Faptul ca eu cred ca traim intr-o societate disfunctionala nu cred ca mai e o surpriza pentru tine, jurnalul meu fidel. Acum ca ne-am rezolvat unele probleme urgente, cum ar fi mancarea si ciuma bubonica ne lasa timp liber pentru a medita asupra altora si a ne crea unele noi si interesante.
Suntem obsedati de cumparat chestii inutile si de cum aratam.
Daca ne-ar ameninta moartea lenta si dureroasa ori de cate ori ne zgariem nu cred ca am avea timp si disponibilitate intelectuala sa ne preocupe obsesiv orice fir de par suplimentar. Doar zic.
Dar, pentru ca din nefericire inca ducem aceasta existenta in puf si eu ma integrez cu succes in aceasta societate, sunt si eu obsedata de ce se numeste frumusete.
Cand eram la gradi eram convinsa ca printesele din povesti, caci nu exista disney pe vremea aia aici, sunt ilustrarea acestei notiuni, ca frumusetea inseamna o tiara, par blond si ochi albastri. Iar eu, ratusca cea urata, eram satena cu ochi caprui. Am suferit enorm. Peste 20 de ani am devenit blonda chimic apoi mi-am redobandit uzul ratiunii si am revenit la saten.
In scoala generala, in clasa I to be exact, eram convinsa ca frumusetea e reprezentata de pompoanele albe dantelate pe care le purtau unele colege in par. Mama mea, despre care credeam in secret ca e mama vitrega a albei ca zapada, refuza cu cruzime sa-mi aplice semnul frumusetii spunand ca e ridicol. Am suferit needless to say si acum compensez purtand palarii si accesorii de par ciudate.
Apoi am vazut un costum la mare. Poate era de baie, dar eu l-as fi purtat in fiecare zi. Era cu roz, portocaliu, galben si negru si multe multe fodre. Era compus dintr-un sutien si o fusta minuscule, care nu acopereau nimic. Parintii mei tiranici au refuzat achizitionarea ansamblului, asezandu-se intre mine si fashion pentru prima data. Am plans.
Parul lung, extrem de lung a devenit urmatorul meu ideal. Pacat ca imi placea asa de mult la cuafor.
Trupul subtire m-a pasionat foarte mult timp, obsesie pe care am abandonat-o cu greu.
Karolina Kurkova m-a obsedat. Inca nu mi-a trecut.
Concluzia e ca suntem setate sa ne impiedicam in prostioare, sa ne dorim foarte mult ce nu putem avea si sa vedem un ogre in oglinda. Uitam ca suntem femei si ca niciodata un tip nu va scoate o lupa imensa din buzunar la prima intalnire pentru a ne inspecta critic fiecare por (daca nimeriti un astfel de exemplar, sunati la 112! trebuie spitalizat. apoi run as fast as you can, urmatoarea chestie pe care o poate scoate ar fi un bisturiu). Nu suntem din plastic si ar fi imposibil sa atingem perfectiunea.
In plus, toate gagicile din reviste si filme sunt dichisite si luminate si filmate in cele mai favorabile feluri. Foarte rar se intampla ca viata sa ne faca acest favor special. E nedrept sa ne judecam comparandu-ne cu ceva care nici macar nu exista in realitate.
Fara a crede ca sunt frumoasa, candva, in timpul adolescentei mele tumultoase, am ajuns sa ma plac.
Sunt foarte putini oameni cu adevarat frumosi. Care se trezesc dimineata si sunt mindblowing. Care nu au nevoie de retusari de nici un fel, perfectiuni ambulante.
De multe ori, frumusetile celebrate, inclusiv cele de la hollywood, nu mi se par satisfacatoare pur estetic. Tipele sunt prea cabaline, prea osoase, au fetele prea supte. Poate au picioarele lungi si trupuri mladii, dar si fata e parte din ansamblu.
Si am inceput sa ma intreb, daca as fi barbat, ce fel de femei mi-ar placea. Asa ajungem la amy winehouse care nu a fost frumoasa by any standard dar care a fost interesanta si unica. Daca as fi barbat, mi-ar fi placut ciudatele, tipele interesante care par sa aiba ceva de spus, nu cele pe care societatea le-a transformat in obiecte de decor (indoielnic). Asa cum imi plac hainele, cartile, picturile, imaginile care ma fac sa gandesc si sa-mi imaginez, mi-ar placea o femeie a carei infatisare sa-mi spuna ceva, orice, si nu o budinca de vanilie.
Am uitat cine spunea ca o femeie cu adevarat frumoasa trebuie sa fie cu adevarat urata, poate coco chanel, dar sunt in complet acord.
duminică, 31 iulie 2011
Ce as face daca 1. as trai in vremuri de razboi
Suntem atat de obisnuiti cu civilizatia. Ne vaietam despre gropi, despre praf, daca internetul god forbid se poticneste. Dar ce am face daca am fi lipsiti de toate astea si de multe altele, daca viata umana, care acum e pretuita si aparata ca nimic altceva, nu ar mai avea nici o valoare?
Sa zicem ca toata criza asta degenereaza intr-un razboi, ca maretele forte armate romane engage the enemy, poate luptele glorioase nu se vor desfasura la Cluuuuj, dar existenta noastra molcoma va avea de suferit.
De exemplu, no more food for us, cine va mai avea nevoie de avocati? in ce stare va fi manichiura mea? voi mai avea lac de unghii? dar crema de fata? coafeza mea va mai fi disponibila pentru a-mi aduce parul la perfectiune?
Deci, cu pielea uscata si nemachiata, cu unghiile naturale si parul lung, ciocolata s-ar zbate in lipsuri. Cine stie, poate ar ramane la oras, ciocolata urbana. Poate ar lucra pentru o institutie a statului, poate nu ar fi asa de rau. Poate am ajunge doar sa ne reevaluam nevoile, poate am supravietui.
Poate rudele si prietenii nostri nu ar muri in bombardamente, din cauza lipselor sau ucisi de inamic.
Poate nu am avea cosmaruri in fiecare noapte despre cum ar fi sa fim arsi de vii.
Sunt mai putin optimista azi. I blame the weather. Bear with me.
Sa zicem ca toata criza asta degenereaza intr-un razboi, ca maretele forte armate romane engage the enemy, poate luptele glorioase nu se vor desfasura la Cluuuuj, dar existenta noastra molcoma va avea de suferit.
De exemplu, no more food for us, cine va mai avea nevoie de avocati? in ce stare va fi manichiura mea? voi mai avea lac de unghii? dar crema de fata? coafeza mea va mai fi disponibila pentru a-mi aduce parul la perfectiune?
Deci, cu pielea uscata si nemachiata, cu unghiile naturale si parul lung, ciocolata s-ar zbate in lipsuri. Cine stie, poate ar ramane la oras, ciocolata urbana. Poate ar lucra pentru o institutie a statului, poate nu ar fi asa de rau. Poate am ajunge doar sa ne reevaluam nevoile, poate am supravietui.
Poate rudele si prietenii nostri nu ar muri in bombardamente, din cauza lipselor sau ucisi de inamic.
Poate nu am avea cosmaruri in fiecare noapte despre cum ar fi sa fim arsi de vii.
Sunt mai putin optimista azi. I blame the weather. Bear with me.
sâmbătă, 30 iulie 2011
My worst fear
Citeam undeva despre curaj, ca nu esti curajos cand nu simti teama, atunci esti doar inconstient, cei curajosi depasesc frica.
Sunt o fricoasa.
Mi-e teama de viitor, de ce nu pot controla, beeing a control freak, si sunt tare multe chestii pe care nu le pot controla, mi-e teama ca poate nu ma va mai iubi.
Ma intrebam care ar fi frica pe care nu as putea s-o depasesc. Am ridicat o soparla, am strivit paianjeni mari si infricosatori, am sarit in apa, am inotat in rauri, am pus mana pe broaste, am prins fluturi, am bandajat rani si am oprit sangerari. Am umblat pe poduri subrede, inguste si la inaltimi mari. M-am intalnit cu un quasi-necunoscut pe care l-am adus acasa si am petrecut cateva zile doar cu el. I`ve raced cars pe drumuri neamenajate.
Mi-ar fi teama sa fac bunjee jumping, dar cred ca mi-as depasi-o.
Stiu ca pot supravietui chiar daca se intampla catastrofa si el nu ma mai iubeste.
Nu mi-e teama de intuneric.
Cred ca singura mea frica veritabila e de ce e inside me, de abisul care salasuieste in fiecare dintre noi si in care mi-e teama sa ma uit si doar cu coada ochiului, din care ies monstri adevarati, nu cei caraghiosi prezentati la televizor.
Sunt o fricoasa.
Mi-e teama de viitor, de ce nu pot controla, beeing a control freak, si sunt tare multe chestii pe care nu le pot controla, mi-e teama ca poate nu ma va mai iubi.
Ma intrebam care ar fi frica pe care nu as putea s-o depasesc. Am ridicat o soparla, am strivit paianjeni mari si infricosatori, am sarit in apa, am inotat in rauri, am pus mana pe broaste, am prins fluturi, am bandajat rani si am oprit sangerari. Am umblat pe poduri subrede, inguste si la inaltimi mari. M-am intalnit cu un quasi-necunoscut pe care l-am adus acasa si am petrecut cateva zile doar cu el. I`ve raced cars pe drumuri neamenajate.
Mi-ar fi teama sa fac bunjee jumping, dar cred ca mi-as depasi-o.
Stiu ca pot supravietui chiar daca se intampla catastrofa si el nu ma mai iubeste.
Nu mi-e teama de intuneric.
Cred ca singura mea frica veritabila e de ce e inside me, de abisul care salasuieste in fiecare dintre noi si in care mi-e teama sa ma uit si doar cu coada ochiului, din care ies monstri adevarati, nu cei caraghiosi prezentati la televizor.
Cujetari personale inspirate de vacanta
1. concediul petrecut la bai, la all inclusive, in locuri ciudate adauga 30 de ani varstei biologice a individului. acelasi efect il are si concediul petrecut cu prieteni cu copii if you`re single.
2. refuz sa ma prefac ca nu am avut niciodata contact cu natura. am constatat ca e la mare moda sa gustam mamaliga si sa o consideram un deliciu. surpriza! cu asta am fost hraniti cand eram mici de bunici si e cel mai usor lucru de pregatit. nu e ceva nou si spectaculos. daca ne miram ca inocentii si exclamam de surpriza cand vedem o vaca nu suntem nici mai oraseni, nici aristocrati. sa nu uitam ca ne desparte o generatie de lucratul pamantului cu mainile goale. poate nu mai stim sa sapam, dar tot din opinca ne tragem si sclifoseala asta publica si cu voce tare e penibila.
3. ador sa calatoresc si sunt capabila sa ma entuziasmez inclusiv de drumul cu masinuta mea mica iar, ca bonus, daca e si el pe acolo i`m walking on sunshine.
2. refuz sa ma prefac ca nu am avut niciodata contact cu natura. am constatat ca e la mare moda sa gustam mamaliga si sa o consideram un deliciu. surpriza! cu asta am fost hraniti cand eram mici de bunici si e cel mai usor lucru de pregatit. nu e ceva nou si spectaculos. daca ne miram ca inocentii si exclamam de surpriza cand vedem o vaca nu suntem nici mai oraseni, nici aristocrati. sa nu uitam ca ne desparte o generatie de lucratul pamantului cu mainile goale. poate nu mai stim sa sapam, dar tot din opinca ne tragem si sclifoseala asta publica si cu voce tare e penibila.
3. ador sa calatoresc si sunt capabila sa ma entuziasmez inclusiv de drumul cu masinuta mea mica iar, ca bonus, daca e si el pe acolo i`m walking on sunshine.
marți, 19 iulie 2011
Plec in vacanta
La munte cu iubitul meu.
Nu voi face nimic constructiv, voi bea vin rosu, ma voi lasa sarutata mult si bine.
ta-ta!
Nu voi face nimic constructiv, voi bea vin rosu, ma voi lasa sarutata mult si bine.
ta-ta!
Daca ai sti ca mai ai o zi de trait?
Sunt curioasa ce am face?
Chestii negative si naspa pe care ni le-am imaginat toata viata? I-am spune sefului exact cat de porc/idiot/insipid/drona este? I-am spune acriturii care-si petrece viata imprastiind nefericire ca sigur un dildo sanatos sau, mai bine, un gras transpirat si gol deasupra ei ar indulci-o considerabil? I-am spune jumatatii cicalitoare ca gata?
Am gasi puterea sa trecem peste toate rautatile pe care le-am inghitit din diplomatie? Am fi capabili sa ne bucuram de soare, de caldura, sa cat suntem de bronzati si frumosi?
Eu cred ca m-as imbraca fabulos. As petrece o ora la mall alegand outfitul ideal, o rochie din matase de la un magazin mic pe care-l ador, eventual cu buline. Niste sandale comode si frumos colorate de la alt magazin pe care-l ador. M-as parfuma copios si gratuit la sephora cu ceva de la guerlain sau lolita lempika. Si as purcede.
As bea o limonada rece. Apoi vin rosu, cause i`m an alcoholic at heart.
Apoi as povesti cu oamenii care-mi sunt dragi, fie face to face, fie la telefon. Dupa cateva ore de barfa, as alege cel mai super costum de baie si as merge la piscina.
Dupa ce mi-as inota toti demonii, m-as intoarce acasa si mi-as scrie scrisoarea de adio, also known as "sfaturile ciocolatei pentru urmasii ei" si un testament elaborat prin care as gasi case bune tuturor hainelor mele iubite si bijuteriilor.
As vrea sa fiu ingropata in noua rochie.
Chestii negative si naspa pe care ni le-am imaginat toata viata? I-am spune sefului exact cat de porc/idiot/insipid/drona este? I-am spune acriturii care-si petrece viata imprastiind nefericire ca sigur un dildo sanatos sau, mai bine, un gras transpirat si gol deasupra ei ar indulci-o considerabil? I-am spune jumatatii cicalitoare ca gata?
Am gasi puterea sa trecem peste toate rautatile pe care le-am inghitit din diplomatie? Am fi capabili sa ne bucuram de soare, de caldura, sa cat suntem de bronzati si frumosi?
Eu cred ca m-as imbraca fabulos. As petrece o ora la mall alegand outfitul ideal, o rochie din matase de la un magazin mic pe care-l ador, eventual cu buline. Niste sandale comode si frumos colorate de la alt magazin pe care-l ador. M-as parfuma copios si gratuit la sephora cu ceva de la guerlain sau lolita lempika. Si as purcede.
As bea o limonada rece. Apoi vin rosu, cause i`m an alcoholic at heart.
Apoi as povesti cu oamenii care-mi sunt dragi, fie face to face, fie la telefon. Dupa cateva ore de barfa, as alege cel mai super costum de baie si as merge la piscina.
Dupa ce mi-as inota toti demonii, m-as intoarce acasa si mi-as scrie scrisoarea de adio, also known as "sfaturile ciocolatei pentru urmasii ei" si un testament elaborat prin care as gasi case bune tuturor hainelor mele iubite si bijuteriilor.
As vrea sa fiu ingropata in noua rochie.
luni, 18 iulie 2011
the ex talk
Sau cum ziceau tipele din sex and the city, when is it time to open the ex files?
Toti le avem, mai multe, mai putine, unele organizate frumos, filed away, altele ravasite si imprastiate peste tot prin prezentul nostru.
De cealalta parte a transeei, suntem o specie masochista, vom vrea sa aflam mai multe informatii despre ex, chipurile pentru a imbunatati relatia actuala, in realitate, pentru a ne alimenta complexele pe care e atat de hip sa ale avem.
"Si ce iti placea tie puiut cel mai mult la ea?" "Parul scumpeteo dar si l-a tuns si apoi si-a pus permanent si l-a vopsit alburiu si a devenit hidos si aspru ca fanul si arata cu 10 ani mai batrana si avea o voce enervanta si abraziva si ma cicalea constant and the sex was not that good". Bineinteles ca creierul nostru feminin se va opri la parul pufulete mic si unsuros. Si apoi ne vom lamenta, parul nostru e subtire si fin (moale si matasos ar spune unii), in nici un caz coama luxurianta pe care ne imaginam c-o poseda matracuca. Si, daca pufarinul isi plimba prea mult mainile pline de sos barbeque prin el, parul nostru se va murdari repede repede parand si mai necajit.
Weee weee, pe fosta o iubea mai mult.
Lasa logica, lasa argumentele rationale, ce daca acum e cu mine si nu a mai vorbit cu balaurita de cel putin un an, poate i-a despartit o drama, poate se iubesc dar dragostea lor e imposibila!, poate au descoperit ca sunt frati si societatea asta cruda i-a despartit. Wee weee, mami mami, da-mi suzeta.
"Si de ce v-ati despartit voi doi, pupazelule panos?" "Ma cicalea constant panusha mea de cucuruz, nu puteam iesi cu baietii nicaieri, era geloasa pe orice femeie care se apropia de mine inclusiv pe propria ei pisica?!?!?! era nesigura si mereu avea nevoie de confirmari." Din asta intelegem ca e comitment phobe si de cate ori avem ceva sa-i spunem sau nu suntem de acord cu el, ne imaginam cum mai incrusteaza-n grinda o cicaleala (de fapt incrustam noi! de ce sa-l lasam pe el, feministele au luptat mult si bine pentru ca noi sa incrustam ce vrem, unde vrem!). Si in curand, in capul nostru sunt muuuulte grinzi cu muuuuulte semne si ne cade parul de stres ca el ne va parasi caci il cicalim constant. Drobul de sare all over again. Devenim paranoice, suferim de mania persecutiei, in fiecare gest al lui vedem o intreaga strategie de a se desparti de noi.
Cine oare ar vrea sa coexiste cu acest balaur?
Deci, stimatele mele colege de gender, ia sa lasam inchise the ex files.
Toti le avem, mai multe, mai putine, unele organizate frumos, filed away, altele ravasite si imprastiate peste tot prin prezentul nostru.
De cealalta parte a transeei, suntem o specie masochista, vom vrea sa aflam mai multe informatii despre ex, chipurile pentru a imbunatati relatia actuala, in realitate, pentru a ne alimenta complexele pe care e atat de hip sa ale avem.
"Si ce iti placea tie puiut cel mai mult la ea?" "Parul scumpeteo dar si l-a tuns si apoi si-a pus permanent si l-a vopsit alburiu si a devenit hidos si aspru ca fanul si arata cu 10 ani mai batrana si avea o voce enervanta si abraziva si ma cicalea constant and the sex was not that good". Bineinteles ca creierul nostru feminin se va opri la parul pufulete mic si unsuros. Si apoi ne vom lamenta, parul nostru e subtire si fin (moale si matasos ar spune unii), in nici un caz coama luxurianta pe care ne imaginam c-o poseda matracuca. Si, daca pufarinul isi plimba prea mult mainile pline de sos barbeque prin el, parul nostru se va murdari repede repede parand si mai necajit.
Weee weee, pe fosta o iubea mai mult.
Lasa logica, lasa argumentele rationale, ce daca acum e cu mine si nu a mai vorbit cu balaurita de cel putin un an, poate i-a despartit o drama, poate se iubesc dar dragostea lor e imposibila!, poate au descoperit ca sunt frati si societatea asta cruda i-a despartit. Wee weee, mami mami, da-mi suzeta.
"Si de ce v-ati despartit voi doi, pupazelule panos?" "Ma cicalea constant panusha mea de cucuruz, nu puteam iesi cu baietii nicaieri, era geloasa pe orice femeie care se apropia de mine inclusiv pe propria ei pisica?!?!?! era nesigura si mereu avea nevoie de confirmari." Din asta intelegem ca e comitment phobe si de cate ori avem ceva sa-i spunem sau nu suntem de acord cu el, ne imaginam cum mai incrusteaza-n grinda o cicaleala (de fapt incrustam noi! de ce sa-l lasam pe el, feministele au luptat mult si bine pentru ca noi sa incrustam ce vrem, unde vrem!). Si in curand, in capul nostru sunt muuuulte grinzi cu muuuuulte semne si ne cade parul de stres ca el ne va parasi caci il cicalim constant. Drobul de sare all over again. Devenim paranoice, suferim de mania persecutiei, in fiecare gest al lui vedem o intreaga strategie de a se desparti de noi.
Cine oare ar vrea sa coexiste cu acest balaur?
Deci, stimatele mele colege de gender, ia sa lasam inchise the ex files.
Femeile si bagajele
Cred ca Samsonite-ii sunt undeva intr-un laborator racoros unde-si pun creierele mari si striate la treaba pentru a inventa, pe de o parte cel mai mare troller, pe de alta parte, trollerul capabil sa minimalizeze continutul mare si divers pentru a incapea intr-un potbagaj de dimensiuni acceptabile.
S-o luam altfel. De miercuri, ciocolata pleaca in vacaaanta si acum e complet entangled in chestii preliminare. Coase, spala, calca, face liste, numara si masoara cu privirea potentialul bagaj.
Barbatii nu inteleg de ce noi avem nevoie de 3 perechi de pantaloni, 2 fuste si o rochie pentru o saptamana, sau de ce ne mai trebuie 10 bluzite pentru a asorta la zisele bottom-uri. Lor doar le place sa fim frumoase si delicate, efotul depus intru acest maret tel le e indiferent si-i plictiseste.
Asa ca sunt singura in batalia pentru a gasi costumul perfect de baie, de fapt vreo 3 asa, sandalele gladiator care-mi pun cel mai bine-n evidenta glezna de gazela si fusta rosie care are fosnetul optim si-mi face bronzul sa straluceasca.
In other news, voi lipsi asa 2 saptamani, timp iin care voi urca munti, ma voi scalda-n piscine cristaline, ma voi
bucura de fragi si afine si voi ma voi preface a fi fotograf cel putin talentat.
Si totul va avea cu atat mai mult farmec pentru ca voi fi insotita de el, my bloved one.
Simt nevoia sa-i fac concediului semn din batic ;) si sa-mi flutur fusta catre el sa vina repejor si saltat.
S-o luam altfel. De miercuri, ciocolata pleaca in vacaaanta si acum e complet entangled in chestii preliminare. Coase, spala, calca, face liste, numara si masoara cu privirea potentialul bagaj.
Barbatii nu inteleg de ce noi avem nevoie de 3 perechi de pantaloni, 2 fuste si o rochie pentru o saptamana, sau de ce ne mai trebuie 10 bluzite pentru a asorta la zisele bottom-uri. Lor doar le place sa fim frumoase si delicate, efotul depus intru acest maret tel le e indiferent si-i plictiseste.
Asa ca sunt singura in batalia pentru a gasi costumul perfect de baie, de fapt vreo 3 asa, sandalele gladiator care-mi pun cel mai bine-n evidenta glezna de gazela si fusta rosie care are fosnetul optim si-mi face bronzul sa straluceasca.
In other news, voi lipsi asa 2 saptamani, timp iin care voi urca munti, ma voi scalda-n piscine cristaline, ma voi
bucura de fragi si afine si voi ma voi preface a fi fotograf cel putin talentat.
Si totul va avea cu atat mai mult farmec pentru ca voi fi insotita de el, my bloved one.
Simt nevoia sa-i fac concediului semn din batic ;) si sa-mi flutur fusta catre el sa vina repejor si saltat.
duminică, 17 iulie 2011
Ce as vrea sa citesc in revistele glossy
In ultima vreme le-am cam abandonat dar erau timpuri cand cosmo sau elle ma insoteau peste tot. De fapt cred ca am un exemplar din elle de anul trecut in masina, daca avea cineva vreun dubiu ca masina mea e fashion girl.
Si, in multii ani de fidelitate, am constatat ca articolele si chiar hainele sunt repetitive. Am luat zilele trecute un beau monde de acu 4-5 ani unde prezentau cu mandrie fetele respective vesta din denim, surpriza surpriza, anul trecut, marea revelatie a sezonului a fost vesta. Asta apropo de trenduri si a fi in tendinte.
Am renuntat la cosmo cand nu mi se mai pareau nici macar comice articolele lor despre cum sa-l ademenesti si sa-l fericesti. Plimbatul unui cub de gheata pe abdomenul cuiva nu pare placut nici macar acum cand my brain is melting. Sunt curioasa daca acum au trecut mai departe, la electrosocuri, usoare desigur, la inceput macar.
Poate mi se parea putin trista seriozitatea care insotea cele mai ciudate recomandari vestimentare. Purtati o gaina ouatoare pe cap in loc de palarie, altfel veti fi ostracizate de marea societate fashionistica. Hai sa fim seriosi. Si, daca gaina e doar una rosie de la buna din curte, tragedie! Trebuie sa fie o gaina din gainarul personal al lui lagerfeld.
Sincer, as cumpara o revista fashion doar daca m-ar inspira. Nu vreau sa mi se prezinte uniforma pe care va trebui s-o arborez luna viitoare fara gres, vreau sa mi se dea material de vise. Sa mi se prezinte femei diferite, avand corpuri diferite ca si conformatie, imbracate inspirat.
Mi-ar placea sa vad poze cu Jackie O si Marilyn in diferite ipostaze, nu doar cele uber cunoscute, insotite de variantele moderne ale tinutelor, sa nu blamam publicitatea.
Mi-ar placea sa citesc despre cum ar trebui sa-mi complimentez corpul nu foarte inalt si masculin. Si nu doar sfaturile rasuflate, poarta tocuri si o singura culoare pentru a nu taia linia.
As vrea sa citesc sfaturi practice de infrumusetare, nu in stilul femeia de azi: mananca o telina si tine-ti cojile ei pe fata toata noaptea. Vreau sa citesc despre produse de infrumusetare care functioneaza cu adevarat, nu doar cele care platesc pentru publicitate. Vreau o solutie pentru par, un ondulator bun, o solutie pentru ten. Si nu, nu sunt dispusa a investi in fiecare in parte o avere. Oricat mi-ar placea sa ma pudrez din cap pana-n picioare in toate produsele pe care domnul givenchy a binevoit sa le scoata pe piata, va anunt cu regret ca economisesc pentru o masina noua. Si, avai, aceasta e prioritara fata de pudre perlate, rozalii si aurii la supra pret. Vreau o pudra perlata, rozalie, aurie, de calitate, scumpa, dar pentru care sa nu trebuiasca sa-mi amanetez un rinichi.
Vreau sa citesc despre solutii dragute si fermecatoare pentru amenajarea apartamentului. Nu imi permite bugetul de proaspat freelancer sa-mi cumpar mobila aceea antica. Vreau ceva dragut, provizoriu si eftin!
Am impresia ca nu fac parte de nici un fel din targetul nici uneia dintre numitele reviste. Acestea fie recomanda chestii far out of my buget, fie tinutele imaginate de domnite se adreseaza unei fiinte punk, urbana, in nici un caz business chic cum sunt eu. So, publicul tinta ar fi o pitzi cu sponsor, altfel nu pot sa-mi explic alegerile.
Ce imi lipseste la elle sunt articolele, de multe ori interesante, provocatoare. Dar trei pagini nu compenseaza restul revistei plina de recomandari aiurea, tinute care nu mi se potrivesc, pagini de lectura care promoveaza carti avand continutul intelectual al libertatii sau can-canului.
Au revoir mes cheres amies perdues.
Astept ca o minte luminata sa fete revista speciala pentru mine: ciocolata azi ;).
Si, in multii ani de fidelitate, am constatat ca articolele si chiar hainele sunt repetitive. Am luat zilele trecute un beau monde de acu 4-5 ani unde prezentau cu mandrie fetele respective vesta din denim, surpriza surpriza, anul trecut, marea revelatie a sezonului a fost vesta. Asta apropo de trenduri si a fi in tendinte.
Am renuntat la cosmo cand nu mi se mai pareau nici macar comice articolele lor despre cum sa-l ademenesti si sa-l fericesti. Plimbatul unui cub de gheata pe abdomenul cuiva nu pare placut nici macar acum cand my brain is melting. Sunt curioasa daca acum au trecut mai departe, la electrosocuri, usoare desigur, la inceput macar.
Poate mi se parea putin trista seriozitatea care insotea cele mai ciudate recomandari vestimentare. Purtati o gaina ouatoare pe cap in loc de palarie, altfel veti fi ostracizate de marea societate fashionistica. Hai sa fim seriosi. Si, daca gaina e doar una rosie de la buna din curte, tragedie! Trebuie sa fie o gaina din gainarul personal al lui lagerfeld.
Sincer, as cumpara o revista fashion doar daca m-ar inspira. Nu vreau sa mi se prezinte uniforma pe care va trebui s-o arborez luna viitoare fara gres, vreau sa mi se dea material de vise. Sa mi se prezinte femei diferite, avand corpuri diferite ca si conformatie, imbracate inspirat.
Mi-ar placea sa vad poze cu Jackie O si Marilyn in diferite ipostaze, nu doar cele uber cunoscute, insotite de variantele moderne ale tinutelor, sa nu blamam publicitatea.
Mi-ar placea sa citesc despre cum ar trebui sa-mi complimentez corpul nu foarte inalt si masculin. Si nu doar sfaturile rasuflate, poarta tocuri si o singura culoare pentru a nu taia linia.
As vrea sa citesc sfaturi practice de infrumusetare, nu in stilul femeia de azi: mananca o telina si tine-ti cojile ei pe fata toata noaptea. Vreau sa citesc despre produse de infrumusetare care functioneaza cu adevarat, nu doar cele care platesc pentru publicitate. Vreau o solutie pentru par, un ondulator bun, o solutie pentru ten. Si nu, nu sunt dispusa a investi in fiecare in parte o avere. Oricat mi-ar placea sa ma pudrez din cap pana-n picioare in toate produsele pe care domnul givenchy a binevoit sa le scoata pe piata, va anunt cu regret ca economisesc pentru o masina noua. Si, avai, aceasta e prioritara fata de pudre perlate, rozalii si aurii la supra pret. Vreau o pudra perlata, rozalie, aurie, de calitate, scumpa, dar pentru care sa nu trebuiasca sa-mi amanetez un rinichi.
Vreau sa citesc despre solutii dragute si fermecatoare pentru amenajarea apartamentului. Nu imi permite bugetul de proaspat freelancer sa-mi cumpar mobila aceea antica. Vreau ceva dragut, provizoriu si eftin!
Am impresia ca nu fac parte de nici un fel din targetul nici uneia dintre numitele reviste. Acestea fie recomanda chestii far out of my buget, fie tinutele imaginate de domnite se adreseaza unei fiinte punk, urbana, in nici un caz business chic cum sunt eu. So, publicul tinta ar fi o pitzi cu sponsor, altfel nu pot sa-mi explic alegerile.
Ce imi lipseste la elle sunt articolele, de multe ori interesante, provocatoare. Dar trei pagini nu compenseaza restul revistei plina de recomandari aiurea, tinute care nu mi se potrivesc, pagini de lectura care promoveaza carti avand continutul intelectual al libertatii sau can-canului.
Au revoir mes cheres amies perdues.
Astept ca o minte luminata sa fete revista speciala pentru mine: ciocolata azi ;).
vineri, 15 iulie 2011
Condimentele care ne dau aroma speciala
Daca am intelege de ce vecinul e un idiot cu tendinte de personalitati multiple, l-am tolera mai usor?
Asta-i intrebarea ce ma bantuie lately.
Nu cred ca ne nastem toti egali. E cea mai mare minciuna servita maselor. Cum as putea eu de 1.60 sa ma compar cu mademoizelle Kurkova?! Va intreb, Deci nu suntem egali, nici macar asemanatori. Toti avem potential mai mult sau mai putin in domenii diverse. Dar suntem departe de a fi egali.
Oricare ar fi parerea noastra in domeniu, zic ca ne nastem toti oarecum blank. Avem calitati si defecte predefinite, dar mediul, educatia, etc ne formeaza si pot umple golul cu multe si variate chestii.
Spre exemplu, sunt convinsa ca vecinul cu tendinte de paranoia care m-a amenintat ca va instala camere de supraveghere pentru a fi convins ca al meu motan nu trece prin fata casei lui nu isi ameninta si partenerii de joaca la 3 ani ca va cauta amprente pe jucarii. Si ma intrebam ieri ce l-a impins pe buza prapastiei. Si daca as sti, mi-ar fi mai usor sa nu-i doresc sa i se plimbe o turma de pisici cu necesitati fiziologice prin curte?
Cum trebuie sa fi fost educata baba care, desi ingrijit imbacata, mirosea oribil a cadavru in descompunere? Parintii ei o fi depozitat saci de faina in cada de baie? O fi invatat-o ca spalatul prea des imbolnaveste si hainele sunt distruse de apa? Mama ei o fi spalat-o in apa clocotita cu inalbitor pana i-a produs o veritabila fobie fata de produsele de curatenie?
Mosul beligerant care isi cauta batalii la fiecare pas, fie cu maghiarii, fie cu tineretul din ziua de azi, sau microbistii care nu au nevoie de un motiv bine conturat pentru a-si sparge capetele, oare ce-i impinge sa caute conflicte? Cand erau mici parintii urlau fara motiv la ei si acum simt nevoia sa imparta bucuria? Le-a fost erodata personalitatea si respectul pentru ei insisi incat acum simt nevoia sa-l recucereasca de la oameni nevinovati? Parerea mea e ca acestea pot fi luate inapoi de la cei care le-au deteriorat in the first place si problemele de personalitate, dezechilibele interioare pot fi solutionate doar cautant in noi insine, in nici un caz cu bata pe stadion.
Am mai spus, nimeni nu ne invata sa ne dezvoltam armonios ca oameni. Nimeni nu ne spune ca e ok sa visam. Sau, daca ni se spune asta, ni se spune si ce exact ar trebui sa visam (cabinet de avocatura la NY, eu vreau doar unul mare mare in Cluj/ Bucuresti). In toata educatia noastra stufoasa de matematici avansate si fizici pe care nu le-am inteles niciodata, nu suntem invatati ca a fi fericit e cel mai important.
In viata, trecerea timpului e singura chestie ireversibila. Singurul timp valoros e cel in care suntem fericiti. In uber-cunoscuta pilda a bilantului pe patul de moarte, am dubii serioase ca vom socoti cat de mult i-am ascultat pe ceilalti, cat de multumita a fost societatea de a 6.000.000.0001 maimuta ascultatoare care nu iese din formatie sau masina/plasma./casoaia pentru care ne-am amanetat viitorul. Vom cauta momentele in care am fost cu adevarat fericiti, pentru noi insine, in sufletul nostru. Cred ca adevarata drama e sa nu le gasim. Asta ar insemna in filosofia mea o viata cu adevarat irosita.
Declar inca o data, for all to read, singuul meu scop e sa fiu fericita, daca asta ar insemna sa mananc shaorme pana ajung la 200 de kile, so be it, daca ar insemna sa-mi adun toata averea intr-un rucsac si sa pornesc la picior prin lume, drum bun, daca fericiea e in 12 ore/7 zile pe saptamana de munca, spor!
Dar inainte de a o porni cu avant, stop and think for a minute, pe parcursul caii alese, stop si evalueaza periodic starea fericirii proprii.
And smile!
Asta-i intrebarea ce ma bantuie lately.
Nu cred ca ne nastem toti egali. E cea mai mare minciuna servita maselor. Cum as putea eu de 1.60 sa ma compar cu mademoizelle Kurkova?! Va intreb, Deci nu suntem egali, nici macar asemanatori. Toti avem potential mai mult sau mai putin in domenii diverse. Dar suntem departe de a fi egali.
Oricare ar fi parerea noastra in domeniu, zic ca ne nastem toti oarecum blank. Avem calitati si defecte predefinite, dar mediul, educatia, etc ne formeaza si pot umple golul cu multe si variate chestii.
Spre exemplu, sunt convinsa ca vecinul cu tendinte de paranoia care m-a amenintat ca va instala camere de supraveghere pentru a fi convins ca al meu motan nu trece prin fata casei lui nu isi ameninta si partenerii de joaca la 3 ani ca va cauta amprente pe jucarii. Si ma intrebam ieri ce l-a impins pe buza prapastiei. Si daca as sti, mi-ar fi mai usor sa nu-i doresc sa i se plimbe o turma de pisici cu necesitati fiziologice prin curte?
Cum trebuie sa fi fost educata baba care, desi ingrijit imbacata, mirosea oribil a cadavru in descompunere? Parintii ei o fi depozitat saci de faina in cada de baie? O fi invatat-o ca spalatul prea des imbolnaveste si hainele sunt distruse de apa? Mama ei o fi spalat-o in apa clocotita cu inalbitor pana i-a produs o veritabila fobie fata de produsele de curatenie?
Mosul beligerant care isi cauta batalii la fiecare pas, fie cu maghiarii, fie cu tineretul din ziua de azi, sau microbistii care nu au nevoie de un motiv bine conturat pentru a-si sparge capetele, oare ce-i impinge sa caute conflicte? Cand erau mici parintii urlau fara motiv la ei si acum simt nevoia sa imparta bucuria? Le-a fost erodata personalitatea si respectul pentru ei insisi incat acum simt nevoia sa-l recucereasca de la oameni nevinovati? Parerea mea e ca acestea pot fi luate inapoi de la cei care le-au deteriorat in the first place si problemele de personalitate, dezechilibele interioare pot fi solutionate doar cautant in noi insine, in nici un caz cu bata pe stadion.
Am mai spus, nimeni nu ne invata sa ne dezvoltam armonios ca oameni. Nimeni nu ne spune ca e ok sa visam. Sau, daca ni se spune asta, ni se spune si ce exact ar trebui sa visam (cabinet de avocatura la NY, eu vreau doar unul mare mare in Cluj/ Bucuresti). In toata educatia noastra stufoasa de matematici avansate si fizici pe care nu le-am inteles niciodata, nu suntem invatati ca a fi fericit e cel mai important.
In viata, trecerea timpului e singura chestie ireversibila. Singurul timp valoros e cel in care suntem fericiti. In uber-cunoscuta pilda a bilantului pe patul de moarte, am dubii serioase ca vom socoti cat de mult i-am ascultat pe ceilalti, cat de multumita a fost societatea de a 6.000.000.0001 maimuta ascultatoare care nu iese din formatie sau masina/plasma./casoaia pentru care ne-am amanetat viitorul. Vom cauta momentele in care am fost cu adevarat fericiti, pentru noi insine, in sufletul nostru. Cred ca adevarata drama e sa nu le gasim. Asta ar insemna in filosofia mea o viata cu adevarat irosita.
Declar inca o data, for all to read, singuul meu scop e sa fiu fericita, daca asta ar insemna sa mananc shaorme pana ajung la 200 de kile, so be it, daca ar insemna sa-mi adun toata averea intr-un rucsac si sa pornesc la picior prin lume, drum bun, daca fericiea e in 12 ore/7 zile pe saptamana de munca, spor!
Dar inainte de a o porni cu avant, stop and think for a minute, pe parcursul caii alese, stop si evalueaza periodic starea fericirii proprii.
And smile!
joi, 14 iulie 2011
Ce ne dorim cel mai mult ca specie
Dragoste. Fiecare dintre noi, indiferent cat e de ciufut si iritat vrea sa fie iubit. Ne manifestam ciudat, ne rastim si snapaim exact la cei pa care i-am dori indragostiti de noi. Suntem egoisti, nu vrem sa-i impartim cu nimeni. I-am vrea legati fedeles de noi.
Dragostea egoista e exact ca-n Misery de stephen king, am vrea ca victima sa fie imobilizata, sa depinda de noi pentru functiile elementare, sa avem control asupra vietii ei. Si sa ne iubeasca pentru asta.
Suntem foarte disfunctionali. Cum de am ramas specia dominanta, ma tot mir?
Vrem sa fim placuti. Altfel nu-mi explic de ce aderam la gusturile sau parerile politice ale unora. Ne imbracam pentru altii, ne modificam corpul pentru a corespunde idealului de frumusete pe care credem ca-l au altii. Ne largim orizonturile, hobby-urile, activitatile pentru a le parea altora mai interesanti.
Dar nu reusim sa iubim altruist sau sa simtim altruist.
Si nu recunoastem nici macar fata de noi ca simtim nevoia de dragoste. Ne place sa ne credem independenti, autosuficienti. Nu ne pasa de parerea lumii, declaram cu avant si totusi facem atatea sacrificii pentru a ne incadra exact in ce credem ca vrea lumea.
Daca as fi in publicitate, cum mi-as promova produsul? Bea cola, cola e bautura pe care o imparti cu cei care te iubesc. fetele slabe din comediile romantice sunt mult mai iubite decat saracele grase singure, ia o pastila de slabit overpriced si nu foarte sigura. Hainele mele sunt intradevar scumpe si nu foarte frumoase, dar odata cu ele cumperi dragostea.
Vand porumb la pret de aur cu dragoste bonus.
Cam asta ar fi sloganul.
Brrr, we`re flawed, avem atatea slabiciuni. Daca as fi o rasa extraterestra, nu ne-as cuceri cu puterea armelor, ci psihologic.
Adopta un extraterestru si toata lumea te va iubi.
Dragostea egoista e exact ca-n Misery de stephen king, am vrea ca victima sa fie imobilizata, sa depinda de noi pentru functiile elementare, sa avem control asupra vietii ei. Si sa ne iubeasca pentru asta.
Suntem foarte disfunctionali. Cum de am ramas specia dominanta, ma tot mir?
Vrem sa fim placuti. Altfel nu-mi explic de ce aderam la gusturile sau parerile politice ale unora. Ne imbracam pentru altii, ne modificam corpul pentru a corespunde idealului de frumusete pe care credem ca-l au altii. Ne largim orizonturile, hobby-urile, activitatile pentru a le parea altora mai interesanti.
Dar nu reusim sa iubim altruist sau sa simtim altruist.
Si nu recunoastem nici macar fata de noi ca simtim nevoia de dragoste. Ne place sa ne credem independenti, autosuficienti. Nu ne pasa de parerea lumii, declaram cu avant si totusi facem atatea sacrificii pentru a ne incadra exact in ce credem ca vrea lumea.
Daca as fi in publicitate, cum mi-as promova produsul? Bea cola, cola e bautura pe care o imparti cu cei care te iubesc. fetele slabe din comediile romantice sunt mult mai iubite decat saracele grase singure, ia o pastila de slabit overpriced si nu foarte sigura. Hainele mele sunt intradevar scumpe si nu foarte frumoase, dar odata cu ele cumperi dragostea.
Vand porumb la pret de aur cu dragoste bonus.
Cam asta ar fi sloganul.
Brrr, we`re flawed, avem atatea slabiciuni. Daca as fi o rasa extraterestra, nu ne-as cuceri cu puterea armelor, ci psihologic.
Adopta un extraterestru si toata lumea te va iubi.
Vreau sa inot, sa fug, sa vad chestii
Ma intreb pe cine as putea corupe sa ma insoteasca la bazinul olimpic UBB din cluj. Vreau sa-mi racoresc pielea arsa in apa lor multa si adanca. Si nu se face ca o domnita precum sunt eu sa se afiseze singura si dezgolita, numai buna de rapit de un lup rau. Deci am nevoie de insotitoare, si cum mammy e luata... e greu.
Ma soeur va stramba din nas ca e apa prea rece si pe ea o doare umarul, la 23 de ani sufera de dureri ciudate.
In plus, e lenesa ca o cizma.
Ma mere, nu va strambati ca e simpatica, stie sa inoate dar numai in conditiile in care poate ajunge cu picioarele la fund avand nasul la suprafata. Daca-i spui ca apa are peste 1.5m se ineaca pe uscat.
Ma meilleure amie e in Paris and that sais it all.
Fie-va mila de o ciocolata pe uscat si insotiti-o la bazin.
Vreau sa ma duc in lume. Pe jos. Nu cred in atv-ui si jeepuri, i secretly think they`re fo fat people. Vreau, cu un rucsac mic in spate sa umblu ca o habauca o zi intreaga, sa vad paduri si campuri si cer albastru. Sa ma conceentrez doar la a nu cadea in gropi sau balti, sa imi imaginez o casa super pe un deal, sa uit sa fac poze, sa beau apa ca un bivol insetat si sa mananc un scoobie sandwich.
Nimeni nu doreste sa participe, cica e cald si transpira.
Si ciocolata nu poate merge singura caci este plina lumea de ciobani cu ganduri impure si ciocolata, nu numai ca e fiava, e si ispititoare si nu se poate apara.
Vedeti dilema.
Vreau sa vad chestii, castele, muzee, cetati, oase medievale, case frumoase, strazi romantice, parcuri umbroase.
Cand a imbatranit brusc generatia noastra? Erau vremuri cand aveam multi respondenti la propuneri mai indraznete, dar acum toti gatesc, curata, schimba scutece murdare.
De asta refuz sa ma asez la casa mea ;) . (daca mai aveam nevoie de motive)
Ma soeur va stramba din nas ca e apa prea rece si pe ea o doare umarul, la 23 de ani sufera de dureri ciudate.
In plus, e lenesa ca o cizma.
Ma mere, nu va strambati ca e simpatica, stie sa inoate dar numai in conditiile in care poate ajunge cu picioarele la fund avand nasul la suprafata. Daca-i spui ca apa are peste 1.5m se ineaca pe uscat.
Ma meilleure amie e in Paris and that sais it all.
Fie-va mila de o ciocolata pe uscat si insotiti-o la bazin.
Vreau sa ma duc in lume. Pe jos. Nu cred in atv-ui si jeepuri, i secretly think they`re fo fat people. Vreau, cu un rucsac mic in spate sa umblu ca o habauca o zi intreaga, sa vad paduri si campuri si cer albastru. Sa ma conceentrez doar la a nu cadea in gropi sau balti, sa imi imaginez o casa super pe un deal, sa uit sa fac poze, sa beau apa ca un bivol insetat si sa mananc un scoobie sandwich.
Nimeni nu doreste sa participe, cica e cald si transpira.
Si ciocolata nu poate merge singura caci este plina lumea de ciobani cu ganduri impure si ciocolata, nu numai ca e fiava, e si ispititoare si nu se poate apara.
Vedeti dilema.
Vreau sa vad chestii, castele, muzee, cetati, oase medievale, case frumoase, strazi romantice, parcuri umbroase.
Cand a imbatranit brusc generatia noastra? Erau vremuri cand aveam multi respondenti la propuneri mai indraznete, dar acum toti gatesc, curata, schimba scutece murdare.
De asta refuz sa ma asez la casa mea ;) . (daca mai aveam nevoie de motive)
miercuri, 13 iulie 2011
Vide cor meum
Bruno Lazzaretti & Danielle De Niese - ''Hannibal'',2001 - ''Vide Cor Meum''
Asculta mai multe audio diverse
Asculta mai multe audio diverse
Intrebare si cujetari
Daca intotdeauna prima greseala ar fi fatala, am avea o lume de oameni care nu fac greseli (pentru ca ceilalti ar fi morti si fara urmasi, deci s-ar perpetua neamul celor fara de greseala) sau una plina de oameni ciuntiti pentru ca nu au ocazia sa invete din greseli?
Oamenii simpli cu dorinte si probleme simple sunt cei mai periculosi.
am febra
Oamenii simpli cu dorinte si probleme simple sunt cei mai periculosi.
am febra
Suntem o tara urata, murdara, neingrijita
Am uitat formularea exacta, dar ideea exprimata e mereu aceeasi: in Romania totul e urat, murdar, sarac, se premiaza doar tupeul, formele fara fond, persoanele valoroase aleg sa plece in strainatate, ce frumos e in strainatate, prostii asemanatoare.
Azi am atins punctul maxim de pana acum a lehamitei pe care mi-o provoaca aceasta conversatie.
1. Elevii din Cluj care au luat 10 la bac, au primit cate un ipad. Muza m-a lovit cand am citit aici reactia. Ok, sunt perfect de acord ca e obligatia lor sa invete, dar obligatia se termina la 5, de acolo e realizare. Poate unii au dat spaga sa ia 10 la bac, dar cativa dintre ei chiar au meritat si poate unul sau doi dintre ei sunt cu adevarat genii sau suficient de muncitori incat sa realizeze ceva super candva in viitor (ceva, candva, cineva, unii, da sunt inspirata rau azi). Si atunci facem un scandalut pseudo comunist ca de ce le da lor, sa dea la toti cate unul mic si naspa, etc.
Le da lor sa ne arate ca se merita sa excelezi si ca nu doar pilele, tupeul & co. sunt calea spre bani.
E atat de greu de inteles ca excelenta merita recompense, nu doar carti si 10 lei pentru o inghetata? Poate am fi fost si noi mai motivati sa invatam si sa ne luptam pentru un ipod, nu neaparat doar pentru note.
Bursa pe care o primeam in facultate pentru ca eram printre primii 20 din 400, era de 200 de lei. Din prima mi-am cumparat o geanta. Ma intreb cam cat de motivata as fi fost sa invat daca mi s-ar fi fluturat prin fata nasului echivalentul unui ipod pentru a fi prima din an?
Sincer, mi se pare o initiativa buna din partea capetelor luminate care ne conduc la Cluj.
Putem spune ca banii respectivi pot fi folositi in alte domenii, dar sunt atatia bani cu adevarat risipiti care puteau fi folositi altfel, niciodata nu se schimba nimic. Flori aiurea, afise fara nici un scop sau plan, aparatura uber performanta pe mana unor neni care par semi analfabeti. Si pe noi ne ard ipodurile.
Mai e intrebarea de unde o fi veenit ideea lor, o fi fost sponsorizari, cineva de la primarie stie ce sunt alea ipoduri. Daca da, felicitari.
2. Cladirea in care am biroul e vis a vis de tribunal, pe Dorobantilor, in Cluj. E in centru. Locatarii sunt 50% - 50% birouri de avocati/notari - mosi si babe uitati de moarte din vremuri de mult apuse.
Cladirea e frumoasa (on the inside), are curte interioara si mult potential. In realitate e toata scorojita si sta sa se darame, curtea interioara e o mlastina totala si la fiecare ploaie ne ameninta inundatii.
De ce? Pentru ca mosii si babele nu doresc sa o repare deloc deloc. Nu ii deranjeaza ca arata precum un cavou, ca miroase a moarte lanceda, ca ti se face pielea de gaina cand intri. Si sa nu va imaginati ca e mai bine sau mai rau decat in alte cladiri din zona. Toate sunt la fel.
Si, cumva, aceeasi oameni care nu au bani sa le intretina se vaieeta ca in strainatate e frumos, ca la noi toate se duc pe apa sambeetei si ca nimeni nu face nimic.
Newsflash, noi suntem cei care trebuie sa facem ceva. Cat timp nu curatam dupa noi va fi mizerabil, cat timp nu intretinem cladirile in care locuim acestea vor fi niste darapanaturi, cat timp nu infrumusetam nimic, vom locui intr-un loc deprimant.
Si, cat timp nu incurajam oamenii muncitori pentru ce merita, vom avea doar hoti de frunte si politicieeni bine lubrifiati.
Nu vreau sa schimb pe nimeni dar gasesc ca este ipocrit.
Btw, azi am inceput renovarea exteriorului biroului.Va fi un petec frumos si nescorojit pe un perete hidos si lepros. Sa stiti unde ma gasiti ;).
Azi am atins punctul maxim de pana acum a lehamitei pe care mi-o provoaca aceasta conversatie.
1. Elevii din Cluj care au luat 10 la bac, au primit cate un ipad. Muza m-a lovit cand am citit aici reactia. Ok, sunt perfect de acord ca e obligatia lor sa invete, dar obligatia se termina la 5, de acolo e realizare. Poate unii au dat spaga sa ia 10 la bac, dar cativa dintre ei chiar au meritat si poate unul sau doi dintre ei sunt cu adevarat genii sau suficient de muncitori incat sa realizeze ceva super candva in viitor (ceva, candva, cineva, unii, da sunt inspirata rau azi). Si atunci facem un scandalut pseudo comunist ca de ce le da lor, sa dea la toti cate unul mic si naspa, etc.
Le da lor sa ne arate ca se merita sa excelezi si ca nu doar pilele, tupeul & co. sunt calea spre bani.
E atat de greu de inteles ca excelenta merita recompense, nu doar carti si 10 lei pentru o inghetata? Poate am fi fost si noi mai motivati sa invatam si sa ne luptam pentru un ipod, nu neaparat doar pentru note.
Bursa pe care o primeam in facultate pentru ca eram printre primii 20 din 400, era de 200 de lei. Din prima mi-am cumparat o geanta. Ma intreb cam cat de motivata as fi fost sa invat daca mi s-ar fi fluturat prin fata nasului echivalentul unui ipod pentru a fi prima din an?
Sincer, mi se pare o initiativa buna din partea capetelor luminate care ne conduc la Cluj.
Putem spune ca banii respectivi pot fi folositi in alte domenii, dar sunt atatia bani cu adevarat risipiti care puteau fi folositi altfel, niciodata nu se schimba nimic. Flori aiurea, afise fara nici un scop sau plan, aparatura uber performanta pe mana unor neni care par semi analfabeti. Si pe noi ne ard ipodurile.
Mai e intrebarea de unde o fi veenit ideea lor, o fi fost sponsorizari, cineva de la primarie stie ce sunt alea ipoduri. Daca da, felicitari.
2. Cladirea in care am biroul e vis a vis de tribunal, pe Dorobantilor, in Cluj. E in centru. Locatarii sunt 50% - 50% birouri de avocati/notari - mosi si babe uitati de moarte din vremuri de mult apuse.
Cladirea e frumoasa (on the inside), are curte interioara si mult potential. In realitate e toata scorojita si sta sa se darame, curtea interioara e o mlastina totala si la fiecare ploaie ne ameninta inundatii.
De ce? Pentru ca mosii si babele nu doresc sa o repare deloc deloc. Nu ii deranjeaza ca arata precum un cavou, ca miroase a moarte lanceda, ca ti se face pielea de gaina cand intri. Si sa nu va imaginati ca e mai bine sau mai rau decat in alte cladiri din zona. Toate sunt la fel.
Si, cumva, aceeasi oameni care nu au bani sa le intretina se vaieeta ca in strainatate e frumos, ca la noi toate se duc pe apa sambeetei si ca nimeni nu face nimic.
Newsflash, noi suntem cei care trebuie sa facem ceva. Cat timp nu curatam dupa noi va fi mizerabil, cat timp nu intretinem cladirile in care locuim acestea vor fi niste darapanaturi, cat timp nu infrumusetam nimic, vom locui intr-un loc deprimant.
Si, cat timp nu incurajam oamenii muncitori pentru ce merita, vom avea doar hoti de frunte si politicieeni bine lubrifiati.
Nu vreau sa schimb pe nimeni dar gasesc ca este ipocrit.
Btw, azi am inceput renovarea exteriorului biroului.Va fi un petec frumos si nescorojit pe un perete hidos si lepros. Sa stiti unde ma gasiti ;).
marți, 12 iulie 2011
Unele chestii care ma enerveaza pana la rosu
1. Oamenii care au ticuri bucale. Sa exemplific: stiti la stiri cand tanti spune plina de patos despre accidentul care tocmai a avut loc si tot inghite in sec precum o bovina care rumega necontenit? No, ala e un tic bucal. Cei care simt nevoia sa inghita in sec dupa fiecare silaba, cei care au rictusuri tot la doua cuvinte, cei care pleoscaie cand mananca sau inghit ca si cum ar inghiti cuie ma enerveaza la culme.
Nu esti mai interesant daca esti scarbos. Esti doar scarbos, ne intorci tuturor stomacele pe dos si ar trebui sa identifici exact ce-ti lipseste-n viata si sa go get it.
2. Oamenii foarte autoritari cu straini. Sa ne intelegem, ma mere & mon pere cred in democratie. Nu am avut niciodata a true parental figure, pe nimeni care sa-si exercite autoritatea asupra mea. De asta intotdeauna i did not get allong cu profesori si alti asemenea. Deci, daca mi-a fost greu sa ma adaptez profesorilor care totusi aveau putin ascendent asupra mea, ce te face sa crezi ca te voi tolera pe tine baba nebuna careia ii place sa spuna strainilor ce sa faca? Sa ne intelegem bine, nu te voi injura de parinti, sfinti, nu iti voi spune unde sa mergi, nu te voi scuipa. Poate nici macar nu voi face efortul sa compun o remarca witty, dar sigur te voi ignora.
3. Idiotii care-si lasa masinile pe prima banda cu avariile puse. Fara explicatii.
4. Oamenii care dau vina pe sistem, pile, sef, si orice altceva pentru nereusitele lor. Grow a pair, recunoaste ca esti lenes, nu ai initiativa, nu stii suficient, nu ai suficient curaj. E primul pas spre reusita. Atata timp cat dai vina pe zane bune sau pe the grinch on the wing of the plane pentru problemele tale, nici macar nu vei face un efort minim sa le rezolvi.
5. Oamenii care cred ca perfectiunea e ce vezi la tv. In telenovele, casele pastel sunt cireasa alaturi de inox, spoturi, chestii de sticla si piele. Asa o intreaga generatie a construit oribilitati din exact aceste materiale si acum ne agreseaza vizual la tot pasul. Acum ni se spune ca perfectiunea e blonda, scandura si portocalie. Oriunde privesti pe strada gasesti copii nereusite ale acestei imagini, nu ca ar putea exista una reusita.
Sunt curioasa, nu avem idei proprii, suntem asa de dornici sa ne spuna altcineva ce sa facem? Suntem o rasa neajutorata.
Nu esti mai interesant daca esti scarbos. Esti doar scarbos, ne intorci tuturor stomacele pe dos si ar trebui sa identifici exact ce-ti lipseste-n viata si sa go get it.
2. Oamenii foarte autoritari cu straini. Sa ne intelegem, ma mere & mon pere cred in democratie. Nu am avut niciodata a true parental figure, pe nimeni care sa-si exercite autoritatea asupra mea. De asta intotdeauna i did not get allong cu profesori si alti asemenea. Deci, daca mi-a fost greu sa ma adaptez profesorilor care totusi aveau putin ascendent asupra mea, ce te face sa crezi ca te voi tolera pe tine baba nebuna careia ii place sa spuna strainilor ce sa faca? Sa ne intelegem bine, nu te voi injura de parinti, sfinti, nu iti voi spune unde sa mergi, nu te voi scuipa. Poate nici macar nu voi face efortul sa compun o remarca witty, dar sigur te voi ignora.
3. Idiotii care-si lasa masinile pe prima banda cu avariile puse. Fara explicatii.
4. Oamenii care dau vina pe sistem, pile, sef, si orice altceva pentru nereusitele lor. Grow a pair, recunoaste ca esti lenes, nu ai initiativa, nu stii suficient, nu ai suficient curaj. E primul pas spre reusita. Atata timp cat dai vina pe zane bune sau pe the grinch on the wing of the plane pentru problemele tale, nici macar nu vei face un efort minim sa le rezolvi.
5. Oamenii care cred ca perfectiunea e ce vezi la tv. In telenovele, casele pastel sunt cireasa alaturi de inox, spoturi, chestii de sticla si piele. Asa o intreaga generatie a construit oribilitati din exact aceste materiale si acum ne agreseaza vizual la tot pasul. Acum ni se spune ca perfectiunea e blonda, scandura si portocalie. Oriunde privesti pe strada gasesti copii nereusite ale acestei imagini, nu ca ar putea exista una reusita.
Sunt curioasa, nu avem idei proprii, suntem asa de dornici sa ne spuna altcineva ce sa facem? Suntem o rasa neajutorata.
luni, 11 iulie 2011
I have the flu
In mijlocul verii. sunt un cliseu. Dar unul cu febra si frisoane si greturi.
Ne vedem maine.
Ne vedem maine.
duminică, 10 iulie 2011
Mic ghid de supravietuire in fata situatiilor de criza
Toti ne-am lovit de complicatii. Cand viata noastra nu mai urmeaza cursul drept si scurt ci se intortocheaza prin diverse sinuozitati, simtim ca ne pierdem. Sa zicem ca acestea sunt situatiile de criza.
Primul pas e sa verificam daca suntem cu adevarat in pragul unei asemenea situatii. Se poate sa avem diverse lipse de vitamine care ne pot face mai fatalisti, poate suntem doar obositi, doar preocupati. Deci, sa eliminam posibilitatea de a intra in panica in fata unei pseudo-crize. Cel mai usor e sa povestim criza unui prieten rational. Daca si atunci cand o auzim si cand o aude altcineva ni se pare tot criza, sunt sanse mari sa fie.
E important, cand ne sperie tare rau ceva, sa identificam the worst case scenario. Adica: pic un examen la facultate, ce se poate intampla cel mai rau? il dau din nou in toamna. Doar un exemplu. Daca ne streseaza pierderea jobului, cel mai rau lucru care se poate intampla e sa-l pierd, deci cat putem rezista din economii? I
Al treilea pas e identificarea solutiilor. Nu mai suntem panicati, balaurul care parea initial mare si rau, acum e acceptabil.
Intradevar economia a cam rarit joburile bune, dar intotdeauna este optiunea de a face curatenie la cineva, de exemplu. Deci, ce esti dispus sa faci pentru supravietuire pe termen scurt?
E foarte usor de spus si mult mai greu de aplicat. Panica irationala e o optiune atat de atragatoare...
Mic ghid de supravietuire in fata situatiilor de criza
Toti ne-am lovit de complicatii. Cand viata noastra nu mai urmeaza cursul drept si scurt ci se intortocheaza prin diverse sinuozitati, simtim ca ne pierdem. Sa zicem ca acestea sunt situatiile de criza.
Primul pas e sa verificam daca suntem cu adevarat in pragul unei asemenea situatii. Se poate sa avem diverse lipse de vitamine care ne pot face mai fatalisti, poate suntem doar obositi, doar preocupati. Deci, sa eliminam posibilitatea de a intra in panica in fata unei pseudo-crize. Cel mai usor e sa povestim criza unui prieten rational. Daca si atunci cand o auzim si cand o aude altcineva ni se pare tot criza, sunt sanse mari sa fie.
E important, cand ne sperie tare rau ceva, sa identificam the worst case scenario. Adica: pic un examen la facultate, ce se poate intampla cel mai rau? il dau din nou in toamna. Doar un exemplu. Daca ne streseaza pierderea jobului, cel mai rau lucru care se poate intampla e sa-l pierd, deci cat putem rezista din economii? I
Al treilea pas e identificarea solutiilor. Nu mai suntem panicati, balaurul care parea initial mare si rau, acum e acceptabil.
Intradevar economia a cam rarit joburile bune, dar intotdeauna este optiunea de a face curatenie la cineva, de exemplu. Deci, ce esti dispus sa faci pentru supravietuire pe termen scurt?
E foarte usor de spus si mult mai greu de aplicat. Panica irationala e o optiune atat de atragatoare...
Primul pas e sa verificam daca suntem cu adevarat in pragul unei asemenea situatii. Se poate sa avem diverse lipse de vitamine care ne pot face mai fatalisti, poate suntem doar obositi, doar preocupati. Deci, sa eliminam posibilitatea de a intra in panica in fata unei pseudo-crize. Cel mai usor e sa povestim criza unui prieten rational. Daca si atunci cand o auzim si cand o aude altcineva ni se pare tot criza, sunt sanse mari sa fie.
E important, cand ne sperie tare rau ceva, sa identificam the worst case scenario. Adica: pic un examen la facultate, ce se poate intampla cel mai rau? il dau din nou in toamna. Doar un exemplu. Daca ne streseaza pierderea jobului, cel mai rau lucru care se poate intampla e sa-l pierd, deci cat putem rezista din economii? I
Al treilea pas e identificarea solutiilor. Nu mai suntem panicati, balaurul care parea initial mare si rau, acum e acceptabil.
Intradevar economia a cam rarit joburile bune, dar intotdeauna este optiunea de a face curatenie la cineva, de exemplu. Deci, ce esti dispus sa faci pentru supravietuire pe termen scurt?
E foarte usor de spus si mult mai greu de aplicat. Panica irationala e o optiune atat de atragatoare...
sâmbătă, 9 iulie 2011
Caldura mare
Nimeni nu cred ca e ferit de fenomen. Mon pere e in norvegia,intr-o zona unde nici macar nu apune soarele si tot ii e cald. Ma intreb daca pinguinii au crema de protectie solara, dar divaghez..
Si fusei la mall unde nici macar nu era plina parcarea. SI baui cea mai buna limonada posibila, cea de la pizza hut, lovely. Si luai o planta de menta pentru a incerca sa reproduc numita limonada.
Si trecui pe la zara de unde purchesai doua bluzite relativ dragute impinsa de la spate de reducerile premature. Pusei ochii pe doua fuste dar astept reducerile masive.
Mango ma dezamageste crunt. Nu au nimic dragut pentru mine. Prefer dantela si matasea imprimeurilor cu mickey mouse. Sau hai si imprimeurile cu pantera roz ar merge, dar nu pe un tricou clasic. Da-mi un tricou cu spatele dezgolit sau cu maneci dantelate si pantera roz & i`ll fall inlove. Dar aparent designerii au decis ca gusturile mele sunt depasite.
Mi-am testat rezistenta pe la accesorize unde mi-au facut cu ochiul toate chestiutele lor frumoase si nu mi-am cumparat nimic. Am chiar probat o bratara aurie fixa, mi-am imaginat-o cu alte accesorii ale mele care parca o asteapta de o viata si am pus-o inapoi pe raft. Hey, my name is chocolate & i`m an accesoholik, daca este asa ceva.
Apoi, la carrefour, la raionul de dulciuri... dezamagire crunta. Unde au disparut chestiile bune? Nimic dar chiar nimic nu imi face cu ochiul. Maybe i`m coming down with something.
So, asta am facut azi.
Mai tarziu voi planta menta si voi scrie niste cd-uri cu poze & such.
Am asa o viata palpitanta... i can`t even believe. :P
Si fusei la mall unde nici macar nu era plina parcarea. SI baui cea mai buna limonada posibila, cea de la pizza hut, lovely. Si luai o planta de menta pentru a incerca sa reproduc numita limonada.
Si trecui pe la zara de unde purchesai doua bluzite relativ dragute impinsa de la spate de reducerile premature. Pusei ochii pe doua fuste dar astept reducerile masive.
Mango ma dezamageste crunt. Nu au nimic dragut pentru mine. Prefer dantela si matasea imprimeurilor cu mickey mouse. Sau hai si imprimeurile cu pantera roz ar merge, dar nu pe un tricou clasic. Da-mi un tricou cu spatele dezgolit sau cu maneci dantelate si pantera roz & i`ll fall inlove. Dar aparent designerii au decis ca gusturile mele sunt depasite.
Mi-am testat rezistenta pe la accesorize unde mi-au facut cu ochiul toate chestiutele lor frumoase si nu mi-am cumparat nimic. Am chiar probat o bratara aurie fixa, mi-am imaginat-o cu alte accesorii ale mele care parca o asteapta de o viata si am pus-o inapoi pe raft. Hey, my name is chocolate & i`m an accesoholik, daca este asa ceva.
Apoi, la carrefour, la raionul de dulciuri... dezamagire crunta. Unde au disparut chestiile bune? Nimic dar chiar nimic nu imi face cu ochiul. Maybe i`m coming down with something.
So, asta am facut azi.
Mai tarziu voi planta menta si voi scrie niste cd-uri cu poze & such.
Am asa o viata palpitanta... i can`t even believe. :P
vineri, 8 iulie 2011
Cunostinte cu pretentii
Am observat un fenomen ciudat, in ultimii ani, chiar inainte de avalansa retelelor de socializare care doar au relevat cu numere si fotografii fenomenul, ca lumea tindea sa isi faca public numarul de prieteni care era enorm. Auzi tu fata, eu am fost la mare cu prietenii mei apropiati, in numar de 50. Sau, am facut o nunta restransa doar cu prietenii mei de suflet si am avut 100 de invitati.
Apoi pe hi5 si facebook, nimeni nu chiar crede ca sutele de conexiuni sunt prieteni-prieteni dar confuzia de denumire genereaza alte confuzii.
In mintea mea prietenul e persoana in care ai incredere aproape nelimitata, in mana careia ti-ai pune fara a te intreba de doua ori cel mai important bun, careia i-ai lasa cheia de la casa cat timp esti in concediu fara sa te intrebi daca vei mai gasi plasma si laptopul acolo si fara sa-ti faci griji ca va organiza chefuri, e persoana careia poti sa-i spui ca ai luat spaga fara sa iti faci giji ca va merge direct la dna, e cel care te ajuta sa ascunzi un cadavru si sa cureti locul crimei la orice ora din zi si noapte si pentru care si tu ai face aceleasi lucruri fara sa te vaieti si sa te lasi rugat.
In aceste conditii, chiar crede cineva ca putem avea mai mult de 2-3 prieteni? Cate cadavre am fi ascuns pana acum, cate infractiuni am fi comis in forma complicitatii, de cate ori am fi tainuit sau am fi favorizat infractorul si casa noastra ar fi mai populata decat maria vilhelm strasse din viena.
Suntem fiinte egoiste. Ne place ideea ca suntem iubiti de 100 de oameni, ca acestia ar face orice pentru noi dar nu ne punem niciodata intrebarea daca am face acelasi lucru pentru ei, ca specie, ne lipseste empatia, suntem incapabili sa ne punem in locul celor 100 si sa ne intrebam daca nu cumva si ei simt exact ca noi. Doar pentru a fi dezamagiti cand al 99-lea ne spune cu regret enorm ca nu e dispus sa se ridice din pat la 2 noaptea pentru a ne ajuta sa ne cautam pisica ratacita si pentru a scrie apoi o balada despre prieteni falsi.
Nu intelegem ca o relatie de prietenie trebuie cultivata, ingrijita, trebuie sa investim in ea. Nu e suficient sa ne imbatam precum porcii, sa dam la rate in acelasi boschet si gata. Si, in special, trebuie reciprocitate.
Acum sa ne intrebam, pentru cati dintre cei din lista de pe facebook am face un sacrificiu mediu macar, de exemplu sa ne urcam in masina si sa conducem 100 de km pentru a-i ajuta last minute? Nu pentru multi, cam pentru 5 asa.
Apoi sa luam un sacrificiu minor, cum ar fi sa-i imprumutam cu 100-200 de lei, sa nu ne luam o pereche de sandale sau o gentuta pentru a ajuta un "prieten, cam pentru 10-15 asa... Si restul 85?
Asa am ajuns la concluzia ca, de fapt, toate persoanele acestea pe care le numim generic prieteni sunt cunostinte cu pretentii de prieteni, si noi pentru ei asemenea.
Toti cerem de la vecinul sa se trezeasca noaptea pentru noi, sa renunte la chestii fara a fi dispusi decat declarativ sa facem acelasi lucru si suntem ultra dezamagiti cand constatam realitatea. Plangem, ne turnam cenusa-n cap, ne auto flagelam pentru naivitatea noastra si sufletul nostru mare.
Zic sa crestem colectiv si sa ne maturizam, sa gasim omul care ne este cu adevarat prieten si sa investim in relatia respectiva.
Apoi pe hi5 si facebook, nimeni nu chiar crede ca sutele de conexiuni sunt prieteni-prieteni dar confuzia de denumire genereaza alte confuzii.
In mintea mea prietenul e persoana in care ai incredere aproape nelimitata, in mana careia ti-ai pune fara a te intreba de doua ori cel mai important bun, careia i-ai lasa cheia de la casa cat timp esti in concediu fara sa te intrebi daca vei mai gasi plasma si laptopul acolo si fara sa-ti faci griji ca va organiza chefuri, e persoana careia poti sa-i spui ca ai luat spaga fara sa iti faci giji ca va merge direct la dna, e cel care te ajuta sa ascunzi un cadavru si sa cureti locul crimei la orice ora din zi si noapte si pentru care si tu ai face aceleasi lucruri fara sa te vaieti si sa te lasi rugat.
In aceste conditii, chiar crede cineva ca putem avea mai mult de 2-3 prieteni? Cate cadavre am fi ascuns pana acum, cate infractiuni am fi comis in forma complicitatii, de cate ori am fi tainuit sau am fi favorizat infractorul si casa noastra ar fi mai populata decat maria vilhelm strasse din viena.
Suntem fiinte egoiste. Ne place ideea ca suntem iubiti de 100 de oameni, ca acestia ar face orice pentru noi dar nu ne punem niciodata intrebarea daca am face acelasi lucru pentru ei, ca specie, ne lipseste empatia, suntem incapabili sa ne punem in locul celor 100 si sa ne intrebam daca nu cumva si ei simt exact ca noi. Doar pentru a fi dezamagiti cand al 99-lea ne spune cu regret enorm ca nu e dispus sa se ridice din pat la 2 noaptea pentru a ne ajuta sa ne cautam pisica ratacita si pentru a scrie apoi o balada despre prieteni falsi.
Nu intelegem ca o relatie de prietenie trebuie cultivata, ingrijita, trebuie sa investim in ea. Nu e suficient sa ne imbatam precum porcii, sa dam la rate in acelasi boschet si gata. Si, in special, trebuie reciprocitate.
Acum sa ne intrebam, pentru cati dintre cei din lista de pe facebook am face un sacrificiu mediu macar, de exemplu sa ne urcam in masina si sa conducem 100 de km pentru a-i ajuta last minute? Nu pentru multi, cam pentru 5 asa.
Apoi sa luam un sacrificiu minor, cum ar fi sa-i imprumutam cu 100-200 de lei, sa nu ne luam o pereche de sandale sau o gentuta pentru a ajuta un "prieten, cam pentru 10-15 asa... Si restul 85?
Asa am ajuns la concluzia ca, de fapt, toate persoanele acestea pe care le numim generic prieteni sunt cunostinte cu pretentii de prieteni, si noi pentru ei asemenea.
Toti cerem de la vecinul sa se trezeasca noaptea pentru noi, sa renunte la chestii fara a fi dispusi decat declarativ sa facem acelasi lucru si suntem ultra dezamagiti cand constatam realitatea. Plangem, ne turnam cenusa-n cap, ne auto flagelam pentru naivitatea noastra si sufletul nostru mare.
Zic sa crestem colectiv si sa ne maturizam, sa gasim omul care ne este cu adevarat prieten si sa investim in relatia respectiva.
joi, 7 iulie 2011
Reguli de politete in instanta 1 -tu si depunerea actiunii
Daca decideti sa ignorati toate sfaturile mele si bunul simt that is, pentru ca un avocat va va salva in toate situatiile.
So, here it is:
1. Depunerea actiunii: Sa presupunem ca sunteti reclamantul. Mergeti la registratura si depuneti plangerea,petitia, proclamatia sau cum ati binevoit a o numi.
Inainte de a va posta la coada, niste chestii preliminare:
- taxa de timbru de 10 lei si timbru judiciar de 0,15 lei de la posta
- atatea exemplare din actiune si actele care o insotesc cati parati sunt + unul pentru instanta + unul pentru dumneavoasta sa va dea numarul de dosar pe el. In lipsa acestor hartii, doamna simpatica din spatele ghiseului va va refuza gratios si cu maxim regret.
Nu depuneti originalele actelor in instanta. Originalele le pastrati dumneavoastra la loc sigur.
Actiunea gresit denumita (petitie, proclamatie, jaloba, plangere sau ozn) va fi interpretata dupa sensul continutului ei. Actiunea gresit indreptata (la judecatorie in conditiile in care competent e tribunalul) va fi trimisa instantei competente. Dar dureaza, cateva luni at least.
Cand depuneti personal actiunea domnita de la tejghea va va da termenul in cunostinta, adica nu veti fi citati acasa, a fi util sa vi-l notati intr-un calendar. Judecatorul nu accepta scuze, nu il intereseaza ca pisica a mancat actinea, ca vaca a fatat, ca finul e deochiat. Daca nu ati scris in actiune ca doriti sa fie judecata si in lipsa, judecatorul o va suspenda ca nesustinuta.
Paratii vor fi citati si li se va comunica cererea si actele depuse in probatiune. Li se va pune in vedere sa depuna intampinare pana la prima zi dee judecata.
Reclamantilor nu li se comunica acasa intampinarea, ci au posibilitatea sa o citeasca la dosar.
Atat pentru azi, ta-ta!
ps. programul de vara de la arhiva, registratura si alte servicii e luni, miecui, joi: 09.00-11.00, mati, vineri: inchis.
pps. dupa ce am supravietuit cozilor astfel formate, sunt increzatoare ca m-as descurca in cazul unei apocalipsa a mortilor vii.
So, here it is:
1. Depunerea actiunii: Sa presupunem ca sunteti reclamantul. Mergeti la registratura si depuneti plangerea,petitia, proclamatia sau cum ati binevoit a o numi.
Inainte de a va posta la coada, niste chestii preliminare:
- taxa de timbru de 10 lei si timbru judiciar de 0,15 lei de la posta
- atatea exemplare din actiune si actele care o insotesc cati parati sunt + unul pentru instanta + unul pentru dumneavoasta sa va dea numarul de dosar pe el. In lipsa acestor hartii, doamna simpatica din spatele ghiseului va va refuza gratios si cu maxim regret.
Nu depuneti originalele actelor in instanta. Originalele le pastrati dumneavoastra la loc sigur.
Actiunea gresit denumita (petitie, proclamatie, jaloba, plangere sau ozn) va fi interpretata dupa sensul continutului ei. Actiunea gresit indreptata (la judecatorie in conditiile in care competent e tribunalul) va fi trimisa instantei competente. Dar dureaza, cateva luni at least.
Cand depuneti personal actiunea domnita de la tejghea va va da termenul in cunostinta, adica nu veti fi citati acasa, a fi util sa vi-l notati intr-un calendar. Judecatorul nu accepta scuze, nu il intereseaza ca pisica a mancat actinea, ca vaca a fatat, ca finul e deochiat. Daca nu ati scris in actiune ca doriti sa fie judecata si in lipsa, judecatorul o va suspenda ca nesustinuta.
Paratii vor fi citati si li se va comunica cererea si actele depuse in probatiune. Li se va pune in vedere sa depuna intampinare pana la prima zi dee judecata.
Reclamantilor nu li se comunica acasa intampinarea, ci au posibilitatea sa o citeasca la dosar.
Atat pentru azi, ta-ta!
ps. programul de vara de la arhiva, registratura si alte servicii e luni, miecui, joi: 09.00-11.00, mati, vineri: inchis.
pps. dupa ce am supravietuit cozilor astfel formate, sunt increzatoare ca m-as descurca in cazul unei apocalipsa a mortilor vii.
miercuri, 6 iulie 2011
De la 0 la 26 in ... 26 de ani
Trec printr-o perioada realista cand ma uit critic la rochia mea alba cu buline negre si am dubii serioase ca mi se potriveste, cand imi privesc trecutul si ridic o spranceana si, oricat as incerca sa fie altfel, imi vad viitorul cam ca vremea de afara - cu vizibilitate scazuta cauzata de nori, ploaie, ceata.
Si incep sa-mi pun intrebari.
Timpul trece si inca nu am avionul meu personal.
Anul trecut am luat o decizie radicala si mi-am schimbat orientarea profesionala constatand ca i don`t do bosses, acum i`m my own boss.
Vreau sa ma mut de unde locuiesc acum si inca nu prevad posibilitatile materiale.
M-am maturizat, pentru prima data hainele, accesoriile si parfumurile nu sunt prioritatea absoluta. Ciocolata cheltuitoare a murit, long live ciocolata econoama.
Undeva pe parcurs am renuntat la dorinta crunta de a acumula averi. Vreau doar sa traiesc confortabil, termen complet discutabil si costisitor in cazul meu.
Dar stiu ca deasupra norilor actuali straluceste soarele (merci) si toate ciudateniile actuale se vor limpezi.
Si incep sa-mi pun intrebari.
Timpul trece si inca nu am avionul meu personal.
Anul trecut am luat o decizie radicala si mi-am schimbat orientarea profesionala constatand ca i don`t do bosses, acum i`m my own boss.
Vreau sa ma mut de unde locuiesc acum si inca nu prevad posibilitatile materiale.
M-am maturizat, pentru prima data hainele, accesoriile si parfumurile nu sunt prioritatea absoluta. Ciocolata cheltuitoare a murit, long live ciocolata econoama.
Undeva pe parcurs am renuntat la dorinta crunta de a acumula averi. Vreau doar sa traiesc confortabil, termen complet discutabil si costisitor in cazul meu.
Dar stiu ca deasupra norilor actuali straluceste soarele (merci) si toate ciudateniile actuale se vor limpezi.
marți, 5 iulie 2011
Luna mea de miere ideala
Daaa, cam acu 10 luni nu imi imaginam ca as putea vreodata sa entertain macar vag ideea matrimoniala. Mi se parea un fel de butoi in care sa te inchida cineva si sa iti dea drumul din inaltul cerurilor pentru a cadea in eternitate. Mi se parea ca a fi legat de altcineva e iadul, dar l-am cunoscut pe el.
Cred ca asa se termina toate povestile feministe si incep povestile romantice.
Si acum nu numai ca imi imaginez rochia perfecta (aurie, lunga si cu spatele gol, btw) si compensez imaginandu-mi petrecerea ideala (bal mascat, btw) ci si luna de miere perfecta pentru mine.
1. Trebuie sa dureze chiar o luna. Mai putin mi se pare meschin.
2. Sexul din luna de miere nu trebuie sa fie fortat, orice nu e spontan si perfect natural ... e chinuit si deloc romantic.
3. Locul, aici voiam sa ajung, in nici un caz cheesy sau super folosit. Tibet sounds nice, hiking. Sau Peru. Oricum ceva care sa nu implice dormitatul langa o piscina cu un cocktail in mana. Daca va reprezenta viitoarea mea viata, prefer sa-mi chiar placa.
UU, sau Istambul, ar fi o luna de miere super in care toata ziua sa strabatem stradute ciudate si sa bem vin.
Nu pot intelege concediile in Tenerife sau in locuri unde atractiile sunt statul pe plaja, inotatul si clubaritul. Mancarea si bautra fiind activitatile de baza.
Gawd deliver me from all inclusives.
This is all i have to say.
Cred ca asa se termina toate povestile feministe si incep povestile romantice.
Si acum nu numai ca imi imaginez rochia perfecta (aurie, lunga si cu spatele gol, btw) si compensez imaginandu-mi petrecerea ideala (bal mascat, btw) ci si luna de miere perfecta pentru mine.
1. Trebuie sa dureze chiar o luna. Mai putin mi se pare meschin.
2. Sexul din luna de miere nu trebuie sa fie fortat, orice nu e spontan si perfect natural ... e chinuit si deloc romantic.
3. Locul, aici voiam sa ajung, in nici un caz cheesy sau super folosit. Tibet sounds nice, hiking. Sau Peru. Oricum ceva care sa nu implice dormitatul langa o piscina cu un cocktail in mana. Daca va reprezenta viitoarea mea viata, prefer sa-mi chiar placa.
UU, sau Istambul, ar fi o luna de miere super in care toata ziua sa strabatem stradute ciudate si sa bem vin.
Nu pot intelege concediile in Tenerife sau in locuri unde atractiile sunt statul pe plaja, inotatul si clubaritul. Mancarea si bautra fiind activitatile de baza.
Gawd deliver me from all inclusives.
This is all i have to say.
The green eyed monster
Is me!!!
Sunt atat de invidioasa pe toate pupezele care-si au boyfrienzii aproape si probabil ii cicalesc constant si nu ii apreciaza. Poate nici macar nu ii iubesc asa de mult cat il iubesc pe al meu si totusi noi nu putem fi aproape. For now.
Dar mi se pare o irosire groaznica, universul ar trebui sa favorizeze in ordinea intensitatii iubirii.
Imi vreau iubitul .. :(
Sunt atat de invidioasa pe toate pupezele care-si au boyfrienzii aproape si probabil ii cicalesc constant si nu ii apreciaza. Poate nici macar nu ii iubesc asa de mult cat il iubesc pe al meu si totusi noi nu putem fi aproape. For now.
Dar mi se pare o irosire groaznica, universul ar trebui sa favorizeze in ordinea intensitatii iubirii.
Imi vreau iubitul .. :(
In pielea mea
Intotdeauna m-am intrebat cum e sa fii in pielea altcuiva, care pare fericit, frumos, posesor al unei vieti perfecte.
Nu zic ca eu as fi aia, azi nu par nici cum, m-a plouat, imi e frig si foame si creierul meu pare ca pluteste intr-o oala de gelatina cu miros de sarmale.
Ok, recunosc din start ca lipsa celulitei de pe fundul meu nu e naturala, e rezultatul litrilor de apa bauti zilnic, faptului ca mananc mult mai multe salate decat dulciuri sau grasimi si a sportului pe care il practic.
Parul imi shade tantos nu dintr-un capriciu al naturii si nu imediat ce ma trezesc din somn, ci urmare a eforturilor si a tehnicii dezvoltate in 26 de ani de practica. Da, eram bebelusul care invata sa foloseasca peria de tapat, deal!
Tenul meu nu e in mod natural imaginea prospetimii si a tineretii. E o piele normala de tanti care locuieste la oras in timpurile noastre. Fondul de ten, pudra, iluminatorul, blush-ul acopera, rumenesc etc. Sunt un Michelangelo al lumii moderne doar ca eu curat zilnic cu harnicie tot ce am pictat ziua cu inspiratie. De fapt sunt un sisif.
Nu ma trezesc cu unghiile rosii, cu pielea neteda si catifelata.
Stiti ce? De fapt in fiecare duminica dupa-amiaza se asterne ciocolata pe infrumusetare si da-i cu cremele, mastile, depilatorul, oja etc samd. Ce va trece prin cap, aia fac eu duminica seara pentru a fi relativ parfumata si catifelata saptamana ce va sa vie.
Apoi ce mananca ciocolata pentru a-si pastra talia indoienica: suurpiza de proportii, nu pot infuleca precum o porcina fara consecinte. Nu pot zacea pe canapea si ramane tonifiata in acelasi timp.
Nu mananc pajituri stropite de nectar, le mai alternez cu salata. Incerc sa nu mananc paste si cartofi prajiti in fiecare zi.
Si bineinteles ca mai am nesigurantle specifice genului, ca nu sunt suficient de subtire, de frumoasa, de tanara, de realizata profesional. Intotdeauna ma lovesc de maicile tereze, care nu numai ca salveaza lumea in timpul liber dar arata ca scoase din cutie doing it, iti spun ca silueta lor e rodul exclusiv al geneticii, ca jobul genial, foarte usor si bine platit, le-a cazut in poala intr-o zi si ca au familia de vis, pentru ca sunt casatorite si bat apropo-uri ca tu, nelegitima cum esti, reprezinti tot ce e putred in societatea de azi.
Si tipele care insista sa complimenteze acid cat ai slabit, sau ce bine arati fata de data trecuta ma deranjeaza ca pe toata lumea.
Ma indragostesc frecvent de pantofi, rujuri, rochii, bijuterii si am inima franta des, caci dulapurile imi overflow.
Cer uneori chestii contradictorii perechii mele care ma iubeste neconditionat, ii cer sa imi ghiceasca gandurile pe care nici eu nu le pot descalci de multe ori.
Cateodata ma trezesc cu o pofta nebuna de ceva, de la ciocolata si prajituri la cirese si brocolli.
Si toate astea, infrumusetatul, sportul, mancatul sanatos, se alterneaza cu munca de birou de 8+ ore, clienti beligeranti, incapatanati ca altfel nu ar fi ajuns la avocat.
Asta e viata mea care poate parea perfecta. Nu e. A nimanui nu e.
Nu zic ca eu as fi aia, azi nu par nici cum, m-a plouat, imi e frig si foame si creierul meu pare ca pluteste intr-o oala de gelatina cu miros de sarmale.
Ok, recunosc din start ca lipsa celulitei de pe fundul meu nu e naturala, e rezultatul litrilor de apa bauti zilnic, faptului ca mananc mult mai multe salate decat dulciuri sau grasimi si a sportului pe care il practic.
Parul imi shade tantos nu dintr-un capriciu al naturii si nu imediat ce ma trezesc din somn, ci urmare a eforturilor si a tehnicii dezvoltate in 26 de ani de practica. Da, eram bebelusul care invata sa foloseasca peria de tapat, deal!
Tenul meu nu e in mod natural imaginea prospetimii si a tineretii. E o piele normala de tanti care locuieste la oras in timpurile noastre. Fondul de ten, pudra, iluminatorul, blush-ul acopera, rumenesc etc. Sunt un Michelangelo al lumii moderne doar ca eu curat zilnic cu harnicie tot ce am pictat ziua cu inspiratie. De fapt sunt un sisif.
Nu ma trezesc cu unghiile rosii, cu pielea neteda si catifelata.
Stiti ce? De fapt in fiecare duminica dupa-amiaza se asterne ciocolata pe infrumusetare si da-i cu cremele, mastile, depilatorul, oja etc samd. Ce va trece prin cap, aia fac eu duminica seara pentru a fi relativ parfumata si catifelata saptamana ce va sa vie.
Apoi ce mananca ciocolata pentru a-si pastra talia indoienica: suurpiza de proportii, nu pot infuleca precum o porcina fara consecinte. Nu pot zacea pe canapea si ramane tonifiata in acelasi timp.
Nu mananc pajituri stropite de nectar, le mai alternez cu salata. Incerc sa nu mananc paste si cartofi prajiti in fiecare zi.
Si bineinteles ca mai am nesigurantle specifice genului, ca nu sunt suficient de subtire, de frumoasa, de tanara, de realizata profesional. Intotdeauna ma lovesc de maicile tereze, care nu numai ca salveaza lumea in timpul liber dar arata ca scoase din cutie doing it, iti spun ca silueta lor e rodul exclusiv al geneticii, ca jobul genial, foarte usor si bine platit, le-a cazut in poala intr-o zi si ca au familia de vis, pentru ca sunt casatorite si bat apropo-uri ca tu, nelegitima cum esti, reprezinti tot ce e putred in societatea de azi.
Si tipele care insista sa complimenteze acid cat ai slabit, sau ce bine arati fata de data trecuta ma deranjeaza ca pe toata lumea.
Ma indragostesc frecvent de pantofi, rujuri, rochii, bijuterii si am inima franta des, caci dulapurile imi overflow.
Cer uneori chestii contradictorii perechii mele care ma iubeste neconditionat, ii cer sa imi ghiceasca gandurile pe care nici eu nu le pot descalci de multe ori.
Cateodata ma trezesc cu o pofta nebuna de ceva, de la ciocolata si prajituri la cirese si brocolli.
Si toate astea, infrumusetatul, sportul, mancatul sanatos, se alterneaza cu munca de birou de 8+ ore, clienti beligeranti, incapatanati ca altfel nu ar fi ajuns la avocat.
Asta e viata mea care poate parea perfecta. Nu e. A nimanui nu e.
luni, 4 iulie 2011
Cine se teme de legalizarea prostitutiei?
Intrebare pusa de un avocat.
Not me! Chiar daca m-ar vaduvi de o categorie de clienti. Poate nu as mai incerca sa conving instanta ca domnisoara nu profesa pentru a se intretine din asta, ci doar pentru a-si suplimenta veniturile, dar probabil as incerca sa solicit emiterea unor somatii/ordonante de plata pentru creante nascute din aceste relatii comerciale nou-legitimate.
Oricum, nu suntem orbi, surzi, muti, stim ca se intampla. Unii poate am si participat, altii poate fantazeaza la o duduie educata si sofisitcata in ale iubitulul.
Si ce ne sta in cale? Niste brotaci zbarciti din parlament, care pot practica fara pudoare dar constiinta nu ii lasa a semna sau a spune.
Mai, mai, ipocrizia asta.
Not me! Chiar daca m-ar vaduvi de o categorie de clienti. Poate nu as mai incerca sa conving instanta ca domnisoara nu profesa pentru a se intretine din asta, ci doar pentru a-si suplimenta veniturile, dar probabil as incerca sa solicit emiterea unor somatii/ordonante de plata pentru creante nascute din aceste relatii comerciale nou-legitimate.
Oricum, nu suntem orbi, surzi, muti, stim ca se intampla. Unii poate am si participat, altii poate fantazeaza la o duduie educata si sofisitcata in ale iubitulul.
Si ce ne sta in cale? Niste brotaci zbarciti din parlament, care pot practica fara pudoare dar constiinta nu ii lasa a semna sau a spune.
Mai, mai, ipocrizia asta.
Sfaturi juridice - cu si despre prescriptie
Pentru ca sunt la birou si nu am nici un chef de actuall work, fac ceva constructiv si luminez populatia.
Nu cred ca e cineva care sa nu fi auzit despre mirifica institutie a prescriptiei, o si folosim in conversatie cu generozitate. Dar un conaisseur al dreptului rade pe sub mustata cand aude contextul.
No, sa va spuna ciocolata.
1. Ce se prescrie? Se prescrie oare dreptul de creanta, dreptul real? Nuuu, astea exista in continuare. Ce se prescrie stimatilor e dreptul la actiune pentru recuperarea creantei. Adica tu ramai bine merci creditor, dar instanta de judecata nu te mai poate ajuta la recuperarea creantei.
2. Termenul general e de 3 ani si curge de la nasterea dreptului de creanta, cu alte cuvinte, de cand puteai sa ceri executarea obligatiei. Daca i-ai dat debitorului un termen, de la scurgerea acelui termen, daca e stipulata o conditie suspensiva, de la indeplinirea conditiei. Impotriva celui care nu are un drept actual, nu curge pescriptia.
Termenul mai curge si de la data la care creditorul stia sau trebuia sa stie cine este debitorul, in creante nascute din raspunderea civila delictuala de exemplu.
In contracte stim cine e debitorul, ca doar a semnat in josul paginii.
3. Ce poti sa faci? Pai, daca te apropii de finele termenului, poti sa-l chemi pe debitor in judecata, prin asta se suspenda termenul de prescriptie. Atentie insa, daca renunti la judecata, efectul suspensiv se inlatura si se considera ca termeenul a curs impotriva ta.
Poti sa-l convingi pe debitorul inocent sa recunoasca datoria in scris: subsemnatul bula inocentiu, in nemarginita mea necunoastere, admit ca am o datorie catre parlea peapriceputul, in suma de 1.000.000.000 euro si vreau sa o platesc imediat ce reusesc sa-mi accesez contul din banca elvetiana. Pin aceasta recunoastere, termenul de prescriptie se intrerupe urmand sa curga un nou termen.
Daca suntem debitori trebuie sa ne ferim precum cel necurat de tamaie sau apa sfintita de semnarea unor asemenea recunoasteri.
Tot pentru fericitii debitori in favoarea carora s-a scurs termenul de prescriptie: vezi punctul 1, creanta exista, daca o platesti, e bine platita. Instanta nu va lua banii de la debitorul indreptatit dar lent pentru a ti-i restitui tie debitor smecher. Daca te lasa constiinta, nu plati creantele prescrise, nimeni nu te poate obliga la plata, dar nimni nu iti da banii inapoi daca te-ai apucat sa platesti.
Nu mai zic nimic despre prescriptia achizitiva (mod de dobandire a proprietatii) pentru a nu crea confuzii. Just know ca asta despre care ziceam e prescriptie extinctiva.
Nu cred ca e cineva care sa nu fi auzit despre mirifica institutie a prescriptiei, o si folosim in conversatie cu generozitate. Dar un conaisseur al dreptului rade pe sub mustata cand aude contextul.
No, sa va spuna ciocolata.
1. Ce se prescrie? Se prescrie oare dreptul de creanta, dreptul real? Nuuu, astea exista in continuare. Ce se prescrie stimatilor e dreptul la actiune pentru recuperarea creantei. Adica tu ramai bine merci creditor, dar instanta de judecata nu te mai poate ajuta la recuperarea creantei.
2. Termenul general e de 3 ani si curge de la nasterea dreptului de creanta, cu alte cuvinte, de cand puteai sa ceri executarea obligatiei. Daca i-ai dat debitorului un termen, de la scurgerea acelui termen, daca e stipulata o conditie suspensiva, de la indeplinirea conditiei. Impotriva celui care nu are un drept actual, nu curge pescriptia.
Termenul mai curge si de la data la care creditorul stia sau trebuia sa stie cine este debitorul, in creante nascute din raspunderea civila delictuala de exemplu.
In contracte stim cine e debitorul, ca doar a semnat in josul paginii.
3. Ce poti sa faci? Pai, daca te apropii de finele termenului, poti sa-l chemi pe debitor in judecata, prin asta se suspenda termenul de prescriptie. Atentie insa, daca renunti la judecata, efectul suspensiv se inlatura si se considera ca termeenul a curs impotriva ta.
Poti sa-l convingi pe debitorul inocent sa recunoasca datoria in scris: subsemnatul bula inocentiu, in nemarginita mea necunoastere, admit ca am o datorie catre parlea peapriceputul, in suma de 1.000.000.000 euro si vreau sa o platesc imediat ce reusesc sa-mi accesez contul din banca elvetiana. Pin aceasta recunoastere, termenul de prescriptie se intrerupe urmand sa curga un nou termen.
Daca suntem debitori trebuie sa ne ferim precum cel necurat de tamaie sau apa sfintita de semnarea unor asemenea recunoasteri.
Tot pentru fericitii debitori in favoarea carora s-a scurs termenul de prescriptie: vezi punctul 1, creanta exista, daca o platesti, e bine platita. Instanta nu va lua banii de la debitorul indreptatit dar lent pentru a ti-i restitui tie debitor smecher. Daca te lasa constiinta, nu plati creantele prescrise, nimeni nu te poate obliga la plata, dar nimni nu iti da banii inapoi daca te-ai apucat sa platesti.
Nu mai zic nimic despre prescriptia achizitiva (mod de dobandire a proprietatii) pentru a nu crea confuzii. Just know ca asta despre care ziceam e prescriptie extinctiva.
duminică, 3 iulie 2011
Tristetea cercelului spart
Cerceii mei preferati au (surpriza!) fluturi. I-am redescoperit azi cand imi reorganizam bijuteriile.
Sunt lungi, au cate un fluture mare argintiu si cate o floare din sidef. Sau aveau.
Intr-o zi ma grabeam sa-l intalnesc pe el si un cercel mi s-a prins in esarfa si a alunecat pe pavaj. I s-a spart floarea din sidef si s-a rupt.
Nu am avut ragaz sa il plang cum as fi facut.
Cred ca e o mica ofranda adusa pentru a multumi universului care mi l-a dat pe el.
Inca pastrez cerceii pentru a nu uita niciodata.
Sunt lungi, au cate un fluture mare argintiu si cate o floare din sidef. Sau aveau.
Intr-o zi ma grabeam sa-l intalnesc pe el si un cercel mi s-a prins in esarfa si a alunecat pe pavaj. I s-a spart floarea din sidef si s-a rupt.
Nu am avut ragaz sa il plang cum as fi facut.
Cred ca e o mica ofranda adusa pentru a multumi universului care mi l-a dat pe el.
Inca pastrez cerceii pentru a nu uita niciodata.
vineri, 1 iulie 2011
Societatea si noi
Nici un om nu este o insula. Nici un om nu este perfect izolat de societate si astfel, nici un om nu poate exista perfect independent de ceilalti oameni si opiniile acestora. Dar cine ar trebui sa ne invete sa relationam cu turma?
In timpurile apuse, daca nu reuseai sa te integrezi, erai declarat vrajitoare, otravitor al fantanilor, eretic si ars pe rug, strivit sub pietre, decapitat.
Acum suntem mai civilizati. Dar consecintele nu sunt placute.
Daca este atat de important sa nu fim magarii din turma, sau, si daca suntem, sa fim utili acesteia, sa nu fim priviti ca niste pericole emergente, cine ne invata aceasta lectie?
La scoala facem muzica, desen, educatie civica, dar integrare/relationare cu societatea nu. Nu cred ca matematicile avansate, geometria analitica sau programarea in turbo pascal m-au ajutat cu ceva, dar o materie numita "societatea si tu" sau "ceilalti oameni sunt exact ca tine" m-ar fi ajutat in dezvoltarea personala.
In lipsa unui curs organizat, putem invata doar de la adultii care ne inconjoara. Am observat insa ca acestia sunt complet dezorientati de vechiul regim in tot ce priveste relatiile sociale.
Toata prelunga cujetare pe care am expus-o a fost cauzata de mai multe aventuri in care diversi imi spuneau ca x nu ii suporta, sau ii invidiaza - mai manelist asa. Oamenii astia isi creasera in propriile creiere niste veritabile povesti dramatice bazate pe o intamplare scurta in care x era mai fara chef pentru a concluziona ca acesta are ceva personal impotriva lor. Si evident ca nu poti sa te porti normal cu uraciosul de x, nu poti sa fii omenos cu el pentru ca te uraste, trebuie sa-i raspunzi cu aceeasi moneda. Urmarea e usor de intuit, intradevar relatia cu x se deterioreaza si, urmare a unei usoare indispozitii a acestuia, se pot naste razboaie de 100 de ani.
De ce semenii mei iau personal orice, de ce nu putem avea si relatii profesionale curate, de ce ne imaginam ca toti ne barfesc si ii pasioneaza problemele noastre? Ma depaseste.
Cand vom realiza ca nu suntem suficient de importanti pentru ca tot individul pe care il intalnim sa ne iubeasca sau urasca si ca indiferenta e sentimentul predominant, vom fi mult mai fericiti ca specie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
