Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

duminică, 28 februarie 2010

Banii şi relaţia

Eu, de când mă ştiu, am avut o singură relaţie serioasă, cea în care mă aflu acum. Înainte de această perioadă serenă, viaţa mea sentimentală era precum mările tropicale în perioada uraganelor. Aveam o săptămână senină de rai urmată îndeaproape de ploi torenţiale, vânturi de 200 kmph, cenuşă în cap, urlete către cer şamd.

Fiind, întradevăr de ceva timp, în această apă lină numită şi relaţie, cât de cât, stabilă, mă întreb cum îşi gestionează un cuplu banii. Eu şi El nu locuim împreună, dar avem cheltuieli comune şi multe matrapazlâcuri care ne îmbârligă considerabil situaţiile financiare.

De exemplu, mergem la o nuntă, după cum e obiceiul, mai mult trimişi cu forţa de părinţii unuia, că ei sunt prea bătrâni(leneşi), că e noaptea şi ei ar dormi la vârsta lor, că noi suntem mai frumoşi. că vor fi şi vechi cunoştinţe ale noastre pe acolo. Oricum, e de nevoie, ştim că nu e tocmai felul nostru preferat de a petrece, oamenii nu ne sunt prieteni, ambianţa e ok, facem eforturi de a ne simţi bine, ca aşa e frumos. Întrebarea e, după toate astea, cine pune taxa de protecţie în plic?
Oricum, eu îmi cumpăr rochie, daca nu am una nouă şi frumoasă, probabil clutch, accesorii, deci cheltuieli suplimentare sunt grămadă.

Altceva... cadourile. Niciodată nu va exista un echilibru perfect între cadoul meu şi al lui. EU câteodată ma las purtată de val şi cheltuiesc mai mult decât ar trebui. Apoi mă enervez că el nu a avut acelaşi impuls.

E complicat. Mă gândesc că relaţiile astea financiare între parteneri sunt stânjenitoare pentru relaţia de cuplu...

sâmbătă, 27 februarie 2010

Modestia şi mediocritatea


Fii modestă mamă, că nu-i frumos să te lauzi.
Lauda de sine nu miroase-a bine.
Faptele vorbesc de la sine.

Astea sunt moto-urile casnicelor frustrate care îşi justifică mediocritatea. Şi dacă ar fi doar atât, mare pagubă, dar prin toate zicătorile astea de doi lei încearcă să ne ruşineze şi pe noi, restu'.
Adică de ce să nu-mi fac eu puţin PR la firmă, să îl las pe dobitocu' de coleg şi după aia să mai şi fac pe victima că şefu' l-a promovat pe el îmaintea mea, că nu a observat ce modestă şi muncitoare sunt.

Asta e problema noastră, a femeilor, undeva în subconştient (în cel mai bun caz) credem că nu merităm să promovăm, că e ruşinos să cerem o mărire de salariu, că ni se va da ce ni se cuvine şi nu merităm mai mult.

Suntem în 2010, mult după perioada luptei sufragetelor pentru egalitate şi încă în statistici se vede că avem salariile mai mici decât ale bărbaţilor cu care ar trebui să fim egali. De ce ne agăţăm de lanţurile care ne trag în jos?
Întradevăr, multe gagici îşi cer măririle de salariu, promovările, îşi fac publice câştigurile profesionale dar după o luptă interioară care nici nu ar trebui să existe.

Eu îmi îmbrăţişez feminitatea, o folosesc. Nu vreau să seamăn cu un bărbat, niciodată nu voi fi mai bună decât unul pe terenul lui, dar aşa, în rochie, pot să întrec pe oricine.

vineri, 26 februarie 2010

Cat on the hot tin roof

Aşa mă simt eu lately, şi la propriu şi la figurat, că am puţină febră şi timp liber să fantazez la cele mai dubioase chestii.
Îmi lipseşte ceva şi nu ştiu ce.
Mă gândesc la viitorul concediu din septembrie, că în 21 martie mă duc la Roma.

Aşa îmi închipui eu pisica aia de pe acoperişul de tablă fierbinte, sărind haotic, de la un gând la altul, în cazul meu.

Poate îmi revin, poate nu

miercuri, 24 februarie 2010

Masculii alfa

În ziua de azi tot cretinelul se vede şef de clan. Toţi au ceva de dovedit, chiar dacăl, în spatele cuvintelor umflate, nu există substanţă. Aşa am ajuns ca fiecare beizadea să conducă căte un jipan cu viteză şi, în cel mai bun caz, să aiba un rendez vous cu un pom, în cel mai rău, cu maşina unui biet cetăţean care îşi ducea nevasta la spital să nască.

De ce nu putem lăsa natura să îşi facă jobul, că oricum umblăm în haite, deci, natural, avem nevoie de lideri. Numai că liderii adevăraţi nu au nevoie să conducă maşina lu' tata cu viteză prin oraş, să omoare pe unii din culpă pentru a dovedi că sunt cineva.

luni, 22 februarie 2010

Aşteptări umflate!


Gogoşele cu frişcă, asta ni se sevreşte în toate serialele noi de lifestyle a căror mămică prolifică e Sex and the city, my personal guide to selfhatred.
Nu mă iau de susnumitul serial care mi-a deschis ochii din punct de vedere stilistic, ci de urmaşii lui mai mult sau mai puţin reuşiţi. A avut atâtea mlădiţe încât le-am pierdut şirul, cert e că odată cu acest serial, s-a trecut de la clişeul domniţei în ananghie la cel al femeii puternice şi autosuficiente.

Am vazut azi un episod din lipstick jungle, înainte am citit o scurtă prezentare a serialului. E despre 3 femei la 35+ ani, având cariere de succes, una e director al unui studio, alta editor a unei reviste, ultima designer vestimentar. Directorul are 2 copii, soţ şi munceşte 12 ore pe zi. Editorul are soţ şi amant de 20 de ani şi munceşte 12 ore pe zi. Designerul are boyfriend bilionaire, e zăpăcită aşa cum le şade bine firilor creative şi pare că se accesorizează toată ziulica. Şi, cu toatele, merg frumos frumuşel şi la cocktail parties sau cluburi sau alte minunăţii. Ce au toate fetele astea în comun? După ce că muncesc 12 ore pe zi, mai investesc timp şi în familii, amanţi, accesorii, arată impecabil! Când au timp să meargă la sală? Nu au nici o zi proastă, în care să lenevească?

Când merg la shopping, cand merg la groceries shopping? Când sunt balonate sau au o indigestie? Când merg la cosmetică-depilat? Când au o bad hair day? Când le face gripă copilu' şi trebuie să îl grijească toată ziua?

Nu de alta, dar mai sunt şi bărbaţi care privesc, de bună-voie sau obligaţi, chestiile astea şi chiar nu am chef să fiu eu privită ca anormală în zilele în care nu sunt perfecţiunea întruchipată. Pentru că... sorry to burst your bubble, nu port în fiecare zi lenjerie sexy, chiar dacă nu prea se vede, am păr în diverse locuri în care tipele alea din film nu dau semne că ar avea, nu mă trezesc dimineaţa cu machiajul complet şi părul aranjat gata, am zile najpa, am momente în care de nevoie mai şi gospodăresc... şi aşa suntem toate!!!!

duminică, 21 februarie 2010

All of me


Asculta mai multe audio Muzica

Pe fundalul lui Frankie, noaptea, într-o cameră sărăcăcioasă de hotel ieftin cu mobilă din pal, o aplică luminează chior, pe unul dintre paturi stă o fată slabuţă, palidă, într-o rochie subţire şi scurtă cu paiete argintii. Se vede că îi e frig şi e înfricoşată. Loveşte ritmic tocul sandalei de parchet. Are părul şaten, tuns bob, cu resturi din buclele de ieri. Machiajul e puţin curs, rujul e puţin şters, oja neagră e puţin sărită. Se vede că ieri a fost o stea strălucitoare, azi a rămas doar o urmă a acelei frumuseţi.

În picioare, lângă birou, stă un bărbat îmbrăcat într-un costum ieftin gri, cu pălărie, e tuciuriu, mâinile îi sunt păroase şi mari, unghiile îngrijite aproape feminin şi se vede pe zâmbetul lui că nu prea e tulburat de zvâcniri ale conştiinţei atunci când îşi urmăreşte scopurile.

Cu spatele la geam, rezemată de pervaz, e o femeie cu aspect matern. Cu tendinţe de îngrăşare, trecută de prima tinereţe, cu părul mediu cu permanent, nemachiată, cu piept generos, purtând o rochie vişinie, dreaptă, până la genunchi, cu o cruciuliţă de aur la gât, părând preocupată de starea celorlalţi ocupanţi ai camerei.

Pe singurul fotoliu din cămăruţă, o doamnă cu aspect de regină supraveghează rece camera şi pe ceilalţi. Nu poţi să îi ghiceşti vârsta. Are tenul alb, e subţire, mâinile îi sunt lungi, fragile, cu unghii scurte, roşii. Poartă perle, o rochie dreaptă neagră cu detalii albe la gât şi tivuri, pantofi negri înalţi. Părul şaten e prins la spate.

Nimeni nu vorbeşte, toţi aşteaptă şi se supraveghează reciproc. Fata pare că ar vrea să iasă urlând şi plângând din cameră, bărbatul pare plictisit, mama ar vrea să o ia în braţe pe fată şi să îl pună la colţ pe bărbat, regina pare că ar vrea să fie oriunde altundeva decât în compania acestor plebei cu care nu are nimic în comun.

Ce i-a adus împreună? Sunt personalitatea unei fete care încearcă să concilieze toate instinctele contradictorii care îi guvernează existenţa.

sâmbătă, 20 februarie 2010

Bits and pieces sau ce mă enervează pe mine

1. Pe primul loc, aşa cum li se cuvine, sunt Fetele de la vila playboy. Sunt superficiale, toante, au feţe de cal, au părul alb, sunt bronzate în exces, pielea le arată ca o geantă uzată. Daaar le invidiez corpul. Nu sânii care sfidează legile fizicii, ale naturii, ale simetriei etc şamd, ci restul corpului.
Apropo, pentru a fi o bombă sexy, playmate sau aşa ceva, poţi avea orice faţă? De când faţa nu mai e importantă. Dacă are a nice rack şi faţă de şobolan, e ok? Just asking.

2. Moda androgină. Nu sunt androgină, nu am 1.80, picioarele mele nu sunt în proporţie de 70% din corp. De asta, câteodată, îmi vine să muşc pe cineva când văd că se poartă cizmele peste genunchi, skinny jeans cu tenişi, balerini şi multe alte chestii pe care le-am uitat, dar sunt enervante. Parcă toate trendurile se adresează fetelor-girafe. Câte specimene de astea sunt? Designul vestimentar ar trebui focusat pe nevoile reale ale femeii medii. Nu din SUA, că acolo sunt femei hipopotam, ci din Europa. Realitatea e că, oricât de tonifiate suntem, tot avem şolduri, talie şi piept şi astea trebuie evidenţiate nu ascunse sau subliniate ca defecte.

3. Potenţiatorii de gust şi miros. Oribil, ne trezim că mâncăm untură frumos mirositoare şi bine gustătoare deghizată ca pate de foie gras. Sau poftim la nişte chestii pe care nici nu ne-am gândi altfel să le mâncăm dar miros atât de apetinsant. Eu urăsc din tot sufletul salatini, dar zilele trecute am cumpărat un soi de salatini mai ciudaţi atât de savuroşi(sigur, graşi de numa).
La fel şi cu fast food-ul, mâncăm cauciuc şi plastic bine mirositoare şi gustătoare servite ca alimente.
Ce mă deranjează cel mai tare e minciuna, plasticul deghizat ca mâncare bună.
Eu m-am trezit, de acum gătesc!

Cu toţi agenţii ăştia de pufoşenie şi potenţiatorii de aromă şi gust... am ajuns să mănânc cele mai scârboase chestii. Şi ne mai întrebăm de ce e lumea obeză...

vineri, 19 februarie 2010

Dorinţe nu neapărat pentru noul an, ci pentru viitor

- be a doer not a thinker, să acţionez mai mult decât plănuiesc

- fight depression, să nu mă las în voia depresiei, toţi avem perioade naşpa, dar am impresia că eu mă las dusă de ele

- don't eat my feelings, stările rele nu pot fi vindecate cu junk food sau dulciuri

- viitorul e nesigur şi în afara controlului meu aşa că de ce ma stresează faptul că nu ştiu cum o sa iasa una-alta?

- să nu mai fiu autodistructivă

Astea au fost alea rele... cele bune sunt mult mai numeroase şi alea ştiu că depind doar de puterea şi dorinţa mea de a munci, chestii pe care ştiu că le posed din plin!

Simtul meu al umorului

The British are feeling the pinch in relation to recent terrorist threats and have raised their security level from “Miffed” to “Peeved.” Soon, though, security levels may be raised yet again to “Irritated” or even “A Bit Cross.” Brits have not been “A Bit Cross” since the blitz in 1940 when tea supplies all but ran out. Terrorists have been re-categorized from “Tiresome” to a “Bloody Nuisance.” The last time the British issued a “Bloody Nuisance” warning level was during the great fire of 1666.

The French government announced yesterday that it has raised its terror alert level from “Run” to “Hide”. The only two higher levels in France are “Collaborate” and “Surrender.” The rise was
precipitated by a recent fire that destroyed France’s white flag factory, effectively paralyzing the country’s military capability.

It’s not only the French who are on a heightened level of alert. Italy has increased the alert level from “Shout loudly and excitedly” to “Elaborate Military Posturing.” Two more levels remain: “Ineffective Combat Operations” and “Change Sides.”

The Germans also increased their alert state from “Disdainful Arrogance” to “Dress in Uniform and Sing Marching Songs.” They also have two higher levels: “Invade a Neighbour” and “Lose”.

Belgians, on the other hand, are all on holiday as usual, and the only threat they are worried about is NATO pulling out of Brussels.

The Spanish are all excited to see their new submarines ready to deploy. These beautifully designed subs have glass bottoms so the new Spanish navy can get a really good look at the old Spanish navy.

Americans meanwhile are carrying out pre-emptive strikes, on all of their allies, just in case.

Coca cola 0 - friend or foe


Da, ştiu, sunt destui semeni de-ai mei care cred cu tarie ca această băutură este inamicul public no 1, e o otravă, e sursa tuturor problemelor poporului daaaaar are si avantaje, mă refer aici la varianta 0 a lui coca cola.
Câte chestii din lumea asta nu au calorii şi totuşi au gust bun(unii zic ca vodca are gust bun, sau ţigările, aşa că... să acceptăm că mie mi se pare că şi cola are gust bun)? Pe lângă gustul bun şi lipsa caloriilor, datorită cofeinei, mai şi energizează.

Daaar, toţi medicii cu care am avut ocazia să şed la poveşti mai pe larg, au acuzat cola de ulcer(I know, I have one...) şi tot soiul de alte boli stomacale, de accelerarea porcesului de cariere a dinţilor, cosmeticiana zice că face coşuri, unei prietene i s-a spus că a făcut pietre la nu ştiu ce din cauza băutului excesiv de cola, maseoza îl acuză de celulită şi cred că am mai şi uitat unele acuzaţii mai abramburite...

Când aud criticile astea de la tot felu' de health freaks care nu mănâncă nici pâine şi beau doar apă purificată nu ştiu cum îmi vine să râd, da' când vin de la medici te cam pun pe gânduri, mai ales că şi ei au nevoie constant de reenergizare că muncesc de rup.

Aşa că... motivul pentru care am scris chestia asta... m-am lăsat de cola 0 de o saptămână. I'm one week sober cum ar zice un alchoolic anonim. Motivul e că, am mai observat când mă lăsam, în 2-3 luni, cu sport si 2l de apă pe zi, trece celulita de tot! Niciodată nu am crezut în creme minune, nici măcar masajul anticelulitic nu prea îmi inspiră încredere, dar cura asta de apa-sport fără cola funcţionează, că doar am verificat. Şi cum vine vara... şi mai fac şi eu o economie, că ne mănâncă criza asta.

Abia aştept să port fuste scurte şi hot pants!!

joi, 18 februarie 2010

Hai ma sa facem si noi ceva?!


Asta esta indemnul/intrebarea pe care o lansez, de cele mai multe ori doar in my head, cand aud ca lumea din jurul meu se plange constant ca altcineva nu a facut ceva ce la fel de bine il puteau face si singuri.

De exemplu, toata iarna asta am turbat cand am auzit oameni maturi plangandu-se ca primaria nu a venit sa adune zapada de pe aleile extrem de stramte dintre blocuri si acelea acopate de masinile lor complet inzapezite sau, si mai rau, cum ar fi sa chemam primaria sa ne dezapezeasca aleea sau curtea proprietate personala cum l-am azuit pe un vecin cerand. Ia mai, sunteti barbati maturi, sigur aveti ceva lopeti in garajele alea ticsite de tot felu de chestii inutile in care oricum nu mai incape masina. Cum ar fi sa dezapeziti voi in loc sa va plangeti ca niste babe, pentru ca, news flash! prioritatea primariei sunt bulevardele, nu aleile din cartiere, probabil va ajunge si pe la voi peste 2-3 zile si daca va avea loc hardughia printre daciile voastre imbulzite.
Asa ca, hai sa facem si noi ceva, hai sa punem mana sa ne rezolvam problema, sau voiam doar sa gasim o scuza sa ne plangem?

Sa nu mai vorbim de dezapezirea trotuarelor. Aici te ingrozesti. Parca aveam obligatia sa dezapezim trotuarele in fata casei/blocului nostru. La casa e o familie care are un front bunicel la trotuar si, totusi, pe unde am umblat, astea sunt curatate (cum s-a putut, dar se vede ca s-a incercat) dar in cartierele de blocuri, desi sunt 100 de indvizi apti/ bloc... nimeni nu s-a autosesizat, mai bine ne plangem ca babele la sezatoare ca am cazut, ca ne-am rupt picioarele/bazinul. Eu i-as da in judecata pe burtosii bautori de bere si sezatori pe canapea. Nu ati auzit ca 30 de minute de sport sunt sanatoase?!

Mai auzi cate o doamna fina cum se plange ca nu se mai poate iesi la iarba verde ca e plin de peturrrii si de manelisti. CU manelistii nu putem face nimic, ca doar am luptat pentru libertate, egalitate, fraternitate si ne sunt concetateni, dar cu peturile se pot face multe. Nu zic acum ca ar trebui sa ne adunam toti sobor sa mergem sa le culegem, doar ca, doamnele astea arunca peturi, pungi , resturi din masinile lor fine pe soselele patriei. Asta putem face, sa aruncam gunoiul la container, e putintel de efort suplimentar si ne va lipsi de voluptatea de a ne lamenta pe viitor, dar macar atat putem face. Eu am facut un pas in plus, nu recomand nimanui, dar mergand linistita cu masinuta, vad o mana iesind din audi-ul a6 nou din fata mea, am vazut rosu in fata ochilor si m-am apucat de claxonat. Boul s-a oprit sa vada ce e, vaca a facut semne obscene, le-am facut poza cu mobilul si am scapat de bataie... Alora care ati vrut sa fiti egali, cum va merge, va place in aceasta mare egalitate?! Sau ar trebui ca unii sa fie mai egali ca altii?

Oricum, pentru concetatenii mei... Oameni buni, sunteti domni cu totii, am inteles, da` intelegeti si voi ca sunteti la oras, nu la tara, daca vreti sa fie domnie, puneti mana, sunt indatoriri civice, ati facut la scoala cultura civica. Nu vreti sa cadeti ca mustele alea grase si umflate, curatati-va de zapada trotuarele asa cum zice legea.

Liberte, egalite, fraternite!

miercuri, 17 februarie 2010

Romanu` si bolile lui


Stand cu lumea de vorba, poti sa crezi ca suntem o tara de bolnavi, care mai de care mai grav.

Bunicii se simt ei asa, mai rau, nu foarte localizat, peste tot. Parintii au contractat o gripaaa asa de parsiva ca pe altii mai putin rezistenti i-ar fi doborat din prima zi, dar ei, fiinte calite ce sun, o duc cu voinicie de 2 saptamani. Simptomele? Aici se poticneste discursul. Dupa atata suferinta verbalizata e atstepti macar la o febra 40, la greturi, la ameteli. Dar oamenii nostri, dupa o meditatie de 2 minute zic ca ei cam transpira si au o apasare asa, generalizata.

Menajera, care si-a luat concediu medical de sarbatori, exact cand era mai mult de lucru si cand eu ma pregateam sa ii dau un al 13-lea salar, sa aiba si ea saraca ce cheltui, nici pana in ziua de azi nu e complet vindecata. E slabita de la tratament, se menajeaza, toata ziua merge pe la medici si nu mai are timp de lucru. Uite, asa-mi trebuie ca dau de lucru oamenilor necajiti, ca nici nu ar face nimic, dar salarul tot li-l trebuie si se plang toata ziua.

O doamna bine care a suferit, real, de sistemul digestiv inferior, a mers prin spitale, a consultat doctori, a luat medicamente cat pentru un batalion, i s-au dat chiar si medicamente pentru bila, ca stim cu totii ca toate pornesc de acolo, numai pentru a descoperi leacul universal pe internet sub forma unui ceai laxativ si a unor tarate vandute la un pret umflat cu nerusinare. DUpa ce a cheltuit cateva salarii medii pe minune, s-a vindecat, a descoperit ca la magazinul de produse naturiste gaseste acelasi lucru la 1% din pretul platit de ea.

Un unchi al meu s-a trezitacu cateva saptamani cu o umflatura pe gat. A rumegat el noutatea cam o saptamana, umflatura a crescut. I-a spus nevestei, cu care s-a mai consultat o saptamana, timp in care umflatura a crescut. Neajungand la nici o concluzie, l-a sunat pe luminatul meu tata, care a mai rumegat si el telefonul mobil si vestea nefasta o saptamana, timp in care, ghici ce? umflatura crestea. Dupa ce tatal meu a nesocotit loialitatea si i-a spus si mamei problema unchiului, s-a ajuns la concluzia ca cel mai bine ar fi totusi, sa mearga la medicul de familie...
Acum arata de parca ar avea un cartof pe gat, dar nu se streseaza... s-a gandit ca cel mai bine ar fi sa nesocoteasca ce i-au recomandat medicul de familie si specialistul la care a fost adica operatia urgenta si sa astepte inca 3 saptamani sa mearga la cel mai renumit specialist din Cluj timp in care umflatura o sa i se dubleze, probabil.

Noi stim mai bine. Acum nu ne ajunge ca ne pricepem toti la politica si fotbal, mai suntem si medici pluricalificati! Noi sa traim!

marți, 16 februarie 2010

Psihologul scolar

Citeam ca 12% din elevii tarii ajung pe la psihologul scolar datorita depresiei sau violentei impotriva colegilor. Faptul ca junima tarii e violenta si/sau deprimata nu e o surpriza, ca doar in directia asta ne indreptam cu totii. Surpriza e ca exista psihologi scolari si ca, spre deosebire de alte idei inovatoare si bune, asta chiar s-a pus in aplicare si functioneaza. Nu e doar un morcov fluturat in fata celor care zic ca avem un sistem de invatamant complet depasit.

Urmatoareastire va fi ca 20% din juni sunt debusolati cand psihologul scolar le zice ca nu au ce cauta la facultate.

miercuri, 10 februarie 2010

Pisica si drumurile patriei


No, recunosc public si sincer, nu sunt un sofer talentat. Dupa 7 ani de condus(mai rar inprimii 3, da` dupa aia am capatat masina si a fost musai), conduc corect, nu prea incurc pe nimeni, imi stiu limitele si le stiu si pe ale masinii(fort ka, mai ceva ca mine) si nu sunt deloc viteaza, dar deloc! Aica nu ma apuc sa depasesc aiurea, stiu ca masina mea se simte bine pana la 100 km/h, dupa aia e o lupta pe viata si pe moarte inre mine si ea, deci, daca nu e caruta, camion harbuit, dacie tbc-ista, sau ceva masina mai mica decat a mea cu o pupaza la volan, stau linistita in spatele ei. La fel, stiind ca afara ninge(adaptarea vorbelor marete ale unui clasic in viata) nu ma apuc sa ma plimb de desteapta ce sunt cu masina.

Dar de nevoie? Case intampla sa mai aiba omu si nevoie sa fie motorizat.

Fricoasa cum sunt, am cauciucuri de iarna(sau mixte, dar noi, oricum), mi-am cumparat si rovigneta dupa ce anul trecut am uitat complet de asemenea detalii si nimeni nu m-a intrebat de sanatate (mi s-a zis ca nu are nici o treaba zapada cu rovigneta, dar daca produc un accident politia poate mirosi frica si o sa ma amendeze). Am sare in portbagaj sa ma dezghet, daca e nevoie.

Dar, first and foremost, ce marii si tarii soferi masculi nu fac niciodata, ca nuu e nevoie... am luat o lopata si mi-am deszapezit aleea din fata casei(e drum public si duce si la alte case, da` nimeni nu a vazut de cuviinta sa puna mana). Ii aud pe muncitorii din fabrici si uzine socializand, ca e datoria primariei, ca ei nu fac munca altuia, ca ce, cineva o facut vreodata munca lor? etc samd.
Astia au dacii, au si loganuri... deci paguba nu e mare daca si el lovesc, dar cand vezi ca patinezi ca o vita si nu poti iesi si intarzii la schimb, decat sa iei nisip(ca este un munte de nisip lasat de vre-un gospodar de cand si-a betonat oarice, ca o fi bun candva) sa-ti pui sub roti, decat sa iei o lopata sa iti faci o carare, mai bine stai ca vita baloasa si te uiti in gol apasand pe acceleratie.
Oare satisfactia asta ca nu ai facut munca nimanui, ca ce neprofesionisti sunt cei de la primarie(surpriza ar fi daca ar fi profesionisti) e echialentul mustruluielii pe care o s-o primesti la fabrica, in cel mai bun caz, ca astia abia mai au comenzi si fac reduceri masive de personal?

Asa ca zilele trecute, sub privirile mirate ale ocupantilor blocurilor paraginite din vecini, eu, fiinta diafana, printesa lui tata, am pus mana p lopata si uiterior pe maturoi, am ciolit nisip de la gospodar, am cumparat sare de muraturi de la aprozar si am imprastiat-o si, dupa o ora de efort fizic(chiar e un exercitiu bun, l-am simtit mai ales in zona fundului) am scos masina la liman in siguranta, fara a accelera si a patina ca soferii bravi ai patriei.

Sugestia mea, mai lasati vaietele si plansetele ca, vai, iarna ninge, extraordinar domnule nu se poate asa ceva, ridicati-va fundurile obeze de pe scaunele si dati la lopata fratilor, ca nimeni nu va va curata printre masini, aleile, trotuarele.

Uite, asa, o soferita fara pretentii, le arata fundul cracanat al Ka-ului ei acelor macho ai soselelor.

Pisica fata cu revolta proletara


Momentan locuiesc intr-o casa construita de parintii mei intr-un orasel din apropierea Clujului. Casa reflecta tooate frustrarile adunate de parinti in 30 de ani de stat la bloc, are camere mari, inalte si multe. Ii felicit totusi pentru numarul mare de bai, ca am vazu si casoaie care aveau o singura baie miica si inghesuita(poate numai baia le placea la bloc, cine stie...) si pentru ca nu e si mai mare.

Initial, ca tot romanu gospodar, parintii mei se gandeau ca ce bine ar fi daca ar construi o casa precum cap-ul, dar mai mult inalta decat lata, cu cate un etaj pentru fiecare, adica unul pentru ei, si cate unul pentru mine si sor`mea sa avem unde sta cand ne-om marita. S-o desteptat ardelenii mei, felicitari, ca multi tot asa si-au construit magaoaiele si copchii li-s acum la bucuresti, nici nu vor sa auda de a locui cu parintii.

Pana la urma s-a ales democratic un model de casa, dar, in pur stil romanesc, i s-a mai adaugat un etaj. Sa ma laud: e mult mai frumoasa decat vcinele ei mai tinere aparute precum ciupercile in ultimii 5 ani.
Problema sursa, de la care pornec toate celelalte probleme, e ca are camerele prea mari. Dormitorul meu e cat o garsoniera confort 1 si are si terasa, ca e prea putin spus balcon daca poti pune pe el sezlonguri si masa lejer. Pentru a ajunge de la birou la pat trebuie sa fac un adevarat pelerinaj prin zona dressingului.

No si azinoapte, neputand dormi, in stilul meu caracteristic am luat la rand toate camerele in care se putea dormi fara interventii majore 4 dormitoare si camera de zi, ca are canapea.
Ma ganeam ce rau e pentru cei care au doar doua camere, ce fac ei cand au febra, de exemplu, ca eu atunci as fugi in lume.
In pelerinajele astea, ma tot uitam spre blocuri, ca sunt la 30 de metri si am impresia ca vad exact spre bucatarie si un dormitor si dupa cum se uitau cateva cucoane pe geam ieri, cred ca si-au dat si ei seama. Ce e mai palcut pentru tine, gospodina, casnica, bunica de bloc, decat se te uiti la propriul tau reality show si sa mai si comentezi.
Ca bineinteles ca astia de la blocuri au impresia ca toti cei care nu locuiesc in maghernitele lor i-au furat, si unde-i dreptatea? etc
Le lipseste complet imaginatia pentru a putea deduce cam cat e factura la gaz la asa un monstrulet, ca s-a invechit si ar trebui revopsita in interior si experior, ca ar trebui schimbate multe si ca, spre frustrarea unora, nupoate fi tinuta intr-o curatenie absoluta ca un apartament la bloc, it`s to fucking big! Probabil, dupa anii trecuti, apartamentele lor din blocurile paraginite sunt mai dragute, mai frumos vopsite, au mai multe gadgeuri, plasmi, roboti de bucatarie... ca de cand ne-am mutat, cine sa cumpere electrocasnice si de ce?

Probabil asta e caracteristica principala a proletarilor, revolta.
Desi eu am pierdut mai mult de cand cu criza, desi s-ar putea sa mi se impuna plata la asigurari sociale(ca sunt ai) pentru a-i intretine pe ei, tot muncitorii din fabrici si uzine, vesnica clasa sociala protejata, sunt revoltati.

Voi tine minte sa nu le ofer cozonac sau derivate ale acestuia, ca nu am porti nici pe departe la fel de solide ca ale ei, dar proletarii sunt la fel de furiosi.

marți, 9 februarie 2010

Personalitatea mea nocurna


In ultima vreme nu pot dormi noapta. I slip into something more comfortable pentru dormit pe la 23-24, ca de obicei, dar somnul nu vine.
Am incercat metode variate si pline de imaginatie, de la cele traditionale - orgasme si ceai de tei, la cele farmaceutice puternice(am asa ceva, e uimitor de usor sa pui mana pe ele), la alcool. In afara de faptul ca prietenul meu e constant fericit si de rezistenta la alcool pe care am dobandit-o, rezultate nu prea sunt.
Am o idee cu privire la ce mi-a provocat insomnia... aceasta a aparut de cand mi-am transferat resedinta pentru vacanta la casa mea din alt oras. Aici, vara trecuta, in toiul noptii, cineva a spart usa si mi-a furat laptop-ul, portmoneul si ceva antichitati. Eu dormeam asa de bine incat nici nu am auzit hotul intrand la mine in dormitor sa imi ia portmoneul.
No, de atunci am schimbat iala, am instalat un sistem de luminare... macar sa vada cineva hotul... si nu mai pot dormi noaptea. Adorm la 5 dimineata si ma trezesc la 10.30.

Intre 23 si 5 dimineata se schimba totul, inclusiv eu. De exemlu, m-am imprietenit cu o pisica vagaboanda careia ii las mancare si i-am construit cuib.
Toti vecinii de la blocuri si de la case dorm. Nimeni nu se misca pe strada, nimeni nu vine tarziu din oras.
Eu uit de toate inhibitiile din restul zilei. Am reinceput sa pictez... noaptea. Mi-am creat un nou lac de unghii combinand alte 3 in sticluta unui lac incolor aproape terminat(ca doar e criza si nu risipim nimic).

Ideea e ca mi-am destupat o latura pe care am tinut-o in lesa de prea mult timp, ca doar trebui sa fiu serioasa, sa muncesc din greu pentru bani, pentru averea ce va sa vie, pentru gloria patriei, pentru ca parintii sa aiba cu ce se lauda la intalnirile cu prietenii lor, pentru ca asa trebuie etc samd...

Cu alte cuvinte, insomnia face bine la suflet

luni, 8 februarie 2010

We are Sasha Fierce! (cu si despre moda)


Multe dintre noi (si in ultima vreme si multi) avem impresia ca suntem niste fashioniste fabuloase. Ce urmeaza este parerea mea despre simtul estetic al natiunii, caci ce e moda daca nu un fel estetic de a prezenta organismul uman...

Sunt doua categorii de fete(aici, fete include si fasionistele masculine): cele care nu au nici o treaba cu trendurile si o recunsc si cele care se cred(justificat sau nu) trend setterite.

Prima categorie cuprinde doua subcategorii: fetele pe care nu le intereseaza cum arata si nu fac nici un efort, a doua subcategorie fiind a fetelor care fac totusi un efort, desi nu urmeaza trendurile.
Am tot vazut pe strazi fiinte sterse, imbracate in vesnicii blugi si tricou lalau, cu parul nepieptanat, lasat sa creasca asa cum vrea natura, nemachiate, cu tenul uratit de fumat si din lipsa ingrijirii de baza. Nu zice nimeni ca trebuie sa fim scoase din cutie tot mereu, dar, tenul, de exemplu, in lipsa curatarii si hidratarii imbatraneste prematur- proces ireversibil. Si de ce am vrea sa ne uratim dinadins?Sunt de principiul ca toate fetele au frumusetea lor. Chiar daca nu sunt blonde, cu trasaturi ariene, tot pot fi dragute.
Mi se par proaste maniere sa iesi in societate aratand ca o epava. Exista destula uratenie, nu e nevoie sa o oglindim si noi!!

Fetele care nu urmeaza trendurile si nu au pretentii de fashioniste sunt inofensive vizual. Trebuie sa recunoastem, moda e o arta si nu toti suntem artisti. Sa-i lasam lui Carrie Bradshaw ce e al ei si sa recunoastem ca fetei aleia ii alegeau garderoba o armata de stilisti si aveau la dispozitie o saptamana pentru a o face fermecatoare in fiecare episod. Poate nu avem chef si vreme sa ne preocupam constant daca esarfa aia merge cu fusta in dungi, poate ca nu avem acest talent. Asta nu inseamna ca nu putem arata ingrijit si dragut.
Fustele negre, crem, gri, imperecheate cu bluzite colorate arata ok. Mai adaugi o esarfa, niste bile si esti fashion. When in doubt, un sarafan negru, sau intr-o culoare inchisa si niste perle(false, ca avem vreme sa ne cumparam veritabile) si esti reincarnarea lui Coco Chanel.
Nimeni nu iti cere sa fii documentata despre ultimele trenduri, poti fi clasica si sofisticata.

Cele mai nocive sunt fetele care cred ca au un ochi pentru moda. Ultimele trenduri mi se par, de cele mai multe ori, triste greseli. Adaptarea tinutelor de pe cat walc pentru strada cere o sensibilitate aparte pentru a nu arata ca un paun. Modelele sunt inalte si subtiri, sa recunoastem, putine dintre noi au silueta unui model, poate suntem slabute, dar suntem scunde.
Ideea cu moda e ca trebuie sa faca clientul sa arate bine, nu ca un carnat chinuit sa intre intr-o rochie nepotrivita.

Altceva, nu toate alaturarile noi te fac trend setter. Daca iti iei o rochie de cocktail cu tenisi esti caraghioasa nu fashion forward.
Fetele pe care le vedem in reviste cu parul ciufulit nu au neglijat sa se pieptene dimineata, deci nu aplica tehnica asta, alea au muncit o ora, care a inclus spalat, piepteni si talent...

Latexul roz purtat pe strada e doar scarbos.
Fustele trebuie sa acopere fundul.
Sutienele nu sunt topuri.
Nu va lasati pantalonii acasa!(aka. chilotii nu sunt acceptabili pe strada)
Legginsii nu pot inlocui pantalonii.
Daca nu ai 1.80 si 50 de kile, uita de balerini, o sa arati precum un leu de mare esuat.

Eterna mea sursa de inspiratie www.gofugyourself.com

duminică, 7 februarie 2010

Fashion designed by trannies

Unele articole de imbracaminte pentru femeiau fost inventate, in mod evident, de barbati. Acum meditez, inventatorii sunt cumva travestiti, au suflete de femei prinse in corpuri de barbati?! Sa ma lumineze cineva.

1. The skinny jeans. Pentru a purta asa ceva, trebuie sa ai picioare luuuungi precum o zi de post. Ok, no problem, sunt destule fete care se bucura de asemenea cadouri ale naturii(eu nu fac parte din aceasta categorie). Trebuie sa nu ai solduri, deloc!, si nici fund, deloc!, trebuie sa fii androgina. Blugii astia in voga pentru fete li s-ar potrivi precum manusa unor baieti slabanogi, unor travestiti si unui numar infim de adolescente anorexice.

Bineinteles, putem cu toatele sa ne lasam purtate de valul trendului si sa ii imbracam, din pacate vom arata ca niste caldabosi indesati in ceva prea stramt in anumite zone si prea larg in altele.

2.Rochiile baby doll. Corpul feminin, spre deosebire de cel masculin, se subtiaza in talie si se lateste pe solduri. De ce ai vrea sa il deformezi neaccentuand talia? Vrei sa arati ca un trunchi de copac? Poarta baby doll. Daca mai ai si sani, ca doar de aia esti femeie, vei arata ca un butoias.
Tipul asta de rochie/top li se potriveste fetelor androgine, da` majoritatea dintre noi nu suntem...

3. Pantalonii indesati in cizme. Trendul asta trebuia sa fie extinct de acu 2-3 ani, da` il vad zi de zi pe strada. Daca nu esti pe un hipodrom, purtand uniforma de jocheu sau la o vanatoare de vulpi, nu e acceptabil sa porti cizme peste pancaloni!!!

Get a grip people!

sâmbătă, 6 februarie 2010

Dark times

Si nu numai pentru ca afara ninge si bate un vant urlator care intra pe sub termopanele nemtesti... Poate ca starea mea e cumva legata de aparitia soarelui si de cerul senin, poate ca sunt un extraterestru precum cei din man in black a caror tristeti afecteaza vremea... nu stiu, doar ca afara e viscol crunt si eu nu vreau sa ies in el.

Un pisic adolescent negru cu alb doarme zgribulit pe balansoarul meu. Am lasat pernele vechi afara sa ofere refugiu necajitilor. Am lasat si usa de la garaj intredeschisa si un culcus, dar pisicile nu intra, prefera balansoarul chiar si in vantul si ninsoarea de azi. I-am dus un crenvusti si iaurt... I-as adopta pe toti, imi sunt mai dragi decat oamenii, clar! Poate sunt o sociopata afterall...

Stiu doar ca viata unui pisic zgribulit e mai pretioasa decat orice posesiune materiala. Obiectele pot fi refacute, dar viata nu o putem recrea.

I`m depressed si se vede

miercuri, 3 februarie 2010

Politically blonde


Despre ascensiunea blondelor in politica...

Cine nu a observa invazia blonda? Ce s-a intamplat cu politicienii chei, batrani, grasi, neplacuti privirii? In aceste timpuri superficiale, pentru a reusi, chiar in politica, e necesar un look perfect?

Iulia Timosenko este politicianul meu preferat. Am citit tot ce am gasit despre ea pe net. Poate si-o fi facut averea in modul clasic, prin furtisag la drumul mare, dar, daca nu e prima, macar e cea mai cunoscuta. Felicitari pentru reusita intr-un domeniu rezervat barbatilor(hotia la scara mare).
Doamna a intemeiat un partid politic care ii poarta numele: Initiativa Iulia Timosenko, care e pe locul doi in Ucraina. Doamna este prim ministrul ucrainei, desi are inamici politici seriosi, reuseste so ii constranga sa ii ofere aceste pozitii importante. Nu am gasit pe net nici o parere favorabila Iuliei, doar critici virulente la adresa ei.

Sarah Palin a americanilor, fost guvernator al statului Alaska, actual candidat la functia de vice presedinte a SUA este o alta doamna in politica. Nu e blonda, dar e ridiculizata de americani ca si cum ar fi. E o fosta miss SUA, deci frumoasa. Are o afinitate fata de armele de foc si tot ce stiu despre ea e aflat de la Saturday Night Live...

Si, la final, cetateanca Udrea Elena. Nu pot sa imi formez o parere despre ea. Pe de o parte e de admirat. E nevoie de multa munca pentru a ajunge la pozitia ei si pentru asta merita tot respectul. Nu mai are 20 de ani si se mentine foarte bine, se ingrijeste, are stil personal(pe care il consider vulgar), more power to her! Dar, si asta e doar parerea mea, emana vulgaritate prin toti porii. Sigur, are genti mai scumpe decat masina mea, toata garderoba ei e mai scumpa probabil decat casa in care locuiesc, o sedinta la cuafor costa probabil mai mult decat castig eu lunar... etc... etc si totusi... pare ieftina. On a more personal note, mor de ciuda pentru birkin bag-ul pe care l-am vazut in poze saptamana asta.

Ce voiam eu sa zic cu toata povestea asta... apar de ceva vreme blonde frumoase in politica si presa le musca fundurile lucratela sala cu voluptate!!!

marți, 2 februarie 2010

ziua unei pisici răsfăţate


06:00 La prima geană de lumină mă trezesc. Coada îmi este prinsă sub un picior gigantic. Ufff, ştiam că nu trebuia să las omul să doarmă cu mine în pat. Mă urc pe el, îl masez puţin, aşa, cât să se trezească. Mă duc la geam, să vad ce e pe afară. Ups! chiar nu ştiam că e un vas de aromaterapie pe pervaz. No, se trezeşte omul, în sfârşit, strânge cioburile şi apa.

Miau! Miau! eşti surd? Vreau micul dejun!!! ookk, dar nu de vită şi nu mâncare uscată.
Mă frec puţin de om, să îl impulsionez.

07:00 Ok, am mâncat, acum vreau afară şi bineînţeles, omul s-a culcat la loc. Miau! Miau!! MIAU!! am zis. Vrei o surpriză pe covoraşul de la intrare. Ok, demnitatea mea de felină nu mă lasă... o să sar pe clanţă până te trezesc, and it won't be pretty.
BUM, BUM, BUM !!!!
În sfârşit mă laşi să ies... să ştii că o sa-mi găsesc un om mai bun şi mai iubitor... gata...

09.00 Hei! Acum m-ai închis afară? O să sun la protecţia animalelor!!!

10.00 În sfârşit m-a lăsat animalu' ăsta înapoi la căldură. Mi-a încheţat vârful cozii. Gata, relaţia mea cu omul s-a încheiat. Mă descurc şi singur, omul va trebui să îşi găsească alt cuib. Chiar îmi pare rău pentru el, era un om bun cândva, dar asta e viaţa, pe unele le câştigi, pe altele le pierzi şi nu e vina mea că serviciile lui s-au degradat complet.
Oricum, o să trag un ăui de somn şi o să îl ignor complet, poate aşa pleacă.

20.00 Woooow, ce foame mi-e. Coada asta e cam ciufulită, ia să o ling... Unde e omul? Mă duc să îl conving să mă hrăenască... purrrrrrrrrrrrr

luni, 1 februarie 2010

Cu şi despre dezechilibrele mele psihice



Nimeni nu e perfect echilibrat, toţi prezentăm semnele unor boli psihice, într-o măsură sau alta. Toţi avem potenţialul de a ajunge cândva internaţi la secţia psihiatrie, avem nevoie doar de stimulul potrivit, în contextul potrivit.

Un domn bine, cu familie frumoasă, fără probleme financiare din categoria creditelor împovărătoare, sau a ipotecilor, în contextul în care soţia câştigă decent, chiar au economii, a cedat psihic deoarece multinaţionala al cărei angajat era contempla perspectiva unor reduceri de personal. Să ne înţelegem bine, domnul nu era vizat, chiar dacă ar fi fost pe listă, la plecare i s-ar fi acordat salariul pe anul precedent, cash. De fapt ar fi primit un concediu plătit de un an... cu banii în avans. Înţeleg că e stresant, că ai o familie de întreţinut, dar ţi se oferă un an plătit în care să îţi găseşti alternativă. Omul nostru a intrat într-o stare catatonică. Nu răspunde la stimuli, nu îşi recunoaşte nevasta şi copilul, se uită toată ziua pe pereţi.

Citeam un articol de curând despre cei 30 de angajaţi ai France Telecom care s-au sinucis tot din motivul jobului, se pare că angajatorul contempla şi în acest caz o reducere de personal. Oamenii nu erau direct vizaţi, de fapt, din articol, reieşea că nu era nimeni vizat deocamdată, nu exista un plan de acţiune concret. Ce i-o fi împins pe bieţii oameni la asemenea gesturi?

Şi acum despre mine, am observat că sunt afectată de o atingere de OCD, obsesive-compulsive dissorder. Adica ţin neapărat să spăl vasele întrâo anumită ordine, să îmi aşez hainele în dulap într-o anumită ordine. Dacă nu respect ordinea nu sunt consecinţe, dar mă simt mai liniştită decă o respect.
Când sunt chiar stresată sau obosită psihic, desenez modele, de fapt linii paralele în diverse modele. Mă relaxează, cred că şi autiştii fac la fel.
Dar cele mai intense simptome sunt cele de ipohondrie... ieri am alergat pe afară toată ziua, ca rezultat am avut secreţii nazale apoase, deja celebra frază introdusă de gripa porcină. La o inspecţie mai amănunţită am constatat că mă doare şi capul, am o uşoară senzaţie de greaţă(probabil produsă de perspectiva mersului la spital) şi o stare de ameţeală(de la inspecşie, off course). Panica se instalase şi deja mă vedeam la ştirile de la ora 5 ca al 111-lea caz de gripă, sau câte or mai fi.

Pare hilar, dar, în condiţiile oportune, toţi am putea să o luăm razna...