Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

joi, 30 decembrie 2010

And a happy new year!

Pentru ca plec azi departe departe on wings of butterflyes, ma exprim acum.

Fie ca alcolul sa curga garla, dar nu mai mult decat e fun.
Fie ca muzica sa ne gadile intr-un mod placut.
Pentru cei cu stimulente botanice, fie ca ce fumeaza sa nu fie urzici uscate overpriced.

Fie ca noul an sa il depaseasca pe acesta in all good exciting things.

miercuri, 29 decembrie 2010

Bits & pieces

Nu ma pot abtine, am de impachetat & co. dar tot trebuie sa descriu calatoria mea cu .... autobusul (lato sensu, pentru cunoscatorii de latina juridica, adica zic autobus la orice mijloc de transport urban in comun).

Urc periculos in chestia inalta si plina de fleoasca, ocolind razant un mos suspect de rosu la nas si o babuta blonda si buzata.
Compostez biletul cu mecanismul interbelic si ma asez pe un scaun de lemn! of all things si rece si neprietenos cu my bottom side.
Un mos asezat se uita urat la mine.
O baba purtatoare de blana neagra si cu expresie acra stares fara pic de rusine. Incep sa ma intreb daca nu cumva am o pasare pe cap.

Un mos se ridica sa se coboare si, tinandu-se el asa de o bara, a friggin` big ugly wart stares me right in the face!

3 cocalari se urca si incep sa asculte the latest hit. Ma simt batrana.

Concluziile:
1. autobusele sunt pentru old people.
2. autobusele sunt un creuzet de diverse boli scarboase.
3. daca circuli suficient cu autobusul, simti ca you belong there.
4. poporul circulator cu autobusul crede ca toti stim/ar trebui sa stim regulile secrete ale transportului in comun.

Let it snow

Plec iar somewhere with my hot guy, unde zapada e pufoasa si saruturile fierbinti.
So, ne vedem in 2011.

Cujetare: ma intreb cat imi va lua sa trec formal in 2011.

marți, 28 decembrie 2010

Cujetari la sfarsit de an

1. I`m a spy
Daaa.
Culeg informatii, ascult si nu vorbesc prea mult, lumea ma percepe ca fiind o confidenta.
Fear me mortals.

2. I really like swiming. De fapt sportul imi place in general. Asta am descoperit in 2010.

3. Am prea multi pantofi si pentru un miriapod ce, din pacate, nu sunt.

luni, 27 decembrie 2010

Portocale si traditii

Stim toti at some level ca traditiile si obiceiurile nu le cream noi insine.
Stim ca overeatingul nu e ok, stim ca ne paste diabetul pe toti.
Cu toate astea, ne incapatanam sa pastram "traditiile" cretine care ne imping sa ne indopam cu produse de porc pe care sa le spalam cu tuica doar pentru a ajunge la urgenta si in statisticile penibile din perioada asta.

Si, daca asta ar fi singurul efect, as tacea, dar kilogramele suplimentare pe hipopotami, faptul ca porcariile nu sunt gratuite makes me wander.
Suntem o specie lipsita de simtul ratiunii si de instinctul de conservare? E timpul sa ni se aplice principiile darwiniene? If yes, i`d rathed die a size m not xxxxxx.......l.

Concluzia: avalansa de mancare grasa "traditionala" m-a cam scarbit.

Cujetare: de ce nu putem sa zicem ca portocalele sunt traditionale, nu caldabosii?! Au si ele semnificatia lor si nimeni nu a murit de la exces de portocale.

joi, 23 decembrie 2010

Despre sarbatori

Au gramezi de inconveniente.
1. Ma deplasez in noman`sland again si, de data asta, fara perspectiva of a hot guy, doar asa, pentru a sarbatori nasterea unuia acu` 2010 de ani. Not fun.
Si in noman`sland nu este internet.
2. Mancarea nasoala de sarbatori imi da indigestie. De capul meu fiind, as putea s-o evit, dar, a 10 oara cand insista a 10 ruda doritoare sa ma hraneasca, I might fold and eat the fuckin` ce-o fi pentru ca apoi sa blestem ziua in care s-a nascut cineva, inca nu sunt sigura cine.
3. Cadourile obligatorii din perioada asta sunt nasoale. E evident ca nimeni nu se gandeste la a face placere, doar la obligatia de a da nimicuri tuturor. Va veni ziua in care voi shove a little santa puppet pe gatul cuiva. Not this year, `cause i`m happy and cheerfull.
De ce nu realizam ca nimeni nu va fi indus in eroare de uratenia ieftina pe care i-o dam. Sentimentul transmis va fi de nepasare si putina rautate la vederea fetei schimonosite a elfului sau mosului din gips.
4.Petardele, i just hate them. Nu stiu daca sunt legale sau nu, dar, in noman`sland, se folosesc din belsug.
5.Tiganii care parca ies din barloguri in perioada asta a anului.
6.Drunk people care restul anului se obtin si arata cu degetul dar, de sfintele sarbatori, se imbata like there`s no tomorrow si cred ca e acceptabil sa-si plimbe organismele inebriate prin public, eventual si lalaind colinzi.
7.Cumparatorii de la supermarketuri, simt nevoia sa repet ca e criza si poate ar trebui sa stea toti pe acasa sau sa mearga la joburi.

So, you guessed right, I`m the lovely green grinch.
Happy soemthing and a something new year!

miercuri, 22 decembrie 2010

Sunt atehnica?

Ar fi greu de spus ca sunt chiar certata cu tehnologia, am absolvit cursurile unui liceu de informatica intensiv, am beneficiat de compania unui laptop inca de acu` 10 ani sau mai mult, am acces la internet dintotdeauna, de cand mircul era za shit si internetul era dial-up.
Daca telefoanele mobile ar produce cancer la creier, I shoud have a great shiny tumor, pentru ca palavragesc la mobil de cand au aparut in romania si era doar dialog si cosmorom.

Si acum am un laptop ok si tot ce-i mai trebuie unei fete pe langa casa, dslr, telefoane mobile, sound system, dvd, camera video, imprimante, the works.
Dar urasc sa imi aplec atentia asupra lor si sa le fac compatibile cand se cearta si am contemplat ideea de a arunca un device pe geam si a cumpara altul cand a avut o problemuta de soft.
Cand mi se blocheaza telefonul sau reactioneaza mai greu, il scutur viguros, sa inteleaga ca lumea e rea, viata e dura si sa nu se mai rasfete.

Nu stiu daca are legatura, dar ultima data cand am pus benzina, i did a little raindance pe langa pompa sa mearga mai repede.

Vorbesc cu toate device-urile astea neanimate pentru a le face sa functioneze.
As apela la serviciile unui consilier in relatii pentru a face aparatul foto sa se conecteze la laptop.
Abordez relatiile lor si ale lor cu mine precum niste relatii interumane.

Cu masina am o relatie speciala. Vorbim, suntem o echipa in trafic. Luptam impotriva celor cu Q7-uri, in acceptiune larga. Dar am reusit sa-i fac ceasul sa mearga in sens contrar acelor de ceasornic.

So, should i just give up or should technology adapt to my needs?

Diverse cujetari

Pentru ca asa sunt eu azi, pensiva.

De ce mai este zapada doar langa casa mea? E oare un semn?!

De ce sunt eu mosul in fiecare an? Oare pentru ca sunt atat de dificila incat lumea e ingrozita, terifiata sa-mi cumpere cadouri?

De ce motanul meu are pielea alba si sub blana neagra?

Cum de mai sunt vanzatoare proaste la magazine mari din inima Clujului?

Cum mai este o rochie pe care mi-am cumparat-o acu 3 ani la acelasi magazin si nu e nici macar redusa?

De ce imi place atat de mult ideea de a avea diamante?

Pe strada de dupa magazinul Central din Cluj, chiar au fost bordeluri dupa primul razboi mondial?

De ce am o obsesie pentru haine de sky verzi broasca?

And, I could go on all night long.

Certitudini si vise

Ma gandeam zilele astea ca nimic nu e sigur, ney, gresesc, ceva e sigur: totul se termina.

Nevoia de certitudini a aparut dupa ce m-am indragostit. Pana acum, neavand multe de pierdut, nu aveam nevoie sa stiu. Dar acum, cand pot pierde dragostea pe care o simt, am nevoie de siguranta.
Si cum se poate atinge acest deziderat? Sa zicem ca as da mana libera pornirilor mele avocatesti si as intocmi un contract, sa zicem ca l-as badger into marriage, asta e doar un bandaid, nu o solutie, pentru ca nu vreau sa-l tin legat de mine, nu vreau sa-l inchid undeva pentru a-l vizita at will. Vreau sa ma iubeasca.
Nu vreau sa-mi promita ca nu ma va parasi sub sanctiunea daunelor punitive, vreau sa nu vrea sa ma paraseasca vreodata.

Cer foarte multe, stiu. Pentru ca ce vreau eu nu poate fi dat, promis.

Problema e ca vreau sa stiu ca we`re not doomed, ca universul nu pregateste o farsa. Farsa fiind sa ne plictisim de all of it si, just for fun, sa decidem sa spoil it all.

marți, 21 decembrie 2010

My summer wine

Vara e anotimpul meu preferat.
Caldura nu ma deranjeaza, soarele e prietenul meu, imi ofera ocazia sa port matasuri si voaluri in straturi subtiri si in cantitati mici.
Pedichiura mea colorata impodobeste sandalele.
Picioarele mele aurii se lafaie la soare.
Seara, in lumina rosie specifica, i feel like i`m in heaven.
Iubesc mirosurile verii.
Iubesc culorile.

Cat de departe e vara...

Metafore stupide 3 - All I want for Christmass is you

Daca tot sunt intrebata ce as vrea sa-mi aduca mosu`, cel mai sincer raspuns ar fi pe el. E departe, stiu ca ne intalnim in doar 9 scurte zile, dar, daca chiar ar exista o posibilitate sa-l vad mai repede, asta as vrea de Craciun.

So, nu e o metafora stupida cat ceva ce chiar imi doresc ;)

Rrrromance

Inca sunt foarte indragostita si chestia asta are efecte secundare.

Deja am exprimat aici ca percep romantismul putin diferit decat majoritatea semenelor mele.
Meaning: florile ma nedumeresc, in fata trandafirilor reactionez ciudat, putin agresiv chiar pentru ca sunt atat de suprafolositi, orhideele mi se par putin vulgare, e chiar dificil sa-mi aduci flori si eu sa le primesc precum ceva frumos nu ca un atac.
De fiecare data cand am aprins lumanari in scopuri ... sa le spunem rrromantice am fost la un pas de a aprinde casa cu totul, au ramas probe suficiente.

Cadourile sunt atat de interpretabile, electrocasnicele sunt pentru gospodine, cosmeticele semnifica dorinta lui de a te infrumuseta, cu parfumurile isi doresc sa ne schimbe mirosul, cu hainele sa ne schimbe infatisarea, lenjeria este menita sa ne faca sa fim mai sexy. Nici un posibil cadou nu e scutit de interpretari ciudate a intentiilor implicate.

Iubesc bijuteriile. Ma indragostesc zilnic de cercei, bratari, coliere. Iar ideea ca iubitul meu ar putea sa-mi ofere o bijuterie mediocra, meh comparabila cu iubirile mele de prin vitrine e oribila. Nu as putea sa controlez reactia violenta si, probabil, sa-i arunc in frunte obiectul sclipicios.
Am primit un inel de logodna candva. Cel mai neromantic gest. S-a asezat in genunchi, mi-a spus ceva frumos si ma gandeam doar ca imi ruineaza cheful. Not romantic.

Vazand totul prin lentila roz a iubirii noi, am acceptat poeziile, de fapt as accepta, ney, iubi tot ce provine de la el si poeziile sunt harmless si cute.
Dar una dintre cele mai romantice chestii pe care le face pentru mine, he growls at me in the mornings. I love that.

O chestie romantica in care cred e the nasty. Poate mi se pare putin exagerata numirea sexului love making, dar, in ultima vreme, il interpretez precum o afirmare a iubirii lui pentru mine. Poate nu a iubirii, dar a dorintei si e o componenta a primeia. Poate e doar dorinta mea de a fi extrem de aproape de el, who knows, e complicat.
Oricum, rrrrromance is a twisted thing for me.

luni, 20 decembrie 2010

For the heart is an organ of fire

My heart, at least.
I
nima mea e curajoasa si libera. Are aripi si poate inspira. E un rezervor nemarginit de fericire din care poate da altora. Rasul care porneste din inima mea e contagios.
Inima mea e rece iar, cand se incalzeste, arde si parjoleste totul in jurul ei.
In schimbul inimii mele, in schimbul acceptarii starii de servitute pe care dragostea o cere, pretind o iubire nemarginita. Cer sa mi se puna la picioare cerul si pamantul. Cer o dragoste care justifica orice. Vreau ca iubitul sa-mi ofere inimile inca batande si calde ale inamicilor.
Nu pretind sacrificii, doar certitudinea ca, if need be, he`ll do it.

Pentru ca nu sunt capabila sa iubesc cu masura. Inima mea nu are buton de setare a temperaturii, focul e nestapanit si imposibil de controlat.
Stiu ca pentru mine ar justifica orice crima, orice oribilitate, si pretind acelasi lucru de la el.

Dragostea supusa regulilor, inseuata si domolita cu pintenii e o pseudoiubire, o autosugestie.
Dragostea mea trebuie sa fie precum o boala, ca un cataclism natural, sa aduca fericire dar si suferinta, sa cutremure muntii, sa fie capabila de a distruge lumi.

Orice altceva ar fi inacceptabil.

I`m a nice girl

I swear!
Si nu stiu de ce all my ex boifriendz hate me to death.

Toate relatiile mele incep frumos, ei imi zic ca imi iubesc unicitatea, exuberanta, lipsa aplecarii capului in fata conventiilor sociale, imi spun cum niciodata, dar niciodata, nu vor incerca sa-mi cenzureze personalitatea over the top, cum nu isi vor dori niciodata sa ma transforme intr-o gospodina si nici nu-mi vor reteza entuziasmul pentru a ma potrivi intr-un sablon.
Apoi zburdam pe campii verzi si insorite for a while. Apoi vine ziua in care ghidusiile mele sau intoleranta mea pentru prostie ii deranjeaza pe ei, pe prietenii lor sau pe familia lor ori devine neconvenabila social.
Poate il taxez pe seful lor pentru prostia etalata prea pompos.
Poate o corectez pe mama lor.
Poate refuz sa zambesc lingusitor cand un cretin isi lauda masina de doi lei.
Poate nu sunt usor impresionabila si nu vreau sa fake it.

Dar, pana acum, inevitabil s-a ajuns la sablon si la faptul ca eu nu ma potrivesc.
Stiu, sunt a grown ass woman si e caraghios sa ma copilaresc, ceea ce nu fac. Dar cand sunt out dancing, apoi dansez fara sa ma bantuie ganduri despre ce or fi crezand diversi necunoscuti despre ce fac eu. Nu shed la o masa complexata, cu o fata de om constipat care nu a cunoscut eliberarea saptamana asta.

E un cerc complet, intotdeauna, pana acum, alesii mei, printii mei in armura, au ajuns sa deteste la mine fericirea pe care o iubeau initial.
Si ma intreb, cum i-a luat prin surprindere fuga mea miseleasca atunci cand am realizat ca ma vor nefericita si decolorata la coada cratitei. Chiar credeau ca, dupa ce mi-au iubit unicitatea, voi accepta sa fiu transformata intr-una dintr-un milion?

Asa am ajuns sa fiu circumspecta cand mi se lauda entuziasmul, fericirea, energia, pofta mea de viata.

Doar ca, cred ca am gasit pe cineva capabil sa fly right there with me, care sa nu se simta complexat sau inferior. Yay me!

Cadouri de Craciun

Mai sunt cateva zile si am de cumparat o gramada.
Pentru parinti, taticel e simplu, ii cumpar trabucuri, lui mamicel ii cumpar ciocolata scumpa.
My sister e complicata, ceva blanos will make her happy, un guler de blana, o caciula blanoasa.
My friends will get small things, clopotei. I loooove bells. I`ll search for a silver one for me.

Iubitului, orice ii voi lua, he`ll get my love too, and that is priceless.

Dar mie? Mie ce imi iau? Cerceii stralucitori, rujul rosu, pudra guerlain, geanta rosie, lenjeria dantelata, oglinda de argint...

Decizii...

vineri, 17 decembrie 2010

Proverbialul magar intre oi

Am fost avertizata sa evit postura. Nu am inteles niciodata motivul. 
Oile, in constiinta generala, sunc portretizate ca fiind cele mai simple intelectual creaturi, stiu o anecdota despre o turma de oi care, intalnind in calea ei o groapa mare, a mers inainte, oile din primele randuri fiind sacrificate pentru trecerea in siguranta, peste cadavrele lor, a celorlalte oi. Sunt sigura ca magarul a ocolit groapa gratios.

Si atunci, dragi colegi de specie, de ce ne dorim cu atata ardoare, si mai si sfatuim noile generatii, sa fie oi pierdute printre cele 6 miliarde de alte oi de pe planeta?
Nu cred ca tine de discriminarea intre sexe. Sunt sigura ca si majoritatea barbatilor isi gasesc comfortul emotional printre oite.
Nu tine de educatie, pentru ca ultimul indemn la a fi animalul copitat descris a venit de la o doamna educata si rafinata, avand o cariera in plin avant. Ma intreb doar daca aplica acest dicton si in viata profesionala.

De fiecare data cand primesc acest sfat, ma loveste tristetea. Niciodata nu am putut sa ma deghizez in ovis. Niciodata nu am reusit sa pastrez suficient de mult blana imprumutata pentru a fi credibila. Intotdeauna, de sub costum, a iesit o coada evident lupeasca, sau un nas frematator la mirosul inocentei oiesti, sau niste mustati iscoditoare.
In putinul timp in care reusesc sa trec ca oaie printre oi, nu sunt deloc fericita. Locul meu nu e anonima in multime, ci deasupra, dansand, glumind, razand. Adoptarea atitudinii placide caracteristice oitelor imi cere prea mult efort.
Iar oprobriul public care ar putea fi manifestat de mamiferele lanoase nu prea ma sperie. Nefiindu-le caracteristica actiunea directa sau atitudinea hotarata, oile pot, in cel mai rau caz, sa ma priveasca reprosator. Newsflash: am obrazul gros, desi extrem de fin, catifelat si luminos, iar aprobarea publicului nu e prioritatea mea.

Si, daca singura optiune cu exceptia oilor e magarul, I`ll take that!

joi, 16 decembrie 2010

Tributuri si tainuri

Da.
Reiau o idee deja exprimata.
Am impresia ca, pentru orice care merita, este necesar sa platim tributul universului.
Mda, poate nu cred in religia oficiala, dar cred in echilibru in everything, cred ca bunele si relele sunt in cantitati egale si, daca, let`s say, ai ulcer gastric, esti foooarte norocos, daca nu stii sa parchezi lateral o masina, ai picioare to die for. Cred ca toata lumea intelege ideea.

Acum, sa zicem, ca cineva e extrem de indragostit, sa zicem ca nici macar din comediile romantice sau din drame nu a realizat ca sentimentele pot fi atat de intense. Sa zicem ca beneficiarul acestora e egal de indragostit, sa zicem ca merita all of that.
Isi poate imagina cineva sentimentul? E mult mai puternic decat primul moment in care realizezi ca il iubesti, decat blissul de la inceputuri, pentru ca realizezi profunzimea a tot ce se intampla in timp, dupa ce a trecut suficient incat ceata rozalie aurie de proaspat indragostit sa se fi disipat si realitatea, care in acest caz depaseste fantezia creatorilor romance-urilor, sa fi kicked in.

Si toata fericirea asta beyond anything described by man in any shape or form trebuie platita cumva. Putina tristete e acceptabila, putina frictiune pentru ca personajele sunt inzestrate abundent in zona ego-ului si sensibile fara asemanare, nu poate fi ocolita. Dar sincer, dupa o zi de meditat asupra chestiunii, de tristete necaracteristica, am ajuns la concluzia ca nimic din categoria asta nu m-ar face sa nu-l mai iubesc, nici macar nu ar ciobi sau imputina ce simt pentru el. Ar fi necesara o catastrofa pentru a ma face sa nu-l mai vreau.

Omg, cresc, ma maturizez, cand nu sar precum o pisica oparita la primul bump in the road.

Ce spune asta despre mine

Sunt intr-o relatie si my mind, such as it is, e in tune with him.
Trimiteam un txt in care voiam sa zic ca am nevoie de un cappucino dar am scris ca i need my electrolytes. Wtf?!
Da, I need him and he drinks those electrolytes drinks i always make fun of.

I used to make fun of certain cars, not anymore.
Used to point fingers and laugh, `cause i`m not the quiet type, at thooose couples care se transforma intr-o entitate. Acum devin si eu asa ceva?! Omg, prefer eutanasia.

Da, il iubesc, dar ma iubesc, inca, pe mine un dram mai mult. Si, pentru cunoscatori, asta inseamna ca il iubesc above and beyond anything i ever knew was possible.

miercuri, 15 decembrie 2010

Metafore stupide 2 - cu printi in armura stralucitoare

Pentru mine, indragostita iremediabil de plecat, de mers, de vazut, de viteza (sunt un emotional multitasker), cavalerul proverbial in armura stralucitoare nu prea face multe.
I mean, nu am nevoie sa fiu salvata, deja am stabilit ca eu sunt balaurul rau si scuipator de flacari, sunt avocat, deci pot sa fend off admiratori insistenti, am pepper spray si taser pentru cei mai grei de cap.

Asa ca am decis, acu 5 luni aproape, dupa ce am vazut un exemplar glorios in vecinatatea echivalentului armasar, ca noii cavaleri in armura sunt pilotii de avion. I mean, incorporeaza tot ce, pentru damzele in distress reprezinta cavalerii salvatori, toate fanteziile mele all roled into one, in plus, a mere horse has nothing, nothing on an airplane, unless the horse was mighty pegassus, but he`s never been seen this side of BC.

So, asta despre fanteziile mele.

Mamele si ex mamele

De cand am depasit varsta de 14 ani, am descoperit insititutia of my boifriendz mother. Pana atunci erau doar the boyz si era suficient de complicat.
Am constatat ca, desi ze boyz sunt complet independenti, declarat cel putin si ii enerveaza la culme insistenta mamoasa, au a really big softspot pentru primele doamne din viata lor. Poate am gasit eu doar pui ai mamei, dar ni i-am dori altfel? Nu stiu daca as putea tolera un tip badaran cu mama lui, mi s-ar parea un indicator al parerii generale despre femei. Si, departe de mine gandul de a ma constitui intr-o Jeanne D`Arc pentru purtarea gratioasa fata de femei, dar incerc sa do my part.
Deci, accept ca, la pachet cu dragostea barbatului ales vine si mama lui, cu bune si rele.
Ce imi place mie la barbati, in afara de the obvious thing, e faptul ca sunt onesti, necomplicati, dar mamele sunt complicate precum toate femeile. Pe de o parte isi iubesc odorul si ii doresc doar binele, pot accepta ca eu il fac fericit, deci reprezit un bine, dar pe de alta parte nu ar vrea o alta femeie in viata printisorului, care sa le detroneze din pozitia de guvernator bland al lumii acestuia. Sunt convinsa ca doamnele inteleg ca, in fond, nimeni, niciodata nu le poate lua locul, ca fetele sunt trecatoare, dar mama e doar una and such bull, dar tot se simt amenintate de frumusete, tinerete si oferte de alcov carora dl goe productie proprie nu le va rezista niciodata.
Se consoleaza cu ideea ca doar ea ii face mancarea cum ii place, ca nicaieri nu-i ca acasa, ca posibila nora nu-i gospodina, ca nu-i calca odorului camasile asa cum i le calca ea.
SI conflictul interior al mamei ia amploare cand sunt introdusa eu in amestec. Inca nu s-a inventat mama care sa-mi reziste. Le vad posesive, protectoare si apoi cum se topesc fata cu farmecul si vulnerabilitatea etalate precum o armura.
I`m not here to steal your boy, I`m here to give you a new girl also. Si cine nu si-ar dori sa ma aiba de progenitura? Probabil cei care ma cunosc cu adevarat, but that`s besides the point. Sunt perfect capabila sa ascunt my bitchy ways, sa ascund my spender ways si sa expun doar sweetness si serenity. In plus I am able to listen and fake interest in cele mai cretine chestii casnice si, who knows, mai invat din povestile astea chestii utile.
Deci, pana la urma, mama iubitului se calmeaza, nu i-l fur, i-l las, mai beneficiaza de compania mea, uita de conflicte interioare, nu i se pare un atat de mare defect ca nu calc si nu pun muraturi.

Aici intervine ceva mai periculos, mult mai periculos, mama mea. Care e geloasa, nu pe tip, ea stie ca tipul e pasager, stie ca niciodata nu o va putea inlocui, il tolereaza benevolent, il ignora cu gratie, flirteaza usurel cu el. E o lady gratioasa care se poate transforma usor intr-un dragon suflator de flacari cand simte ca ma imprietenesc cu mama tipului. O alta mama reprezinta un adversar redutabil.
Tactica nu e conflictul deschis, dar imi fac griji de fiecare data cand invita mama rivala la un ceai in oras sau la un pahar de vin la noi. Are aptitudinea de a sifona atat de gratios adversarul incat acesta, la finalul intrevederii, se intreaba ce a patit, sigur doamna interlocutor atat de feminina nu i-a cauzat toate stricaciunile.
Si se intreaba lumea cu cine seaman. Ha!
I just have to say this, precum multe alte chestii: I got it from my momma ;).

marți, 14 decembrie 2010

Metafore stupide 1 - cu zapada

Mda, daca tot am capacitatea emotionala a uneia de 16 ani (my ex dixit), sa incepem cu metaforele siropoase.

Sunt precum zapada, cateodata alba, sclipicioasa si frumoasa, cazandu-ti usor pe obraz ca o mangaiere, cateodata neagra, urata si rece, intrandu-ti in papuci si udandu-ti sosetele.

Dar aici exista un mare adevar spus de Coco Chanel: o femeie cu adevarat frumoasa trebuie sa fie cu adevarat urata cateodata.

Feminitatea in era moderna

Nu prea are definitie si parametri, n`est ce pas?
Acu 100 de ani, inmplica un sclavagism acceptat social si curatela. Lipsa partiala a discernamantului prezumata, lipsa puterii de a dispune de bunurile si corpul proprii, obedienta totala si neconditionata fata de pater familias oricare ar fi fost acesta.
Acu` 50 de ani, feminitatea implica putin mai multa libertate dar doar in sensul de a-ti dori tu sclavagismul sus mentionat. Dedicarea totala fericirii unui neanderthal si plozilor acestuia, lipsa oricarei dorinte de fericire personala in afara acestor activitati acceptate de societate, o mica zgarda care sa te tina legata pentru totdeauna.
Mamele noastre percep feminitatea, din cate am constatat, ca acea calitate blanda, capabila sa zambeasca placid in fata neanderthalianului ales sau cultivat, sa suporte cu o vaga gratie badarania, sa se multumeasca pentru totdeauna cu vagile fericiri palide produse de copii sau de nepoti si sa-i considere pe acestia, nu plozii urlatori si mucosi care sunt, ci niste mici ingerasi aducatori de bucurii.

Stiu ca am exprimat toate de mai sus cu nemasurata acreala, stiu ca sunt parti bune, dar, prin lentila experientelor proprii si a dorintelor mele, asa se vad.
Sunt perfect constienta ca sunt doamne si domnisoare carora li se potrivesc cele descrise de mine mai sus iar idealul meu de fericire in cuplu le-ar parea lor o abominatie. Good for them.

In era moderna, am constatat ca sunt trei tipuri mari de feminitate, sau, mai degraba, in spatele carora se ascund domnisoarele in lipsa unei definitii unitare care sa ne spuna ce-i bun si acceptat social. Este pitipoanca, carierista si casnica sub acoperire.
Ar mai exista si casnica up front, dar sunt atat de rare incat nu por forma o categorie on their own. Oricum, apreciez faptul ca nu se lasa convinse de cultura revistelor glossy, isi identifica dorintele si act uppon them.

Am vazut cu totii pitipoancele in mediul lor natural. Domnisoare cu parul alb prematur sau negru smoala, cu pielea portocalie, cu unghiile suspicios de mari si, la o mai atenta examinare, acrilice si impodobite cu pietricele. Observa cineva asemanarea? Mda, pentru cei care nu privesc porn pentru dialogurile pline de miez, domnitele sunt copii fidele ale actritelor genului sus-mentionat. Si aici ma intreb eu, de ce ai vrea sa semeni cu doamna satisfacuta de gentlemeni diversi si multicolorali din filme, sau cu doamna care foloseste jucarioare frumos colorate si cu varii forme pentru a se satisface pe sine si pe alte domnite? Chiar vrea cineva ca asta sa fie prima impresie pe care o lasa? Da, stiu de unde imi pari cunoscuta... din naughty nurses 4.
O alta intrebare e daca domnii care formeaza cupluri cu piti chiar doresc sa duca acasa la mama o tipa care seamana cu o actrita din the wrong kind of movies? Sau doresc sa fie vazuti cu demoizella de alti domni in mintile carora vor inflori ganduri pure precum gusturile lor la filme?
Ce e trist e ca piti-urile au potential, in unele cazuri, sub parul alb si autobronzant se vede o fata cu adevarat frumoasa.

Carierista a atins culmile succesului, uneori trecand peste cadavrele barbatilor jertfiti pentru a ajunge acolo. Poate a fost candva frumoasa, supla, ingrijita, dar stresul - majoritatea autoprovocat, oboseala si-au lasat amprenta cu riduri si pori. Carierista uita ca o fusta chanel nu infrumuseteaza un fund care a depasit acu 10 kg categoria Kim Kardashian.
Carierista a schimbat matasea, dantela si perlele pe fisiere excell, foldere de plastic si paper cuts.
Oricat de trendy e sa lupti pentru cariera, cand vei ajunge la 50 de ani si vei constata ca esti batrana si nefericita, nici o revista glossy care te felicita acu 20 de ani pentru cariera, nu te va consola.
Trendy e doar o notiune in spatele careia se ascund cei fara dorinte proprii.
Carierista ar trebui sa-si aminteasca de fericire si ca asta e scopul vietii pana la urma iar sa fii casatorit cu jobul e cel mai trist lucru din lume urmat de aproape de casatorie in general.

Casnica sub acoperire a terminat o facultate trendy, care suna bine, jurnalism, pr, relatii internationale, studii politice. De fapt, singurul motiv pentru care infloresc aceste facultati e numarul mare de casnice sub acoperire.
Casnica noastra are un job care suna bine, personal assistent, PR, comunication expert la care presteaza cum poate pana isi gaseste tantalaul care s-o ia de nevasta.
Isi exprima ideile moderne despre egalitatea femeii, despre cum copiii nu sunt scopul ei in viata, despre cum isi doreste o cariera pentru ca asa a citit ea in reviste ca se prinde un tantalau.
Dar, stie exact cati copii isi doreste, stie sa puna muraturi, stie ca va ramane acasa pentru a avea grija de numitii copii, stie sa faca ciorba de burta si sarmale, sa aleaga lenjerii de pat, sa calce camasi.
Trist e ca tantalaul prins cu replici feministe nu va aprecia niciodata adevaratele talente ale casnicei sub acoperire, care, daca ar fi fost up front, ar fi gasit eternul baiat in cautare de un surogat de mama care sa-i satisfaca si pornirile romantice.

Feminitatea nu e pierduta, doar nu se incadreaza in categoriile numite mai sus.
Feminitatea e diferita pentru fiecare.
Pentru mine, feminitatea inseamna ca nu ai licence sa cazi in mahalagism cand patesti ceva, ca iti porti bataliile folosindu-ti atuurile care nu prea sunt gura mare si spurcata. And so much more.

luni, 13 decembrie 2010

Despre intimitate

Traim intr-un univers golit de pudoare.

Adevarat, unii mai ipocriti dintre noi se ascund in spatele unei burka de pudoare artificiala, nici macar mimata credibil, din spatele careia arata cu degetul normalitatea dorind sa ne faca sa credem ca ei sunt exceptia, ajungand sa creada in propria lor imaculatenie morala.

Dar cum altfel sa explicam de ce exista reality shows in care un cartof portocaliu se inebriaza frecvent, niste doamne trecute de prima tinerete se agata de ea cu unghiile acrilice si isi expun drama incurajate de ragetele unei multimi acerebrale?

E complet lipsit de pudoare sa-ti expui pe facebook si suratele ei detaliile intime, nasterea progeniturilor, modificarile statutului relatiei, locatia actuala si majoritatea cujetarilor personale si pseudointelectuale. Cum de nu ne intrebam inainte de a ne da filozofi online daca nu cumva suntem doar caraghiosi, daca lipsa experientei si cei 15 ani - sau dezvoltarea intelectuala stopata acolo, nu ne impiedica sa descoperim sensul vietii pentru a-l face public pe platforma retelelor de socializare?
Poate nu am eu suficienta siguranta a gandurilor mai cu volanase si dantelute care-mi strabat intelectul pentru a le face publice. Poate greseala e la mine.

E complet ciudat sa auzi sfaturi moralizatoare de la o duduie care si-a desfacut picioarele in fiecare tufa, dar, acum ca a gasit visatorul care sa-i faca un plod si s-o faca si pe ea femeie cinstita (dupa ce duci fraierul la biserica si nenea gras si supra accesorizat canta, esti femeie cinstita) considera ca poate sa comenteze pe marginea aventurilor amoroase a tuturor.
Sexul e pe toate gardurile, acum mai mult la figurat, ca-i cam frig pentru punerea in practica, nu prea mai apare ca un gest intim. Practicat ca un sport, egaleaza in intimitate folosirea aceluiasi aparat la sala de fitness cu cineva. In cazul meu, nu e necesar sa ne stim numele, uneori poate fi facut si fara a schimba o privire incarcata de semnificatii - folosirea aparatului de fitness zic.

Ma gandeam, in acest univers golit de intimitate, unde stii ce culoare si model are lenjeria intima a tipei din fata ta a carei pantaloni nu reusesc s-o acopere, probabil si a tipului but i don`t wanna go there, unde, doar cu o intrebare poti afla trecutul medical rusinos al vecinului de la coada la finante, cel mai intim gest pe care l-am facut in ultima vreme a fost sa dau mana cuiva. Sa-l las sa ma ia de mana, mai bine zis, si sa ma conduca. Mi-am recunoscut vulnerabilitatea si l-am acceptat , nu ca protector, dar ca sprijin. I-am apreciat caldura intr-o zi rece, am profitat de puterea lui cand aveam nevoie si el a stiut asta.
Probabil ar trebui sa explic diferenta dintre gestul intim si jocurile mele zilnice in care, fara a avea nevoie, las masculii sa se simta mari si impresionanti, sa-si etaleze cozile colorate si coarnele ramificate. Diferenta e ca, in cazul gestului intim aveam nevoie de sprijinul lui si el stia.

I`m still inlove and smiling all day long.

My weird karma

O, da, universul ma uraste zilele astea.

Nici macar nu voi enumera catastrofele reale care s-au abatut asupra mea zilele trecute, doar cireasa din varful profiterolului meu personal, care e ciudatii necunoscuti care ma suna doar pentru a-mi auzi vocea.

Spun ciudati pentru ca numerele de telefon difera, nu retin vocea, de fapt incerc s-o blochez, iar replicile sunt diferite, doar esenta ramane aceeasi: vocea mea e precum matasea si ei vor sa se invaluie dezbracati in ea si sa ramana acolo forever and ever.

Efectul pe care il au asupra mea e de a ma speria, de a creep me out, de a make my skin crawl. E putin freeky sa suni pe cineva necunoscut doar pentru a-i auzi vocea iar componenta gadilatoare a vanitatii a disparut long ago, acum a ramas doar componenta de self preservation. Nu zic ca sunt detinatoarea calitatilor apte de a trezi pasiuni mistuitoare in straini suficiente pentru a-i aduce la gesturi necugetate, dar cred ca e accesibil pentru toti sentimentul ca sunt destui idioti in lume si ca the crazy e raspandita si variata.

De fiecare data cand incepe chestia, ma simt atacata. Poate nu e doar unul, poate sunt cativa, poate e unul persistent si cativa a caror credinta slabeste.

Dupa toate gropile pline de apa inghetata in care m-am impiedicat zilele trecute, chestia cu nenea obsedat de vocea mea e doar adding insult to injury.

Singura chestie pozitiva care mi-a ramas din experienta e ca as putea urmari o cariera in dublare a pornurilor, se pare ca vocea mea e plenty exciting. So, if nothing else works... you`ll find me in porn.
SI e putin reasuring sa constati ca sunt altii mai deranjati decat tine in this big world.

duminică, 12 decembrie 2010

Sugar plum fairy



Sunt zile in care am impresia ca toata existenta mea e un dans pe muzica lui tchaikovski, fara inceput, fara sfarsit, ceva gratios, estetic pentru placerea voyeuristica a cuiva.
Sensul vietii nu ma intereseaza in mod deosebit, estetica e o destinatie in sine.

Machiajul, costumatiile, gesturile, mimica imi par indelung repetate, studiate, aduse la perfectiune.
Un spectacol cu un singur spectator.
Estetica e ceva atat de personal, sper sa coincida parerile noastre.

I`m a good girl, sper doar ca papusarul sa fie incantat de mica mea reprezentatie zilnica.

Iarna si superficialitatea

Azi ninge in universul meu suprainaltat. Restul orasului e curat si uscat, sau nu, dar nu e acoperit cu zapada, dar in cuibul meu e pliiiin de materia pufoasa.
Ador chestia asta, la mine e mai frig, am vedere mai frumoasa, zapada tine mai mult, iarna vine mai repede si pleaca mai tarziu decat la 20 de minute de promenada spre oras.
Si mie imi place peisajul acoperit de zapada. La mine e curat, deci zapada nu acopera peturi sau alte lepadaturi in locuri nepotrivite. La mine e vegetatie, deci nu acopera nici betoane golase nesfarsite. Si atunci de ce imi place atat de mult?

Spun ca e vorba de superficialitate pentru ca, desi nu identific acum, zapada acopera ceva. Stiu ca e ceva dedesupt neplacut, desi nu stiu exact ce e, dar ma prefac ca nu mai e dupa ce pufosenia alba il acopera.
Prefer neplacerile acoperite de ceva frumos si placut mirositor.
Evit subiectele de conversatie spinoase. Poate, pe termen scurt, imi fac viata mai placuta, dar pe termen lung, efectele sunt negative.
Prefer sa uit durerile si neplacerile fizice, de ce sa ne gandim la ele mai mult decat e strict necesar? Dar, pe de alta parte, este necesar sa ne gandim la ele suficient de mult pentru a le preveni. Echilibru delicat si eu alunec pe panta gresita.

So, iarna e anotimpul meu preferat, poate pentru ca e frumoasa, poate pentru ca imi place frigul si garderoba, poate pentru ca sunt superficiala si nu s-a inventat un covoras mai frumos sub care sa-mi ascund neplacerile decat zapada.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Oamenii care fac afirmatii puternice si generale

ma enerveaza pana la red vision.
E o boala, nimeni nu mai foloseste nuante, extremele sunt fashionable.
Cand aud: toti politicienii e corupti, toti tiganii fura, romanii e prosti, italienii e macaronari, francezii este nespalati, americanii e grasi si prosti, interlocutorul isi pierde orice urma de credibilitate.

Da, e subinteles ca, deoarece el o exprima, e doar parerea lui si nu are pretentia de a vocaliza adevaruri absolute, dar hai sa facem efortul de a nuanta.
Nu esti poet daca folosesti metafore tampite.

Si inca ceva, de ce ar simti cineva nevoia de a state the obvious? Stim ca majoritatea politicienilor au o credibilitate indoielnica, stim ca persoanele de etnie roma nu ne inspira incredere, ideea unui degetel grasun si transpirat de american deasupra butonului de lansare a rachetelor atomice imi da cosmaruri, dar de ce ar simti cineva nevoia de a insera in conversatii aceste informatii intrate deja in constiinta generala, e above my understanding.
Poate doar cauta aprobarea generala, poate nu au nimic interesant de spus in nume propriu si repeta ce au auzit de la altii, poate doar incearca sa fie enervanti.
In oricare dintre cazuri, aceste constiinte sociale generale, graitoare a adevarurilor cunoscute ma irita si le vad precum niste butoaie goale, capabile doar sa reproduca ecouri.

I know what, data viitoare voi intreba una care sunt temeiurile pe care se sprijina afirmatia, voi solicita detalii, voi cere sa fiu luminata some more, doar pentru a vedea daca aceasta oglinda sociala a fost capabila sa retina si justificarile sau daca s-a oprit doar la suprafata.

joi, 9 decembrie 2010

Aaand, we`re back

Cel mai neplacut sentiment e sa te trezesti dintr-un vis perfect, sa scobori din raiul personal, sa revii dintr-o vacanta in cel mai frumos oras, and this is how i feel right now, plus a bit tipsy just because.

My personal heaven was all I hoped for and more.
Bliss has not fully dissipated yet.
I can still taste lips and feel hair on my skin.

Brr, I might really be a romantic after all.
Ma intreb cum as putea sa imbuteliez un sentiment, o amintire, pentru a-l accesa when in need.

vineri, 26 noiembrie 2010

Another break

SO, the cold season has it`s way with me and I`m on another break for I`m too sad right now and I`ll be an vacation from sunday `till I`ll get boored.
Have a nice first snow day my fellow Cluj people.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Psihologia de capatat

Pentru necunoscatori, capatat = primit in sensul rau.
Stim cu totii ca, tot ce e de capatat e mai bun, mai gustos, ne bucuram mai mult de ceva de capatat. Si un covrig primit, pe care nu a trebuit sa-l platim, sa-l asteptam, e mai gustos. Mi s-a intamplat sa mananc un covrig doar pentru ca l-am capatat desi urasc covrigii like no one ever did.
Cafeaua primita  e mai buna, am baut o cafea suplimentara doar pentru ca am primit-o si mi s-a facut rau.
Nu cred despre mine ca as fi un esantion relevant, nici macar ca as fi reprezentativa pentru o clasa sociala, dar sunt convinsa ca faza asta se aplica universal.

Cum am ajuns sa fim o natie de capatat? Cum am ajuns sa apreciem mai mult ceva primit cadou, sau discarded de altcineva decat ce am castigat by working?
Si aici nu ma refer la cafele, covrigi sau pixuri, ci la cadouri putin mai scumpe, la asa-zisele chestii de protocol. Parerea mea e ca producatorii au dat faliment de mult iar patrimoniul de protocol circula liber in aceleasi cercuri.
In middle management sunt serviete, suporturi de pixuri cu ceas, stilouri si pixuri grele si aparent scumpe. Agendele se folosesc, dar ele si-au cam depasit statutul pur decorativ. Nimeni nu foloseste pixul oribil argintiu care ar putea sparge un craniu uman if operated propperly. Ceasurile de la suporturi sunt de cea mai slaba calitate, bateriile li se termina urgent si inlocuirea e aproape imposibila iar ceasul ocupa atat de mult spatiu incat nu mai ai loc de pixuri. Si ce face middle managerul cu ploconurile? Le da altuia ca el, si , asa, dragi copii, functioneaza circuitul papetariilor in natura.
Dar, inainte de a constata inutilitatea grosolana a cadoului, middle managerul se bucura de parca i-ar fi venit mos craciun.
In upper management, apar deja instrumentele de scris scumpe, dar managerii nostri superiori scriu tot cu pixuri de 2 lei, urmand ca frumoasele si pretioasele instrumente, dupa ce se vor fi bucurat de ele, sa fie date mai departe in circuitul natural.

Am prefera sa fim platiti in resturi de la altii? Nu cred, dar in continuare ne bucuram de chestii de proasta calitate pe care nu urmeaza sa le folosim ci sa le dam tribut mai departe.
Poate e servitutea care vine la pachet cu peschesul, asta ar merita.

A glimpse into my brain

I`m a drama lama

For a looong time, am luat la bascalie oamenii dramatici, serios, nu traim intr-o telenovela si, singura data cand am aruncat o bautura pe cineva, a fost for fun.
Cu ce ajuta pe cineva o scena teatrala in mijlocul strazii? Sau repatarea endlessly a unor chestii triste?
Uneori ma uit la cuplurile cunoscute si am impresia ca ce le lipseste e aparitia unui evil twin pentru a fi scenarii clasice de soaps.
Gesturile dramatice de a iesi din camera in mijlocul unei certe, de a plange, de a slap someone over the face mi se pareau mai mult caraghioase decat incarcate de insemnatate iar frazele dramatice ... sunt la un small step de a ma face sa rad in hohote, probabil cu lacrimi.

But i`ve changed. Something happened, i fell inlove si am devenit a drama lama myself. E dificil sa cenzurezi chestiile dramatice in timp ce esti atat de tormented sau in timp ce suferi pentru ca nu poti fi langa el. Am un nou respect pentru cupluri, desi nu pot sa spun ca nu ma simt putin caraghioasa myself while doing it.
Serios, desi nu as schimba pentru nimic situatia actuala, imi lipseste putin vechea eu distanta, cool si care nu se cobora la nivelul dramatic al semenilor mei mahalagii.
Acum nu pot spune ca sunt cu mult deasupra anisoarei de la doi care priveste mesmerizata clona(telenovela of my age) si il asteapta pe costelus sa vina acasa pentru a-i reprosa ca nu se ridica la nivelul lui armando jose.

Gawd deliver me from that, i feel the need for a pill.

marți, 23 noiembrie 2010

Chestii percepute in mod eronat ca fiind decorative

Azi am circulat au pied prin niste cartiere mai creative ale Clujului.
Am ajuns la niste concluzii evident.
1. Lumea nu are ocupatie si isi face.
2. Faza asta despre criza nu prea a afectat poporu` care inca isi mai cumpara oribilitati.

So, piticii de gradina au expresii faciale ingozitoare. Azi am vazut cativa care inconjurau o alba ca zapada cu aspect de working girl si nu pareau sa aiba intentii onorabile cu ea. Intrebarea e, cei care-i cumpara, nu le studiaza putin fizionomia? Ideea in sine de a-ti impana metrul patrat de iarba cu omuleti e ciudata, dar daca astia mai si seamana cu niste criminali in serie... no!

Chestiile abstracte din gips nu te fac mai cult sau mai orice. Daca iti trantesti o chestie cubica pe metrul patrat de gazon nu devii brusc conaiseur, doar caraghios.

Apropo de chestii din gips: venusele din milo, discobolii, fantanile, capitelurile de coloana nu pacalesc pe nimeni, grecii antici nu lucrau in gips, iar, daca nici nu stii ce repezinta chestia ... poate nu esti publicul meu tinta oricum si poti s-o pastrezi si sa te bucuri de ea.

O vaca ne-decorativa in marime naturala priponita in fata unui supermarket din Cluj. Wtf?! Cirdar la ea nu ati gasit?

Inele din haur pe fiecare deget - dar poate astea sunt o investitie si nu inteleg eu.

Unghii din fibra de sticla sub forma de lopatele - daca nu esti pornstar sau nu ai asemenea ambitii, better not.

And there are more, dar le-am blocat long ago.
Again, incerc sa impun estetica mea lumii.

luni, 22 noiembrie 2010

Cu si despre scopuri in viata

Am 25 de ani, in toti acesti 25 de ani lumea apropiata si care crede ca are un drept asupra existentei mele ma intreaba relentlesly ce vreau sa fac cu viata mea, ce vreau sa ma fac cand voi fi mare (raspunsul era neschimbat: aviator, intrebarea urmatoare: de de nu doctorita?, raspunsul mi se parea evident), asa am ajuns sa ma gandesc la scopul meu in viata si la scopul pe care ar trebui sa-l am conform normelor sociale.

Avem o viata scurta, eu am ajuns cam la 1/3 din ea, timpul e cel mai de valoare lucru al nostru si evitam sa ne gandim la asta, doar timpul e ireversibil, averile pot fi recastigate dar tineretea sau viata, nu. Ce mi se parea si inca mi se pare ciudat e cum adultii evita sa se gandeasca la asta, timpul le fuge printre degete si ei ignora situatia aruncandu-se in munca fara scop, in hobby-uri fade sau in obligatii autoimpuse care nu fac bine nimanui.
Un scop dezirabil in viata conform societatii e construirea unei case. Aici nu prea am ce comenta, eu nu vreau sa-mi construiesc casa ci am gasit casa ideala, mai degraba palatul ideal interbelic, pe care vreau sa o cumpar si sa o readuc la splendoarea pierduta. Dar acesta nu e un scop in viata, e un mijloc catre un scop, acela de a tine curte, de a da cele mai stralucitoare petreceri, de a cultiva o societate, de a fi regina care m-am nascut pentru a fi. Casa respectiva va fi doar o scena a stralucirii mele, in nici un caz un scop pentru care as sacrifica chestii. Imi va aduce beneficii, ma voi bucura de ea si o voi folosi si abuza, in nici un caz nu o voi tine la pastrare eventual pentru viitoarele generatii.

Un alt scop asupra caruia societatea zambeste aprobator e reproducerea, caci e o viata irosita aceea din care nu a rezultat macar un brotac urlator si mirositor. Dar nimeni, nimeni nu se intreaba daca brotacul respectiv, caruia legea ii recunoaste drepturi de la conceptie, doreste sa se nasca si sa fie crescut in ambianta pe care i-o propun parintii. Zic ca ar trebui sa-i dam macar beneficiul dubiului in cazul in care parintii ii sunt abia iesiti din adolescenta si si-au luat cultura romantica din telenovele sau manele. Probabil majoritatea semenilor mei plonjeaza in inconstienta de la inceputuri pentru a bloca efectele exercitarii atributelor parintesti susmentionate. Zic ca inainte de a ne reproduce blindly sa meditam putin la ce ne-a displacut noua in copilarie si daca am putea sa remediem problema pentru a nu-i transmite brotacului exact aceleasi chestii care ne-au fost transmise noua, sa constientizam ca nu e precum o floare de apartament, ca viata noastra se va schimba, ca brotacul va deveni centrul universului nostru si ca, daca nu suntem capabili de a ne sacrifica majoritatea timpului liber, ar fi mai bine sa ne abtinem.

Averea e considerata un scop de dronele inconjuratoare, fals my dears, ce faci cand atingi pragul dorit? Iti propui sa acumulezi mai mult? Averea, precum casa, e doar un mijloc, nu un scop veritabil. Poate suna ilar, dar e adevarat, e nevoie sa stii cum sa cheltui bani multi, nu e suficient sa achizitionezi 100 de rapiri din serai si 100 de venuse din milo de gips. A decora o casa necesita mult mai mult decat bani, asta daca nu doresti sa o intesi de canapele si fotolii replici stil si piane albe care sa blocheze intrarea in camere.
De la un anumit nivel, casa, masina, sotia chiar sunt carti de vizita care pot sa-ti expuna defectele si slabiciunile cu o deosebita claritate si egalii tai le vor recunoaste si interpreta corespunzator. Averea e doar un mijloc care poate fi folosit de cei care au si fond, nu sunt doar forme, pentru a atinge un scop real.

Cariera e alt mijloc comun misrepresented ca un scop. Ar trebui ca, in contractul de munca sa fie trecut ca avertisment ca jobul e doar o activitate necesara castigarii banilor, in nici un caz telul unic al existentei cuiva. Da, poate sa fie placut, de fapt, utilizand atat de mult din timpul nostru constient, ar fi chiar trist sa fie neplacut. Acum e trendy sa spui ca traiesti pentru job, ca esti o femeie de cariera, parerea mea e ca e doar trist, inseamna ca nu ai prieteni si esti prea fad pentru a avea alte interese. E mult mai usor sa te arunci in munca pana la inconstienta, sa tragi in jug precum boii bunicului orbeste pana cineva iti zice sa te opresti.

Asa ajungem la scopul meu in viata, unicul meu scop in viata: fericirea. Asta exclude copiii pentru ca nu am altruismul si spiritul de sacrificiu necesar cresterii unui copil, s-ar putea sa ma reproduc cumva sau sa achizitionez un copil doar pentru a avea cui sa-i transmit my legacy, nu doar bunurile materiale, dar spiritul fericirii in care traiesc.
Pentru a fi fericita mi-am construit o cultura solida, pentru ca e credinta mea ca nu poti fi fericit atata timp cat nu stii ce au facut predecesorii tai pentru a evita greselile comune macar, pentru a-mi largi orizonturile si imaginatia. Am ales un domeniu oneros de activitate pentru a castiga suficient realizarii tuturor roadelor imaginatiei numite. Muncesc stiind care imi e scopul, vizualizand ce imi doresc asa e destul de dificil sa cad in depresii.
Nu imi e frica sa ies din tiparele clasice, imi asum responsabilitatea alegerilor mele, niciodata nu voi invinovati societatea sau parintii pentru nefericirea mea - rod al alegerilor proprii.
Nu imi leg fericirea de un nene, de o nunta, de un apartament, de o stabilitate iluzorie si nefericita care ma ingradeste si imi creaza un sentiment fals de siguranta prin crearea unei nesigurante generale.

Fericirea e singurul scop pentru care merita sa lupti.

I`m a witch

Sau, macar intr-o viata anterioara am fost.
Am cules ierburi sub luna plina, am soptit cuvinte neintelese in vant, m-am imbaiat in apa neinceputa, am purtat flori de sanzaiene in par, am asteptat sa cada roua pe trupul meu gol, am aruncat ban de argint in ape, mi-am platit datoriile in sange.
Crestinismul imi pare caraghios.

duminică, 21 noiembrie 2010

Reteta dragostei - la mine

Pai, first, il iubesc, adica my brainz se intoarce la el de oriunde, meditez la ce foame mi-e, ajung la cereale cu scortisoara, mi-e frig - ajung sa ma gandesc la mainile lui, sunt la sala si i curse the day i was born - ajung sa zambesc gandindu-ma ca si el e la sala. So, zambesc mult zilele astea si nu foarte inteligent. Sunt perfect constienta ca e brain chemistry, but i can`t stop it.

He`s the object of my fantasies. Never was a boyfriend such a thing. Recunosc, initial l-am placut tocmai pentru ca avea un element dintr-o fantezie a mea. But again, I must admit ca am transformat elementul respectiv intr-o fantezie doar pentru a avea propria mea balena alba si pentru ca restul masculilor erau prea usor de prins si eu plictisita. Aveam nevoie de creatura mea mitica pe care s-o urmaresc si s-o vanez, my silverlining, and i got him. Si acum realizez ca ce credeam eu ca e sexy e palid si sters comparativ cu el pe care l-am incoronat king of my fantasy land si care nu va putea fi inlocuit ever.

Il recunosc ca egalul meu. In universul meu unde eu sunt centrul si all that matters, asta e ceva unic, nemaivazut. Chiar ii recunosc superioritatea in unele domenii. Ii invidiez echilibrul, felul in care vede lumea, puterea. Am de invatat de la el si respect asta.

Toate partile bune insumeaza cam 99.99%, dar 0.01% ramas e un graunte de ura concentrata care iese cateodata la suprafata. Urasc ca sunt atat de indragostita de el, urasc ca fericirea mea e dependenta de el, urasc ca m-a facut sa iubesc the ties that bind me to him, urasc ca am abandonat libertatea totala pe care am avut-o chiar cand eram prinsa in relatii anterioare pentru iubirea lui.
Urasc faptul ca nu-mi pot imagina totul fara el, ca nu ma pot vedea cu altcineva, ca a facut ideea de a fi in bratele altcuiva insuportabila.

Daca parafrazam adagiul lui Coco Chanel, o iubire cu adevarat unica si zdrobitoare trebuie sa contina si un sambure de ura reala.
Deci, iubitule, te iubesc.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Beware of girl

Again, fever, flu, whatever, but, before we resume the before mentioned break, I`ll remind the world of something else.

My love is selfish, it will leave you dried up and broken on the floor after it`s finished with you.
My love is like the plague, it will destroy civilizations, it will kill firstborns.

I can`t control my love, it drives me, and as much as I might love someone, he always seems to be a victim.

Now, back to the fever and stuff.

vineri, 19 noiembrie 2010

Universul meu suprarealist

Every day, doing every day stuff I smile all the way. Oare de ce? Poate I`m on drugs, poate i had a shot of something in the morning. Realitatea e ca, peste universul stiut care se intampla in fata noastra, suprapun un univers aproape similar, cu mici diferente comice suprarealiste.
De exemplu, how fun is it sa imi imaginez ca, in urma mea vine un buttler cu un patefon care canta soundtrack-ul meu din ziua aceea? 
Sau ca botul cainelui care iese pe sub poarta si latra de fapt spune bancuri?

Obiectul meu preferat de fantezie, avioanele, zboara pe aripile zanelor, in cockpit sunt iepuri fluffy care impart oua de paste si beau vin.
Pisicile conspira pentru a cuceri lumea. Serios, la o examinare mai atenta, toate par niste complotisti prinsi cu botul in borcanul cu smantana, so to say.
Pisicile au nume, trebuie doar sa ne uitam la ele mai atent si it pops. Am cunoscut Soseta, Cravata, Papionul, Guardian of the antena. Si astia sunt doar cativa.
Pantofii sunt facuti de randunele, din matase si iubire. Pantofii sunt soul food, food to nourish my soul.
Gentile sunt food for the soul also. Colorate, frumoase, mate, lucioase, mari, mici, all of them i love.
Cosmeticele sunt my armour, de fiecare data cand ma infrumusetez simt ca ma pregatesc pentru razboi. Ma simt ca un cruciat cand ies all ready and beautyfied.
Simt ca dansez pe o muzica auzita doar de mine, nu doar umblu like all the people pe trotuar, i twist and twirl in the sunshine.
The city is a special stage made just for me, for the show that i am.

In universul meu suprarealist el e aici cu mine, ii simt sarutarile si mangaierile, ii simt respiratia pe pielea mea. It`s bitter sweet but that`s love.

joi, 18 noiembrie 2010

Drama pestelui din acvariu

Ma gandeam azi, inotand, la actul de a inota in sine, faceam o paralela cu alergatul, alt sport pe care il practic cu placere si ma intrebam care e punctul comul al celor doua. Ajunsei la concluzia ca amandoua sunt acte de a pleca, de a-ti afirma libertatea doar pentru a ajunge la capatul bazinului - limita evidenta a libertatii mele inotatoare.
Asa ajunsei cu rationamentul la pestii din acvarii, fapturi colorate a caror lume e un cub transparent cu pietricele din plastic, plante amarate si eventualul cufar de comori fals din care ies bule. Triste fapturi ferite de pestii mai mari si mancatori de alti pesti, de pescari, de pescarusi, chiar de pisici dar cu sacrificiul libertatii lor. Apoi mi-am amintit de ce imi spunea cineva, ca bietii pesti si cand sunt plasati intr-un acvariu mare, raman grupati intr-un colt. Neuronul lor ingramadit nu mai poate concepe libertatea, nu stie ce sa faca avand la dispozitie un spatiu mai mare. Foarte trist cum, in timp, they`ve been broken.

Observam acest fenomen si la oameni. Daca ai fost obisnuit sa nu fie nevoie sa-ti lasi creierul sa zburde, ti se atrofiaza. Daca nu te-ai msicat toata viata de langa blocul tau, chiar si o sugestie de a-ti plimba organismul e un atac personal. Daca nu a fost nevoie sa vezi viata si din alta perspectiva, devii incapabil. Iar a doua generatie de inchistati e si mai sumbra. Precum un motan care stie sa-si faca treburile in cutie pentru ca si parintii lui stiau, progeniturile acestor suferinzi de sindromul acvariului vor porni cu limitarile parintilor lor, le va fi frica sa depaseasca limitele transparente fixate de ei insisi, vor prefera siguranta aparenta a patratelului lor ideii de libertate.

O a doua aplicatie a ideii e faptul ca relatiile pot fi acvarii. Asta e spaima mea cea mai mare, ca, incet incet, imperceptibil, sa se ridice in jurul meu pereti transparenti intre care sa ma trezesc captiva fara scapare. E cel mai usor mod to obliterate me. Ti se toceste spiritul, dorinta de viata paleste, te apatizezi, nu mai esti fericit, dar ce e fericirea after all? Preferi apa calaie in care te scalzi celei proaspete dar impanate de pericole?! de afara.
Iar el te priveste incantat ca te-a prins, pestisorul colorat viu si zglobiu, chiar daca nu mai e atat de zglobiu, chiar daca se invarte apatic in cercuri pe traiectorii imaginare, pe orbite nevazute, chiar daca isi cam pierde culorile, chiar daca te-ar ura daca ar mai fi capabil sa simta ceva atat de intens.

Nu voi intelege niciodata mentalitatea de colectionar de oameni. Nu asta e dragostea.
Relatia mea actuala e precum oceanul, ney, precum universul in care i`m so free and he`s there with me. And this is how love should feel.

A fishtank is not love. Remember that.

Pauza

Azi sunt in pauza de orice.

Creierul si-a luat zi libera dupa ce a fost abuzat intens saptamanile trecute si aseara a plutit in cocktailuri cu vodka.
My mojo e m.i.a., sporadic reapare si aduce cu el cate un creep cu o replica infioratoare.

Ma simt ca Wile e Coyote, alergand dupa un road runner de neprins, urmand a fi obliterated in each and every attempt.

But i`m shure it`s just the fall speaking, less sunlight, more cold, lack of hugs and kisses.

Bu hu.
I`ll report back when out of this state.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Men are daisies

I am still inlove, and he`s no daisy, but the rest of them are.

Titlul era de fapt men are drama queens.
Unde sunt barbatii de altadata previzibili a caror unica dorinta era evidenta? De ce azi isi doresc toti relatii? Unde sunt masculii in cautare de relatii usurele, de casual dating and sex?
Intrebari retorice, dar m-am lovit doar de cautatori de neveste si mamici lately si toate fetele imi spun acelasi lucru, se despart de boyfrienzi pentru ca acestia sunt mult mai entuziasmati de nunti si de copii decat ele.

Men are the new white meat, barbatii sunt noii codependenti, noii clingy emotional, noul weaker sex.

In curand vor dori sa fie casnici si sa bake pies, viseaza umed cu bebelusi si scutece, isi vor dori rochii albe si nunti glam.

Am observat ca masculii sunt si mult mai inclinati spre drama lately. Unde eu as trece usurel si gratios peste discutie, ei insista sa rezolve probleme inexistente, eventual sa creeze altele noi pentru a-si face viata interesanta. Se incurca with the strangest and most drama proned individuals, se intangle in telenovelele altora. Simt ca eu sunt the strange one pentru ca nu inteleg voluptatea unui scandal bun.
Men are drama queens,

Xanax si alte droguri usoare

Zilele astea am impresia ca ni se cere sa fim altceva decat suntem parca mai mult decat in alte perioade. Ar trebui sa fim robotei, sa avem aceleasi calitati toti, sa excelam in aceleasi domenii.
Ni se spune ca e bine, chiar de dorit, sa fim ocd in privinta curateniei uitand ca ocd e o boala psihica.
Ni se spune ca trebuie sa putem face totul apoi sa cerem mai mult. Nu stiu cand gasesc timp de dormit perfectiunile intruchipate prezentate, poate nu au vreme de dormit, poate sunt extraterestri veniti sa cucereasca terra.
Trebuie sa ai doar o mica fisura in armura pentru a fall for it. Trebuie doar ca publicitatea agresiva careia ii suntem supusi sa isi fi facut macar putin treaba pentru a fi vulnerabili in fata acestor sugestii.
Nu e necesar sa fim usor retarded, sau usurei la minte, oricine poate fi victima.

Si acum cu si despre droguri. Pentru a ajunge sa devenim ce ni se spune ca ar trebui sa devenim apelam la stimulente. Ciocolata ne ingrasa si femeia ideala e fit. Cafeaua e accesibila tuturor, iar noi avem nevoie de ceva special.
Asa ajungem la mood elevators, la uppers si downers pentru ca e nevoie sa mai si dormim cele 2-3 ore ramase.
Ne reglam chimia creierului artificial si, fara sa ne dam seama, ajungem sa fim altcineva sa nu ne mai regasim pe noi insine in aceasta ceata drug induced.

Leave it all, accept your limitation for you are human.

marți, 16 noiembrie 2010

Secret diary of a call girl

In lumea noastra iubitoare de seriale, preferintele mele nu prea se incadreaza in mainstream.
Am avut o scurta perioada Greys Anatomy, Supernatural, Weeds, dar preferatele mele au ca tema centrala moda si lifestyle-ul.

Primul serial pe care l-am urmarit, in germana nonetheless, a fost Sex and the City. Inca stiu unele dialoguri, in ziua cea mai neagra din an (nu am o data speciala, e random) sunt perfect capabila sa mananc inghetata si sa privesc mesmerizata the streets of new york si manolos. Sfaturile despre barbati din sex and the city le-am luat si, surprise surprise, sunt perfect aplicabile inca. Simtul modei, atat cat il am, e inspirat din sex and the city si inca se aplica.

In ultima vreme imi place Mad Men. Spre deosebire de fratii lui americani, nu e strangulat de morala apasatoare, nu-i e supt si ultimul strop de fun de notiunea de politically corectness si moda e fabuloasa, doamnele sunt frumoase si puternice nu doar asteapta sa fie salvate de un print in armura timp in care isi onduleaza parul. Estetica Mad Men e pe gustul meu.

Dar vreau sa spun aici despre my latest sinfull pleasure, Secret Diary of a Call Girl. E britanic and that says alot. Britanicii au un simt al umorului special ilustrat abundent in acest serial. Morala britanica are simtul umorului, eroina noastra nu e arsa pe rug la final pentru calea pacatoasa pe care o urmeaza. Nu e prezentata nici ca perfecta sau ca o cariera dezirabila, situatia demoisellei e vazuta echidistant urmand ca fiecare sa ne formam pareri proprii.
Apreciez in mod deosebit moda, hainele, the shoez, cadrele frumoase, masinile frumoase. I like all beauty.
Eroina nu e perfecta nici fizic nici emotional. Nu e slabuta, inalta si purtatoare de cupa e. Nu are trasaturile frumoase, e interesanta si are personalitate.
Vorbeste despre sex as we should all, fara retineri si falsa pudoare.
Probabil sunt doar eu saturata de eroine perfecte moral, standarde de principii, aratatoare ale caii drepte pentru noi toti, capabile sa le faca pe toate aratand perfect si fara sa se poticneasca nici macar o secunda. Poate o fi existand si in lumea reala, poate nu, eu nu am intalnit nici una. Dar e refreshing sa vezi un serial cu umor si autoironie.
The jons sunt de toate felurile, mai kinky, unii pudici, unii doritori de food sex, unii violenti si scary.

O prietena imi zicea dupa ce s-a uitat la Grey`s Anatomy ca vrea sa devina medic, eu ce sa spun dupa ce m-am uitat la Secret Diary of a Call Girl? ;)

vineri, 12 noiembrie 2010

Fashion and the cold season

Poate unii dintre noi traiesc in locuri calde unde rochiile de vara pot fi purtate all year long, nu e cazul meu. De fiecare data cand vine frigul, imi ia muuult timp pentru a ma adapta. Desi nu credeam, sunt o faptura varateca, imi place soarele, canicula nu prea ma afecteaza precum zice la televizor, imi plac noptile calde si imi place sa pot sa ma imbrac sau nu. Vara toti suntem mai frumosi, e lumina multa, sunt flori. Frigul e deprimant si, orice as purta, nu pot egala senzatia pe care mi-o da o rochie de vara.
Daar, nu capitulam in fata anotimpurilor, ne adaptam lor.

Am o problema cu hainele groase in culori neutre. Toate paltoanele sunt negre sau gri. Pentru adeptii culorilor inchise propun indigoul, sau albastru cerneala, sunt culori frumoase si ni atat de abuzate precum negrul sau cenusiul, in plus, Tom Ford a decretat indigoul ca fiind noul negru whatever that means, but the guy is hot and i`ll take it. Am un palton purple care acum am constatat ca e destul de uzat, but i love it, imi coloreaza ziua si nu e atat de dificil de asortat precum ar crede lumea. Prin asortat nu inteleg ca am si dresuri purple si pantofi si geanta si esarfa, eventual ruj si fard coordonat, doar sa nu clash it cu roz sau cu albastru intens.
Am vazut un palton alb heaven, inca nu mi-am facut curajul sa-l cumpar, i know myself, 5 minutes into wearing it i`d find a spot and spoil the experience.

Cizmele sunt cel mai hot accesoriu si asta nu sta in pret sau in numarul mare de perechi detinute. Niste cizme badass - asta e slabiciunea mea. Am o pereche maro de calarie si o pereche negre clasice pe care le port cel mai des. Mai am niste cizme de vrajitoare cu sireturi si cizme rosii pentru my inner little red ridinghood.

Botinele sunt pe locul secund in topul felbetilor de iarna. Ok, recunosc, I`m a shoeaholic, I`d sell a kidney for the right pair of shoez.

Blana, iubesc animalele, teoretic sunt de acord cu PETA but i couldn`t stop wearing fur. Adevarul e ca nici nu am ajuns pana la a avea un dulap cu blanuri, dar am o caciula de blana alba for my inner J.Lo. and i feel like a princess while wearing it. Iarna, zapada, ninsoarea fac purtatul blanii un deliciu.

Manusile, Karl Lagerfeld - noul meu rolemodel le-a reintrodus. Niciodata nu ne parasisera, dar acum au devenit mai vizibile. Mainile trebuie protejate, e ladylike sa porti manusi, pot ascunde o manichiura nereusita sau alte defecte.

Fularele si esarfele, looove.

SO, people, stop making autumn and winter glum for me, absorbiti intelepciune si purcedeti la treaba.

joi, 11 noiembrie 2010

Rochii, zile

Coco Chanel zicea ceva despre rochii, ca o femeie trebuie sa le poarte, ca au rolul, nu de a distrage atentia de la corpul ce-l imbraca, ci de a-l pune in evidenta.
Iubesc rochiile. Am nenumarate, matasoase, pufoase, calduroase, sobre, imbulinate, plutitoare, precum niste imbratisari.
Imi plac si fustele, pantalonii, camasile, dar rochiile au ceva special, sunt decise, si-au ales drumul si il urmeaza, nu sunt dispuse la a face compromisuri.
When in doubt, iau o rochie.
Cand prevad un conflict, iau o rochie.
Particip la o negociere, atuul implicit e o rochie.
Sunt armura mea, imi extrag puterea, nu din par precum samson, ci din rochii.

Spre deosebire de camasi, fuste, pantaloni pe care le iubesc dar in general, nu am o relatie speciala cu nici una, rochiile sunt speciale. Fiecare reprezinta o stare de spirit si se poate potrivi precum o manusa (alt articol vestimentar preferat, merci monsieur Lagerfeld) unei zile.
Am o rochie neagra care imi urmeaza fidela linia la care apelez in momentele business, sobre, cand am nevoie sa inspir incredere.
O rochie gri pare nascuta pe corpul meu.
Rochia mariner scurta channeling Jackie O. pentru coinasseuri.
Rochia rosie pentru frant inimi,
Rochia albastra de matase care se simte ca o mangaiere,
Rochia roz din voal care pluteste pe langa mine facandu-ma sa ma simt goala.
Rochia navy de scolarita.
Rochia cu spatele gol si inflorata.
Rochia neagra din dantela atat de dramatica.
Rochia tricotata maro cu maneci, fara decolteu, pana la genunchi dar care reuseste sa fie atat de provocatoare incat ma face sa rosesc cand imi vad reflexia.
Rochia din matase si voal roz.
Rochia turcoise care imi urmareste fiecare miscare.


And there are more, rochia pentru iubitul meu, rochia pentru a-l face sa ma iubeasca, rochia care demands spotlight, rochia care imi asigura protectie masculina.
Rochiile pot fi definite in relatie cu reactiile pe care le provoaca, rochiile sunt ceva neinteles, complex si care imi depaseste puterea de analiza.
Am incarcat rochiile cu semnificatii diverse.
Rochiile ne subliniaza vulnerabilitatea iar vulnerabilitatea e o moneda de schimb.




Iubesc rochiile. Maine voi purta una.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Cand libertatea devine o povara

Am zis aici cum ceea ce ma enerveaza pe mine la relatii de fiecare data e dorinta celuilalt de a ma sufoca, de a-mi lega o ancora de picior si a ma tine acolo. Poate vreau sa raman, dar, in momentul in care simt disperarea, ma apuca dorul de duca.

Cred ca am descoperit o creatura mitica, un unicorn al relatiilor, aceea, unica, in care nu numai ca nu ma deranjeaza ca he has a hold on me, dar, bit by bit, ii dau din libertatea mea. Nu numai ca nu ma sperie perspectiva unui ball and chain, m-as simti in siguranta si ce ma tine aici e dorinta mea and it`s much stronger then an anchor.

Asta e un sfat general valabil pentru ambele sexe, disperarea repells like nothing else, vanatul(partenerul) e simtitor, imediat amusina intentia de a-l captura, trebuie sa-i distrageti atentia, sa-l ametiti, iar cand se trezeste, sa iubeasca the chains that bind him. Asa am ajuns eu acum.
Putina detasare, a sprinkle of vulnerability, love, sweetness, be puppys, nobody wants to hurt a puppy.

So, libertatea mult pretuita a ajuns o povara, who wants it?

marți, 9 noiembrie 2010

Run girlie, run!

Asta e ce simt, o dorinta aproape invincibila de a drop it all and run untill my heart stops and my thoughts fade into darkness.
I feel the need to be blank just for a moment, to escape myself for I am the demon that haunts me.

I lost my safe place some time ago, desi o femeie moderna, independenta nu ar trebui sa aiba nevoie de asa ceva, and I miss it like nothing i missed before.

Si acum, ce nu ar trebui sa scriu sau sa gandesc niciodata, I need my knight in shining armour to save me. Dar, cum ziceam, eu sunt in acelasi timp si balaurul. In aceasta fantezie, cavalerul ar fi psihologul? Intreb doar.

Revin, vreau sa las totul si sa fug, despletita, desculta sa incetez, just for a moment, sa exist.

Si apoi imi amintesc de my road, de telurile inalte, de faptul ca nu as preda niciodata, nimanui controlul, and I`m back! Dar, undeva, o voce mica si subtire inca vrea sa fuga si sa nu se opreasca pana simte sub talpile goale nisipul desertului.

An aducation

Filmul e super, dar nu despre asta e vorba ci despre cum suntem noi educati.
Azi am avut doua experiente cu tipe rezonabile, inteligente, lucratoare in medii elevate care se impiedicau nejustificat in detalii inutile. And it hit me.
Asta suntem invatati, mai ales invatate, ca perfectiunea trebuie atinsa cu orice pret si nu sa pornim de la baza si sa urcam, sa acoperim the basics inainte de a ne avanta spre inaltimi.

E echivalentul incercarii tangoului inainte de a invata sa umbli.
Si se mira lumea de ce fails la examene.
Nimeni nu ne explica de ce e usor sa atingi 70% performanta, e de dificultate medie sa ajungi la 85% dar urmatorii 10% sunt dificili iar ultimii 5% sunt aproape imposibili.

Daca tot jonglez cu procentaje, 70% din populatia globului are inteligenta/dorinta de a avansa/de a castiga sau what drives us all sub medie si e capabila de a presta munca bruta. Urmatorii 20% sunt apti de middle management, dar deciziile dificile ii depasesc. 7% sunt apti de a visa si de a gandi departe si dornici sa munceasca pentru a ajunge unde viseaza. Iar ultimii 3% sunt creierele lumii asteia. In fiecare procent sunt the underdogs si cei din stratul superior.
Sunt constienta ca viziunea mea asupra lumii e snoaba si trista, dar e realitatea. Putem migra prin procente, dar acestea se cam pastreaza ca si cuantum. Si nu cred ca mai doreste nimeni, nici chiar ea insasi, sa ne intoarcem la dictatura clasei muncitoare.
I`ll expand on that another day.

Idealul masculin

Se tot vorbeste despre eternul feminin, despre misterul feminin, despre cum in spatele fiecarui barbat puternic este o femeie, yada yada, booring daca, bineinteles, esti una dintre femeile puternice.
Stim care e idealul feminin general, fiecare mascul are idealul lui propriu doar pentru a se indragosti de cineva complet diferit.
Zic doar ca doamnele sunt un subiect extrem de dezbatut si ca a venit vremea pentru domni.

Idealul masculin general e cineva plin de succes. Nu neaparat financiar, dar nici ala nu e de lepadat. E cineva relativ tanar pentru ca stim cu totii ce se intampla cu masculinitatea dupa o varsta. Nu e prea tanar, nimeni nu vrea sa dadaceasca romantic partenerul.
Idealul masculin nu e metrosexual, those haven`t yet come out of the closet. Idealul masculin nu e homo neanderthalus, are o igiena corespunzatoare standardelor moderne. Idealul masculin are simt estetic, nu foarte dezvoltat mind you (vezi argumentul metrosexual) dar suficient pentru a-l tine clasic si a-l impiedica de la dezastre creative.
Nu e incult fara a avea pretentia de a fi extrem de cult, nu e analfabet, dar nici nu citeste ultimul fas in materie de spiritualitate, nu e pseudo-artist, nu e sportiv de fite, nu isi alege locurile de vacanta in functie de trenduri.

Acum despre idealul meu personal. E o persoana. E Anthony Hopkins. Greu de explicat alegerea, nici nu stiu cand s-a produs. Stiu doar ca am vazut hanibal doar pentru Anthony Hopkins. Poate sunt ochii albastri, poate alura de psihopat fermecator, poate pentru ca seamana cu bunicul meu. Nu stiu si asta cred ca e esenta fiecarei crush veritabile.

luni, 8 noiembrie 2010

First dates and me

Am fost la foarte multe prime intalniri, nenumarate. Am experimentat dinner and a movie, dancing, parc, concert, film fara cina, cina fara film, drinks, teatru, opera - pentru cei snobi dintre noi. Punctul comun al tuturor acestor experiente este stanjeneala participantilor. I`m a master at making people feel good about themselves and about me, aveam avantajul de a sti ca ne placem reciproc (asta fiind motivul pentru care ne aflam then and there) si, totusi, subiectele de conversatie pareau finite, zambetele fortate, pareri exprimate dur, lipsa unei conexiuni.
Cred ca ne-am gasit toti in aceasta pozitie at one time. La o masa, pe o banca, pe un scaun langa tip zambindu-i, nestiind daca se simte bine sau nu, fiind in totala dizarmonie. De la tipii complet nepotriviti, ma astept, un absolvent de sport nu va avea niciodata aceleasi prioritati/hobby-uri precum mine, dar un avocat, un medic, ma astept sa inteleaga o gluma istorica, ma astept sa surprinda referinta la napoleon si rusia iar, daca nu o face, i`ll be confused ;) and doubtfull of his inteligence.

Si, daca first date-ul e catastrofal, the possibility of a second is zero. Iar catastrofal poate insemna multe lucruri. Daca tipul are simtul umorului egal cu al unei scanduri, daca e adaptabil precum o caramida, daca e greu de cap precum un sac de ciment, urasc cand tipul tine sa-si demonstreze masculinitatea brutalizand verbal chelnerii. Da, nu sunt cele mai inteligente fapturi - motivul pentru care sunt chelneri, dar merita sa atentezi la buna mea dispozitie doar pentru a educa pe cineva pe care nu vei mai avea ocazia sa-l vezi ever? Idiotii care vor sa-si demonstreze connaisseurismul in ale vinului sau in orice domeniu comandand ce e mai scump din meniu iar asta e cel mai facil mod de a demonstra ca, da, esti proaspat adunat de la coada vacii si singurul vin pe care l-ai baut pana acum e cel productie proprie, not that there`s anything wrong with that.
E atat de usor sa spot the guy neobisnuit cu fineturile utilizarii tacamurilor, sau cu fineturile bautului like a gentleman, sau cu sofisticarea necesara mancatului in societate. Nu spun ca astea sunt neaparat defecte iremediabile, dar cand incerci sa pari culmea civilizatiei si esti in fact one of those, i`m not your fan.

Urasc cand un tip nu ma lasa sa pay my share. Nu e neaparat necesar sa fie un calcul aritmetic exact, sa fie fix jumatate, but if he pays for dinner, i`d like to pay for the movie. Poate ca nu asta e intentia lui, dar ce imi comunica e ca se asteapta ca, in schimbul jertfelor lasate pe altarul meu, eu sa put out. Newsflash, I`m much more expensive than that, if buying me is what you`re after.

O prima intalnire stabilita intr-un loc prea conventional e doomed form the start. Ok, poate avem nevoie amandoi de familiar pentru a ne simti comfortabil, dar eu nu pornesc cu ideea ca poti fi un serial killer. Take a chance, amnaze me, take me somewhere new and exciting. Fiecare oras are colturile lui interesante si intime, du-ma intr-un loc care iti place tie, nu insist sa beau cafea sau cocktails. De mult nu am fost invitata la o cofetarie, probabil as petrece timpul pana la intalnirea propriu-zisa razand, but that`s a good thing. Fiecare oras are locurile lui conventionale, de bon ton, unde tineretul corporatist fie se simte in elementul lui, fie se crede spirit liber, fie isi adapa partea creativa. Le evit precum ciuma.

Nu agreez primele intalniri conventionale si pentru ca nu dau ocazia sa cunosti interlocutorul. Sunt prea asemanatoare unui interviu de job. Daca ma vei duce la film la mall, you may not ever hear from me again, pentru ca asta inseamna ca alegi solutia usoara si not fun. Daca ma duci la opera sau la teatru, poate esti un snob, dar poate ai doar gusturi. Daca ma duci dancing, nu ai complexe si your`re fun loving just like me.

Poate sunt doar eu, dar nu insist sa fiu intr-o relatie, nu insist sa play the dating game, imi place sa am admiratori, dar, cand acestia imi stiu numarul de telefon si adresa, it gets to close to home. Poate asta e motivul pentru care sunt cut throat si nedornica de a face compromisuri.
Si, dupa toate experientele avute pana acum, am trait o prima intalnire perfecta care a durat 5 zile si pentru care ne-am asumat amadoi riscuri and it paid off. But that`s for the next post.

duminică, 7 noiembrie 2010

Cu si despre medici yet again

Am avut atatea contacte cu medici, pentru situatii in care ma aflam eu sau cunoscuti, incat am prins drag de ei. Sunt cu adevarat vindecatori, poate sub straturi de obraji ingrosati de nesimtirea si vulgaritatea inconjuratoare, dar cei pe care i-am cunoscut eu sunt cu adevarat vraci, samani, healers, whatever.

Am numere de telefon mobil personale ale catorva medici. Am avut nevoie sa le folosesc la cele mai ciudate ore, in zile de sarbatoare si domnii au raspuns si m-au ajutat fara misto, fara ironii.

Am simtit cata rabdare pot avea medici mari, cu scoli multe, cu diplome garla cu un mosulica decrepit, convins de propria valoare si fara respect pentru altii. Am vazut cum se poate minimaliza durerea si, chiar daca provocatul durerii e jobul lor, nu sunt nesimtitori.

Uitam momentele in care ne-au ajutat, uitam ca sunt si ei oameni si au nevoie de somn, de comfortul de baza, au familie si nevoie de timp pentru cei dragi lor, si le reprosam ca nu sunt perfecti, roboti, ca nu functioneaza pe aer, ca nu imfaptuiesc miracole, ca nu ne salveaza fara a avea la dispozitie seringi, ace, bisturie. Uitam ca au si ei griji, ca epuizarea fizica se poate acumula, ca un pacient nesimtit poate fi tolerat, dar 100 de nesimtiti nespalati si pretentiosi sunt dificil de gestionat. Uitam ca noi petrecem in spitalele care ar putea foarte bine sa fie setul unui film de groaza 5-10 zile, dar oamenii astia lucreaza acolo all day, every day.
Si, dupa ce le facem viata mai grea decat ar fi necesar, dupa ce le ingreunam jobul, dupa ce ne vindeca in ciuda tuturor obstacolelor create de noi, de sistem, de oricine, tot noi le reprosam conditiile mizere, lipsa accesoriilor medicale, lipsa personalului, timpul mare de asteptare si tot ce ne-a deranjat pe noi. Mai lipseste sa le reprosam bolile care ne-au dus in spital. Poate nu direct, dar indirect, we all do it.

In acest context, da, cred ca medicii merita spagi. 100 de lei e putin pentru a cumpara ce are nenea medic de vanzare si ce da for free in fiecare zi. Poate pentru spaga mea primesc numarul de mobil personal, poate primesc un time slot preferabil, poate mai multa bunavointa, dar niciodata nu am primit mai mult profesionalism.

No, atat am avut de zis dupa ultima intalnire cu un nene doctor.

Am avut un crush pe un medic, diferenta de varsta si faptul ca era casatorit cu o doamna doctor foarte simpatica m-au impiedicat sa pursue it, but we were good friends once si, dupa toate povestile auzite de la el, fara a idealiza profesia medicala, nu pot nici sa acord credibilitate tuturor povestilor vulgului despre cum a fost tratat de medici. In true marie antoinette fashion, ma coalizez cu clasa educata if nothing else.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

The perfect present for that birghtday of mine

I love presents, I love my birghtday, I love winter, I love the cold.
What I hate is the constant asking of what I would prefer for my birghtday. All day long, friends, relatives, on and on.
So, here it goes:

1. a cylon - if you don`t know what that is, I don`t know you nor do I ever want to.
2. an elefant, just because
3. WWI airplane
4. costume to go with sayd airplane
5. gran piano
6. interbello mansion
7. great big pool to go with mansion
8. furrrr
9. lace
10. pearls
11. diamonds
12. eternal youth
13. pirate ship
14. army of catz
15. great big baldaquin bed

And so I could go on till kingdom come.
I hope I`ve been helpfull.
Ta ta!

Semne

Avem zile nefericite, eu am that is, ulterior le analizez si incerc sa identific cauze, metode de a le evita si, i`m not proud of this,semne prevestitoare.
Nu sunt fatalista, dar, once in a blue moon, sunt nefericiri inevitabile, in cazul acestora caut semnele prevestitoare.

Pisicile negre do nothing for me, sunt cute, ma joc cu dansele cand sunt inclined to do so, in nici un caz nu fac pasi in spate. Fun fact, o fosta colega, nu numai ca face cei trei pasi inapoi required, dar si cand e la volan, she backs up daca o pisica neagra ii traverseaza calea.

Scarile nu ma infricosaza, dar unde am gasi in this day and age o scara pe sub care sa trecem. M-ar pune pe ganduri ideea de a cadea ceva pe mine de pe scara sau de a avea acces vizual in zone nedorite ale scoboratorilor pe scara, in nici un caz ideea de ghinion.

Oglinzile, i just love them, nu am nici o oglinda pretioasa, ideea unei oglinzi din argint cu maner, ornata, antica .. lovely. Am spart cateva la viata mea si nu am constatat nici o scadere a nivelului de noroc. Urasc zgomotul pe care-l fac cand se sparg, but nothing more.

In schimb refuz sa trec pe sub coloanele care, potrivit zvonurilor, aduc ghinion. Prefer sa risc un contact brusc si dureros cu o masina in miscare, un contact nefericit cu o groapa sau un stalpisor. That i admit.

Crows are scarry, no more. Iar cand circula in stoluri, you`d better watch out pentru ca impart norocele cu larghete. Dar am patit sa trec pe langa un cablu de elecrticitate pe care erau ciori aliniate si, fiecare croncanea cand treceam prin dreptul ei. They`re kinda cute if you look closely.

Dead things do not scare me. Cate o lacrima ar dori sa fie tribut fiecarui catel, fiecarei pisici, vulpi iepure zdrobit pe sosele. Dar nu cred ca sunt vestitori ai unor nenorociri iminente.

Pleoapa stanga mi se zbate sporadic, cred ca e mai degraba un simptom de lipsa de magneziu sau de calciu decat o prevestire a unor potentiale castiguri sau nefericiri - depinde de sursa pe care o crezi. Nasul ma mananca uneori, dar nu cred ca e un mesaj secret al universului.

Some things are better left alone, magic needs to exist in my perfect world, just like i think the first snow is magic, planes fly on wings of fairies and music is just an expression of joy. Accept it or go.

vineri, 5 noiembrie 2010

Despre despartiri.

In primul rand trebuie sa explic ca nu sunt capabila de a lua decizii dificile, le evit precum cel necurat apa sfintita, precum pisicile apa in general. Nu am fost capabila sa dresez un caine pentru a ma asculta sau macar pentru a se preface ca ma asculta.

Cam asta e si atitudinea pe care o adopt in relatii. Sunt cea care ia deciziile placute, I shower my men with love and attention, ii fac sa se simta niste supereroi, iubiti, glumesc rad, ii fac fericiti.
Inevitabil, totul goes south. Motive sunt multe, poate unul e ca, de fiecare data cand prevad ca as putea fi ranita, ma retrag strategic. Dar asta nu inseamna ca ii notific si lui manevra sau ca ii prezint motive sau alternative si nici ca initiez despartirea.
Totul poate fi stralucitor iar, ziua urmatoare, te trezesti singur in aceasta relatie. Nu am zis niciodata ca am talent de martir, visul meu nu e sa fiu sacrificata pe nici un altar, i`m not a virgin anywayz.

Aici e gresala pe care o fac, refuz sa port o discutie dificila preferand sa o inlocuiesc cu o perioada de purgatoriu care ucide suflete in care simt ca fostul erou a devenit un strain, atingerile lui imi par reci, niste mici agresiuni, saruturile lui devin ceva chinuitor si el simte asta.
Stiu ca sunt cruda, recunosc, incerc sa-mi schimb tehnica.

Dupa despartire, indiferent de motive, pentru ca niciodata nu am intrat intr-o relatie din lipsa de ocupatie ci datorita unor sentimente - care or fi fost si alea- poate e un caz singular, dar o urma a acestora ramane, sau macar amintirea zilelor bune de la inceput and i`m sad.
Sadness is my archenemy and to defeat it I plan a campaign worthy of napoleon and of conquering mother russia.
Sportul face parte din rutina post despartire. Alerg, prestez la sala de fitness spre netarmuita placere a antrenorilor care sunt convinsi ca au mai castigat un discipol, inot precum a girl preparing for a flood of biblical proportions. Sportul convinge creierul sa elibereze endorfine iar, printr-o ceata endorfinata, contururile despartirii abia se mai vad.
Shopping-ul e noul meu prieten bun. Cheltui like there`s no tomorrow, dar am inspiratia pentru a alege haine sau pantofi care imi plac cu adevarat. Am observat ca relatia cu hainele/pantofii/gentile e mai buna decat cu barbatii - asta o fi blestemul femeii moderne?
Dancing helps, poate sunt tot endorfinele, poate outfiturile revealing si intimitatea fortata oarecum atrag privirile admiratoare ale masculilor and that`s my real addiction. Nu poti fi trista in the spotlight.
Alcolul e a dear and old friend of mine, iar pentru a ne pastra relatia buna nu abuzam unul de celalalt. Vinul e preferatul meu, urmeaza vodka si romul. Eliberez cuba frecvent.

Si, desi my inner drama queen cere, incerc sa evit a-mi contacta ex-ul. Il am pe constiinta oricum, ma bucur sincer sa stiu ca e fericit si nu inoata intr-o piscina de melancolie, ma bucur sa aflu ca are a rebound girl. Dar, acum ca nu mai e al meu, pot sa ma conving ca e ceva nou si stralucitor si ca as putea sa-l doresc inapoi, fals! e acelasi si probabil mi-ar lua cam 5 minute sa iar all over again decizia fatala.
Maybe i need a professional.

joi, 4 noiembrie 2010

Parerea mea superficiala despre facebook

Nu prea sunt incantata de retelele de socializare. De fiecare data, mi-am facut conturi doar pentru a pastra legatura cu o prietena, ulterior am acceptat in my ring of knowlege cunoscuti, am luat parte reluctantly la jocurile pseudo-sociale care ne fac sa ne simtim iubiti, am raspuns cu lehamite comentariilor care se voiau glumete, nu am comentat la randul meu, am reciprocat premiile care mi se dadeau fara a avea pretentia de a cunoaste foarte bine recipientul.

Cred ca e evident ca nu sunt fan al acestor contraptii. Nu esti popular si iubit daca ai 100 de folowersi disperati precum tine dupa acceptare. Nu ai 100 de prieteni. Cei 100 de friends nu sunt o masura a valorii tale personale.
Imi creste temperatura cu un grad de fiecare data cand primesc friend requests de la oameni necunoscuti. Ma intreb de ce ar vrea sa-mi fie prieteni. Is it a numbers game? Bineinteles, ce nu e in zilele noastre.

Ce ma enerveaza la culme e jocul de-a comentariile. "Ce frumoasa eeesti", "scumpo", "esti o draguta", nu poti misca un deget in lumea asta virtuala fara a trezi reactii de astea. Am publicat o poza in costumul de haloween, scarry, nu pretty, nu am fost sexy something, am fost scarry and disgusting something, reactiile: "ioi tu ce dulce esti" la un costum plin de sange si un machiaj asemenea. Incep sa ma intreb daca nu cumva oamenii pe care i-am acceptat cu inconstienta ca friends nu sunt cylons set on ruling the world.

Alt punct care imi creste tensiunea the bad way e sniffing eachothers tails. De la site-uri de dating de astepti la a little tail sniffing, dar retelele de socializare adauga factorul ipocrizie. O, nu, am cont aici doar pentru a-mi face noi prieteni iar poza in lenjerie seethrought e artistica, nu pornografica. Vai, perversilor care comentati la ea, de fapt "ce buna esti" e un compliment, nu o invitatie up front la some nasty. Suntem niste papadii pure si caste, tot ce ne dorim e sa apreciati frumusetea interioara din acest motiv incercam sa nu va dezorientam cu prea multe haine.

Incep sa simt ca socializarea clasica a devenit vintage si ca i`m not down with the kids today. Am i old, acesta sa fie motivul pentru care prefer sa beau o cafea sau un pahar de vin cu partenerul de socializare?

miercuri, 3 noiembrie 2010

Signs of love

Dragostea e subiectul preferat al tuturor, mai vorbim despre carti, pantofi, catei, doar pentru a ne distrage atentia de la dragoste, de la dezamagiri, de la inimi frante, de la crapaturi care incep sa apara in locuri altadata perfecte.
Despre dragoste s-a scris in detaliu, s-a cantat, s-a analizat, s-a pictat, s-a experimentat, ai zice ca nu mai e nimic nou de descoperit, ca stim totul, ca e o stiinta ultra cartografiata. Singurul lucru pe care il stiu eu despre dragoste dupa 25 de ani de existenta e ca nu e niciodata la fel. Nu poti iubi doi oameni la fel, nu poti iubi in doua zile la fel.

Dar aici nu vreau sa scriu pentru a infinita oara despre dragoste, ci despre semnele ei. Nici macar nu despre semnele care ne arata ca iubitul ne iubeste ci despre semnele pe care le lasa dragostea.
Nu am avut niciodata un hickey, cred ca am lasat un hickey in tineretile mele zglobii, dar nu il iubeam si nu cred ca ma iubea, deci nu as zice ca e un semn de dragoste.

Singurul semn veritabil pe care mi l-a lasat dragostea lui a fost o vanataie pe buza and i loved it. I loved it so much, i was sad when it was gone. I want it back! It was mine, it was the most sincere way of expressing love there could ever be. I want my bruise back. Era o confirmare de fiecare data cand o vedeam. Poate semanam cu o victima a violentei domestice, poate atrageam priviri incarcate de mila, poate paream mai excentrica decat de obicei, dar eram atat de atasata de vanataia mea incat am suferit sincer cand a disparut.
Si doar dragostea poate sa te sarute pana iti invineteste buzele.
That`s romance.

What I`m not

*Azi sunt un cruciat pentru eliberare sociala si, pentru ca afirmam de nenumarate ori pe zi ce suntem, cine suntem, ma gandeam ca a venit momentul sa spun si ce nu sunt pentru ca asta poate defini mai bine decat afirmarea calitatilor*


Nu sunt un obiect decorativ. Da, arat bine, da, fac eforturi in directia asta, daaar nu asta e scopul meu principal. Am atatea alte calitati si ar fi trist ca asta sa fie tot ce vezi. Ideea ca vezi in mine doar un accesoriu stralucitor, raneste in special pentru ca ti-am oferit mutl mai mult de atat. E ca si cum ti-ai lua un maserati pentru a-l tine pe post de bibelou. I`m a complex beeing care arata si bine ca bonus.

Nu sunt un obiect de colectionat. Nu ajunge sa ma cuceresti, sau sa ma las eu cucerita, trebuie sa ma pastrezi. Nu voi ramane cuminte pe un raft alaturi de celelalte trofee pe care le-ai adunat de-a lungul timpului, e un efort constant. Am nevoie de libertate si un spatiu prafuit de depozitare nu mi-o ofera. Am nevoie de dragoste si dragostea nu se manifesta cu praf si panze de paianjeni intr-un colt uitat.

Nu sunt o constanta. Nu sunt atat de diferita de restul oamenilor, am zile bune si zile rele - putine intradevar, dar exista. Imi schimb parerea des si fara provocare. Poate, intr-o zi, imi voi schimba parerea si despre tine, who knows? I`m fickle, like the song says. Nu imi reprosa, peste un an, ca nu am ramas exact aceeasi. Nu sunt stonehenge. Evolueaza cu mine. Fly me to the moon.

Nu sunt ceva in need of protection. Faptul ca doresti sa ma aperi de lumea mare si rea e romantic, dar, tine minte ca sunt perfect capabila sa o fac singura. Condescendenta ta nu e o calitate si nu e ceva ce pot tolera la infinit. Sunt suficiente domnite in distress si nu e nevoie sa-ti complici existenta cu mine daca asta e ce cauti. Apreciaza faptul ca i`m perfectly able to fight my battles dar, sporadic, am nevoie de un cavaler care sa-mi apere virtutea.

Nu am nevoie de curatela. Stiu ca voi, masculii, aveti in adn ideea ca sunteti capetele familiei sau ce o fi. Dar vremurile acelea au trecut, sau nu sunt eu mademoisella potrivita, dar i trust my own head so much more si nici nu am disponibilitatea to fake it. Si, nu, nu caut un father figure, am din belsug, de fapt as vrea sa scap de asta pe care il am, sau sa mai dau si altora. Stiu ca esti puternic si iubesc asta la tine, nu am nevoie sa mi-o dovedesti constant.

Nu imi doresc sa te leg de mine forever si nici pe mine de tine. Cred ca institutia casatoriei e ceva ce tine de business si am suficient capital si spirit antreprenorial pentru a nu ma da pe mine in schimbul lor. Casatoria din dragoste e ceva burgeoise si dulceag in the worst way. Ar trebui sa fie a merger of wealths pentru a atinge un nivel superior. Nu o telenovela al carei unic rezultat sunt doi plozi murdari, needucati, talambi si vesnic urlatori. Cel mai valoros cadou pe care putem sa ni-l facem reciproc e libertatea impreuna, o relatie nu trebuie sa fie precum un lant greu si ruginit, ci ca wind beneath pur wings.

Nu sunt o potentiala menajera sau bucatareasa. On the long run, ar fi mai ieftin si productiv sa angajezi una, daca asta ti-e dorinta.

Nu sunt un incubator pentru posteritatile tale. Doresti sa te inmultesti, i`m not doing that din mai multe motive, cel mai important fiind ca nu doresc, putem sa work it out, nu ma opun unui plod ilegitim.

Nu sunt o investitie buna. Daca doresti sa ma cadorisesti, probabil ca voi accepta, dar nu te astepta sa primesti ceva in schimb. Motivul pentru care iti dau orice, de la un zambet la cadouri e pentru ca imi doresc, nu la schimb.

And there is more, so much more.

luni, 1 noiembrie 2010

Apel pentru dressing up

I know I`m a repetitive bitch, dar acesta e un subiect close to my heart, so, I`ll shout it from the rooftops.
All is well on the luuuuv front.

Mi-am exprimat dezamagirea fata de inabilitatea of my fellow humans de a se imbraca pentru activitatile zilnice, sa zicem ca suntem prea ocupati, ca nu suntem atat de superficiali pentru a aloca timp si nervi acestei activitati, sa zicem ca nu judec prea mult. Daaar, sunt unele evenimente pentru care trebuie sa dress up, if only just a little si e beyond my level of understanding cum pot unii sa nu o faca.

La teatru si opera, daca cladirea/decorul/evenimentul o cer, cum poti aparea in adidasi si blugi decolorati? I mean, part of the fun is dressing for the event. Nu e vorba de respectul pe care poti sa-l arati participantilor, de ideea ca trebuie, ci de faptul ca e social acceptabil sa apari in ball gown la asemenea evenimente. Poate sunt doar eu, dar cand am o loja la teatru, imi inchipui ca sunt o aristocrata frantuzoaica si ca tes intrigi de boudoire.

Toti mergem la nunti, e o obligatie sociala si nu am reusit sa ma sustrag nici macar odata. Nu imi plac, am foarte multe de comentat si reprosat, dar nonetheless imi aleg un outfit frumos, care sa-mi puna in valoare calitatile, purtabil si cu alte ocazii, adecvat orei la care are loc evenimentul iar accesoriile nu-mi sunt toate bijuteriile de haur transmise de generatii, iar parul nu-mi e o casca rosie si teapana, machiajul nu-mi e sidef ruby rose si ruj roz cyclam, unghiile nu-mi sunt lopatele acrylice avand cate un strass solitar to keep them company. Why gawd ar purta cineva costumasele oribile din tafta asortate cu sandale hidoase strappy cu pietre colorate cu o pedichiura roz sidefat?! Why gawd ar purta cineva lanturi de haur groase si dizgratioase de care balangane o icoana complet nepotrivita dar din acelasi metal? Si inelele, am vazut o tanti cu inele pe 8 degete, toate mari, nepotrivite, grosolane, nu ma exprim cu privire la stilul invechit, un singur inel ar fi putut parea romantic, dar combinatia.. si alaturi de manichiura candy pink pe niste maini imbatranite si bronzate la solar, cu vene proeminente, sa zicem doar ca asa imi inchipui mainile vrajitoarei din hansel si gretel.
Asa cum doamnele apeleaza la costumasele infame, domnisoarele apeleaza la strappy dresses, sau strapless, pe sub care poarta sutien, caruia i se vad bretelele?! ruinand farmecul indoielnic al ansamblului. Word to the wise, faptul ca te poti indesa intr-o rochie cu doua marimi prea mica nu inseamna ca esti supla, doar ca vei arata precum un caldabos.
Iar parul, fie e alb si drept fie e buclat teapan, fie e constrans intr-un coc hidos cu accesorii sclipicioase, nimic nou sub soare.
Ideea de a te imbraca glam precum pentru decernarea premiilor oscar la o nunta de dimineata e disperata si complet nepotrivita. Cocktail dresses in the morning doamnelor, rochiile de seara se numesc asa cu temei.
Rochiile negre sunt acceptabile ziua doar pentru inmormantari, in rest li se aplica aceleasi reguli ca si cocktailurilor, dupa ora 17.

Dar nu numai doamnele pacatuiesc, domnii, a caror alegere ar trebui sa fie simpla, nu o nimeresc aproape niciodata. Nu intru in dezbaterea obiceiurilor culinare practicate la asemenea evenimente pentru a picta o imagine a unui domn transpirat si in plin proces al digestiei, ma refer doar la costume.
Nu ar trebui sa fie complicat, costum inchis la culoare, nu chiar negru, indigo precum a spus mark jacobs - gentlemen, always trust him with your fashion advice, camasa cu maneca lunga, manecile scurte la camasi sunt pentru lucratorii la macdonald`s, si o cravata viu colorata. Sfat: daca stiti ca de la excese va colorati lila, nu incercati sa asortati cravata si nici la rochia nevestei, nu se face.
Desi costumele ar trebui sa va ascunda defectele(burta, sunci, picioare de gaina) de cele mai multe ori vi le accentueaza. Poate ar fi bine sa nu va mai lasati nevasta sa faca shoppingul, alegeti un producator de costume care va vin and go with it. Domnisoarele de 20 de ani va vor privi intr-un mod nou si interesant.
Pentru a fi in trenduri, googaliti ce poarta obama mai nou, e foarte cool sa copiezi ce poarta nenea asta si e budget, isi schimba doar culoarea cravatei.

Please people, stop making my life so glum, dress up.