Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 24 noiembrie 2010

Psihologia de capatat

Pentru necunoscatori, capatat = primit in sensul rau.
Stim cu totii ca, tot ce e de capatat e mai bun, mai gustos, ne bucuram mai mult de ceva de capatat. Si un covrig primit, pe care nu a trebuit sa-l platim, sa-l asteptam, e mai gustos. Mi s-a intamplat sa mananc un covrig doar pentru ca l-am capatat desi urasc covrigii like no one ever did.
Cafeaua primita  e mai buna, am baut o cafea suplimentara doar pentru ca am primit-o si mi s-a facut rau.
Nu cred despre mine ca as fi un esantion relevant, nici macar ca as fi reprezentativa pentru o clasa sociala, dar sunt convinsa ca faza asta se aplica universal.

Cum am ajuns sa fim o natie de capatat? Cum am ajuns sa apreciem mai mult ceva primit cadou, sau discarded de altcineva decat ce am castigat by working?
Si aici nu ma refer la cafele, covrigi sau pixuri, ci la cadouri putin mai scumpe, la asa-zisele chestii de protocol. Parerea mea e ca producatorii au dat faliment de mult iar patrimoniul de protocol circula liber in aceleasi cercuri.
In middle management sunt serviete, suporturi de pixuri cu ceas, stilouri si pixuri grele si aparent scumpe. Agendele se folosesc, dar ele si-au cam depasit statutul pur decorativ. Nimeni nu foloseste pixul oribil argintiu care ar putea sparge un craniu uman if operated propperly. Ceasurile de la suporturi sunt de cea mai slaba calitate, bateriile li se termina urgent si inlocuirea e aproape imposibila iar ceasul ocupa atat de mult spatiu incat nu mai ai loc de pixuri. Si ce face middle managerul cu ploconurile? Le da altuia ca el, si , asa, dragi copii, functioneaza circuitul papetariilor in natura.
Dar, inainte de a constata inutilitatea grosolana a cadoului, middle managerul se bucura de parca i-ar fi venit mos craciun.
In upper management, apar deja instrumentele de scris scumpe, dar managerii nostri superiori scriu tot cu pixuri de 2 lei, urmand ca frumoasele si pretioasele instrumente, dupa ce se vor fi bucurat de ele, sa fie date mai departe in circuitul natural.

Am prefera sa fim platiti in resturi de la altii? Nu cred, dar in continuare ne bucuram de chestii de proasta calitate pe care nu urmeaza sa le folosim ci sa le dam tribut mai departe.
Poate e servitutea care vine la pachet cu peschesul, asta ar merita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu