesti a dacilor si aparatorii credintei preasfinte ortodoxe, trecand cu vitejie peste faptul ca abia stie sa scrie romaneste, tranteste o replica rascalitoare. postarea ta complet necontencioasa devine cea mai mare jignire pe care ai putea sa i-o aduci. tu stai uimit si te intrebi cum si de ce ai ajuns in postura asta.

3. masculii beta ies din tufe, au prins curaj cand i-a stropit masculul alfa cu saliva in timp ce-ti raspundea la postare, si acum sub privirile lui blande, parintesti, latra ceva suficient de vag incat sa nu te supere prea tare, ca poate ii cunosti.

4. dupa ce se aduna suficiente comentarii de la domni pe care ii cheama bolovan alexandrin, de exemplu, se trezeste si o demoizella finuta sa isi dea cu presupusul, in special despre felul in care arati in poza de profil.

in tot timpul asta, tu ti-ai dezactivat notificarile, te intrebi de sub ce piatra au iesit toti ciudateii astia cu greseli de scriere in numele de profil, mai blochezi cate unul dar au mentalitatea de furnici muncitoare, mor din ei pe drum, dar vin altii noi si pana la urma uiti incidentul.

isterie in masa

e tot ce se intampla in societatea moderna. de la vaccinuri la decapitarile din statele arabe, nu suntem capabili sa avem o reactie echilibrata de oameni rationali asa cum ne definim.
aparent e imposibil sa purtam o discutie in contradictoriu folosind argumente logice, totul se rezuma la descrieri avand ca scop extragerea unei reactii emotionale de la interlocutor.

m-am extras din isteria asta colectiva. in momentul in care interlocutorul foloseste argumente irationale, consider ca si-a invalidat restul ideilor si gata, puf, nu ma mai intereseaza ce are de zis.
 i`m out. nu sunt sacul de box emotional al nimanui si nici nu ma las santajata.

you did this

tu cu durerea ta v-ati retras din societate. tu ai ales sa te izolezi, sa te ascunzi, ca si cum erai vinovata de ceva. tu ai ales sa ii indepartezi pe toti cei care ti-au vrut binele, sa ii pleznesti peste fata cu incercarile lor de a te ajuta. tu ai ales sa nu ii intelegi, sa fugi de ei ca o fiara ranita. tu ai ales singuratatea. si ai ales sa nu te gandesti la ce vor crede restul. ei, cu creierul lor comun de bestie, cred ca esti bolnava, ca esti stricata, ca e ceva in neregula cu tine. si, pentru a nu molipsi toata haita, au ales sa te sfasie de vie cu dintii.

duminică, 4 octombrie 2015

despre aprobarea benevolenta a societatii

trebuie sa fii masochist pentru a o cauta sau sfant. pentru ca societatea sfinteste postum masochistii.
trebuie sa nu ai idei. daca esti pus in situatia abjecta de a lua parti, trebuie sa pari suferind de multiple personality disorder, sa fii de acord cu unii in timp ce nu ii condamni nici pe ceilalti pentru ca de fapt consensul e dumnezeiesc.
trebuie sa nu fii mai bun decat reprezentantii societatii. societatea nu priveste bine succesul. daca ai un job stabil, trebuie sa fie prost platit. daca e bine platit, trebuie sa ai un sef bestie cu 9 capete si sa muncesti pana noaptea tarziu, sa ai cearcane si sa pari demn de mila. societatea adora sa-i fie mila.
trebuie sa fii casatorit/a dupa 25 de ani. daca nu, societatea e convinsa ca-i vanezi barbatul.
dar nu trebuie sa fii prea fericita. o lacrima, o vanataie, un verificat de telefoane e imperios necesar.
trebuie sa ai copii. eventual cu probleme de concentrare si sa nu indraznesti sa-i duci la doctor pentru asta. cu vaccinurile, ca sa nu-ti ridici in cap nici una dintre parti, unele le faci, altele nu. aleatoriu. ca nu asta e important.
trebuie sa te tunzi. vezi partea cu furatul barbatului. societatea nu vede bine produsele de ingrijire a parului.
trebuie sa ai cel putin un credit in curs de plata. altfel nu esti om serios.
trebuie sa ai apartament in bloc nou, mobila lucioasa, o plazma, o vitrina cu rahaturi in ea.
trebuie sa iti faci singur/a curat. se stie ca menajerele vor sa iti fure barbatul si societatea nu intelege de ce ai vrea sa dormi dupa ce ajungi noaptea acasa.
trebuie sa ai timp de vorbit la infinit la telefon. altfel esti sociopatica si societatea nu intelege oricum ce ai vrea sa faci restul timpului.

iar, in final, sa nu uit, daca ai macar o urma de personalitate, esti pierdut. societatea te va respinge pentru ca simte ca esti diferit. bucura-te ca am depasit timpurile rugurilor et. co..

joi, 1 octombrie 2015

am devenit ursuza

nu stiu ce zice luna ta de nastere sau numele tau despre tine dar stiu ca faptul ca te bucura ca cineva a facut un joculet prin care sa-ti umpli golurile din personalitate in mod public spune multe despre tine.

nu e adorabil ca o femeie supraponderala de 40 de ani sa se joace candy crush saga si nici sa proclame ca pe o victorie ca nu stie sa gateasca.

nu te face mai interesanta sa spui ca nu mananci decat cartofi piure si ceafa de porc la gratar si ca orice deviaza de la norma e o abominatie.

la fel, nu esti virtuoasa daca propovaduiesti nemancatul in oras si nebucuratul de civilizatie.

am ajuns niste personalitati schiloade, amputate, ca specie si ne taram cioturile invaluite in blanuri si dantele prin vitrine sa ni le vada altii si sa se mire.

facebook inlocuieste cu succes circurile vechi unde venea lumea sa se mire la ciudateniile exponate de pe acolo. doar ca suntem noi si lumea si ciudateniile.

miercuri, 30 septembrie 2015

chestii

- cand iphone-ul ma enerveaza dar si traseaza linia incapatanarii. cand incepi sa te lupti in fixism cu un obiect  neanimat, e momentul sa iti revizuiesti atitudinea. iphone-ul e mai mult un instrument pentru self awareness in cazul meu decat pentru telefonie.

- cand iti vine sa te autopleznesti pentru decizii vechi de cativa ani si realizezi ca poate ca terapia a avut efect si te ierti, oricum nu poti sa te dai la schimb pentru una mai rationala.

- cand vrei sa fii corupta cu bomboane bucuria dar nu mai are cine sa o faca pentru ca nu mai e nimeni acolo.

- cand realizezi ca nu poti sa candidezi oricum la ceva functie publica pentru ca exista o patura sociala care te uraste activ.

- cand tot ce vrei e sa bei o ciocolata calda si sa te uiti la reality tv prost dar televizorul iti e stricat for some reason de ceva timp si vrei sa fii surprinsa macar in chestii cretine.

- cand ti se strica boxa laptopului (moment de reculegere) si iti dai seama ca lumea avea dreptate cand iti zicea sa nu iti iei laptopul asta dar tu te-ai incapatanat (nu aveai inca sfantul iphone) pentru ca e argintiu si subtire precum obrazul tau.

- cand ai vrea nexusul nou, sa te simti inteleasa macar de un obiect neinsufletit, dar nu vrei sa renunti la nici unul dintre telefoanele actuale, nu vrei un nou telefon si nici macar nu e roz auriu palid. il vrei dar in aceeasi masura nu il vrei si esti un zbucium continuu.

e greu sa fii eu in seara asta, noroc ca trece si poate ca maine ma trezesc altcineva.

vineri, 25 septembrie 2015

rochia rosie din parcare

ieri, in parcarea unui supermarket, in intunericul de dinaintea furtunii, pluteam in ceata unei tristeti provocata de suprasolicitare la job si dintr-o data am vazut-o! o rochie rosie, pe o femeie inalta si subtire, cu parul mov prins in varful capului si cu ochelari de soare. parea atat de straina printre noi, omuletii mici, indesati si gri care ne invarteam hipnotizati pe acolo. putea la fel de bine sa fie un martian verde si alungit.
am urmarit-o pana la un dispensor de lapte proaspat de unde a umplut doua sticle si nu am putut sa nu ma intreb ce a inspirat-o sa poarte o rochie rosie burgund intr-o zi intunecata de toamna.

luni, 21 septembrie 2015

things that grow

in weekend voi planta, voi rasadi, ma voi preocupa de chestii care cresc din pamant. sunt un hobbit, in inima mea, imi plac ciupercile si chestiile care cresc prin vointa mea, prin magie, prin legea firii.

prea multe chestii complicate si distructive imi bantuie inima, prea multe intrebari fara raspuns pe care le formulez si le eliberez universului iar apoi raman singura si parasita in intuneric. cred ca asta este definitia depresiei.

asa ca voi planta, voi rasadi, voi uda si ma voi tavali in bucuria lucrurilor simple. sunt fata lucrurilor simple de acum incolo.

vineri, 18 septembrie 2015

O amintire


despre zidul de o mie de ori imprejmuit si pufosenie

stau eu dimineata asta dupa o noapte nedormita si zbuciumata fara motiv si imi contemplu, din varful patului cu o cafea in laba dreapta si laptopul in poale, intinderea necazului si desertaciunea tuturor lucrurilor.
sorbind din cafeaua cu lapte care inca sper ca o sa-mi limpezeasca mintea, ma gandesc la cat de searbada e existenta cand cea mai aprinsa dragoste se poate transforma in nimic, la cum un cantec ma poate transporta in trecut doar pentru a trece din nou, accelerat, peste toate fazele descompunerii unui sentiment, la durerea surda a trecerii timpului si la durerea mea de stomac, de data asta vie.
deci eu, traind in metrul meu patrat de o mie de ori imprejmuit de mine insami cu asemenea ganduri fantoma fara nici un scop care ma haituiesc.

in acest decor dezolant, enter the stage pe partea dreapta, pufosenia alba-neagra, mutra usor scarbita, cicatrice pe nas si ochi galbeni verzui, rotunzi. se avanta pe patul meu, vine catre mine, se uita, judeca si ma gaseste indezirabila, ciufuta, nedemna de maretia gratiei lui blanoase. asa ca se asaza pe un picior al meu si toarce de unul singur. iar eu uit de zbuciumul meu existential care, in tot narcisismul meu, ma framanta mereu si ma dedic scarpinarii pufoseniei care accepta doar pentru ca ii e lene sa se mute.

metafora perfecta a unui asediu.

duminică, 13 septembrie 2015

nimic nu e gratuit

dragostea e cea mai scumpa. si nu se plateste in bani, din pacate, ci in suflet. dragotea aia care simti ca merita o platesti cu bucatele din sufletul tau nemuritor.

crezi ca 7000 de lei e mult pentru o canapea care iti place sau ca 1000 de euro e prea mult pentru masina de spalat haine care se integreaza in decorul tau, dar ce spui de o particula a sufletului tau pentru un an de iubire crunta? sufletul tau va plange mereu dupa particula aia iar iubirea aia o sa iti lipseasca mereu.

iubirea e cel mai scump lucru, sufletul e cel mai valoros obiect de schimb, sunt atatea planuri ale existentei iar tot ce se plateste in spirit e mai valoros decat orice s-ar putea plati in bani.

sâmbătă, 12 septembrie 2015

zilele astea indepartate de realitate

ma uit la cel mai prost serial posibil, z nation, si ma gandesc la porumbei frantuzesti. vremea e perfecta, rece, umed, de stat in pat si incerc sa-mi cuprind narcisismul cu imaginatia si e imposibil. doar ca imi pare rau, sunt o idioata, asta e.


miercuri, 2 septembrie 2015

despre refugiati inainte sa explodez

1. cred ca nu pot fi lasati in fata unui gard pazit sa moara acolo de foame, sete, sa se omoare intre ei. deci trebuie primiti in sfantul spatiu european.

2. cred ca trebuie sa li se asigure un trai decent. pe de alta parte, nu cred ca traiul lor, oriunde s-ar desfasura acesta, sub umbrela UE ar trebui sa depaseasca traiul celui mai napastuit cetatean al mirificei uniuni. da, sa le dam apa, mancare, adapost, medicamente, dar atat. din pacate nici pe noi nu ne da luxul afara din case, deci nu avem de dat la altii. nu veniti aici la hotel, sau in vizita la rude, nu va datoram nimic in plus decat sa nu va lasam sa muriti iar asta vad ca se intampla.

3. derivat din punctul anterior, nu aveti dreptul de a alege unde sa fiti cazati. nu veniti la hotel sau in statiune, nu platiti tarif pentru camera cu vedere la mare.

4. ce nu intelegeti voi, colegi de specie, este ca nu aveti drepturi in ue, statul sau uniunea nu va datoreaza nimic in plus fata de necesitatile strict de baza si asta doar pentru ca ne tinem noi ca am fi ai mai civilizati si domnosi.

ce vreau sa zic de fapt e ca nu va putem lasa sa muriti in situatia pe care ati creat-o sau ati tolerat-o la voi acasa, dar nici nu suntem datori sa muncim pentru a va intretine. meritati un spatiu in care sa existati, spatiu care va fi modest, mic, murdar daca nu il veti curata, meritati sa mancati ce va dam, daca vreti, daca nu, tough luck, meritati sa va rugati sub cerul liber al europei sau sub un acoperis daca vreti sa il construiti, meritati sa va pastrati obiceiurile in conditiile in care nu ne jeneaza pe noi.

daca ati fi mai putin iritanti in mandria voastra idioata si in incapatanarea in prostie, probabil ca am fi si noi mai toleranti, pana atunci, va recomand sa lasati cozile mai jos sa nu ii provocati pe radicalii nostri, da avem si noi si inca nu s-au organizat in statul european si nu bombardeaza pe nimeni, dar s-ar putea sa intreprinda ceva ireversibil fata de voi si familiile voastre si ne-ar parea sincer rau. dar si pe ei ii toleram si le asiguram aceleasi drepturi sau chiar mai bune decat voua ca asa e legea.

wellcome to europe!

miercuri, 26 august 2015

cand viata devine un film suprarealist

dupa o zi care mi-a consumat toata capacitatea de procesare, dupa un drum pana acasa pe parcursul caruia a fost un miracol ca nu m-am oprit cu botul masinii in fundul masinii din fata, cand la radio erau doar reclame sau melodia deliei ca e beata iar eu, cu tristete in suflet, nu eram, ajung in fata locului de parcare pe care era un caine. un caine viu si care se uita la masina mea imi ocupa locul de parcare. si eu ma uitam la el. i-am facut semn sa plece si nu a plecat. am mers incet incet cu masina spre el, se uita la mine, dar nu pleca. am lasat geamul si am facut miscari sugestive cu mana sa plece, el se uita la nebuna sa vada ce mai face. apoi l-am claxonat. imediat m-am simtit ca ultima melteanca. el, cainele, nu facea galagie, era civilizat si cuminte, la locul lui chiar iar eu faceam zgomot, speriam copii si oameni in varsta. pur si simplu, dupa o zi in care am rezolvat probleme mult mai complexe, ieri seara, un caine de talie mijlocie si cuminte parea un obstacol insurmontabil.
vreau o viata in care cainii sa mi se para iar ceva cute si pufos iar nu ceva enervant si nemiscator.

pana la urma s-a miscat, dar deja eram mid life chrisis meditation.

luni, 24 august 2015

zilele astea

ma simt ca un cantec de vara din anii `90, fara sens, usor psihedelic si optimist fara motiv. de asemenea, mi-am pierdut puterea de concentrare, o declar nula.

miercuri, 5 august 2015

despre dragoste si intunecarea ratiunii

Imi plac oamenii rationali iar eu sunt unul dintre ei. Le evaluez ratiunea conform laturii obiective, cum ar zice penalistii, adica dupa alegerile facute, dupa viata traita pana in punctul in care s-a intersectat cu mine. Apoi ii vad si ma vad indragostindu-ne, nu in mod necesar unii de altii, dar indragostindu-ne si totul e luat pe sus iar in urma ramane distrugere si un suflet dezorientat incercand sa culeaga bucati din namol si sa puna la loc ceva schiop si stramb care nu va mai functiona niciodata la fel.

Tot ce zic e ca vine un moment in care ne recapatam ratiunea si putem evalua raul care ni s-a intamplat si care s-a intamplat si celuilalt si ne pare rau pentru ceva nedefinit. Nu imi pare rau pentru ca am iubit sau pentru ca am fost iubita, pentru ca am cunoscut un om minunat caruia i-am dat inima mea pentru o perioada, nu am facut ceva gresit sau intentionat dar, in final, am ranit si am fost ranita. Regret caderea in irational, comportamentul de animal ranit.

Asta voiam sa le zic celor carora nu le pot spune, scrie, transmite ce simt. Regret 100 de lucruri mici si lipsite de logica, regret durerea pe care am simtit-o sau cauzat-o.

luni, 3 august 2015

despre teama de schimbare si ura fata de orice intrerupe rutina

cateodata ma intreb daca, atunci cand cineva a inceput sa foloseasca ceva rotund, au aparut si haterii care sa aduca lumina sfanta asupra inutilitatii si a barbariei noii chestii si care sa se opuna vehement oricarui tip de schimbare a rutinei lor zilnice chiar daca asta ar fi insemnat sa aiba o viata mai buna imediat ce iritarea provocata de schimbare s-ar fi disipat.

cam asta s-a intamplat un weekend intreg la cluuuuj. ardelenii s-au rasculat in modul lor tipic, anume au carcotit pe facebook si pe la colturi de strada sau de internet despre cum tineretul din ziua de azi asa si pe dincolo.

nu zic nu, e dreptul nostru al tuturor sa dormim noaptea, sa putem sa circulam pe strazi, sa avem unele si altele dar mai avem si noi insine un pic de responsabilitate in domeniu. adica daca esti anuntat cu luni intregi inainte ca urmeaza sa vina un tzunami si tu stai acasa, exact in zona care bunul simt iti spune ca va fi afectata, apoi te vaieti  ca te-ai udat nu faci altceva decat sa-ti dai masura prostiei.

asa si cu mirificul nostru festival, daca stiai ca locuiesti fix in buricul targului, ca e weekend, ca ai auzul fin, ca nu iti place muzica anuntata, nu inteleg ce te-a impiedicat sa parasesti urbea. nu cred ca banii, ca la chiriile care s-au platit pe durata dezmatului, era mai profitabil sa-ti inchiriezi cosmelia si sa pleci la mare. poate lenea? poate lipsa prevederii? poate ca iti place sa fii nefericit? poate ca nu ti-ai luat nici macar dopuri de urechi pentru ca nu te duce mintea? poate ca ai prefera sa nu folosim chestii rotunde pentru ca sunt unealta diavolului?

so many questions...

vineri, 31 iulie 2015

ce fac eu intr-o zi in care raman acasa

dupa prima zi de untold sunt plina de dureri, picioarele imi sunt in ruina si am ramas acasa pentru ca am racit in combinatie cu aerul conditionat de la birou. i`m old, i know.

deci, ce fac eu intr-o zi plictisita?

- verific facebook-ul. daca imi dai like sau imi raspunzi la comment-uri, i will find you and hunt you donw cause i`m bored!

- i have scotch and i use it freely

- i feed and tend to my fish and cat, cat does not yet know that i have fish.

- eat icecream. ce surpriza ca am in frigider, who knew? icecream fairy payed me a visit.

- tend to my hurt feet. anyone want to massage? no creeps please.

vineri, 24 iulie 2015

despre valoarea unui om. #valoare

Cand ne autoevaluam, societatea ne-a implantat deja de prea mult timp in subconstient ca avem cativa factori de care trebuie sa tinem seama. Factorii astia sunt - ce zice lumea, - cate masini, case, telefoane am, - cum arat, - cum manipulez fraierii.

Ce zice lumea este consecinta "laudei de sine care nu miroase bine", sau ceva. Adica nu te autoevalua, lasa quasinecunoscuti sa o faca si sa treaca toate atributele tale vizibile din exterior prin filtrul lor de contorsiuni de personalitate si idei strambe, sa vada ca nu te potrivesti cu idealul lor personal si unic nascut dintr-o intreaga viata de experiente unice, personale, care nu se aplica nimanui. Ce zice lumea te va duce mereu in zona de minus a autoevaluarii inclusiv pentru ca lumea se simte mai bine devalorizandu-te pe tine. Lumea nu e un arbitru corect, nu cunoaste toate elementele situatiei pe care ar trebui sa o evalueze si nu e detinatoarea adevarului absolut.

Proprietatile de orice natura ar trebui sa ilustreze calitatea individului in elemente cuantificabile si vizibile pentru lume. La capitolul proprietati este inclusa si familia pentru ca societatea vede un individ singur ca fiind neimplinit, defect. Nu conteaza ca suferi in intimitate, ca poate mananci pita cu pateu pentru a-ti permite rata la masina, apartament, telefoane, fuckin` electrocasnice si mobila, conteaza doar ca iti inviti cumetrii, nanasii, verisorii de gradul 3, prietenii din liceu si facultate sa le arati ca ai ajuns cineva (poate cineva care face foamea si a luat credite pe care nu isi permite sa le plateasca, dar cineva) si pentru ca lumea sa zica chestii bune despre tine. Singurul lucru care poate fi spus despre tine este ca preferi sa fii nefericit fara a identifica sursa nefericirii doar pentru ca lumea - acest concept artificial si fara fata, sa spuna chestii bune despre tine. As intelege atitudinea daca am candida cu totii pentru un premiu de popularitate, o demnitate publica, pentru ceva care necesita votul popular dar fara toate astea, chinul si suferinta nu merita.
IN plus, familia ca accesoriu pentru a arata ca esti intreg, sanatos, perfect e cea mai proasta idee. Sotul sau sotia inteleg ca esti preocupat de plata creditelor, inteleg privatiunile dar sa aduci un copil pe lume cu unicul sau cel mai important rol de accesoriu al succesului tau afisat e o cruzime. Nu poti sa pui copilul ala on hold, sa il lasi acasa ca pe o plasma scumpa atarnata pe perete si sa il gasesti tot unde l-ai lasat. Copilul ala nu are doar nevoi fizice, ci nevoi emotionale iar toata energia ta emotionala e investita in aprobarea societatii - aceasta lupta cu morile de vant a societatii moderne.
Aprobarea unor necunoscuti nu merita suferinta copilului pe care l-ai produs doar pentru a-l putea arata lumii si nici nu o vei obtine vreodata.

Probabil ca aderarea la standardul de frumusete impus de societate face parte tot din proprietati, dar e atat de trista goana asta pentru a fi blonda si plasticoasa sau ken doll desi barbatii sunt putin mai scutiti decat noi. Ce e trist este ca nu tuturor ne sta bine blonde, cu parul lung si intins sau ondulat in sarmalute sau cu acelasi tip de machiaj smokie in timpul zilei. Nu tuturor ne reusesc operatiunile cosmetice, nu toate avem picioarele la fel de lungi, pielea la fel de robusta pentru a rezista bronzului neiertator. Iar parerea mea personala este ca e putin inspaimantator sa ne plimbam toate aratand la fel, fara a putea fi deosebite decat de foarte aproape, in mici haite de clone - ca o populatie extraterestra uniforma venita sa invadeze. Dar asta e parerea mea si izvoraste din faptul ca eu nu-mi gasesc implinirea in asta, am incercat, dar e un full time job si nu am timpul, rabdarea, satisfactia. Felicitari tuturor celor care o gasesc!

Valoarea, din ceea ce realizez eu, vine din interior. Fiecare dintre noi este singurul arbitru care poate sa isi judece valoarea si nimeni altcineva nu are toate informatiile pentru a exprima o parere avizata. Ne judecam dupa ce simtim, o teama nejustificata, o durere venita de nicaieri, lipsa somnului, dorinta de a fugi in lume - toate astea se trateaza la psiholog. Ascunsa dupa ele e adevarata noastra valoare ca om pe care nu o aratam nimanui pentru ca lumea se repede sa ne aplice stampila temerilor ei nejustificate. Fiecare dintre noi este singura majoreta de care avem nevoie pentru ca atata timp cat noi ne sustinem pe noi insine, validarea celorlalti este doar un factor exterior, asa cum e soarele sau vantul, care nu ne poate afecta intr-un fel relevant.

Again #valoare.

luni, 20 iulie 2015

Viata e facuta pentru a fi gustata

Asa cum credinciosii cred ca viata e doar un test la care suntem supusi de marea entitate felina (o, noez, that`s just me, sorry) gaaaawd pentru a-i discerne pe cei merituosi de cei defecti, eu cred ca viata e un interval de timp in care putem sa acumulam experiente si fericire, sa obosim, sa nu ramanem cu intrebari la care nu am cautat raspuns.
Suna a filosofie de self help, dar cred ca viata e facuta pentru a aduce un plus valoare cand ne intoarcem de unde am venit, un plus valoare la nivelul sufletului cumva.

No, pentru a-mi indeplini aceasta nevoie dubioasa eu fac diverse activitati:

- vizitez locuri uneori de 100 de ori pentru ca nu ma plictisesc, hello paris, roma, barcelona.

- mananc mancare buna si variata,

- beau vin bun,

- dansez si ascult muzica buna,

- calaresc, mi-am propus sa invat sa pilotez un avion mic,

- citesc mult, variat, din toate genurile chiar si cartulii la moda desi snobul meu interior se zbate in chinuri,

- povestesc cu oameni ciudati pe care ii intalnesc,

- ma uit la picturi prin muzee pe unde merg pentru ca imi dau o stare speciala.

no, acum ma pregatesc sa dau cu aspiratorul apoi merg la strand.

vineri, 17 iulie 2015

Vaci sfinte din #cluj - partea a 2-a

Urmatoarea categorie de dobitoc care populeaza urbea clujului si se plimba netulburata e formata din muncitorii din constructii care sapa gropi si dinamiteaza drumuri. Dupa cum se prezinta situatia, cred ca beneficiaza de suport aerian, altfel ar fi cu totul dificil sa creeze atata distrugere.
Dar asta e latura lor creatoare, utila societatii asa cum e utila o injectie cu penicilina sau citostatice care face mai mult rau dar pacientul cu un picior in groapa spera ca va avea si efecte pozitive.

Ce au adus in plus orasului aceste lighioane mugitoare e marca lor specifica de complimente adresate sexului frumos care incearca nevinovat sa navigheze prin distrugerea generalizata. De la "domnisoara, ce tate faine ai" pana la "ce te-as fute" toata gama de aprecieri se poate auzi grohait din transeele pe care acesti razboinici ai asfaltului le-au sapat in lupta cu inamicul suprem - civilizatia.

Bineinteles ca municipalitatea, in cautarea hinduismului ascuns in inima ardealului, nu corecteaza comportamentele deviante ale mugitoarelor angajate, sarcina care ne revine noua - cetatenilor, pana la urma.

Recomand folosirea metodelor de dresaj a cainilor/pisicilor. La aparitia comportamentului nedorit aka scarbos se aplica o pedeapsa nonviolenta gen stropit cu apa dar adaptata animalului pe care dorim sa il dresam. Apa, in conditiile de canicula pe care le traim poate fi interpretata ca o rasplata de aceste creiere simple, deci putem folosi ceva lipicios, caldut, dulceag, dezgustator - un cola lasat la soare scuturat bine si lasat sa explodeze apoteotic in fata necivilizatiei. Pelicula de chimicale maronii, calde si lipicioase va interactiona cu praful si caldura din mediul exterior creand o crusta neplacuta pe care individul nostru va fi obligat sa o spele la un moment dat - deci dublu beneficiu.

Daca actionam impreuna, putem ajuta aceasta specie care traieste prin moloz si gropi sa evolueze, asa cum pisicile s-au adaptat vietii in compania oamenilor.

joi, 16 iulie 2015

In cluj, bovinele se plimba libere si iau decizii pentru toata lumea

Se stie ca_clujul e fruntea. Timisoara can suck it iar bucurestiul e o galeata, it is known. Dar in ultima vreme, fruntea asta e plina de bube si cred ca incet, incet ne convertim la hinduism, sau asta e planul secret al "creierelor" (balegilor) care ne conduc.

Astazi m-am lovit de dejectiile unor astfel de vaci sfinte care se plimba linistite prin oras si mi-am pierdut 2 ore inglodata in prostia lor.

Prima vaca sfanta si cea mai importanta e persoana invaluita in mister precum o balega in muste care coordoneaza operatiunea ampla a lucrarilor la strazile urbei. Nimeni nu zice sa nu se lucreze, toti suntem de acord ca e nevoie. Dar aceasta bovina protejata de forta divina (aka statutul de functionar public), a considerat ca cea mai buna solutie e sa lucreze la toate strazile dintr-un cartier de-o data. Adica sa nu iti dea nici o solutie de ocolire a balegii pe care a trantit-o in mijlocul drumului chiar si acolo unde ar exista asemenea solutii.

Anul trecut stateam in baciu cate o ora la coada cand aveam proasta inspiratie sa vreau sa ies/intru in oras pe acolo.Acum, te bate dumnezeul bovinelor cand te taie capul sa ai o problema in manastur. Toate variantele de comunicare ale acestui cartier de 100.000 de oameni cu restul lumii sunt gropi impanate cu muncitori sau cu utilaje. O ora dureaza sa strabati un kilometru din arterele acestui mirific cartier la amiaza! Nici macar nu vreau sa imi imaginez ce e dimineata sau la 5.

As fi zis ca e o coincidenta daca acu 2 saptamani aceeasi situatie nu se intampla in alta zona a orasului pe care nu mai stiam cum sa o ocolesc dar singurele solutii viabile erau fie pe dedesupt, fie pe deasupra. Ce-i drept, era mai eficient sa fi sapat un tunel decat sa astepti in trafic printre masini parcate aiurea si politisti care se scarpinau in capete catre vacile sfinte care blocau intersectiile.

A doua vaca sfanta pe ziua de azi e duduia care nu-i capabila sa citeasca semnele de circulatie dar, cu toate astea conduce plina de avant o skoda fabia argintie. Nu as fi zis nimic daca, dupa ce am claxonat-o un pic de atentionare, nu scotea si un deget pe geam sa arate ea ca totusi intelege un limbaj de comunicare mai rudimentar, ce-i drept.


Sa fie clar ca nu am de gand sa tolerez aceste bovine care inteleg sa se balege peste tot si ca de acum trec pe dieta cu hamburger de vita!

vineri, 10 iulie 2015

iubeste-ma inco-data stii ca ma prind mai greu

sau a venit vara si ma misc in reluare.

- laptopul meu refuza sa scoata zgomote pe boxa lui din dotare asa ca folosesc casti #girlSolutions

- curtea de apel mi-a trimis un tratat imens de chestii intr-un plic. singura chestie importanta era pe o foaie pierduta printre balarii #birocratieIssues

- enteroviroza ongoing, bine ca a luat o pauza cat am fost plecata #politeVirus

- dieta ongoing #doughnutsOnBreak


marți, 30 iunie 2015

sistemul imunitar vs. dezechilibre chimice in creier

in ultimii 10 ani, cineva, nu spun cine, ok eu, a fost victima unei boli autoimune neidentificate in urma tuturor testelor cunoscute de medicii multi si preaslaviti pe care i-am vizitat. i`ve been poked, prodded, but not in a nice way, mi s-a instalat un mic robinet pentru eliberat cantitati de sange periodic pe termen mediu - nu in scopul vindecarii vegan middle ages style ci pentru masuratul chestiilor care plutesc pe acolo.
concluzia unitara a fost boala autoimuna iar consensul a fost si cauza necunoscuta. deci eram o boala umblatoare si misterioasa. beat that!

una dintre constantele sistemului meu imunitar aberant era ca iesea la suprafata odata cu soarele, la granita dintre primavara tarzie si vara.

doar ca anul asta sunt salvata in ciuda prognosticelor sumbre ale nenilor si tantiilor doctori.

ce am facut diferit e ca imi tratez nervii, tristetile, melancoliile, cararile incalcite pe unde mi se plimba creierasul si labirinturile inventate de imaginatie.

who the fuck knew? ca puteam sa evit sa fiu open bar-ul unui ipotetic vampir, keg-ul cu robinet pentru lasat sange si multe alte chestii printr-o cura de igiena psihica. si nici nu doare.

recomand!

luni, 29 iunie 2015

the pursuit of happiness

eu si toti workholicii pe care ii cunosc aka muncitorii in multinationale, freelancerii, overachieverii, parintii suntem la capatul puterilor, fundul sacului, ultimele 10% din bateria personala in perioada asta a anului. si, in conditiile astea, nu pot sa nu ma intreb unde mai are loc si mult aclamata cautare a fericirii...

- muncim 8-10 ore pe zi. dormim 5-6 ore pe noapte. restul timpului ni-l petrecem in trafic, prin supermarketuri, pe la banci, institutii, blocati in birocratie. (nu zic de parinti, pt ca nici nu pot sa-mi imaginez ce incalceli aduce si un copil).

- in weekenduri facem curatenie, spalam haine, dormim pentru a compensa insomnia din noptile lucratoare.

uneori mai gasim timp, dispozitie si pentru o carte, un film fain, o plimbare in natura.

dar, in cursa asta pentru o casa, un frigider, masina, concedii (in care eu, cel putin, sunt precum o leguma pusa la soare), cum reusesc unii sa mai fie si fericiti?

recunosc ca sunt oarecum acra si ca fericirea mea nu se intampla spontan, dar cateodata ma simt asa de indepartata de idealul occidental de superwooman taking it all in her stride incat ma simt mai inrudita cu yeti omul zapezilor.

marți, 16 iunie 2015

ipocrizia care ne caracterizeaza

Cand citim o stire "plati de 500 de milioane de euro din fonduri UE stopate din cauza suspiciunilor de coruptie", nu ne oripilam la corupti pentru ca sunt corupti si si-ar fi impartit intre ei banii si atat, noi ne scandalizam la procurorii anti-coruptie ca ce era treaba lor sa le strice oamenilor de bine afacerile, ce, ei nu au ce sa faca altceva decat sa-si bage nasurile paroase in treburile altora?

Boborul nu s-a prins de ce tarisoara e mai gropoasa, mai jigarita si mai putin ingrijita medical nici cand hrebenciuc a fost arestat preventiv pentru fapte de coruptie care au condus la un prejudiciu de 100 de milioane de euro, nici cand primul ministru zicea sa fie mai blanzi procurorii cu cei de la lukoil care au evazionat fiscal pagubind patria muma cu 300 de milioane de euro, poate l-or fi cadorisit ei cu celebrul ceas ...

Suntem prea estici pentru a face o conexiune simpla intre cauza si efect, pentru creierele noastre e mai firesc sa urmarim niste floricele, pasarici, increngaturi si sa ajungem la o concluzie surprinzatoare si mult indepartata de adevar.

duminică, 14 iunie 2015

fantezia unei duminici lenese

as vrea ca azi sa nu fiu in patul meu de domnisoara cu laptopul in brate, ascunzandu-ma de soare si caldura, ci undeva intr-un sat, la mare, spre delta, in curtea cuiva, sub un pom, prinzand briza in par, cu o carte si un cocktail, cu degetele pe iarba sau in nisip. vreau sa aud un caine filozof latrand spre nemarginirea cerului si valuri de mare, de iarba, de stuf soptind intre ele.

duminică, 7 iunie 2015

carja masculinitatii

sunt pantofii nostri cu toc, rochiile noastre prea stramte pe care le folosim pentru a ne limita si pentru a avea nevoie din nou de un brat puternic pentru a ne sprijini si ajuta.

ma gandesc la mine care purtam niste platforme inalte si am avut nevoie de ajutor pentru a cobora de pe o platforma de unde imi sustineam ideile revolutionare.

poate ca sunt un che guevarra modern, dar outfiturile pe care le port invita masculii la a-mi acorda asistenta.

- asta este femeia moderna, domnilor, cea suficient de puternica pentru a se descurca singura dar suficient de sigura pe ea pentru a va da iluzia ca are nevoie de ajutorul vostru si asta e motivul pentru care deja am castigat razboiul.

joi, 4 iunie 2015

te iubesc asa de mult incat vreau sa imi pun mainile in jurul gatului tau si sa strang pana cand nu te mai zbati

de prea multe ori, dragostea se confunda cu violenta, rezoneaza in creierul nostru de bestie, ascuns undeva sub poleiaia de civilizatie si vrem sa distrugem ceea ce iubim.
dragostea doare si ne doare dragostea pe care o simtim pentru altcineva. sufletul nostru egoist se simte tradat cand iubeste alt suflet, simte ca actioneaza impotriva tuturor instinctelor. si vrea sa stie ca poseda sufletul iubit.
si ce masura mai buna a posesiei decat sa ranesti si sa legi cu fasii de durere?

toti suntem sociopatei. ne diferentiem doar prin felul in care ne gestionam sociopateala.

miercuri, 3 iunie 2015

fantezia roz pe care o avem cu totii

sau cel putin o am eu. ,,, - stiu ca trebuiau cateva virgulee pe undeva pe acolo.

cateodata visez ca dragostea e suficienta, ca eu si cu el vom trai fericiti intr-o hruba fara sa ne pese ca jobul e stresant, ca hruba nu e frumos mobilata si accesorizata sau ca e prea mica pentru amandoi.

cred ca asa incep cu adevarat divorturile - cu negarea realitatii.

luni, 25 mai 2015

toti suntem datori sa ne tratam bolile psihice

- poate ca boli psihice e mult spus,
- e suficient si daca le recunoastem,
- aici ma includ si pe mine.

Umbland pe strada vazandu-mi de treburi nu pot sa nu ma intreb cati dintre colegii mei umblatori sunt ok, cati sunt ravasiti, sufera, se cred nedreptatiti, au uitat cine/ce sunt si tot asa.

Tanti de 30+ de ani care arata generic, are cam 20 de kile in plus, par tuns a la comandant SS de lagar, blugi, tricou si arata asexual. Are doi copii, sot, credite, plase cu cartofi si tot ce stie ea ca ar trebui sa isi doreasca. Isi hraneste copiii, le ofera un adapost si atat. Merge la serviciu, la piata, ca un automat facand ce i s-a spus ca trebuie. Ma intreb daca exista vre-un firicel ramas din ce era ea, ce isi dorea, fericire, emotii, orice.

Adolescentul care se uita in gol si asculta ceva la casti, incearca sa evite realitatea, sa isi construiasca un spatiu doar al lui, macar la el in cap pentru ca nu poate controla nimic altceva si e inspaimantator. Lumea exterioara doare prea tare si cateodata se raneste doar pentru a uita de durerea aia si de a simti altceva.

Functionara de la primarie care inca se crede un mic tiran dar nu intelege de ce i se reaminteste periodic ca nu are nici un fel de autoritate. Langa biroul ei a fost montat un buton prin care oamenii care stau la coada sa isi exprime nivelul de satisfactie in ceea ce priveste serviciile ei. I-au scazut salariul si o ameninta cu concedierea. Crede ca cineva o sapa, poate curva aia de la contabilitate. Sigur e cineva impotriva ei. Nu se poate asa ceva. Vede ea cum se uita unii si altii la ea ca si cum ar vrea sa-i faca rau. Vecinii, vanzatoarea de la magazin, sefa ei, colegele. Toti o invidiaza si toti i-au facut-o. Stie ea. De fapt, ea stie tot.

Sotul functionarei de la primarie care e de fapt un costum gol gri, cu o camasa galbuie cu maneca scurta si care lucreaza intr-un serviciu al primariei obtinut de sotie pentru ca el nu e in stare de nimic - cuvintele ei. Nu si-a mai exprimat o opinie de zeci de ani, de fapt a ajuns la concluzia ca nici nu mai are rost sa aiba pareri. El tace, are ochii indreptati spre ce se intampla, dar nu inregistreaza nimic. Face ce i se spune. Nu stie cine e, ce isi doreste, ce isi dorea sau orice altceva.

Doamna Lenuta - sefa biroului de la cartea funciara, un hipopotam de 50+ de ani, machiat, purtand cateva kile de metal auriu, parfumat cu ceva dulce si imbracat colorat. Are parul rosu si oarecum cret. Degetele ii sunt ca o coca crescuta bine pe langa inele. Unghii rosii cu sclipici. E pe post de cand s-a infiintat biroul si le stie pe toate, cel mai bine, nu conteaza ca s-au mai schimbat lucrurile. Nu crede in calculatoare si in antibiotice. Crede ca deodorantul produce cancer si ca ceaiul de musetel vindeca cancerul. Se baga in viata ta calcand totul in picioare si iti pune la indoiala sanatatea psihica pentru ca nu accepti adevarul absolut. Pe care ti-l zice ea. Apoi se mira ca e singura, ca nu o suna copiii, ca a crescut asemenea specimene nerecunoscatoare.

Laba in cerc a nefericirii noastre se plimba pe strada oarba si surda.


sâmbătă, 23 mai 2015

astazi despre sex

- i really enjoy medium size,

- it starts even before we start taking our clothes off,

- ot does not have to take forever, after 20 minutes i get bored as fuck (pun intended),

- whatever you think, sex is about domination either you use whips and chains or not, i like having you - a grown man, on your metaphorical knees in front of me worshiping at the majestic pussy temple.

duminică, 17 mai 2015

descrierea mea onesta

o introvertita care se preface de prea mult timp ca e extrovertita doar pentru a fi lasata in pace de lume. imi place prea mult sa citesc si sa port conversatii cu mine insami - pentru ca ma prefer pe mine tuturor celorlalti posibili interlocutori.

multi sunt admisi la suprafata, in zona usor maniacala de pixy dream girl unde acadelele sunt colorate, unicornii zburda si totul e posibil.

putinii oameni care sunt primiti in micul meu univers inchis sunt cercetati si trecuti printr-un proces indelungat, care poate dura un an. ask my blonde curly one.

nu e nimic personal, doar ca sunt constienta de sensibilitatile pe care le am si de consecintele incalcarii acelor sensibilitati.

ma maturizez

sunt un adult incepator, mi-am dat seama. sunt ca un pui de pasare care se clatina pe picioare si pare beat, dar chel si in forma de om adult. ma agit fara succes sa-mi cumpar electrocasnice, aproape am energie electrica in apartament si sunt la un pas de a incheia contract cu atotputernicul furnizor de gaze (har har) naturale.

am decis sa fiu adult si in viata personala. am fcut curat, merg la psiholog sa-mi identific rahaturile, chestii... incerc sa renunt la alcool.

dar tocmai am realizat ce imi doresc. pentru prima data visez la mine - baba alaturi de un mos pe care sa il cunosc asa de bine si sa ma enerveze, eu sa-l enervez si sa ne intelegem, sa ne certam ca surzii, sa ne impacam ca chiorii si sa simt acelasi lucru peste 100 de ani ca si acum.

about needs and wants

cred ca alcoolismul sau orice alta dependenta de substante este, in esenta, about needs and wants.
daca vrei alcool din orice motiv, e ok.
daca ai nevoie de alcool, e de rau.

eu am nevoie cateodata de substante pentru a cobora in zonele mele intunecate unde colcaie amintiri si sentimente negate, izolate, tinute in seiful meu personal pentru ca de acolo vin reactiile mele irationale si nu mai cred in negare ci cred in confruntarea demonilor personali.

iar demonii mei personali locuiesc in interiorul meu, in locul unde nu am curajul sa ma uit fara alcool.

deci, sunt sau nu sunt bolnava de alcoolism?

something akeen a cv

past
1. cea mai importanta calitate: iubita te doata lumea,

2. cel mai mare defect: alieneaza oamenii pe care ii iubeste pentru ca vrea sa fie iubita de toata lumea.

present
1. calitate: inteligenta,

2. defect: depresia profunda si nepieritoare care vine odata cu inteligenta.

viitor
1. calitate - intuitie vecina cu prescienta,

2. defect - plictiseala vecina cu moartea din cauza ca nimic nu o mai surprinde.

because i`m the grandaughter of a which and i can see the future and my blood is magic.

despre dragoste, suflete pereche si tristete

dragostea este singurul adevarat drog care este si cu adevarat legal. zic ca e drog pentru ca ne impinge sa facem prostii si greseli dureroase, din momentul in care incepe sa se materializeze in sufletul meu, stiu ca o sa ma trezesc flat down on my knees crying intr-o dimineata cu inima cioburi, sufletul fasii si fara nici un strop de dorinta de viata. dar totusi nu o inabus in fasa, o invit inauntru si ma bucur de ea, o ispitesc sa vina, ii creez conditii favorabile, sa creasca, sa imi acopere constiinta si sa ma poarte undeva departe.

nu stiu daca cred in suflete pereche asa cum sunt ele definite de literatura, adica doar unul care sa iti aduca universul la buza perfectiunii, ci cred ca sunt oameni care ma inteleg, care rezoneaza cu umorul meu de autobaza si cu personalitatea mea instabila, carora dorinta mea de a fugi le starneste imaginatia si care nu ma vad ca pe un inconvenient sau o jucarie stricata care trebuie reparata. cred ca sufletele astea pereche apar foarte rar, trebuie gasite in stadiul ideal al evolutiei lor care sa echilibreze evolutia mea, e un adevarat complex de factori aici. cred ca e cel mai dureros sa gasesti o astfel de persoana pentru ca viata sa va desparta. cred ca sufletul meu sufera deja pentru tot ce s-a intamplat si ce se va intampla.

dragostea inseamna tristete pentru tot ce a fost si ce ar fi putut sa fie, ma pune in fata adevarului ca universului nu ii pasa de mine si de nevoile, dorintele, fantasmele mele si ca vointa mea nu e semnificativa. dragostea este echivalenta mortii sufletului prin 1000 de taieturi.

vineri, 15 mai 2015

despre adictii

din fericire pentru mine, nu devin usor dependenta. lenea, in cazul meu, e mai puternica decat orice substanta adictiva.

cu toate astea am constatat ca obisnuiam sa caut, cu pretul suferintei mele si a celorlalti, ceva, o senzatie - ceea ce cred ca e chiar definitia dependentei bolnave. obisnuiam sa fiu dependenta de senzatia ca sunt iubita mai mult decat orice. iar cand mi se parea ca nu mai eram, ma indepartam, cautam admiratie la publicul larg, poate eram prea prietenoasa cu plebea, poate ca putea fi interpretat gresit. i`m getting help and i think i can now give myself all the love i need.

joi, 14 mai 2015

rezolutii de cadere fizica

pentru ca sunt o epava, in sens fizic ca psihic i`m banging,

pentru ca mai am de tras cam o luna dupa calculele mele mirifice,

pentru ca vad luminita din capatul tunelului,

pentru ca am nevoie de chestii pe care sa mi le doresc pentru a merge mai departe, aici urmeaza o lista de rezolutii la cadere fizica:

1. sa citesc in fiecare zi,

2. sa fac ceva sport, orice sport, orice implica miscare, orice,

3. sa dau niste telefoane pe care le tot aman,

4. sa pictez/desenez ceva,

5. sa vad un loc nou, orice loc nou,

6. sa dansez intr-un club pe ceva muzica balcanica - balsam pentru sufletul meu chinuit.

si altele dar nu imi aduc aminte acum.

my soundtrack

intr-o zi ploioasa de vara tanara si timida, cand ma doare capul de la concentrare si de la despicarea firului proverbial in 4, vreau doar sa ma iei in brate si sa ma invarti pe ritmuri de jazz pana cand ametesc si uit.

marți, 12 mai 2015

esenta universului si felul in care functioneaza lumea

astazi am ajuns la o realizare glorioasa.
catalizatoarele acestei noi intelegeri profunde care a tabarat peste mine sunt o arsura de carbune incins pe buca dreapta (inca nu inteleg cum de pantalonii sunt bine merci, singura concluzie rationala e ca a fost un carbune metafizic dar arsura e fizica...) si o cadere pe scari (au fost multe scari si eu am cazut precum o avalansa care porneste de pe crestele muntilor si se opreste la parter).

acum sa revenim la esenta universului. in timp ce cadeam buf, padabum, tralala, am realizat ca pentru orice ne da universul, ne ia ceva echivalent. astfel ca, daca infinitul a constatat ca urmeaza sa castig un proces, a ales sa ma binecuvanteze cu niste vanatai dureroase si negre. daca imi sta parul frumos, mi se va rupe o unghie, daca sunt intr-o relatie fericita, imi va creste chiria la birou. si tot asa.

totul se plateste si cele mai scumpe chestii sunt alea care nu se platesc in bani sau macar in vanatai.

luni, 11 mai 2015

despre ce am realizat recent ca imi doresc

- o familie, chiar daca e de doua persoane si o pisica,
- o canapea frumoasa si confortabila,
- o bucatarie functionala si doua cratite dragute,
- o rochie aurie deschis deschis si o pereche de pantofi ametitori,
- o zi in care sa ma simt printesa si un inel subtire de tot din aur galben palid si multe multe diamante mici,
- serenitate.

despre amintiri si amanti

intr-un magazin, pe o masa invechita, pliabila, toti o cunoastem, statea o oginda de mana gri/innegrita. statea cu oglinda spre masa, sa i se vada urmele decoratiunilor pe spate, poate-poate o atrage atentia cuiva, sa o cumpere si pe ea.
nu e lustruita si nu a fost de mult, cine sa o lustruiasca. nu e nici luata in mana prea des. tot ce are sunt amintirile oamenilor care s-au privit in ea. si de mult nu se mai privise nimeni in ea.
avea ceva decoratiuni dar nu era de argint si era cam zgariata.
cine sa stie ca fusese un cadou din dragoste, ca fusese a unei femei frumoase care ii zambea ei de multe ori in fiecare zi. ca fusese aleasa de a magazin de un barbat tanar si chipes si el, militar, pentru a-si arata iubirea pentru frumoasa lui.
saracul militar, nu isi inchipuia el cati altii ii faceau cadouri frumoasei si cum ea mima inocenta cu fiecare dintre ei, frumoasa se nascuse si crescuse in mizerie si nu cunoscuse niciodata nevinovatia.
frumoasa ar fi facut orice pentru a nu se intoarce niciodata in intuneric si frig, pentru a nu mai fi nevoita niciodata sa se zbata pentru supravietuire, asa isi vindea sufletul, adevarat, dar macar o facea pentru diamante si sampanie, nu pentru apa si paine.
da, avusese o viata buna, pana cand stapana s-a indragostit, s-a casatorit, s-a imbolnavit si a murit. nu mai era frumoasa. dragostea doare si suferinta urateste. spunea mereu stapana.
si apoi a fost vanduta pentru plata datoriilor pe care le-a lasat frumoasa. dar nimeni nu isi mai amintea de fosta stralucire si acum ii spuneau altfel, mai urat.



despre superputerea feminina

sunt feminista convinsa si acest post nu este unul eliberator, luptator cu patriarhia, de fapt, cred ca din unele puncte de vedere patriarhia este vulnerabila pana la temelie.

superputerea feminina e imbufnarea, o lacrima alunecand argintie pe un obraz rozaliu cu particule aurii fardat cu o pudrisoara dintr-o cutiuta incrustata cu pietre pretioase, scumpa precum un suflet de nevinovat.

mereu am obtinut ce mi-am dorit cand am privit barbatul mare si paros din fata mea cu ochi umezi de caprioara, pe sub genele negre si arcuite de mascara produsa de zane.

toti sunteti emotionati cand auziti un oftat scapand printre buzele noastre tremurande si trandafirii, putem castiga razboaie sprijinindu-ne fruntile de piepturile voastre puternice si dandu-va iluzia ca avem nevoie de protectia voastra.

doar ca uneori uitam ca asta ne este superputerea si vrem sa ne intindem aripile si sa zburam.

luni, 4 mai 2015

stiu ce iubesti la mine

vulnerabilitatea de pasare ranita pe care ti-o arat, iti place sa crezi ca iti apartin complet eu, faptura facuta sa zboare, crezi ca ma poti dresa, ca dupa ce ma vindeci, iti voi ramane pe umar renuntand la nemarginirea cerului pentru dragostea ta. si sunt tentata.
iti place sa iti imaginezi ca tu ma poti repara, ca esti zeul meu care poate orice.
dar uiti iubitule ca eu am sange de barbar iar aceste popoare isi canibalizau zeii care nu ofereau tot ce au promis.

and the stars shine differently since i met you

i feel like i`ve flown one hundred thousand miles and for the first time i`m feeling still, in a place that i don`t really want to leave, i just want you.

duminică, 3 mai 2015

inclinatie spre joaca

este ce am eu. cand am chef sa ma joc cu jucarii de oameni mari, cand depasesc si ma joc cu masina pe sosele ascultand jazz si imaginandu-mi ca, de fapt, sunt intr-un cessna si zburd printre nori.
cand imi iau rochia rosie, tocurile si pornesc parfumata si pudrata in noapte invitand universul sa se joace cu mine.
cand ma uit in ochii tai, imi asez mana pe pieptul tau si iti spun ca te iubesc chemandu-te sa te joci cu inima mea.

joi, 30 aprilie 2015

despre durere

azi ma doare capul rau de tot. am baut apa, am baut o pastila, am baut suc de rosii, mi-am facut masaj si nimic. parca am o placa tectonica in craniu care, de fiecare data cand ma misc, se loveste violent de craniu si imi provoaca dureri explozive.

ma doare inima, azinoapte am visat o pisica ranita pe care ma luptam sa o salvez si care avea un pisoi mic mic si ud care suferea. i-am dus la medic pe amandoi si mi s-a spus ca nu sepoate face nimic pana cand am inceput sa plang si medicului i s-a facut mila de mine. pisica era tabby.

ma doare in profesie cand citesc, aud, vad ca indivizi celebri care sunt si avocati ajung la inchisoare si aparent calitatea de avocat nefolosita pana atunci e scoasa la inaintare. nu, domnilor, nu sunteti avocati in primul rand ci pungasi de coltul strazii. e un accident ca sunteti avocati iar universitatile care v-au vandut diplomele si barourile care v-au primit nu sunt mai bune decat niste vanzatori la piata care vand cartofi la kilogram mintind ca sunt productie romaneasca proprie.


miercuri, 29 aprilie 2015

despre tristete si prea multe ganduri

am observat ca oamenii simpli sunt fericiti deplin. cu cat sunt mai putine meandrele imaginatiei interlocutorului cu atat creste gradul lui de fericire simpla, animalica (yey, virgula unde trebuie, i`m too lazy for propper writing now).
de exemplu, doamna care imi curata biroul saptamanal este de o serenitate vecina cu starea unei rumegatoare si nu cred ca stie sa citeasca si sa inteleaga simbolurile de pe hartie. pe de alta parte am observat la oamenii care imi inteleg simtul umorului stramb, care imi inteleg imagiantia bolnava, asa ca mine insami, au nevoie de o echipa de specialisti si un fin echilibru chimic pentru a-i convinge sa traiasca.

imaginatia ne omoara, vedem prea multe, intelegem prea multe dureri pentru a putea inchide ochii linistiti seara.

sunt momente in care simt durerea pisicutelor abandonate si care mor ude, in frig si infometate fara sa fi deschis vreodata ochii si sa fi vazut lumina. and this is why i think that this world is devil`s garden and i want to leave it no matter what else i tell myself.

Current mood

Give me a kiss to build a dream on


Despre problemele de comunicare la romani

* si eu sunt romanca deci ma includ

Pentru ca jobul si placerea maxima in lumea asta e sa vorbesc all day long, fara intrerupere, repede, cursiv, pana ametesc inamicul, ma lovesc precum musca de parbriz de deficientele conationalilor la comunicat. Le expun mai jos, punctual, sa nu obosim cititorul.

1. Ce inseamna cand iti resping apelul? Nu ca am ceva cu tine, nu ca am apasat din greseala pe buton, nu ca ar trebui sa ma resuni de 10000 de ori pana iti raspund pentru a-ti spune ca nu pot sa vorbesc. Cand iti resping apelul inseamna sa stii ca ti-am vazut apelul, esti important pentru mine si o imprejurare mai presus de vointa mea ma impiedica sa iti ascult doleantele dragi sufletului meu. O catastrofa naturala de proportii biblice cum ar fi un judecator, procuror, politist sau un alt client asa ca tine imi ocupa timpul si capacitatea de a-mi pasa cu sufletul cald si umed de necazurile altora. Dar imediat ce imi recapat abilitatea de a ma emotiona, te sun, fii linistit.

2. De ce te rog sa imi scrii prin e-mail toate informatiile pe care mi le turui in telefon? Pentru ca ti-am raspuns dupa al 10000-lea apel crezand ca mori, cel putin sau ca ma suna sfantu petru sa ma anunte ca ai trecut cu bine de security check acolo sus si sunt pe strada, la volan, la tribunal sau oriunde altundeva unde nu pot sa notez toate informatiile complicate pe care mi le daruiesti binevoitor. In plus, daca ai spus vreo prostie pe care mi-o asum, vreau sa pot sa urmaresc sursa ei,

3. De ce te rog sa-mi aduci documente la prima discutie? Pentru ca povestile sunt vagi, plictisitoare, lungi si oricum la documente ajungem. Pentru ca anulat in limbajul tau e ceva ambiguu si atotcuprinzator iar in lumea mea e ceva specific din care decurg drepturi si obligatii si ma intereseaza exact ce fel de anulat e nu doar o poveste cetoasa despre cum cineva e rau si te-a nedreptatit. Also, vezi punctul 2.

4. Cand romanul se supara pentru ca nu i se acorda atentie. Suntem intr-un raport profesional, comercial, chiar daca sunt dragalasa si zambesc, nu inseamna ca ai dreptul sa te superi pe mine sau sa te porti ca un copil prost. Ai dreptul sa reziliezi contractul, sa-ti iei povestile si sa pleci catre alt avocat sau catre cine vrei tu. Dupa ce ma platesti, that is.

5. Romanii care au uitat sa ceara ceva, sa multumeasca, care cred ca totul li se cuvine si se ofuscheaza maxim cand li se demonstreaza contrariul. Din momentul in care romanul se da din pat, are impresia ca este titularul tuturor drepturilor: sa nu acorde prioritate, sa nu semnalizeze, sa faca galagie nejustificata, sa arunce mizerii aiurea dar bineinteles sa ii fie respectate drepturile de a i se acorda prioritate s.a. Si se cearta, se ofuscheaza, e suparat pe viata si se razbuna pe toata lumea. Pentru ca asa-i frumos, sa traim in jungla, pesteri si sa ne spargem capetele cu bolovani cand ne vedem!


Am zis!

luni, 27 aprilie 2015

Fermecatoarele povesti ale Bucurestiului interbelic

Sa fii acum o baba veche precum timpul, traind in casa ei la fel de veche, plina de fantome, amintiri, praf si urmele pasilor celor morti de mult. O casa construita din dragoste care chiar daca se naruie in fiecare an cate putin, mai aminteste de frumusetea trecuta, asa cum mai aminteste si privirea ta de fata care a fost odata.
Perlele pe care le porti ti-au fost aduse si daruite de cineva puternic si simti cum dragostea lui iradiaza prin ele incalzindu-ti pielea acum rece.
Portretul din hol ti-a fost facut de un iubit care a murit prea tanar iar pielea aceea alba, imbujorata nu mai are nimic in comun cu ce simti acum cand te privesti in oglinda.

Inca asculti muzica ta, la patefonul tau si cateodata inima aia care pare impietrita simte ceva demult uitat.Un miros cunoscut pe care nu poti sa-l localizezi, o briza care iti mangaie parul, o atingere, o privire si simti ca te scufunzi in lumea pe care ai parasit-o.

Viata de avocat

Sunt sigura ca exista o denumire medicala pentru ce fac eu cateodata - ceva cu disociativ, cand imi apar un client cu niste argumente apoi infierez un "vinovat" care se apara cu argumentele mele anterioare.
Usurinta cu care trec de la un document in care argumentez la celalalt unde imi descos prima teorie fir cu fir ma sperie.
La un moment dat voi ajunge sa ma cert cu mine insami cu voce tare, pe strada, imbracata in ceva roz pufos and then what?

acasa

nu e o adresa fizica, dar toti stiam asta, e un sentiment. si mi-e dor de acel sentiment.

vineri, 24 aprilie 2015

aventurile mele de asistenta personala

primul meu job adevarat dupa facultate a fost de asistenta personala a unui nene important. in capacitatea mea de mana lui dreapta, nu va ganditi la prostii, ii pregateam cafeaua, il intampinam zambind si cu stirile zilei povestite pe scurt si intr-un mod comic, ii aminteam de zilele de nastere a persoanelor importante din viata lui si le cumparam cadouri, flori, atentii, le scriam felicitari, cautam si testam noi locuri pentru ca seful meu si prietenii lui sa iasa in oras, ii pregateam intalnirile de afaceri, ii binedispuneam partenerii cu glume de prost gust sau ii fragezeam cu pisiceli inocente, le serveam cafelute, apici, fructisoare, ciocolatele si ce le mai poftea sufletelul, totul purtand un outfit feminin-dezarmant cu un subtext foarte fin de pisica.

la un moment dat un preot - administrator/asociat unic al unui srl vine si vrea sa incheiem un contract de colaborare. seful meu ocupat, plictisit dar politicos nu vrea sa-l lase pe dom parinte sa se simta neimportant si, doamn`feri, sa se puna rau cu divinitatea asa ca ma instruieste sa-l intretin cam 45 de minute pana isi termina el urgentele. asa ca, asistenta in fusta si tocuri ia popa cu barba, perciuni si toate cele cuvenite si il instaleaza in sala de conferinta unde ii prezinta un platou de fructe, un suc natural si o apa, sa nu se dezhidrateze fata bisericeasca de la asteptare. si asa am aflat ca operatorul portii spre mantuire avea 9 copii, ca nevasta ii decedase (dupa 9 copii nici nu ma miram si simteam cum partile feminine mi se revolta), ca unul dintre copii avea gripa (note to self - dezinfecteaza toate ustensilele ca nu vrem epidemie si tu esti prima victima oricum) si ca viata e greu, renumeratia e mica.

noroc cu superstitia, ma scuzati, credinta romaneasca ca altfel ramaneau aia 9 copii fara bemeveuri cu baterii dupa cat de priceput parea patrafirosexualul nostru la cele lumesti.

sfaturi pentru iubitul meu de oricand

- daca ai temeri, poate ca sunt justificate,
- te iubesc si vreau sa ma iubesti dar asta nu e o garantie pentru fericire,
- nu vreau sa te ranesc,
- sunt pround imperfecta, am fost ranita si duc toate cicatricele cu mine,
- mi-e teama, ma simt ca un animal hartuit si cateodata reactionez irational,

tot ce vreau e sa fiu in siguranta in bratele tale, sa imi oferi stabilitatea si calmul pe care nu le-am avut, dar ceva de mult uitat imi trezeste dorinta de a fugi departe, departe pentru ca dragostea inseamna durere iubitul meu.

despre copilul meu trist

cateodata, iubitule, din lacul adanc si stralucitor care sunt eu, mai urca la suprafata tristeti vechi, de cand eram prea inocenta pentru a ma consola singura si nu, nu era nimeni care sa ma consoleze. asa ca sunt trista. fara motiv aparent si tu te sperii, te invinovatesti, cauti motive rationale, nu le gasesti, ma privesti si suferi.
nu e vina ta, nu e vina mea, dar in sufletul meu e un copil trist care plange intr-un colt si pe care cineva va trebui sa-l ia in brate si sa-l consoleze.

love me baby

and i`ll make you king of my world

duminică, 19 aprilie 2015

haiku - dedicatie

Asa ca un lac nesfarsit
e dragostea mea.
Intr-o zi fierbinte,
te cheama plin de promisiuni
te scufunzi si dispari
fara urma.
Iar eu raman singura,
din nou.

o cochilie de fericire

asta ne construim noi, o bula in care sa nu intre rautatile, praful, mirosul de esapament, sa fim noi doi si dragostea noastra.

miercuri, 15 aprilie 2015

despre noi toti

fie ca vrem sa recunoastem, fie ca nu, toti suntem niste fiinte defecte, indurerate, pline de cicatrice si dureri de batalie. ideea e sa ne gasim pe cineva ale carui defecte se potrivesc cu ale noastre.

iubitule, inima mea e un vas ciobit de prea multe ori si lipit din nou si din nou, prea fragil sa mai suporte inca un zbucium. ai grija de ea pentru ca eu am tendinta sa o sparg. si apoi sa o iau de la capat.

azi m-am certat cu o tanti de la posta

nu din cauza ca era incompetenta sau lenta sau posta un mare balaur care ne mananca sufletele, ci pentru ca tanti a inceput sa se ratoaie la mine din motivul ca, in opinia dansei, denumirea expeditorului nu era corect scrisa pe plicuri.
daca ar fi facut efortul de a exprima civilizat cerintele dumneaei, le-as fi notat si m-as fi conformat, dar atitudinea de stapan care binevoieste a ne ajuta si de a ne incasa banii imi creste tensiunea.

just had to put it out there.

despre multiplele mele fatete - astazi, the mad king

sau baronul harkonnen, pentru ca imi conduc mini baronatul cu o manuta de otel, pentru ca am imaginatia ascutita precum umorul si intunecata ca o draperie grea din catifea.
imi place sa ma joc cu jucariile mele fara sa ma deranjeze prea tare ca au suflete si sentimente, imi place sa vad cum reactioneaza la diversele mele planuri si idei.

si imi strang birurile in dragoste nediluata, munti si oceane de dragoste.

next: copilul vulnerabil si speriat care se ascunde in spatele tiranului.

marți, 14 aprilie 2015

idei pentru o zi inceata

- vreau sa veau un pahar de chablis care sa-mi faca imaginatia sa cante,
- vreau sa ma urc intr-un avion de napoli,
- vreau sa ma uit la luna peste golf,
- vreau sa umblu la soare, pe strazile din herculaneum, sa simt vietile trecute, sa ma prefac ca sunt italiana,
- vreau sa mananc capsune stand pe iarba si zambind la soare,
- vreau sa conduc un fiat cinquecento decapotat cu vantul italiei prin par,
- vreau sa cant cu italieni beti cantecele lor traditionale,
- vreau sa dansez pe strazi,
- vreau sa fug.

ziua de azi e o mare laptoasa de ceata

iar mintea mea e o mare si sinuoasa mandala unde rationamentul se plimba prin bucle si spirale incercand sa ajunga in centru de unde aude chemarea firava a unei idei.
cand imi ramane privirea atarnata de un punct la orizont, de fapt nu raman pe ganduri ci ma concentrez la traseu.

vineri, 10 aprilie 2015

misty dream

iubitule, iti dau inima mea, sufletul meu, o parte din visele mele. ai grija de ele, sunt mai fragila decat vreau sa par.
iubitule, tu esti eroul meu, stiu ca nu-i corect sa iti cer asta, dar dragostea mea e un piedestal.

joi, 9 aprilie 2015

the song of my heart

is happy and sad, a sort of happiness that floats on a river of tears. my tears have a sweetness and i cry for me and all of mine who have suffered throughout the years.

gods, hear my song, listen to my tears and give us peace.

miercuri, 8 aprilie 2015

zlele astea

totul e gri, sunt un film alb-negru, mut, care ruleaza pe un fundal jazzy & nutty. si am nevoie de cineva care sa traduca limbajul meu lumii, am nevoie sa fiu luata in brate, la caldura, am nevoie de cineva care sa imi linisteasca inima care bate precum inima unui iepure speriat. am nevoie ca gandurile sa imi circule cu viteza legala, ca imaginile sa fie macar sepia, ca lacrimile sa se opreasca, sa simt soarele, sa aud muzica, sa stiu ca e ok sa fiu singura, sa nu mai invidiez ceata care se disipa, sa imi doresc sa fiu.

keep away, blue hearted dragon ahead.

marți, 7 aprilie 2015

Despre dragoste - daca tot m-am scufundat in ea pana la nas

Incepe frumos: esti cea mai frumoasa, cea mai suava, cea mai zana, imi umpli existenta cu cristale swarowski etc.

Si se transforma in: de ce bei asa de mult vin, de ce te fatzai si de matzai toata ziua, de ce dureaza o ora sa faci dus, de ce trebuie sa folosesti toate pudrele alea, de ce esti cine esti?

Having a dragon day here, don`t disturb.

luni, 6 aprilie 2015

Despre intunericul care imi sopteste

Cateodata in momentul in care adorm, ceva imi canta, ma atrage, ma provoaca sa caut ceea ce imi lipseste in locuri si mai ciudate, pe sub perdele groase de catifea, prin poduri in care nu a intrat nimeni in ultimele zeci de ani, in pivnite bantuite de fantome sau pe strazi neluminate.
Unii suntem mai sensibili la chemarea asta si ne gasim cateodata cutreierand cluburile dubioase si plimbandu-ne noaptea prin cimitire provocand la randul nostru universul sa faca urmatoarea miscare.

Iubitule, oricand te-as fi cunoscut, te-as fi invitat sa ma salvezi, in special de mine insami.

duminică, 5 aprilie 2015

let my gipsy soul dance


ce imi mai doresc zilele astea

- o piscina imensa, adanca si care sa aiba un mozaic care sa reprezinte cerul cu soarele pe fundal azuriu si luna pe un fundal treptat indigo inchis,

- o masina rapida pe care sa o folosesc pentru a fugi de tot,

- un vin imbatator,

- dantela si matase.

fericire, primavara si fulgi

ninge in luna lui april, primavara e adusa ca miros, cel putin, in frig, de o briza ratacita si eu sunt atat de fericita de parca as fi o soparla prajita la soare pe un bolovan cald.
imi doresc sa fiu scufita rosie iat tu, lupul meu blanos si care miroase a paradis, sa ma iei in brate si sa ma duci in lumea larga.

miercuri, 1 aprilie 2015

despre rasfaturile moderne

suntem niste rasfatati si ne plangem mereu. nu se mai moare de la indigestie, ne spalam zilnic - sau macar avem posibilitatea, informatia e la un deget distanta si 30 de ani e noul 20 pentru ca speranta de viata creste fara numar.

dar ne vaietam mereu, nu ne oprim din jelanie, vrem mai mult, mai colorat, mai dulce, mai light. suntem niste copii rasfatati ca specie cu potentialul de a ajunge un adult chel, transpirat si traind intr-un beci - tot ca specie.

si nu vreau sa ma trezesc, vreau sa dorm si sa ma rasfat.

marți, 31 martie 2015

despre perfectiunea atent studiata

perfectiunea nu exista in natura. ce admiram noi ca fiind perfectiune este o atitudine rafinata in timp si nu ne intrebam niciodata care sunt motivele care au impins fiinta din fata noastra sa mimeze perfectiunea.
sub mastile atent slefuite se ascunde de cele mai multe ori un abis de durere si teama.

duminică, 29 martie 2015

sangele nostru

Toti avem in sange o boaba care contine pe toti care au fost inaintea noastra, dragostea de muzica si dans a stra strabunicului, abilitatile antecesoarei cu ochii verzi care lega si dezlega, dorinta de libertate si de zbor a cuiva necunoscut.
I want to dance to the rythm this little hard pebble singing in my heart, barefoot throught the streets, wearing a red dress and black scarf in my hair, feeling the music and life itself.

miercuri, 25 martie 2015

red shoes

In visele mele, iubitule, iti soptesc la ureche ca am inceput sa te iubesc, cate o picatura cu fiecare sarut, fiecare atingere, fiecare moment cand mi-ai fost aproape dar, din cauza ca deja am spus prea multe, tac.

Haiku pentru ca viata e complicata si am baut deja prea multe pahare de vin fara sa ma mai complic cu paharele.

Sanatate!

luni, 23 martie 2015

timp pierdut

cam 5 ani din viata mea sunt pierduti, nu irositi ci disparuti fara urma, ani in care nu m-am dezvoltat, nu am crescut, nu am trait. cred ca am fost deja mama, tata, sistem de sustinere fara sa le fi avut eu vreodata. sunt ratacita, port o scufita rosie si incerc sa ma regasesc in intuneric. simt lupul dupa miros, il stiu aproape si, intr-un mod pervers, vreau sa vina pentru a se termina tot.
nu vreau copii, nu vreau caini, credite, proprietati, sufletul meu e nomad si vrea sa simta praful drumurilor eterne pe talpi si soarele pe gat.

duminică, 15 martie 2015

vreau sa plec

Pentru ca atata timp cat ating lucrurile pe care le-am atins cand eram altcineva, nu pot sa evoluez, pentru ca spatiul meu pastreaza amintirea senzatiilor trecute, pentru ca sunt prea multe fantome in viata mea, voi evada, voi pleca si voi fi doar eu pentru o vreme. Apoi mai vedem.

quid prod quo in dragoste

Ce ofer eu in dragoste e fericire in forma pura, incredere, constiinta faptului ca esti regele universului meu si eu sunt regina, ca esti egalul meu iar eu sunt aceasta fiinta sclipitoare care ti-a diluat simtul ratiunii, iti ofer un intelect egal atent cultivat, te fac parte la toate placerile mele, te las sa pasesti in universul meu unde mancarea e imbatatoare, muzica te hraneste iar conversatia seamana cu sampania si te iubesc. Toate astea daca esti suficient de special.
Ce trebuie sa faci pentru toate astea: sa ai la fel de mult de oferit ca mine, sa imi starnesti imaginatia, sa fii la fel de preocupat de arta si de aspectul estetic al lumii ca mine, sa nu fii execsiv de bantuit de ce spune lumea, sa fii pregatit sa ma iubesti ca si cum as fi unica lumina din lume. Pentru ca asta iti ofer eu tie. Si suntem egali. Feminists...

miercuri, 11 martie 2015

motivul creatiei mele

toti avem sentimentul ca am fost facuti pentru ceva.

eu cred ca am fost facuta ssa fiu amanta unui bancher in secolul al 19-lea, sa imi contruiasca un palat in paris, sa imi cumpere un echipaj de 4 cai negri si o caleasca cocheta, sa imi comande bijuterii si sa imi aprecieze talentele.
sa se bucure de compania poetilor, muzicienilor, pictorilor, scriitorilor pe care o cultiv.
sa se imbete cu placuta conversatie din salonul meu.
sa fiu mereu frumoasa si sclipitoare asa cum sunt.

marți, 10 martie 2015

problema mea in dragoste

(in afara de dragoste, problema mea e ca mi-am bagat un deget cu ardei iute in ochi)

dar in dragoste, problema mea e ca o privesc ca pe o boala, ca pe o adictie care ma ia ca un val si ma consuma. vreau sa ma intoxic cu mirosul iubitului, cand inchid ochii il vad, visez ca ma atinge.

poate ca e momentul sa recunosc ca vreau ceva sanatos, nu o intoxicatie, ca vreau pe cineva langa care sa cresc si sa ma dezvolt nu ceva care sa ma consume.

zbaterile maturizarii nu ma ocolesc.

joi, 5 martie 2015

despre teama de critica la romani

asa suntem de traumatizati de ideea de critica a orice incat, de fiecare data cand cerem o parere sincera (nu ma refer la: iubitule par grasa in rochia asta?) ni se raspunde cu niste complimente rasuflate in care nu credem nici noi si nici complimentatorul.
de ce ca natie ne e asa de frica sa ne spunem parerea, nu inteleg. o fi teama de securitate cand oricine putea sa te denunte daca cumva erai prea sincer in ceea ce priveste ceva personalitate? o fi faptul ca lumea nu are pareri? (desi, la cate rahaturi citesti pe net, ai zice ca toti au cel putin cateva pareri pt fiecare subiect).
o fi teama ca, daca criticam acum, nimeni nu ne va lauda pe noi? (desi nu am facut nimic notabil sau supus dezbaterii publice).
toate panseurile astea sunt despre de ce eu - film dragut, imagini frumoase, actor principal simpatic dar atat. nu o capodopera, nu ceva care sa ne scuture lumea si sa ne dea frisoane la suflet, nu ceva care sa deschida minti si sa ne arate lumina. e doar un film dragut, curajos - ca un copil de clasa 1 care citeste din abecedar in fata colegilor iar la sfarsit il bate invatatoarea pe umar si il felicita (invatatoarea = tenebroasele servicii).
atat e de gentil filmul cu antieroul - serviciile incat aproape ii face PR. poate chiar asta a fost ideea, sa ne arate cat de naivi sunt unii eroi din astia ca harap alb si cum se arunca ei in ceva ce nu inteleg (pun intended) si cum serviciile ca un tatuca iubitor tot incearca sa le arate calea cea dreapta, locul mai moale de aterizat, dar daca nu vrea nebunul, ce sa-i faci? suntem o tara libera after all...

poate ca sunt eu aia naiva, dar nu e mai util sa lupti cu sistemul mai inteligent? cum sa iti imaginezi ca tu cu dacia ta si cu masina ta de scris puteti schimba ceva care funtioneaza de mii de ani bine merci si care are deja un spirit propriu pentru ca am dubii serioase ca mintile luminoase ale baietilor cu ochii albastri sunt cele care duc la buna functionare a serviciilor. cred ca a operat un fel de evolutie in tot timpul de functionare de la adam si eva iar acest sistem s-a perfectionat si lupta pentru propria supravietuire. nu cred ca forta bruta e solutia.