Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 26 august 2015

cand viata devine un film suprarealist

dupa o zi care mi-a consumat toata capacitatea de procesare, dupa un drum pana acasa pe parcursul caruia a fost un miracol ca nu m-am oprit cu botul masinii in fundul masinii din fata, cand la radio erau doar reclame sau melodia deliei ca e beata iar eu, cu tristete in suflet, nu eram, ajung in fata locului de parcare pe care era un caine. un caine viu si care se uita la masina mea imi ocupa locul de parcare. si eu ma uitam la el. i-am facut semn sa plece si nu a plecat. am mers incet incet cu masina spre el, se uita la mine, dar nu pleca. am lasat geamul si am facut miscari sugestive cu mana sa plece, el se uita la nebuna sa vada ce mai face. apoi l-am claxonat. imediat m-am simtit ca ultima melteanca. el, cainele, nu facea galagie, era civilizat si cuminte, la locul lui chiar iar eu faceam zgomot, speriam copii si oameni in varsta. pur si simplu, dupa o zi in care am rezolvat probleme mult mai complexe, ieri seara, un caine de talie mijlocie si cuminte parea un obstacol insurmontabil.
vreau o viata in care cainii sa mi se para iar ceva cute si pufos iar nu ceva enervant si nemiscator.

pana la urma s-a miscat, dar deja eram mid life chrisis meditation.

luni, 24 august 2015

zilele astea

ma simt ca un cantec de vara din anii `90, fara sens, usor psihedelic si optimist fara motiv. de asemenea, mi-am pierdut puterea de concentrare, o declar nula.

miercuri, 5 august 2015

despre dragoste si intunecarea ratiunii

Imi plac oamenii rationali iar eu sunt unul dintre ei. Le evaluez ratiunea conform laturii obiective, cum ar zice penalistii, adica dupa alegerile facute, dupa viata traita pana in punctul in care s-a intersectat cu mine. Apoi ii vad si ma vad indragostindu-ne, nu in mod necesar unii de altii, dar indragostindu-ne si totul e luat pe sus iar in urma ramane distrugere si un suflet dezorientat incercand sa culeaga bucati din namol si sa puna la loc ceva schiop si stramb care nu va mai functiona niciodata la fel.

Tot ce zic e ca vine un moment in care ne recapatam ratiunea si putem evalua raul care ni s-a intamplat si care s-a intamplat si celuilalt si ne pare rau pentru ceva nedefinit. Nu imi pare rau pentru ca am iubit sau pentru ca am fost iubita, pentru ca am cunoscut un om minunat caruia i-am dat inima mea pentru o perioada, nu am facut ceva gresit sau intentionat dar, in final, am ranit si am fost ranita. Regret caderea in irational, comportamentul de animal ranit.

Asta voiam sa le zic celor carora nu le pot spune, scrie, transmite ce simt. Regret 100 de lucruri mici si lipsite de logica, regret durerea pe care am simtit-o sau cauzat-o.

luni, 3 august 2015

despre teama de schimbare si ura fata de orice intrerupe rutina

cateodata ma intreb daca, atunci cand cineva a inceput sa foloseasca ceva rotund, au aparut si haterii care sa aduca lumina sfanta asupra inutilitatii si a barbariei noii chestii si care sa se opuna vehement oricarui tip de schimbare a rutinei lor zilnice chiar daca asta ar fi insemnat sa aiba o viata mai buna imediat ce iritarea provocata de schimbare s-ar fi disipat.

cam asta s-a intamplat un weekend intreg la cluuuuj. ardelenii s-au rasculat in modul lor tipic, anume au carcotit pe facebook si pe la colturi de strada sau de internet despre cum tineretul din ziua de azi asa si pe dincolo.

nu zic nu, e dreptul nostru al tuturor sa dormim noaptea, sa putem sa circulam pe strazi, sa avem unele si altele dar mai avem si noi insine un pic de responsabilitate in domeniu. adica daca esti anuntat cu luni intregi inainte ca urmeaza sa vina un tzunami si tu stai acasa, exact in zona care bunul simt iti spune ca va fi afectata, apoi te vaieti  ca te-ai udat nu faci altceva decat sa-ti dai masura prostiei.

asa si cu mirificul nostru festival, daca stiai ca locuiesti fix in buricul targului, ca e weekend, ca ai auzul fin, ca nu iti place muzica anuntata, nu inteleg ce te-a impiedicat sa parasesti urbea. nu cred ca banii, ca la chiriile care s-au platit pe durata dezmatului, era mai profitabil sa-ti inchiriezi cosmelia si sa pleci la mare. poate lenea? poate lipsa prevederii? poate ca iti place sa fii nefericit? poate ca nu ti-ai luat nici macar dopuri de urechi pentru ca nu te duce mintea? poate ca ai prefera sa nu folosim chestii rotunde pentru ca sunt unealta diavolului?

so many questions...