eu si toti workholicii pe care ii cunosc aka muncitorii in multinationale, freelancerii, overachieverii, parintii suntem la capatul puterilor, fundul sacului, ultimele 10% din bateria personala in perioada asta a anului. si, in conditiile astea, nu pot sa nu ma intreb unde mai are loc si mult aclamata cautare a fericirii...
- muncim 8-10 ore pe zi. dormim 5-6 ore pe noapte. restul timpului ni-l petrecem in trafic, prin supermarketuri, pe la banci, institutii, blocati in birocratie. (nu zic de parinti, pt ca nici nu pot sa-mi imaginez ce incalceli aduce si un copil).
- in weekenduri facem curatenie, spalam haine, dormim pentru a compensa insomnia din noptile lucratoare.
uneori mai gasim timp, dispozitie si pentru o carte, un film fain, o plimbare in natura.
dar, in cursa asta pentru o casa, un frigider, masina, concedii (in care eu, cel putin, sunt precum o leguma pusa la soare), cum reusesc unii sa mai fie si fericiti?
recunosc ca sunt oarecum acra si ca fericirea mea nu se intampla spontan, dar cateodata ma simt asa de indepartata de idealul occidental de superwooman taking it all in her stride incat ma simt mai inrudita cu yeti omul zapezilor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu