For a looong time, am luat la bascalie oamenii dramatici, serios, nu traim intr-o telenovela si, singura data cand am aruncat o bautura pe cineva, a fost for fun.
Cu ce ajuta pe cineva o scena teatrala in mijlocul strazii? Sau repatarea endlessly a unor chestii triste?
Uneori ma uit la cuplurile cunoscute si am impresia ca ce le lipseste e aparitia unui evil twin pentru a fi scenarii clasice de soaps.
Gesturile dramatice de a iesi din camera in mijlocul unei certe, de a plange, de a slap someone over the face mi se pareau mai mult caraghioase decat incarcate de insemnatate iar frazele dramatice ... sunt la un small step de a ma face sa rad in hohote, probabil cu lacrimi.
But i`ve changed. Something happened, i fell inlove si am devenit a drama lama myself. E dificil sa cenzurezi chestiile dramatice in timp ce esti atat de tormented sau in timp ce suferi pentru ca nu poti fi langa el. Am un nou respect pentru cupluri, desi nu pot sa spun ca nu ma simt putin caraghioasa myself while doing it.
Serios, desi nu as schimba pentru nimic situatia actuala, imi lipseste putin vechea eu distanta, cool si care nu se cobora la nivelul dramatic al semenilor mei mahalagii.
Acum nu pot spune ca sunt cu mult deasupra anisoarei de la doi care priveste mesmerizata clona(telenovela of my age) si il asteapta pe costelus sa vina acasa pentru a-i reprosa ca nu se ridica la nivelul lui armando jose.
Gawd deliver me from that, i feel the need for a pill.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu