Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

vineri, 5 noiembrie 2010

Despre despartiri.

In primul rand trebuie sa explic ca nu sunt capabila de a lua decizii dificile, le evit precum cel necurat apa sfintita, precum pisicile apa in general. Nu am fost capabila sa dresez un caine pentru a ma asculta sau macar pentru a se preface ca ma asculta.

Cam asta e si atitudinea pe care o adopt in relatii. Sunt cea care ia deciziile placute, I shower my men with love and attention, ii fac sa se simta niste supereroi, iubiti, glumesc rad, ii fac fericiti.
Inevitabil, totul goes south. Motive sunt multe, poate unul e ca, de fiecare data cand prevad ca as putea fi ranita, ma retrag strategic. Dar asta nu inseamna ca ii notific si lui manevra sau ca ii prezint motive sau alternative si nici ca initiez despartirea.
Totul poate fi stralucitor iar, ziua urmatoare, te trezesti singur in aceasta relatie. Nu am zis niciodata ca am talent de martir, visul meu nu e sa fiu sacrificata pe nici un altar, i`m not a virgin anywayz.

Aici e gresala pe care o fac, refuz sa port o discutie dificila preferand sa o inlocuiesc cu o perioada de purgatoriu care ucide suflete in care simt ca fostul erou a devenit un strain, atingerile lui imi par reci, niste mici agresiuni, saruturile lui devin ceva chinuitor si el simte asta.
Stiu ca sunt cruda, recunosc, incerc sa-mi schimb tehnica.

Dupa despartire, indiferent de motive, pentru ca niciodata nu am intrat intr-o relatie din lipsa de ocupatie ci datorita unor sentimente - care or fi fost si alea- poate e un caz singular, dar o urma a acestora ramane, sau macar amintirea zilelor bune de la inceput and i`m sad.
Sadness is my archenemy and to defeat it I plan a campaign worthy of napoleon and of conquering mother russia.
Sportul face parte din rutina post despartire. Alerg, prestez la sala de fitness spre netarmuita placere a antrenorilor care sunt convinsi ca au mai castigat un discipol, inot precum a girl preparing for a flood of biblical proportions. Sportul convinge creierul sa elibereze endorfine iar, printr-o ceata endorfinata, contururile despartirii abia se mai vad.
Shopping-ul e noul meu prieten bun. Cheltui like there`s no tomorrow, dar am inspiratia pentru a alege haine sau pantofi care imi plac cu adevarat. Am observat ca relatia cu hainele/pantofii/gentile e mai buna decat cu barbatii - asta o fi blestemul femeii moderne?
Dancing helps, poate sunt tot endorfinele, poate outfiturile revealing si intimitatea fortata oarecum atrag privirile admiratoare ale masculilor and that`s my real addiction. Nu poti fi trista in the spotlight.
Alcolul e a dear and old friend of mine, iar pentru a ne pastra relatia buna nu abuzam unul de celalalt. Vinul e preferatul meu, urmeaza vodka si romul. Eliberez cuba frecvent.

Si, desi my inner drama queen cere, incerc sa evit a-mi contacta ex-ul. Il am pe constiinta oricum, ma bucur sincer sa stiu ca e fericit si nu inoata intr-o piscina de melancolie, ma bucur sa aflu ca are a rebound girl. Dar, acum ca nu mai e al meu, pot sa ma conving ca e ceva nou si stralucitor si ca as putea sa-l doresc inapoi, fals! e acelasi si probabil mi-ar lua cam 5 minute sa iar all over again decizia fatala.
Maybe i need a professional.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu