Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 31 august 2011

ce sa faci cand ai inima zmulsa din piept

stim ca in relatii se mai fac si compromisuri.dar, pentru ca suntem doi indivizi separati nu un soi de hidra legendara, incercam sa ne pastram personalitatile si incetam compromisurile intr-un punct.

well, pentru mine punctul respectiv e my preciouss dignity. daca nenea pe care il iubesc ma trateaza degradant, de exemplu ma lasa sa car sacose in timp ce dansul se plimba cu mainile-n jeb (doar un exemplu nevinovat), spun stop si incep sa analizez. mi se pare corect sa-l intreb despre eveniment, sa-i ascult motivele si argumentele.
dar daca nenea nu doreste sa inteleaga de ce m-am simtit eu atinsa de comportament, strike 2.

si acum, intreb nevinovata, ce as putea alege? pe mine insami sau pe el, sa traiesc hating and despising myself sau fara el?

cat poate rezista o iubire magica reprosurilor marunte?
poti sa iubesti pe cineva si totusi sa-l faci sa se simta mic si insignifiant?

intrebari, intrebari.
zilele urmatoare voi fi fie prea plansa fie prea drogata(prescription meds, don`t get ideeas) pentru a scrie.

vineri, 26 august 2011

Despre viata mea trista

I`m just sad.
Maine purced spre o nunta a carei protagonista e o ruda indepartata pentru care nici macar nu s-a inventat nume si pe care am vazut-o cand eram mica mica si i-am turnat magiun in galosi, yay!
In seara asta my plans are to get wasted and dance my ass off somewhere.

So, ne vedem luni. Cu toata lumea. Daca e ok.

joi, 25 august 2011

Despre ziua de azi si oameni in general

1. Am ajuns la 8.15 la registratura tribunalului comercial desi programul incepe la 9 si ma asteptam sa fiu singurica singurica. Nope, inaintea mea mai era o doamna care-si lasase plasa zalog si shedea afara la o tigare si un nene care ajuta la caratul dosarelor. Am scos o decizie luuuunga a curtii de apel si am demarat lecturarea acesteia pana la 8.50 cand am constatat ca holul se umpluse si lumea protesta aprig cand am incercar sa-mi reiau locul la coada. Aparent shezutul la coada trebuie sa fie in linie dreapta si rigid, daca nu te conformezi, shezi degeaba, de placere, pentru relaxare.

2. Dosarele shed pe masa judecatorilor 2-3 luni intre termene si nu se gandeste nimeni sa le aduca jos spre citire (asta am aflat dupa asteptat + razboi pentru locul la coada).

3. Grefiera sefa, desi are la dispozitie toate actele, refuza eliberarea cautiunilor (comerciale, nu altceva) pana vineri intre 10 si 11. WTf? in special cand recipisa mea era in varful maldarului. No.

4. Cand o alta grefiera slashed her hand open, sange pulsa peste tot in valuri valuri, lumea de la coada comenta acid ca sigur lenea a impins-o la un astfel de gest. O tanti a fost atat de aproape de a o impiedica pe amarata in timp ce mergea spre salvare.

Astia suntem

miercuri, 24 august 2011

Despe carje, proteze si altele asemenea

Metaforic vorbind, bineinteles.
Fara a voi sa lezez pe cei care au nevoie de acestea nemtaforic, din nou, bineinteles.

Cati dintre voi au obsevat ca, dupa caderea fostului regim, cocolositul popor roman, dand fata cu democratia (pecum conu` Leonida cu reactiunea) a adoptat comportamente bizare?
Stresul e ceva relativ nou pentru noi, acum si bunicul se plange ca e stresat ca-i vinee factura de la cablu si i-au micsorat astia pensia cu 50 de lei.

Corelat cu acest fenomen, a aparut altul, mai interesant, am devenit toti mai ciudati si am ajuns sa ni se para normal.
Sa incepem cu mine: am acasa o veritabila farmacie, am tratamentul celor mai frecveente 100 de boli at an arm`s reach. Nu am analizat niciodata investitia financiara in stocul de medicamente, dar e maricica. Si oricine imi calca pragul si se face comod la mine poate vedea ciudatenia etalata si ma poate judeca.
Am intalnit fobii sociale care inchideau victima in casa si care o terorizau pana si la gandul de a comanda pizza.
One of my best friends sufera de o maladie rara care o obliga sa-si cumpere ultimele accesorii hipsteresti, asa are fata conversi, iphone4, mac. Totul ar fi ok daca bugetul nu i-ar fi serios zdruncinat de boala si daca ar avea nevoie de ele. Fata deevine un soi de hoarder dar doar de trenduri hipstere.

Asta pentru a nu poveesti despre overeater-i, despre hoarder-i, despre multimea care isi condimenteaza viata cu xanax & co./ alcool/ altele.

marți, 23 august 2011

Dress code la meciurile de fotbal

Locuiesc intr-un cartier cu stadion (desi citeam ca echipa doreste sa joace pe alt stadion, whatever, dramele fotbalistilor imi depasesc putinta de imaginare) si nu am fost la nici un meci. Uneori am trecut pe langa stadion cand se juca un meci, sau am fost oprita de militianul dragut posesor dee caine sa-i arat buletinul, dar niciodata nu am trecut portile (raiului) stadionului.

Motivele sunt diverse, in principal evit a socializa cu vulgul, cu atat mai mult daca sunt coplesita numeric (nu ascutiti lama ghilotinei).
Dar, acum, citind despre rochia instelata a (primei blonde) madame Udrea, ma intrebam care ar fi outfitul potrivit pentru un meci de fotbal.

Oricum, inainte de toate, peste toate comentariile starnite de rochita doamnei (nt, nt, cati domni respectabili sunt pasionati de moda si fac misto de botezatu ies la suprafata zilele astea...) tin sa comentez si eu, felicitari madame pentru acoperirea optima a trupului dumitale (sau potrivita functiei si etatii) chiar daca sunt convinsa ca "ai ce arata".

Eu ma gandeam more on the line of ghete, pantaloni lungi si hanorac cu gluga. Let me explain: am degete sensibile la picioare si le prefer in starea actuala, nestrivite de multimea de suporteri, prefer ca nici un centimetru de piele sa nu-mi intre in contact cu microbistii (poate se ia) si, daca nimic altceva nu functioneaza, as vrea sa-mi pot ascunde identitatea daca iau pe cineva la bataie (selfdefense obviously).

Sansele sa apar prin tribune la fotbal sunt egale cu sansele sa port rochita doamnei ministru, adica 0.

Cheers!

vineri, 12 august 2011

Despre contracte

Deocamdata este in vigoare "vechiul" cod civil si, pana cand nu se va chiar aplica "noul" cod civil, acesta va ramane o poveste. Deci, ce voi scrie mai jos e conform actualei legislatii in vigoare.

Contractul este definit ca acordul de vointa intervenit intre doua persoane. Confuzia generala e starnita de faptul ca ne referim la inscrisul care constata incheierea unui contract ca si contractul in sine. Conventia este valabila, in cele mai multe cazuri, doar prin intalnirea vointelor partilor, fara a fi nevoie de un inscris.

Proba existentei si cuprinsului contractului este o cu totul alta poveste. Nu am purta aceste discutii instructive daca poporul si-ar onora obligatiile asumate, deci, ajungem la tribunal (judeactorie in majoritatea cazurilor) unde, legea spune ca trebuie sa dovedim afirmatiile facute.
In raporturile dintre persoane fizice, necomercianti, contractele pot fi dovedite doar prin inscris fie sub semnatura privata (adica scris de mana, sau la calculator si semnat in original de parti sau reprezentantii lor), fie autentic.
Oricum, ideea generala e ca obligatia mea poate fi dovedita printr-un inscris semnat de mine! Ar fi caraghioslacul lumii sa scriu eu ceva de mana si sa cer judecatorului sa-l oblige pe boc sa-mi plateasca ceva in temeiul acestei probe.

Intre comercianti, however (care pot fi si persoane fizice, nu in mod necesar autorizate) existenta si cuprinsul contractelor pot fi dovedite prin orice mijloace de proba. De exemplu, facturile semnate de cel care urmeaza sa faca plata sunt inscrisuri sub semnatura privata si fac dovada obligatiei.

Executarea benevola a unui contract neconsemnat in scris nu da dreptul la returnarea prestatiei pentru ca obligatia exista chiar daca nu prea poate beneficia de protectia legii.

Plata e si ea un contract si, ca atare, trebuie consemnata in scris. Chitante people!!

joi, 11 august 2011

Sfaturile mele pentru cei care se afla in zona gri a legalitatii 1

Prima constatare e ca, datorita ambiguitatilor normelor juridice, cam toti ne aflam in aceasta zona. E necesar sa fii un adevarat geniu legislativ pentru a fi in perfecta legalitate.

Fie ca suntem cetateni nevinovati, fie infractori profesionisti, aflam ca suntem in vizorul organelor care aplica legea cand acestea ne contacteaza pentru a ne lua deeclaratii. E foarte important sa stim ca chiar avem dreptul de a nu declara nimic. Organul e obligat sa ne spuna in legatura cu ce ne audiaza si noi avem dreptul de a tacea. Daca ne simtim cu musca pe caciula in domeniu, inarmeaza-te cu rabdare si taci, declara ca nu ai nimic de declarat, cere un aparator, tergiverseaza. Apoi fuga la avocat caruia sa i te spovedesti si care sa te consilieze in privinta a ce ar trebui sa spui din toate pe care le-ai facut.
Adevarul are 100 de fete, tu trebuie sa gasesti varianta care te avantajeaza.

Daca simti ca nu ai facut nimic si esti curat precum proverbiala lacrima, rezuma-te la a raspunde scurt la intrebarile organului. In situatia in care acestea se apropie periculos de zona discutabila a legalitatii, mimeaza pierderea memoriei si insista sa se consemneze in declaratie. "A trecut atat de mult timp si am uitat", "eram asa de agitata in seara aceea, nu am dat importanta detaliilor acestora".

Nu minti evident. Cu tot folclorul despre inteligenta politistilor, acestia au vazut multe si au interactionat cu multi oameni, precum cainii lor, au intuitie si "miros".

Intotdeauna, de la procesele verbale pentru constatarea contraventiilor rutiere, insista sa se consemneze obiectiunile si obsevatiile voastre. Daca nu aveti unele reale, fiti creativi! Intr-un eventual proces, un avocat bun va putea sa lee foloseasca.

Un client prevazator si-ar face copii ale declaratiilor pe care le da organelor, pentru a sti exact ce a spus si ce poate sa declare in continuare.

Continuarea urmeaza.

miercuri, 10 august 2011

Cum sa faci o femeie sa te iubeasca

Sau incercari oneste si lipsite de succes ale unor barbati misguided.

1. Catelul cuminte, sau ideea care vine cel mai usor. Catelul cuminte va insoti credincios obiectul pasiunii sale, ii va face mici surprize, ii va aduce flori, ii va asculta problemele si o va insoti in oras la cumparaturi, la opera si in alte asemenea expeditii. Catelul cuminte nu va incerca sa faca nici un pas in directia fanteziilor sale, asteptand ca domnita sa realizeze ce comoara are la brat si sa ii declare ca il iubeste mai mult decat pe un prieten.
Greseala e ca demoizella recunoaste de la inceput intentiile romantice ale cavalerului ei, decide daca acesta are o vaga sansa la atentiile sale, de obicei raspunsul e negativ si apoi profita fara jena sau mustrari de constiinta de ce i se ofera: un mic sclav dispus sa accepte orice, a court jester gratuit.
Nu cred ca aceasta metoda a avut vreodata succes.

2. Artistul neinteles mimeaza inteligenta si vasta cultura pentru a-ti atrage iubirea. Cel mai probabil, cultura afisata e doar o pojghita subtire, dobandita din privirea intensa a discovery channel sau national geographic, nerezistand la o inspectie mai atenta. Imediat ce ii supui atentiei o idee deosebita pseudo-intelectualului, acesta devine agresiv, lipsindu-i argumentele pro sau contra si neintelegand ce se intampla.
Agresivitatea e raspunsul si daca reactia printesei nu e o admiratie totala.
Cateodata artistul are succes, pe termen scurt cel putin si daca victima e virgina si la primul prieten.
Cu greu reuseste sa chiar aiba succes.

3. Cititorul de cosmopolitan se informeaza asupra problemelor (pe care ar trebui sa le aiba) femeilor si actioneaza in consecinta pentru a atinge un scop. Stim cu totii care e scopul, birds & bees etc.
Acesta este la curent cu probleme femeiesti precum pms-ul, momentele in care ne dor sanii si metodele de depilare inghinala. Mimeaza interesul si disponibilitatea emotionala, ii face placere aparent sa discute starea relatiei si viitorul comun. Apreciaza conversatiile personale purtate cu mama domnisoarei.
Rata de succes e mare, fiind un fapt binecunoscut ca femeile cred inca in mos craciun si alte povesti pentru copii. Dar cand printul charming se transforma intr-un broscoi bautor de bere si privitor la fotbal sau se plictiseste si devine porcul that nature and god intended him  to be, totul se spulbera.



Cujetari while on the flu

Pentru ca, yet again, sunt racita bocna vara. Asa ca sed acasa, in varful patului, cu laptopul in my lap si meditez asupra tainelor vietii si ale relatiilor.
Si, pentru ca tot a venit vorba despre relatii, in spiritul discretiei mele binecunoscute cand vine vorba de rufe murdare si public, imi voi expune aici, pe larg noua problema sentimentala for the interne to judge.
Comunic, nu? Chiar daca nu cu persoana direct interesata de situatie, dar scrisul e o forma de comunicare after all.

Problema spinoasa de azi e cand si ce justifica putina neglijare a persoanei "iubite"? Toti avem joburi solicitante, avem facturi de platit si diverse probleme cu familia in fiecare zi, deci astea nu prea justifica ignorarea binevoitoare a iubitului.

Sa ne intelegem, i`m supportive, in limite acceptabile. Il incurajez sa se dezvolte profesional, ascult cu rabdare de inger probleme, pentru ca ma preocupa sincer. Dar nu am aptitudini de martir, nu imi doresc sa ma sacrific pentru el, nu ap personalitatea potrivita pentru a ramane serile acasa sa-l astept sau sa-i pregatesc cina in timp ce el zburda pe campii. Poate sunt prea batrana si independenta pentru a reusi sa pastrez o relatie, poate batranetea si independenta m-au facut rigida, inapta de a ma adapta conditiilor, personalitatilor noi, dar asta e realitatea.
O, da, si cer ca, pentru barbatul pe care-l ridic pe piedestal, sa fiu prima prioritate, poate la egalitate cu el insusi, dar niciodata mai putin.
In situatia in care simt ca se perpetueaza o realitate alternativa in care i`m taken for granted si sunt privita precum o cratita sau o mobila de bucatarie care nu va parasi incinta by it`s own free will, incep sa ma manance talpile. Accept, cum ziceam, ca in situatiile de exceptie, pentru o perioada scurta, sa fiu depasita ca importanta de o catastrofa, but no more.

Si ce facem cand situatia se prelungeste de la 2 zile la o saptamana? Deja devine borderline inacceptabil. Oricat de mare este dragostea, i love myself more.
Poate ar trebui sa-si aminteasca once in a while.

Si, for all the girlz out there, nimeni nu te va pretui mai mult decat o faci tu, poate va declara contrariul, dar realitatea e asta. Daca tu nu iti fixezi un pret, metaforic vorbind, ridicat, nimeni nu iti va face acest favor.

marți, 9 august 2011

Solutia pentru oamenii muncii

Scriu din perspectiva avocatului.
Prin oamenii muncii ma refer la domnii si doamnele care au plecat in departari pentru a munci.

Acestia, de multe ori, insista in inocenta lor sa investeasca banii castigati cu greu in a noastra tara mirifica, populata de noi, caci asta e problema. Oamenii muncii uita motivele pentru care au parasit patria muma, imbatati de nectarul euro-ului si a echitatii gasite prin alte parti. Uita ca aici mica inselatorie e un mod de viata si profitatul de pe urma celor care nu sufera de paranoia e sportul national.

Asa mi-au venit doi clienti. Nene si tanti care au un apartament inchiriat in minunata urbe iar chiriasul nu a mai considerat oportun a plati chirie de 12 luni. Ei fiind in italia au incercat sa-si trimita rudele spre a rezolva poblema, dar nimeni nu se ocupa de necazurile altuia precum un bonus pater familias. Cu exceptia avocatului, for shure.

Asa ca, azi am incheiat un contract de colaborare cu ei, le voi rezolva problema chiriasului, probleme la finante, la cartea funciara, le voi cauta alt chirias si le voi solutiona problemele ce vor aparea.

Luand in calcul sumele pierdute de ei pana acum, posibilitatea de complicare a situatiei la nesfarsit si gijile pe care le preiau, simt ca lucrez chiar ieftin.
Desi romanilor nostri li se pare exagerat sa mearga la avocat pentru a le redacta contractul de cumparare al unei case sau ceva egal de oneros si de complex, vad ca cei veniti din strainatate pricep valoarea unui contract bine facut si nu se asteapta ca altcineva (hm, hm! statul) sa aiba grija de ei.

Morala povestii e ca suntem responsabili pentru deciziile pe care le luam, in special cele redactate in scris, semnate de noi si care contin o clauza penala consistenta. Nimeni, nici statul, nici judecatorul nu ne va lua de manuta si nu ne va scoate din rahatul in care ne-am avantat cu entuziasm.

Consultati un avocat, intotdeauna e mai putin scump decat ce ati plati incercand sa scutiti cateva sute de lei.

luni, 8 august 2011

De pe la tribunal sau cu si despre cozi

Toata lumea care a avut contacte cu universul juridic, nu editura ci tribunalul, stie ca a intrat in vigoare programul de vara la arhive si registraturi. Odata cu numitul program, s-a impamantenit o coada lunga si serpuitoare in zilele in care mirificele institutii functioneaza.

Si stim cu totii ca, in final, coada e cea care arata caracterul omului :P. Ptui! pe cel care a inlaturat acest bun obicei al popoarelor.
La coada se leaga prietenii bizare, de exemplu eu cu doamna micuta si putin dezechilibata emotional. La coada iese la suprafata marlania celor care, mai grabiti decat noi restul, incearca sa intre in fata sau mototolimea celor care ii lasa.
Si tot la coada iese la iveala lipsa de civilizatie si gandire in perspectiva a unora. Cum sa te legi tu matahala de barbat mirosind discret a taria consumata de dimineata dee gagica de 50 de kile care lucreaza cat poate ea de repede si care evident nu are competenta de a modifica regulile/programul/legislatia tarii pentru a iti indeplini tie cerintele acum si aici!!!

Traim intr-o tara unde oile oarbe, abtiguite si agresive cu cei mai mici/slabuti au dreptul de a se ascunde printre noi si de a functiona precum membri intregi ai societatii.

BTW, actele si actiunile pot fi transmise prin posta avand aceleasi efecte/valoare juridica.

vineri, 5 august 2011

From my youth ;)

I feel my life`s on hold

In timpul liceului, profesorul de istorie ne tinea lungi si inflacarate prelegeri despre cum nu atunci era momentul sa ne distram, ci sa ne sacrificam, sa ne cladim viitorul care e precum o casa si noi puneam temelia, etc. samd. Needless to say ca am cateva contraargumente puternice pentru dumnealui, primul fiind el insusi ca model al teoriei acesteia.

Acum, mult dupa liceu, facultate - unde nu ne recomanda nimeni sa sacrificam nimic, doar ne picau la examene precum mercenarii fara suflet daca nu eram tobe de carte si dupa primul job, constat ca societatea inca ne cere discret sa ne punem viata in pauza si sa muncim pentru ca e trendy sa fim workoholici si CEO-i la 20 de ani.

Mi-am ales cariera juridica pentru ca imi place, vreau sa fiu printre cei mai buni in acest domeniu competitiv, stiu ca trebuie sa muncesc mult si, in special la inceput, reusitele sunt mai mult profesionale decat pecuniare.
Dar nu pot sa scap din vedere faptul ca, totusi, cariera e doar un mijloc pentru a atinge un scop, acela de a trai asa cum imi place si dee a fi fericita.
Programul de lucru de 12-14 ore pe zi e in contradictie flagranta cu scopul declarat.

Acesta este manifestul meu. Vreau sa demonstrez ca se poate sa fii bun profesional fara a sacrifica nimic, ca putem sa avem viata si in afara biroului si ca munca e doar mijlocul prin care ne putem realiza adevaratul scop in viata, acela de a fi fericiti.

Si mai am o banuiala ascunsa ca cei care au inventat programul acesta idiot care exclude orice activitate cu exceptia muncii incercau sa umple un gol in vietile lor serbede si triste, lipsite de prieteni si iubiti.

On this note, sper sa ne auzim peste un an, cand cariera mea va fi la apogeu si programul meu va fi de maximum 10 ore pe zi!! ;)

joi, 4 august 2011

Despre concedieri si retineri salariale

In vremurile tulburi in care traim, daca ni se mai si retine din salariul mic si ne mai si ameninta diversi patronasi de magazin de cartier cu aere de interlopi, nu ajungem nicaieri.
Ieri, in cabinetul meu primitor de avocat veninos ce ma aflu, a pasit o domnita tremuranda si inlacrimata. In urma unor hotii care au avut loc la magazinul la care lucra, seful ei a considerat oportun sa o anunte verbal si oarecum colorat ca nu mai are nevoie de serviciile ei, mai mult, in intelepciunea lui, i-a mai si retinut salariul restant si indemnizatia de concediu, ca asa a vrut el.

Sfatul juridic:

1. Concedierea se face in scris pentru motivele si in cazurile strict si limitativ enumerate de codul muncii, sectiunea a 2-a, incepand cu art. 58. Pentru a concedia pe cineva din motive imputabile lui pentru abateri grave etc., e necesara indeplinirea unei proceduri prealabile de cercetare a numitelor abateri grave pentru care angajatul va fi convocat in scris. Aceasta procedura se finalizeaza printr-o decizie de sanctionare, care va fi redactata in scris si care poate fi atacata dupa ce a fost comunicata angajatului.
Deci, dragi angajati, contractul individual de munca inceteaza doar dupa emiterea si comunicarea cu dvs. a unor documente care pot fi atacate. Pana la aceste evenimente, sunteti in continuare angajati si aveti aceleeasi drepturi si obligatii, recte sa va pezentati la serviciu. Daca nu va pezentati pe glie la program, asta este o abatere care poate duce la sanctiunea concedierii pe bune.
Daca  patronasul nu va lasa sa intrati in incinta sau sa va desfasurati activitatea, ITM-ul ee mai mult decat dornic sa va insoteasca, sa constate si sa amendeze iar salariul va este in continuare datorat.
Deci, repetati dupa mine: decizie scrisa de concediere, comunicata.
De la data comunicarii curge preavizul de 20 de zile lucratoare pentru care veti fi platiti.

2. Retinerile salariale se pot efectua doar daca exista un titlu executoriu care constata creanta a carui debitor e salariatul. Angajatorul poate efectua retineri salariale pentru a acoperi un prejudiciu creat lui de angajat doar daca exista o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila care constata numitul prejudiciu. In rest sunt ilegale, ITM-ul e deosebit de interesat de aceste evenimente.

3. Deciziile despre care faceam vorbire pot fi atacate la tribunal in termen de 30 de zile in cazul deciziilor de concediere si 3 ani pentru recuperarea salariului. Termenele curg de la comunicarea actului.

In cazul clientei mele, vanzatoare la un magazin alimentar, suma retinuta e dublul onorariului pe care i l-as lua pentru a o reprezenta in proces pe care i-l voi castiga fara probleme, urmand apoi sa-l recupereze de la parat.
Intradevar va dura ceva, daca vom ajunge la proces, dar cu atitudinea "mamaliga nu explodeaza, intoarce si celalalt obraz" nu ajungem nicaieri.

Deocamdata sunt in faza amenintarilor si a intimidarii sefului si cred ca totul se va rezolva asa, repede.

miercuri, 3 august 2011

Men in trees

Sa fie clar! Ciocolatei ii plac barbatii. Si ii place ca sunt atat de variati, ca nu e nici un deal all in one. Unul stie sa reinstaleze windows si alte chestii pe laptopul din dotare, altul e piceput la repararea cioco-mobilului, la bibilirea acestuia, la lustruirea fiecarei particici, altul schimba becurile ciudate datatoare de lumina aurie in budoire-ul ciocolatei si ii repara robinetul de la cabina de dus.

Tot asa, sunt unii sofisticati pentru scos in lume, la intalnirile colegilor avocati, altii mai rustici, pentru dus la iarba verde si insarcinati cu focul precum prometeu, altii plimbareti numai buni de tinut de mana prin orase, pe munti si alte locuri, unii inotatori de dus la bazin, mare, ocean, piscina privata.

Sunt unii barbati care sa ne spuna povesti si sa ne incante cu experientele lor, altii care sa ne invete, parinteste, unii carora sa le spunem noi povesti si sa-i rasfatam.
Sunt barbatii buni de dezbracat in public si cei numa` buni de dragalit in particular si de folosit pe post de perna.

Sunt barbatii care ne imping mai departe si cei care ne tin cu ghearele si cu dintii langa ei.

Este cate un barbat pentru fiecare si toti au cel putin cate o calitate redeeming.

Noroc ca il am eu pe cel mai bun dintre ei ;)

luni, 1 august 2011

Anna Nicole Smith, Chrystal Harrys & co.

In vremurile noastre iezista o noua cariera. Fuck doctorita, avocata, fotomodeala sau cantareata, sunt convinsa ca acum se naste o generatie de fetite care isi doreste sa fie blonde, cu sanii mari si un shugar daddy potent financiar.
Poate sunt aceleasi fetite care participa la concursuri de frumusete la 5 ani si au unghii tehnice si dinti albiti artificial.

Mi se pare trist. Tineretea e nepretuita si nimic, nici un gel de dus, indiferent de eticheta si pret nu poate spala urmele mainilor de mumie si a secretiilor cadavrului ambulant langa care iti petreci noptile.
Pot doar sa imi imaginez scarbita cum miroase respiratia sau corpul unui nene de 80 de ani care isi doreste sa para viril. Care parfum ar putea spala mirosul de moarte apropiata?

Obstacolul insurmontabil dintre mine si o cariera in domeniu nu e morala sau cosntiinta, ci scarba si frica. Mi-ar fi teama ca nenea imi fura tineretea, ca imi bea dorinta de a trai si ca, la finele legaturii, voi fi si eu o mumie. Mi-as examina corpul centimetru cu centimetru pentru a verifica daca nu cumva pielea atinsa de domn nu e cumva imbatranita prematur, daca nenea nu lasa riduri in urma precum pisica blana.

Sunt si parti bune, mi-ar placea sa fiu acoperita de diamante, plimbata doar cu limuzina si mandra proprietara a unui avion rosu. Dar nu la pretul acesta.
Totul are pret ladies!

Despre spagi

I suck at giving then. Serios, sunt oribila, ma balbai, rosesc, mi se usuca gatul, parca as fi plantata in fata a 10 neni cu pusti indreptate spre mine gata sa execute un ordin.
Bineinteles ca viata mea interesanta m-a pus in situatii in care spaga era necesara pentru a lubrifia relatii. Hm Hm!
La medici, de exemplu, voi repeta ce am spus de 100 de ori, prefer ca nenea care ma taie sa vada ce am in burta sa nu se gandeasca in acest timp din ce-si va plati factura la curent. Suntem oameni, nu putem avea pretentia ca cel care ne macelareste sa fie complet prezent intelectual cu noi in sala de operatii cand stie ca nu-si poate plati rata la banca a doua zi. Si, sincer, nu cred ca 100 de euro e o suma foarte mare pentru anii pe care nenea i-a petrecut prin scoli, antrenandu-se, perfectionandu-se pentru a ma putea salva pe mine de dureri si o moarte sigura.
Deci, sa zicem ca sunt situatii in care spaga e, nu doar necesara, ci meritata.

Sincer, nu cred ca ne obliga cineva sa dam spaga. Cred ca egalitate nu exista nicaieri, as fi complet jignita sa aflu ca sunt egala in ochii cuiva cu nenea mirosind a alcool statut si transpiratie din autobus. Si cred ca cel in ochii caruia am fi egali are o problema serioasa.
De exemplu, aveam nevoie zilele trecute de eliberarea unui document in aceeasi zi in care am facut cererea, desi cutuma e sa se elibereze doar peste 3 zile. Mi-am facut socotelile, am identificat nenele care parea cel mai inclinat sa-mi inteleaga problema si am purces. I-am dat alaturi de cerere 20 de lei, nenea a ramas peste program sa-mi rezolve treaba si am primit actul. Categorisesc suma ca fiind o taxa de urgenta si cred ca e civilizat sa avem macar posibilitatea aceasta, uneori problema e urgenta. Si nu putem spune ca functionarul in cauza nu a depus efort suplimentar pentru bani.

Pe de alta parte, lucrez intr-un domeniu suficient de competitiv incat ne folosim cu totii toate atuurile la maximum. Sunt curioasa cate dintre micile chestii pe care le facem pentru a indupleca un functionar ar trebui considerate spaga. Un pachet de cafea, o ciocolata, flori, astea sunt deja in zona gri adiacenta nefericitului tribut, dar oare un zambet, o gluma, o periere sanatoasa a orgoliului, o invitatie la cafea, socializarea nerusinata si decoltata cu sexul opus, astea unde se situeaza in marea schema a lucrurilor?

Filosofia spagii, cu si despre ciocolata.