Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

marți, 31 martie 2015

despre perfectiunea atent studiata

perfectiunea nu exista in natura. ce admiram noi ca fiind perfectiune este o atitudine rafinata in timp si nu ne intrebam niciodata care sunt motivele care au impins fiinta din fata noastra sa mimeze perfectiunea.
sub mastile atent slefuite se ascunde de cele mai multe ori un abis de durere si teama.

duminică, 29 martie 2015

sangele nostru

Toti avem in sange o boaba care contine pe toti care au fost inaintea noastra, dragostea de muzica si dans a stra strabunicului, abilitatile antecesoarei cu ochii verzi care lega si dezlega, dorinta de libertate si de zbor a cuiva necunoscut.
I want to dance to the rythm this little hard pebble singing in my heart, barefoot throught the streets, wearing a red dress and black scarf in my hair, feeling the music and life itself.

miercuri, 25 martie 2015

red shoes

In visele mele, iubitule, iti soptesc la ureche ca am inceput sa te iubesc, cate o picatura cu fiecare sarut, fiecare atingere, fiecare moment cand mi-ai fost aproape dar, din cauza ca deja am spus prea multe, tac.

Haiku pentru ca viata e complicata si am baut deja prea multe pahare de vin fara sa ma mai complic cu paharele.

Sanatate!

luni, 23 martie 2015

timp pierdut

cam 5 ani din viata mea sunt pierduti, nu irositi ci disparuti fara urma, ani in care nu m-am dezvoltat, nu am crescut, nu am trait. cred ca am fost deja mama, tata, sistem de sustinere fara sa le fi avut eu vreodata. sunt ratacita, port o scufita rosie si incerc sa ma regasesc in intuneric. simt lupul dupa miros, il stiu aproape si, intr-un mod pervers, vreau sa vina pentru a se termina tot.
nu vreau copii, nu vreau caini, credite, proprietati, sufletul meu e nomad si vrea sa simta praful drumurilor eterne pe talpi si soarele pe gat.

duminică, 15 martie 2015

vreau sa plec

Pentru ca atata timp cat ating lucrurile pe care le-am atins cand eram altcineva, nu pot sa evoluez, pentru ca spatiul meu pastreaza amintirea senzatiilor trecute, pentru ca sunt prea multe fantome in viata mea, voi evada, voi pleca si voi fi doar eu pentru o vreme. Apoi mai vedem.

quid prod quo in dragoste

Ce ofer eu in dragoste e fericire in forma pura, incredere, constiinta faptului ca esti regele universului meu si eu sunt regina, ca esti egalul meu iar eu sunt aceasta fiinta sclipitoare care ti-a diluat simtul ratiunii, iti ofer un intelect egal atent cultivat, te fac parte la toate placerile mele, te las sa pasesti in universul meu unde mancarea e imbatatoare, muzica te hraneste iar conversatia seamana cu sampania si te iubesc. Toate astea daca esti suficient de special.
Ce trebuie sa faci pentru toate astea: sa ai la fel de mult de oferit ca mine, sa imi starnesti imaginatia, sa fii la fel de preocupat de arta si de aspectul estetic al lumii ca mine, sa nu fii execsiv de bantuit de ce spune lumea, sa fii pregatit sa ma iubesti ca si cum as fi unica lumina din lume. Pentru ca asta iti ofer eu tie. Si suntem egali. Feminists...

miercuri, 11 martie 2015

motivul creatiei mele

toti avem sentimentul ca am fost facuti pentru ceva.

eu cred ca am fost facuta ssa fiu amanta unui bancher in secolul al 19-lea, sa imi contruiasca un palat in paris, sa imi cumpere un echipaj de 4 cai negri si o caleasca cocheta, sa imi comande bijuterii si sa imi aprecieze talentele.
sa se bucure de compania poetilor, muzicienilor, pictorilor, scriitorilor pe care o cultiv.
sa se imbete cu placuta conversatie din salonul meu.
sa fiu mereu frumoasa si sclipitoare asa cum sunt.

marți, 10 martie 2015

problema mea in dragoste

(in afara de dragoste, problema mea e ca mi-am bagat un deget cu ardei iute in ochi)

dar in dragoste, problema mea e ca o privesc ca pe o boala, ca pe o adictie care ma ia ca un val si ma consuma. vreau sa ma intoxic cu mirosul iubitului, cand inchid ochii il vad, visez ca ma atinge.

poate ca e momentul sa recunosc ca vreau ceva sanatos, nu o intoxicatie, ca vreau pe cineva langa care sa cresc si sa ma dezvolt nu ceva care sa ma consume.

zbaterile maturizarii nu ma ocolesc.

joi, 5 martie 2015

despre teama de critica la romani

asa suntem de traumatizati de ideea de critica a orice incat, de fiecare data cand cerem o parere sincera (nu ma refer la: iubitule par grasa in rochia asta?) ni se raspunde cu niste complimente rasuflate in care nu credem nici noi si nici complimentatorul.
de ce ca natie ne e asa de frica sa ne spunem parerea, nu inteleg. o fi teama de securitate cand oricine putea sa te denunte daca cumva erai prea sincer in ceea ce priveste ceva personalitate? o fi faptul ca lumea nu are pareri? (desi, la cate rahaturi citesti pe net, ai zice ca toti au cel putin cateva pareri pt fiecare subiect).
o fi teama ca, daca criticam acum, nimeni nu ne va lauda pe noi? (desi nu am facut nimic notabil sau supus dezbaterii publice).
toate panseurile astea sunt despre de ce eu - film dragut, imagini frumoase, actor principal simpatic dar atat. nu o capodopera, nu ceva care sa ne scuture lumea si sa ne dea frisoane la suflet, nu ceva care sa deschida minti si sa ne arate lumina. e doar un film dragut, curajos - ca un copil de clasa 1 care citeste din abecedar in fata colegilor iar la sfarsit il bate invatatoarea pe umar si il felicita (invatatoarea = tenebroasele servicii).
atat e de gentil filmul cu antieroul - serviciile incat aproape ii face PR. poate chiar asta a fost ideea, sa ne arate cat de naivi sunt unii eroi din astia ca harap alb si cum se arunca ei in ceva ce nu inteleg (pun intended) si cum serviciile ca un tatuca iubitor tot incearca sa le arate calea cea dreapta, locul mai moale de aterizat, dar daca nu vrea nebunul, ce sa-i faci? suntem o tara libera after all...

poate ca sunt eu aia naiva, dar nu e mai util sa lupti cu sistemul mai inteligent? cum sa iti imaginezi ca tu cu dacia ta si cu masina ta de scris puteti schimba ceva care funtioneaza de mii de ani bine merci si care are deja un spirit propriu pentru ca am dubii serioase ca mintile luminoase ale baietilor cu ochii albastri sunt cele care duc la buna functionare a serviciilor. cred ca a operat un fel de evolutie in tot timpul de functionare de la adam si eva iar acest sistem s-a perfectionat si lupta pentru propria supravietuire. nu cred ca forta bruta e solutia.

despre oameni care confunda incapatanarea cu principiile

E usor sa fii incapatanat, gasesti o idee simpla, o fixezi in creier pentru ca e singura pe care o ai si, indiferent in fata argumentelor logice, ramai fidel ideii. Asta nu e un principiu. E prostie, inflexibilitate, lipsa de imaginatie. E ceva rau.
Un principiu e o regula generala dupa care iti ghidezi viata, general aplicabila, dupa care iti ghidezi actiunile in mai multe domenii. Diferenta e ca o idee fixa iti limiteaza posibilitatile, un principiu iti ghideaza optiunile, poate ca te limiteaza, dar cand o face e pentru binele constiintei tale,

Idee fixa: homosexualii e rai.
Principiu: nu ma intereseaza ce fac altii in intimitate.

miercuri, 4 martie 2015

vreau o vacanta

de la viata mea. vreau sa pasesc in viata unui personaj de film cu rochii perfecte, cu parul mereu frumos, machiaj, lumina, tot. vreau sa fiu mereu odihnita, sa am pantofii mereu stralucitori, sa am timp de sala, sa nu ma enervez niciodata iar cand plang, sa nu imi curga machiajul si sa dureze 30 de secunde.
macar pentru o zi vreau viata asta, sa ma trezesc cu speranta ca totul poate fi iar ok, poate nu acum, dar candva.
vreau speranta si aparent nu mai pot s-o produc de una singura.