Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 29 februarie 2012

Bits & pieces Day ... nu mai tin minte

1. azi e leap year day. Nu stiam ce-i asta si am cautat pe my best friend Wiki unde zice, pe langa informatii pur stiintifice si neinteresante, ca azi noi, purtatoarele legitime de fusta putem sa ne cerem in casatorie alesii. In caz de refuz urmand a fi despagubite, prin anglia cu o lira sau o rochie, prin tarile de jos cu 12 perechi de manusi. Imi surad atat rochia cat si manusile. O rochie rosie si manusi galbene, verzi-mar, albastre turcoise etc samd. Dar daca accepta?!

2. iar ma duc la teatrul maghiar, poate poate invat limba ;).

3. oameni altfel normali se transforma in fiare cand e vorba de pamant. Litigiile pentru o palma de glie dureaza ani lungi, necesita expertize costisitoare si totusi nimeni nuse plictiseste de ele. Noi vrem pamant in continuare, se pare.

O, da, de maine primesc martisoare, sa nu ziceti ca nu v-am anuntat oficial.

luni, 27 februarie 2012

Cioburi

Inca nu am trecut de faza bucatilor de rationamente. So, in timp ce mananc ciocolata cu crema de ciocolata (cineva e un geniu si ma plec in fata acestei minti prealuminate), va spun ce mai vreau de la viata.

1. o piscina imensa, doar a mea, in care sa nu aiba voie nimeni. o piscina turcoise, care sa aiba un mozail pe fund. cerul, albastru deschis, la un capat cu un soare imens si auriu si ciudat, mergand pana la indigo-ul miezului noptii cu stele aurii si o luna usor amenintatoare - ruda palarierului nebun. vreau sa am doar costume de baie rosii, de toate felurile. si vreau sa inot la nesfarsit, sa ma simt libera si usoara si insignifianta.

2. o masina precum un dragon. sa fie neagra si sa maraie. sa scuipe flacari imaginare. si sa-mi dea senzatia ca zbor cu ea.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Gotham City

Vreau sa ma mut in New York. Urasc sua din strafundul sufletului, de fapt nici nu o urasc, o dispretuiesc in spiritul clasic european, asa cum ii shade bine unei clujence, noi dispretuim aici totul intr-o masura mai mare sau mai mica, the range varies intre restul transilvanenilor, care sunt aproape tolerati, pana la bucuresteni care sunt diavolul personificat. Jur, le cautam cozile si cornitele cand ii intalnim, poate asta e motivul pentru care ne trezim cu ei nuzi, langa noi, privindu-ne adorator. Dar divaghez.

Vreau sa ma pierd in furnicarul uman unde nu ma stie nimeni si nu contez pentru nimeni. Vreau sa nu vrea nimeni nimic de la mine. Vreau sa dispar intr-un nor de anonimat, sa nu mai fiu cea mai frumoasa fata din sapte comitate, vreau sa fiu o fata medie intr-un oras imens.
Vreau sa ma plimb pe strazi noaptea stiind ca am de ce sa-mi fie teama.

Mi-e dor

de vremurile simple si nu cred ca sunt singura.
Vremurile cand puteam sa ii spun unui tip ca-l plac, el sa ma pupe, apoi sa jucam fotbal si gata.
Acum avem statusuri pe facebook si relatiile nu mai pot fi explicate prin cuvinte simple. Totul e complicat cand vine vorba sa fie tradus in cuvinte dar e simplu in inimile noastre.
Poate pentru ca fiecare relatie e speciala si fiecare inima, dupa o anumita varsta, are cicatrice si rani inca deschise care o fac unica, precum o amprenta digitala. Poate toate ranile fostelor iubiri fac ca noua iubire sa fie unica, sa nu o putem incadra in tiparele prestabilite impuse de tatuca facebook.

Mi-e dor de zilele cand dragostea era simpla asa ca o cireasa si totul putea fi rezolvat la un meci de fotbal.

vineri, 24 februarie 2012

Jumatati de idee

Daca barbatii ar trebui sau nu sa poata a-si da cu presupusu` despre tot ce tine de aparatul reproducator feminin.
Adica noi suferim 9 luni, ne balonam, ne umflam, suportam efecte secundare, ne ingrasam, imbatranim subit, apoi trecem prin trauma de a evacua un dovleac printru-n loc ... nu potrivit pentru asta.
Si, va intreb acum, ar trebui cineva care nu trece prin crampe si pms in fiecare luna sa aiba un cuvant de spus in ceea ce priveste avortul sau nasterea prin cezariana?

Pentru ca eu vad negru in fata ochilor cand unii al caror cnp incepe cu 1 sustin arzator interzicerea avorturilor si ca nasterile ar trebui sa fie naturale.
Brrrrr.

Nobody near us to see us or hear us



Picture me uppon your knee ;)

How it`s gonna be this weekend

Pentru ca am puterea de concentrare a unei pisici care priveste un tapet complicat peste care cineva se plimba un punct laser, pot doar sa exprim cioburi din idei coerente. So, here it goes:

Cel mai usor mod de a transforma ceva placut intr-o sursa continua de iritare e sa transformi activitatea intr-o obligatie, o sarcina de serviciu. I like sex dar, in momentul in care asta ar deveni a must, like every night from 8 to 10 we have to do it.. e foarte posibil ca, pentru prima data in viata mea lunga, sa prefer abstinenta.

I`m a happy girl, dar cand lumea din jurul meu incepe sa imi impute lipsa de fericire ... ca si cum ar fi o obligatie, ca si cum nu as avea dreptul la tristete sau melancolie. Poate sunt doar meditativa, lume care isi declara afectiunea pentru mine, nu am dreptul sa gandesc?! Incep sa urasc atitudinea mea bubbly tocmai pentru ca mi se cere precum o dedicatie la radio.

Despre suparari

Sunt 100 de feluri, de la iritarea provocata de un necaz mic, de vina de a nu fi chemat instalatorul sa repare un robinet care picura, la valul imens si greu care te acopera, te striveste si nu lasa lumina si aerul sa patrunda.

Pe toti ne racaie problemele minuscule si lipsite de importanta pe care le ignoram zilnic pentru ca nu mai avem energie de ele, dupa ce le-am rezolvat pe cele mari. Si raca asta continua poate duce la o uzare mare, care are nevoie de multe inghetate de caramel stropite cu rom pentru a trece.

Sunt supararile intepatoare, care provin de la prieteni, de la oameni carora le esti loial si de la care astepti loialitate.

Supararile ca o arsura, neasteptate, vin cand esti deja sensibilizat de celelalte soiuri de suparari, cand esti fezandat si lipsit de aparare.

Si uneori, te ia prin surprindere o suparare enorma, de sub care nu mai stii cum sa iesi.

joi, 23 februarie 2012

Sfertul de fantezie din noaptea asta

Vreau sa simt mainile unui strain pe pielea mea, in intuneric. Doar atat.

Aproape ca mi-as face programare la masaj.

So tired

Sunt momente in care pot sa ma simt atat de obosita, la un pas de starea vegetativa. So, i`m taking a break from my life for a while. Keep you people, crazy internet stalkers, dear creeps and everyone else posted.
Going to eat icecream laced with vodka and watch murder shows.

marți, 21 februarie 2012

Fly me to the moon



And let me dance among the stars
Let me see how spring is like on jupiter and mars
In other words, hold my hand
In other words, baby kiss me

De fapt I want do be danced to the moon, and yes, this is still an invitation.

luni, 20 februarie 2012

The game

That is my life.
I`m sick & tired of playing. And I don`t get it why people don`t get the hint and just give up.

I`ll be back like the terminator. Cand voi fi frant suficiente inimi si voi fi zdrobit suficiente sperante si visuri.

sâmbătă, 18 februarie 2012

Pauza

Doua zile. Pentru ca ma duc la chefuri, pentru ca imi aleg rochii si pantofi si pentru ca inca nu am primit imbratisarea despre care ziceam aici.

vineri, 17 februarie 2012

Friday I`m inlove



It`s Friday and I`m inlove :)

Despre manifestari ale prostiei moderne

In ziua de azi e foarte dificil sa cataloghezi pe cineva ca fiind prost, din perspectiva profesiei mele, pot spune ca majoitatea oamenilor sunt prea inocenti, au prea putina imaginatie sau stau prea prost cu strategia. Cunosc oameni lipsiti de cea mai elementara gandire logica, oameni prea inflacarati pentru o cauza, oameni prea orientati intr-o directie.
Avem atatea surse de informatie, incat trebuie sa fii chiar mut, surd si orb pentru a fi prost.

Dar la ce stam extrem de prost e formarea si exprimarea parerilor.
La facultate, ne predau astia o materie numita logica juridica. Suna a ceva extraterestru, ca adevarul obiectiv. Ati putea spune ca exista doar un singur soi de logica si ca adevarul e unic.
La logica asta juridica, un nene ne spunea reguli de interpretare a normelor juridice. Regulile sunt in limba latina, semn ca s-au inventat de atunci. De exemplu: unde se poate mai mult, se poate si mai putin. Daca legea te lasa sa tai capul unuia, poti si sa-l zgarii in zona gatului.
Unde legea nu face diferenta, nu putem s-o facem nici noi. Daca in lege spune ca daca te muti primesti bani, organul statului debitor al banilor nu poate sa-ti impuna unde sa te muti. Si tot asa, am dat exemplele pe care le-am folosit zilele astea.

Cred ca, la liceu, in locul tuturor chestiilor inutile cum ar fi chimia organica si fizica in general, ar putea sa ne invete logica. Adica sa explice poporului cum se face o comparatie intre doua situatii. Care sunt punctele pe care trebuie sa le compari. Ce este relevant intr-o situatie si ce e doar de decor. Care este cauza unui efect si care sunt conditiile, diferentele dintre cele doua.
Pentru ca sunt oameni adulti care au supravietuit pana la varste inaintate si care am dubii serioase ca ar putea sa gaseasca asemanari/deosebiri relevante intre zapada de la cluj si zapada din cucuietii din deal unde i-au ingropat pe aia cu exceptia faptului ca in cluj e mai murdara.

No, patzasti!
:

joi, 16 februarie 2012

What women want

Da, voi elucida misterul. Toate femeile pe care le cunosc (mostly eu, pentru ca nu poti spune ca chiar cunosti o femeie daca nu te-ai plimbat liber prin capul ei si... asta este) leaga intr-un fel anume fericirea de barbati.
Nu ma refer la fericirea zilnica, aia pe care o ducem cu noi peste tot, optimismul care ne face sa zambim. Este un soi special de fericire, precum sampania, ceva imbatator pe care ni-l dau doar barbatii.
Si nu e asa cum credeti voi, masculii, ca trebuie sa fiti feti frumosi sau printi cuceritori. Avem niste standarde, dar nu sunt atat de simple.
Nu cred ca am iesit vreodata cu un tip care sa se incadreze in tiparele clasice ale frumusetii masculine. Cumva averile parintilor nu ma impresioneaza, poate din cauza ca in romania nu prea sunt averi consistente. Am condus suficiente masini frumoase si puternice, m-am plimbat prin palate moderne, am suficiente fonduri pentru a-mi permite ce-mi doresc si lucrez la a-mi procura mai multe by myself.

Vreau un barbat care sa nu ma plictiseasca, unul care sa-mi legene visele cu povesti fermecatoare, unul langa care sa pot petrece o seara casnica, pe canapea cu un pahar de vin fara sa simt ca am facut vreun compromis. Sincer, restul caracteristicilor sunt secundare.
Nu insist sa fie mai inalt decat mine, desi majoritatea covarsitoare a populatiei majore e. Nu insist sa fie frumos, cumva inteligenta superioara mi se pare frumoasa indiferent ce forma ar imbraca.
Probabil singura chestie asupra careia insist e sa aiba teluri asemanatoare cu ale mele, sa vrea sa locuiasca intr-un loc frumos, sa ii placa masinile puternice, ca mie, sa conduca intr-un fel care sa ma faca sa-mi imaginez chestii imorale, sa stie sa aleaga vin bun, sa aiba textura surprinzatoare si delicioasa.

Si chestia e ca l-am intalnit ;).
And even if it`ll never get anywhere de aici, I`m happy.

Melancholia mea personala

A inceput de ieri dupa-amiaza. De dimineata aveam mult prea multi admiratori pentru a fi trista, dar, dupa ce s-au lasat cortinele si am ajuns la birou ... a aparut. Tristetea. De ce? Habar n-am, nu e soare, e frig, port 100 de straturi de haine, parul mi-e pleostit, god only knows.
Si, in situatiile astea, tot ce imi doresc e a hug. Nici macar nu reala daca nu-i posibil Virtuala, I don`t care.
Stiu ca voi, admiratorii mei secreti sau declarati ma admirati cand sunt vesela, dar apreciez cu adevarat cand sunt admirata while bathing in sorrow.

Asa ca anunt in mod public, on ze internet, for everyone to see schimb orice ati vrea de la mine, favoruri sexuale, monogamie, dragoste, obedienta, anything, for a hug. Cel care reuseste sa ma faca sa ma simt safe, warm, fuzzy, whatever, gets whatever he or she wants.

Asta este o oferta ferma pe care o voi mentine cel putin pana maine, cel mult pana trece melancholia.

Despre cum sa-ti scrii cv-ul

Disclaimer: scris cu o usoara senzatie de amaraciune

Stiti cum intotdeauna cand mergem la un interviu pentru job vrem sa parem cat mai profesionisti, cat maid dezirabili, destepti, cuminti etc etc? Cum ne cosmetizam defectele si ne punem in valoare calitatile? Facem exact acelasi lucru cand mergem la o intalnire, cand incercam sa atragem pe cineva, oricine-ar fi.

Aici vreau sa scriu despre un alt fel de cv, unul in care la rubrica defecte nu scriem usor perfectionist sau prea dedicat locului de munca. So, here we go! Aici aveti CV-ul opus:

Nume: Ciocolata Neagra cu Ardei Iute
Adresa: Chocolate Lane, 90210
E-mail: Chocolate@chocolate.com

Pozitia dorita: Unica Imparateasa to Rule You All
Remuneratie: Inimi frante, suflete sfaramane, iubire eterna
Aptitudini: - de a crea dependenta strainilor inocenti
                - de a produce placere cand are chef
                - de a fi cea mai frumoasa fata din lume cand o faci fericita
                - de a prelua usor - usurel controlul cand esti prea preocupat de a te bucura de placerea produsa pentru a o mai supraveghea
                - de a pune zgarda si lesa unor indivizi care obisnuiau sa fie barbati
                - de a-i parasi ulterior

Puncte puternice: zambetul, aspectul fizic, creierul demn de a criminal mastermind, abilitatea de a elabora strategii demne de Napoleon, suficient egoism pentru a nu avea mustrari de constiinta, perseverenta, the knowlege that I can always get what I want or whom I want.

Unde ma vad peste 5 ani: Ruling the world.

miercuri, 15 februarie 2012

Despre intalnirea la cofetarie

De mult tot voiam sa ma scoata cineva la o intalnire la cofetarie. Call me old fashioned. Imi imaginam ca va fi vara, ca va mirosi a flori si ca voi purta o rochie galbena cu buline mici mici albe si sandale verzi.
Imi imaginam ca voi comanda o inghetata de fragi deosebit de buna. Si ca se va gasi cineva care sa documenteze evenimentul cu o camera video cu maneta ;) I have one of those ;).

Intalnirea la cofetarie s-a intamplat ieri, in miezul ierni la Cluj, la cofetaria Carpati renovata, purtam purple ;) conform intelegerii secrete si a avut loc pe fundalul unui concert neinspirat si a unor copii grasi si cu volumul dat la maximum.
Si totusi a fost mult mai interesanta decat imi imaginam ;).

Valentine`s day a implicat prajitura si ras mult mult, incep sa inteleg sarbatoarea asta ca, de altfel, orice prilej de prajitura si ras.

Totusi, despre the dating game

Candva in trecutul care pare foarte indepartat dar nu este chiar asa, m-am despartit de pilot. Am descris siropos si plin de metafore cat de perfecta si roz mi se parea viata cu el si cat de auriu si curly era but it failed.
Am fost deprimata, m-am tratat cu vin, am renuntat la ciocolata si cola 0, deci despartirile sunt chiar bune la ceva. Apoi m-am pregatit pentru ceea ce eu credeam ca va fi funny, adica the dating game.
Eram pregatita pentru indivizi cu intelectul unei cizme pentru ca, desi suferinda de monogamie, plecam urechea la povestile prietenelor. Eram pregatita sa mi se prezinte fateta cocalareasca a vietii, sa urc in bmw-uri, sa fiu plimbata cu meleuri.
Voiam sa scriu despre dragostea pura si inocenta a unui marlan cu ceafa dubla si lant de haur. Voiam sa scriu despre cei care ofera roze la prima intalnire si se frictioneaza cu parfum.

Dar cineva mi-a luat aceasta placere. Se pare ca universul nu vrea sa ma lase sa am parte de intalniri catastrofale, ci doar de experiente mind blowing for I am mindblown.

Disclaimer pentru politistii si procurorii care se uita suspicios la mine cat sunt de puppy eyed si zen. Habar n-au saracii ca mie mi s-a dat in ultima vreme material pentru day dreams.

Patzasti.

marți, 14 februarie 2012

Ce am eu impotriva Valentinului

Dupa indelungi analize, am ajuns la o concluzie. Ziceam ca nu urasc din rarunchi sarbatoarea asta, doar ca ma irita usurel, asa, in special insistenta cu care ne este impinsa pe gat din toate partile.
Apoi am realizat ca ma invaluie si o usoara amareala legata de faptul ca anul trecut eram cea mai fericita fata din lume (nu, nu beam suc si nici nu aveam dacia logan) in perioada asta. Tin minte chiar si mesajul pe care l-am primit de 1 martie si cat de tare mi-a incalzit ziua. Mesajul care conta, that is.

Anul acesta sunt mai matura desi nu pare, mai acra, mai tabacita iarasi, desi nu pare simt ca am pierdut ceva care se bucura copilareste nu de inimi din plus sau de trandafiri ci de el, de dragoste, de idee, de proximitatea primaverii. O, zi trista cand constati ca nu te mai lipesti de orice prilej de bucurie.

Sau poate ca si anul asta as fi precum o pralina de ciocolata daca nu ar fi atata incertitudine exact in privinta celui pe care il vreau. Cei nedoriti sunt certi intotdeauna.
Patzasti.
Poate imi voi lua eu niste bomboane de ciocolata alcolizate si voi plonja in butoiul cu melancolie.

luni, 13 februarie 2012

wtf?!

Tocmai imi verificam traficul, stiu ca sunt o veritabila narcisista si ca voi cadea in apa, wory not cause I swim like a mairmaid. Si constat ca pe aceste meleaguri fara virgule a purces ceea ce pot sa-mi imaginez doar ca e un vanator iscusit cautand metode de a prinde fazani cu smac ... Gawd bless the queen! and america! and the land of the brave!

Barbatii sunt enervanti

Sau cum tocmai, stimulata de foame si durere de cap, am ajuns la o realizare fabuloasa!
Nu, nu imi voi intoarce atentia spre sexul guraliv si cicalitor, we suck too. Nici macar nu ma voi clona pentru a ma indragosti de mine insami, una din mine e suficienta pentru lumea asta.
Nu, as putea adopta o strategie salutata de bisericile din toate culturile, de babele de pretutindeni, de moralisti din toate timpurile.

De ce nu m-am gandit pana acum!? As putea folosi arma staveche si foarte eficienta, as putea ameninta cu celibatul! Intr-o buna zi, ma veti enerva intr-un asemenea hal incat chiar imi voi cumpara baterii suplimentare si voi primi celibatul cu bratele deschise.

Men suck!

Despre the dating world

Ma laudam candva (saptamana trecuta cred, dar pare foarte foarte departe) ca pasesc curajoasa in lumea celor singuri, aceasta savana misunand de prada si ca voi povesti aventurile mele la vanatoare (idee de titlu pentru uniunea nationala a vanatorilor fara inspiratie, in universul carora, echivalentul playboy este revista scufita rosie *wink*).

Ma asteptam ca experientele sa fie usor traumatizante si comice but i was wrong. Ma asteptam sa pot lua la misto, but i can`t.

Patzasti. Poate in viitor

duminică, 12 februarie 2012

Cujetari despre Valentine`s day

Poate ar trebui sa ma abtin, avand in vedere ca nu am a significant other at this time, dar nu o fac.

1. Nu as spune absolut nimic daca sarbatoarea asta nu m-ar hartui de dupa fiecare colt. Nu poti sa iesi sa iei portocale fara sa te asalteze de undeva un simbol al valentinului. Plin de inimi roz/rosii in perioada asta a anului, a mai observat cineva?
E vorba despre presiune, de ce ma simt eu presata sa fac ceva marti? Ceva anti-valentin? Whatever, ar trebui sa nu ni se mai bage pe gat chestia.

2. Am o problema cu ce se da de sfantul asta. Adica eu ar trebui sa primesc un trandafir si o inima de gips sau de plus si, la schimb, sa dau favoruri sexuale. Nimic nu imi taie elanul in acest domeniu precum ideea de obligatie. Iar pe locul doi sunt trandafirii si inimile :P. Why, o why nu se gandeste nimeni sa-mi dea ceva interesant daca tot insista? Daca tot se asteapta sa fie rasplatiti in natura, as prefera sa primesc lenjerie ridicol de overpriced. Si fara trandafiri.

3. Faptul ca trebuie sa ne declaram the relationship status... se gandeste cineva ca, indiferent cum l-as declara acum, ar fi hurtfull pentru cineva? Fie as taia sperante, fie as da unele noi, tot nu-i ok. It`s complicated people!

joi, 9 februarie 2012

Propunere pentru cupluri - azi despre certuri

Majoritatea covarsitoare a maturitatii (de pana acum, nu-i multa dar suna impresionant) mi-am petrecut-o in cupluri. Cateodata mai multe in acelasi timp, dar nu e locul nici timpul sa-mi discutam moralitatea si moravurile.
Bineinteles, in special dupa ultima experienta, am ramas cu intelepciune, multa multa si pe care vreau s-o impartasesc.

Azi despre certuri. Se iau doi porumbei inamorati, zambitori, fragezi, se adauga niste griji zilnice, frig, putin PMS si iese cearta. Irationala. De la o prostie, din nimic, ca astea-s cele mai periculoase. Nimeni nu are dreptate sau argumente, se arunca reprosuri generale, fara cap si fara coada. Credem ca inocentii ca vorbele zboara. Da, zboara dupa ce au lasat urme adanci, zboara asa de departe incat nici nu le mai putem gasi sa le explicam logic si sa le combatem. Indragosteala poate trece asa de repede de la "intotdeauna ....", "niciodata...."...

Propunerea mea a la Cosmopolitain (a se citi with a french accent) este ca, inainte de a ne azvarli in valtoarea razboiului conjugal, sa ne facem comozi. Haideti sa incercam certurile in lenjerie intima. Cat de beligeranta pot fi, v-ati putea intreba, purtand niste volanase negre cu buline albe si nimic altceva?
I-am propus strategia fostei mele iubiri, dar, pentru ca noi ne certam la telefon, nu cred c-ar fi mers.

miercuri, 8 februarie 2012

Dreptul la imagine

Da, sunt avocat, ar trebui sa citesc legea si sa aflu raspunsul, whatever. M-am saturat de lecturat compuneri elaborate de mintile crete in parlament, sue me!

Sa zicem ca am pozat alaturi de cineva (da, sunt fotomodeala). Sa zicem ca persoana respectiva s-a dezis de mine. Sa zicem ca a postat poza pe un site de dating, disponibila publicului larg. Sa zicem ca m-a taiat de acolo, precul masinaria domnului de guillotine capul royal al Mariei Antoinetta. Dar, spre deosebire de acea masinarie ascutita, domnul dezicator a uitat sa taie o suvita din pletele-mi ruginii.

Este sau nu incalcat dreptul la imagine al suvitei mele prin postarea sa pe internet fara acordul prealabil si neechivoc?
Iar sunt gata sa protestez, pacat ca nu mai e sezon.

Despre clienti

Client: "Ce faceti? Sunteti bine?" Eu: "Daaaaa ;)" Client: "Lasati ca va vad eu ca nu sunteti bine..."
Si ma intreb ce o fi vazut? NU-mi sta bine parul? Sunt palida? (o imposibilitate, pentru ca m-am imbujorat cu blush). Din aceleasi motive stiu ca nu sunt incercanata si tenul meu are o stralucire sanatoasa.

Incep sa devin paranoica, de ce o fi zis nenea ca stie el ca nu sunt ok?!

marți, 7 februarie 2012

Valentine`s day

lato sensu (adica incluzand toate chestile adiacente, 8 martie, 1 martie, dragobete samd)
Pentru ca se apropie, pentru ca sunt single, pentru ca media in jeneral insista sa ma acopere cu o avalansa de informatii/idei/promotii pentru perioada asta, trebuie sa-mi vars energia negativa acumulata undeva si, cum am deschis acest loc exact pe post de rezervor al nervilor mei, here we go.

De fapt nici macar nu sunt nervi in cazul asta, doar iritare, precum o musca enervanta si insistenta, asa sunt si oamenii care o dau inainte cu indragostiti, cu zilele femeilor cu flori si bomboane.
Nu pricepe nimeni? Toti intelegem romantismul diferit, de exemplu eu consider culmea romantismului cand iubitul meu imi duce masina sa-i schimbe cauciucurile. A ma scuti de universul alternativ al mecanicilor auto unde eu, ca femeie, sunt privita si studiata precum un unicorn mitic, se situeaza mult deasupra unei roze inghetate pe scara romantismului meu personal.

Alta chestie, florile! Why in the name of god trebuie sa fie atat de plictisitoare? De ce crede cineva ca un buchet de flori generice si overpriced e calea spre inima (sau altceva) a unei femei? Voi astia cu trandafirii de orice culoare, abtineti-va! Ohideele ar trebui sa stea acasa la mama, pe mileu, momentan nu imi vin in minte alte exemple dar crinii imperiali, gerberele si toate chestiile aratand a plastic ... just don`t!
Iar aranjamentele florale elegante de babataie ... nici nu mai zic nimic.

Ciocolata in forma de inima!! Simt nevoia sa exclam de doua ori... Imi place atat de mult ciocolata (de fapt acum as pune statusul relatiei "it`s complicated" dar ne revenim) incat am fost denumita eu insami ciocolata. Miros a ciocolata, am gust de ciocolata, intotdeauna am ciocolata-n geanta. Dar urasc din strafundul sufletului meu ciocolatiu ciocolata in forma de inima. E infecta, de proasta calitate, nu trebuie sa indeplineasca alta functie decat sa fie in forma de inima. Nu ma satisface.

Felicitarile!!! Tripla exclamare. Omg, daca nu iti poti exprima simtamintele sufletelului tau frematator pentru mine fara ajutorul "creativilor" care trantesc un slogan cretin pe o bucata de carton urata, you don`t deserve me!

Probabil, daca as avea o relatie stabila, confortabila, si as primi cele enumerate mai sus, as intari mitul ca femeile-i nebune cand as incerca sa-i var pe gat trandafirii, l-as bombarda cu ciocolata in forma de inima.

De ce nu incearca barbatii sa ne dea chestii mai interesante, placute, de care sa ne bucuram? As aprecia mai mult sa fiu dusa intr-un loc interesant in mirifica mea urbe, un loc frumos, pe care nu l-am mai vazut decat toate cele enumerate mai sus.
Apropo, am program pentru valentine`s day, cica e concert organizat de transilvania live in piata mathias rex. Eu voi fi cea fara flori, fara ciocolata si fara animale de plus ;)

Barbatii din ziua de azi the sequel

Sau, in dulcele grai moldovenesc, aidi bre!

Barbatii din ziua de azi sunt niste panselute. Inca, dupa cateva zile intregi, nu am intalnit unul care sa ma sarute. Sunt perfect dornici sa cumpere cocktailuri, sa danseze cu mine, sa ma conduca acasa (in varful unui deal abrupt si plin de zapada), sa calatoreasca distante lungi si periculoase pentru farmecele mele, dar, impotriva logicii, inca nu am fost sarutata. Dupa zile intregi de cautari, va zic!

I am practicaly a virgin now! Sper ca sunteti fericiti.

Diminetile de iarna

Ieri vazui o reclama la o cafea solubila care zicea ca indiferent cum ne incepem dimineata, lenes, nevrotic, isteric, tot avem nevoie de cafeaua lor in rutina zilnica.
Eu zic altceva, trebuie sa ne incepem placut dimineata si asta incepe de seara.
Diminetile din timpul saptamanii, in special cele reci si umede de iarna, cand soarele nu-i nicaieri si mai ca-mi vine sa cred ca a fost inghitit de balaur (imi infranez instinctul de a lua o tigaie si o lingura de lemn pentru a provoca sonor reflexul de regurgitare al fiarei) sunt cele mai urate momente pe care le poate trai cineva. Pentru acest motiv, fac eforturi speciale sa le parfumez si sa le adaug cate-o floricica pe la colturi.

Infrumusetarea diminetii incepe de seara. Astfel ca, inainte de a ma culca, fac un dus fierbinte si parfumat. Visele sunt mai dulci cand mirosi frumos, trust me.
Am pijamale dragute pentru ca, chiar daca sunt celibate, ma vad eu, recte cel mai important public pentru mine.
Evit talk show-urile, sunt mai rele decat filmele de groaza. Daca i-as asculta pe analistii politici dandu-si cu presupusul despre zapada (care a devenit peste noapte un veritabil candidat la ceva) as fi convinsa ca traim in filmul ala cu apocalipsa cu nameti in care new york-ul e napadit de apa care apoi ingheata si toata lumea moare sau arde carti sa se incalzeasca (ce o fi mai rau nici nu stiu).
Apoi, de dimineata, e important ca alarma telefonului sa nu sune precum sirena politiei, un aparat de administrat socuri electrice sau ultima melodie la moda pe care o canta o tanti cu talent muzical dubitabil imbracata in burka si care urmareste un amarat, mai mai ca astept sa scoata coasa de undeva. Poate coasele sunt so last year, poate are coasa wii, who knows.
Deci, melodia sa fie dulce si sa ma trezeasca treptat.
Apoi, e important ca dimineata sa ai timp de chestii, sa nu fii pe fuga, sa trebuiasca sa hapai si apoi sa suferi de indigestie toata ziua.
Totusi, cred ca ingredientul secret al unei dimineti frumoase e muzica, dupa ce ies din casa, am castile in urechi si am muzica speciala pentru a-mi energiza ziua.

Sfatul meu pentru toata lumea e sa ne iubim pe noi insine, sunt atatia altii dornici sa ne spuna ca nu suntem ok, ca i-am dezamagit.

luni, 6 februarie 2012

The dating world

Dupa un numar ingrijorator de ani in care am fost atat inglodata in relatii cat si predispusa la aventuri usurele si anonime, am ajuns aici. La dating. Nu cred ca limba romana are un cuvant care sa descrie atat partea optimista a activitatii cat si suflul de anxietate si zadarnicie.
E super sa iesi in oras, sa cunosti oameni noi, sa te imbraci atragator, sa stii ca strainul pe care l-ai intalnit azi te va visa la noapte. Dar nu poti sa pui pe mute vocea fostului tau prieten care iti spunea, ultima data cand l-ai auzit, ca esti obositoare, ca i-ai inselat toate asteptarile pe care tu le-ai creat in the first place, ca ceri prea mult, ca crezi ca ti se cuvine totul.
Asa ajungi sa te intrebi daca nu cumva esti o frauda ca persoana. Promiti lumea intreaga, il faci pe om sa se simta king of your castle, te oglindesti in privirea lui. Pentru ca, dupa cateva luni, sa fie convins ca i-ai luat ceva.

Asa ca, pe acest teren necunoscut pentru mine, asa cum am descris pana acum relatia perfecta, despartierea crunta, voi povesti despre the dating world, fara nume, poate doar cu porecle animale.
Don`t hate!

vineri, 3 februarie 2012

Facebook si relatiile

O scurta prezentare a starii de fapt.

Il cunosti, te inamorezi, il cuceresti, sunteti impreuna, sunteti fericiti, ajungeti la momentul la care nu pare disperat sa il adaugi ca prieten pe facebook si apoi ca beeing "the one" tot pe facebook.
Prietenele tale preocupate perpetuu de telenovele se bucura, iti transmit pupici virtuali, like-uri garla si toate cele facebook.
Vine ziua z in care va despartiti, iti frange inima, oceanul de lacrimi pe care-l plangi e in pericol de a inunda urbea etc. Dar ce faci pe facebook? Daca il dezavuezi public, toate cotofenele de mai sus isi vor indrepta mila si bunatatea catre tine, daca il lasi acolo, va trebui sa-i vezi poza aia in care e asa de pouty si, printre lacrimi si batiste de hartie, ai vrea inca sa-l saruti ceea ce starneste o noua revarsare.

Facebook functioneaza precum un registru de publicitate. Verificam lumea, aflam daca tipul ala simpatic are prietena, eventual nevasta si copii, stim daca prietena aia indepartata s-a despartit de iubit sau daca si-a gasit unul nou dar devenim noi insine tinte.

Ce am invatat eu din experienta e ca facebook e un spatiu care trebuie ocupat, sa nu ai facebook spune mai multe despre tine decat daca participi la joc. Dar exista o limita si, indiferent cat de mult va vrea urmatorul sa isi publice relatia cu mine, the time for that is over, poate sa dea anunt la mica publicitate daca-l consoleaza cu ceva.

joi, 2 februarie 2012

My mojo and my relationships

I`ve got my mojo working overtime, I`ve got game si inca nu am intalnit muritorul imun la .. for the lack of a better word, mine.
Cand vad printul fermecator, dashing, masculin care imi face imaginatia sa zburde, il cuceresc, il incant, il las sa ma convinga ca, da, o relatie serioasa nu poate fi ceva rau atata timp cat jumatate este el in toata splendoarea sa iar cealalta jumatate sunt eu, and we all know how i feel about myself. Un cocktail efervescent, dulce exact cat trebuie.

Asa fac eu primii pasi in mlastinile numite relatii, victorioasa precum armata lui Napoleon la inceputul campaniei in Rusia. Pentru ca asta e cea mai buna metafora pentru toate mini-dramele si aventurile mele amoroase.
Inceputul se desfasoara in uniforme stralucitoare si muzica de fanfara. Bietul print nu stie ce il imbata si de ce lumea lui e dintr-o data inundata de lumina si culoare. Astea sunt momentele in care sunt decretata fara drept de apel cea mai frumoasa, misto, interesanta faptura care a pasit pe acest pamant. Astea sunt momentele in care ar trebui sa mi se construiasca castele, I shall look into that. Rusia e mai mult decat fericita sa se predea benevol, voluntar chiar.
Fara sa stiu de ce, cam dupa 6 luni de fericire qvasi-conjugala, ma trezesc intr-o dimineata jumulita, sifonata, imi caut in zadar mojo-ul care precum un amant nestatornic si gelos, m-a parasit.
Ajung sa il invinuiesc pe print ca mi l-a furat el. Ajung sa aleg mojo-ul pierdut in defavoarea fostului iubit. Ajung sa nu-l mai plac macar pe cel ce-mi ocupa altadata inima.
Rusia incepe sa devina suspicioasa, in lipsa dragostei imbatatoare, ca orice armata invadatoare iau ce-mi place cu forta lasand in urma flacari si distrugere.

Pentru a sfarsi invariabil retragandu-ma dintr-o noua rusie cu steagurile in zdrente si cu uniforma ferfelita.

But fear not, spre deosebire de napoleon, se pare ca am abilitatea de a ma regenera la infinit si de a gasi noi imperii mine for the taking.
Scopul meu nou este sa conciliez mojo-ul cu relatiile.

Draftul - adevaratul test al unei relatii

Nu stiu daca isi mai aminteste toata lumea filmul cu ashton cutcher dar ideea principala era simpla, orice schimbare minuscula, aparent insignifianta in trecut produce veritabile tsunami-uri in viitor.
La asta ma gandeam eu intr-una din serile trecute cand stergeam mailurile si mesajele incepute si netrimise fostei mele iubiri. Ce s-ar fi intamplat daca i le-as fi trimis, daca as fi reusit sa-i comunic mai bine ce simteam?

Dar ce mi se parea in special graitor a fost numarul foarte mare de mesaje abandonate. Ce mai exista cand ti se pare in van sa-i spui celuilalt ce simti? Cand ceva te opreste din a apasa send omului caruia i-ai impartasit tot, care te-a vazut goala, nemachiata, racita?

Stiu ce vreau de la o relatie, un partener care sa-mi impartaseasca visurile. Timpul marilor iubiri dramatice si sfasietoare a trecut, winter is coming.

miercuri, 1 februarie 2012

Vulnerabilitati moderne sau femeile si propria lor greutate

Ma intreb cateodata de cand suntem atat de sensibilute la greutatea noastra. Cand orice usoara briza care se apropie de subiect ne zburleste penele, trebuie sa recunoastem ca noi, ca gender, avem o problema grava.

Ma intreb in continuare de cand a inceput campania subtila care ne-a zdruncinat intr-un asemenea hal increderea colectiva in noi insene? Era o vreme cand ardeam sutiene, cand luptam pentru dreptul la vot si egalitate, ne-am castigat fiecare molecula de independenta si libertate, iar ca gender si acum, in mileniul comunicarii, scopul nostru unic si colectiv este sa mai slabim 100 de grame. Quo vadis?!
Ce s-a intamplat pe parcurs?

O fi o conspiratie masculina? Colegii nostri de planeta, binecunoscuti pentru subtilitate si planuri ingenioase pe termen lung, barbatii bineinteles, or fi copt o conspiratie? S-or fi organizat intr-o fratie secreta, poate au un salut tainic, se intalnesc pe ascuns in locuri intunecate unde discuta cum sa ne subrezeasca noua optimismul.
Cumva nu-i cred capabili de atata perfidie, dar cum spune sun tzu, daca iti subestimezi inamicul, razboiul este pe jumatate pierdut.

Sincer, cu mana pe inima, cross my heart, tind sa-mi suspectez suratele. Cred ca avem de-a face cu un tradator din interiorul nostru. Unele dintre noi poate nu au dorit independenta, poate le apasa si tot ce isi doresc e un barbat puternic care sa le protejeze in bratele-i de fier. Iar nou descoperita independenta si autosuficienta nu a facut altceva decat sa erodeze ego-ul masculin, acest sfant graal al cosanzenelor.
Cred ca ele s-au organizat si au inceput sa ne sape, sa planteze incet incetisor idei care au crescut precum niste buruieni scapate de sub control.

Poate mai are cineva idei, de ce suntem obsedate de fiecare gram in plus?! De ce suntem capabile sa plangem pana ne deshidratam pentru orice fluctuatie crescatoare?
We`re supergirls! Greutatea e criptonita noastra...