Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

joi, 31 iulie 2014

Despre femei si barbati si violenta si feminism

Subiectula asta are un shit moat around it, ca si castelele din evul mediu care aveau santul de aparare.

Contextul: violenta in general si cea domestica in special sunt rele. Barbatii sunt mai mari decat noi si mai puternici deci inarmati cu resurse superioare celor de care dispunem noi pentru a exercita acte de violenta fizica asupra noastra. Sau, hai sa specificam, acte de violenta mai productive decat cele pe care le-am putea exercita noi asupra lor.
In majoritatea cazurilor, legendele urbane ne spun ca femeile sunt victima violentei fizice, cazurile sunt multe, triste, sunt copii implicati, situatia economica nu ii permite victimei sa plece etc.

Putem sa dezbatem in gol precum lupii urla la luna ca de ce l-a luat ca era betiv, stia de la inceput ca e muncitor necalificat, ca e frustrat, ca niciodata nu o sa castige mai mult. De ce nu a plecat dupa prima palma, de ce i-a facut un copil, apoi al doilea si tot asa daca stia ca o bate si nu au bani nici pentru ei doi, de ce nu lucreaza, de ce nu a urmat scoli etc etc..
Nu asta e discutia. Femeile alea sunt victime, probabil s-au nascut victime, asa stiu ele ca sta treaba si probabil ca si copiii lor vor fi tot victime sau agresori, depinde de sex.

Problema mea e cu alta categorie de violenta domestica. Legenda urbana a femeii cicalitoare/tzatze/mahalagioaice care se tziganeste pe unde poate e alimentata si sustinuta de cateva exemplare proeminente. Aceste mirifice colege de sex exercita o forma perversa de violenta domestica, in majoritatea ei psihica, asupra barbatului si copiilor si a cine le-o mai asculta. Ma intreb acum din pozitia de feminista declarata, daca tot vrem sa fim tratate egal dar il frecam pe barbatu ala asa cum freci laptele sa-l faci unt in fiecare zi, zeci de ani, ne isterizam, suntem in pragul apoplexiei pentru cele mai mici detalii si scapa o palma sa faca melitza sa taca, mai e violenta domestica sau e legitima aparare? Asa cum doamnele cu adevarat victime nu prea au posibilitatea de a pleca, nici nenea cu psihicul batut  pana la stadiul de frisca nu are unde pleca iar perspectivele cand trebuie sa lasi jumate dintr-un salariu de 1000 de lei cu titlu de pensie si intretinere si apartamentul sunt sumbre de tot.
Sau daca tantiile astea - eroi ai natiunii, raman fara argumente sau li se strica sonorul si dau ele o palmuta feminina si nenea riposteaza, dar natura l-a inzestrat cu aptitudini mai utile in domeniu, atunci tot violenta domestica e si tot tanti e victima?

Zic ca ne-ar face bine tuturor sa analizam la rece situatiile astea, sa scapam de licarul ala de emotie si de lacrima care ni se formeaza in coltul ochiului si sa acceptam egalitatea daca tot o cerem. Respectiv: il torturezi psihic si cedeaza si te loveste - cel putin culpa comuna, tu ai scapat prima palma si el a raspuns ca reflex - apai tu, domnitza, esti agresoarea, nu el. El e victima ca te-a luat, ca erai tanara si cruda si gura mare si spurcata nu cantareau asa de mult ca niste nuri fragezi. Acuma esti cat o vita furajata, nu intram in detalii, si gura mare ii doar bomboana de pe coliva.


No, am zis!

miercuri, 30 iulie 2014

Pe de alta parte

I`m a raging feminist, without the rage, but i`ll scream it in your face if need be.

In acest context, sa spui ca un nene care ti-o zis pe limba lui (saraca si pricajita ca stie doar 3 cuvinte) ca ii place de tine ti-o stricat ziua/seara/concediul inseamna ca esti usor tuta.
Da, cateodata ploua, e frig, un caine face pipi pe roata masinii tale, calci intr-o cacutza neidentificata si te prinzi doar dupa ce excluzi toate celelalte surse ca TU esti sursa mirosului, dar asta nu iti strica ziua. TU iti strici ziua pentru ca esti imatura/rigida/tuta.
Faptul ca un muncitor sapator de gropi zice ca ii place de tine are aceeasi valoare ca un cacutza pe trotuar, nici mai mica, nici mai mare. Nu o sa te mai intalnesti cu nenea ala, chiar daca ii place de tine, sansele sa aiba ocazia de a fi cu tine is ca cele de a castiga la loto sau mai mici.

Recunosc ca sunt cateva zile pe an cand as plange cu valuri de lacrimi daca  mi s-ar intampla tragedia, la fel cum as plange daca o masina m-ar stropi cu apa din balti, un porumbel si-ar nimeri tinta pe mine etc.

Dar hai sa nu exageram cu sensibilitatile artificiale ca rad baietii de noi.

I`m not politically correct, just a feminist.

marți, 29 iulie 2014

rants for today

Jucam roluri prestabilite. Am facut progrese in ultimele sute de ani, femeile nu mai au statutul de copil incapabil juridic de a lua decizii si de a-si gestiona bunurile fiind puse sub tutela atotcunoscatoare a tatalui sau a sotului. Dar totusi ni se pare, ca specie, normal sa behaim dupa tipe pe strada iar daca tipa se plange de asta e frigida, ni se pare normal ca dupa un pahar in club sa punem mana fara a cere acordul iar daca tipa protesteaza sa o intrebam pe proasta de ce a mai venit in club daca nu sta la petting zoo.
Deci mai este mult de lucru in civilizarea maselor.
Si totul porneste de la o idee: normalitatea.
Cand nu va mai fi normal sa ne purtam cu o femeie ca si cu o bucata de carne, atunci feminismul isi va fi consumat raison-ul d`etre.
Pana atunci, cat timp e normal ca tipa sa fie un obiect al placerii, menajera, sa munceasca, sa il reproduca si multe altele in timp ce singura lui grija e sa poarte pantaloni, chiar daca nu ne mai ardeti pe rug in calitate de vrajitoare, zic ca mai este de munca.

Iar cat timp masele se bucura de twilight si de 50 shades de unde afla ca a-ti urmari iubita si a-i privi fereastra in noapte, a-i invada fizic spatiul in timp ce ea doarme fara ca pentru astea si altele mai rele sa ai nevoie de consimtamant, nu ma mai mir de nimic.
Dupa ce priveste toate astea, un tip care ma suna de 50 de ori in timpul noptii si apoi se mira sincer ca nu vreau sa ies cu el, e "decat" o nevinovata victima a civilizatiei moderne. El asa stie ca se face. Poate data viitoare va incerca sa intre la mine in casa in timp ce dorm, ca poate telefoanele au fost prea subtile.

Iar eu, femeiea vai de ea, ar trebui sa ma bucur de atentia pe care mi-o da un mascul fara fata, pe care nu il cunosc, care nu a facut nici un efort sa ma cunoasca pe mine. Ar trebui sa cad in genunchi si sa multumesc cerului pentru favoarea pe care mi-o face acest lorenzo lamas de a-mi da atentie. Pentru ca stim cu totii ca asta e cea mai mare glorie la care pot aspira, lasa facultatea de drept si avocatura, stii ca ai prins norocul de-un picior cand te hartuieste, errrmm, pardon, curteaza un nene anonim.