Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 30 septembrie 2015

chestii

- cand iphone-ul ma enerveaza dar si traseaza linia incapatanarii. cand incepi sa te lupti in fixism cu un obiect  neanimat, e momentul sa iti revizuiesti atitudinea. iphone-ul e mai mult un instrument pentru self awareness in cazul meu decat pentru telefonie.

- cand iti vine sa te autopleznesti pentru decizii vechi de cativa ani si realizezi ca poate ca terapia a avut efect si te ierti, oricum nu poti sa te dai la schimb pentru una mai rationala.

- cand vrei sa fii corupta cu bomboane bucuria dar nu mai are cine sa o faca pentru ca nu mai e nimeni acolo.

- cand realizezi ca nu poti sa candidezi oricum la ceva functie publica pentru ca exista o patura sociala care te uraste activ.

- cand tot ce vrei e sa bei o ciocolata calda si sa te uiti la reality tv prost dar televizorul iti e stricat for some reason de ceva timp si vrei sa fii surprinsa macar in chestii cretine.

- cand ti se strica boxa laptopului (moment de reculegere) si iti dai seama ca lumea avea dreptate cand iti zicea sa nu iti iei laptopul asta dar tu te-ai incapatanat (nu aveai inca sfantul iphone) pentru ca e argintiu si subtire precum obrazul tau.

- cand ai vrea nexusul nou, sa te simti inteleasa macar de un obiect neinsufletit, dar nu vrei sa renunti la nici unul dintre telefoanele actuale, nu vrei un nou telefon si nici macar nu e roz auriu palid. il vrei dar in aceeasi masura nu il vrei si esti un zbucium continuu.

e greu sa fii eu in seara asta, noroc ca trece si poate ca maine ma trezesc altcineva.

vineri, 25 septembrie 2015

rochia rosie din parcare

ieri, in parcarea unui supermarket, in intunericul de dinaintea furtunii, pluteam in ceata unei tristeti provocata de suprasolicitare la job si dintr-o data am vazut-o! o rochie rosie, pe o femeie inalta si subtire, cu parul mov prins in varful capului si cu ochelari de soare. parea atat de straina printre noi, omuletii mici, indesati si gri care ne invarteam hipnotizati pe acolo. putea la fel de bine sa fie un martian verde si alungit.
am urmarit-o pana la un dispensor de lapte proaspat de unde a umplut doua sticle si nu am putut sa nu ma intreb ce a inspirat-o sa poarte o rochie rosie burgund intr-o zi intunecata de toamna.

luni, 21 septembrie 2015

things that grow

in weekend voi planta, voi rasadi, ma voi preocupa de chestii care cresc din pamant. sunt un hobbit, in inima mea, imi plac ciupercile si chestiile care cresc prin vointa mea, prin magie, prin legea firii.

prea multe chestii complicate si distructive imi bantuie inima, prea multe intrebari fara raspuns pe care le formulez si le eliberez universului iar apoi raman singura si parasita in intuneric. cred ca asta este definitia depresiei.

asa ca voi planta, voi rasadi, voi uda si ma voi tavali in bucuria lucrurilor simple. sunt fata lucrurilor simple de acum incolo.

vineri, 18 septembrie 2015

O amintire


despre zidul de o mie de ori imprejmuit si pufosenie

stau eu dimineata asta dupa o noapte nedormita si zbuciumata fara motiv si imi contemplu, din varful patului cu o cafea in laba dreapta si laptopul in poale, intinderea necazului si desertaciunea tuturor lucrurilor.
sorbind din cafeaua cu lapte care inca sper ca o sa-mi limpezeasca mintea, ma gandesc la cat de searbada e existenta cand cea mai aprinsa dragoste se poate transforma in nimic, la cum un cantec ma poate transporta in trecut doar pentru a trece din nou, accelerat, peste toate fazele descompunerii unui sentiment, la durerea surda a trecerii timpului si la durerea mea de stomac, de data asta vie.
deci eu, traind in metrul meu patrat de o mie de ori imprejmuit de mine insami cu asemenea ganduri fantoma fara nici un scop care ma haituiesc.

in acest decor dezolant, enter the stage pe partea dreapta, pufosenia alba-neagra, mutra usor scarbita, cicatrice pe nas si ochi galbeni verzui, rotunzi. se avanta pe patul meu, vine catre mine, se uita, judeca si ma gaseste indezirabila, ciufuta, nedemna de maretia gratiei lui blanoase. asa ca se asaza pe un picior al meu si toarce de unul singur. iar eu uit de zbuciumul meu existential care, in tot narcisismul meu, ma framanta mereu si ma dedic scarpinarii pufoseniei care accepta doar pentru ca ii e lene sa se mute.

metafora perfecta a unui asediu.

duminică, 13 septembrie 2015

nimic nu e gratuit

dragostea e cea mai scumpa. si nu se plateste in bani, din pacate, ci in suflet. dragotea aia care simti ca merita o platesti cu bucatele din sufletul tau nemuritor.

crezi ca 7000 de lei e mult pentru o canapea care iti place sau ca 1000 de euro e prea mult pentru masina de spalat haine care se integreaza in decorul tau, dar ce spui de o particula a sufletului tau pentru un an de iubire crunta? sufletul tau va plange mereu dupa particula aia iar iubirea aia o sa iti lipseasca mereu.

iubirea e cel mai scump lucru, sufletul e cel mai valoros obiect de schimb, sunt atatea planuri ale existentei iar tot ce se plateste in spirit e mai valoros decat orice s-ar putea plati in bani.

sâmbătă, 12 septembrie 2015

zilele astea indepartate de realitate

ma uit la cel mai prost serial posibil, z nation, si ma gandesc la porumbei frantuzesti. vremea e perfecta, rece, umed, de stat in pat si incerc sa-mi cuprind narcisismul cu imaginatia si e imposibil. doar ca imi pare rau, sunt o idioata, asta e.


miercuri, 2 septembrie 2015

despre refugiati inainte sa explodez

1. cred ca nu pot fi lasati in fata unui gard pazit sa moara acolo de foame, sete, sa se omoare intre ei. deci trebuie primiti in sfantul spatiu european.

2. cred ca trebuie sa li se asigure un trai decent. pe de alta parte, nu cred ca traiul lor, oriunde s-ar desfasura acesta, sub umbrela UE ar trebui sa depaseasca traiul celui mai napastuit cetatean al mirificei uniuni. da, sa le dam apa, mancare, adapost, medicamente, dar atat. din pacate nici pe noi nu ne da luxul afara din case, deci nu avem de dat la altii. nu veniti aici la hotel, sau in vizita la rude, nu va datoram nimic in plus decat sa nu va lasam sa muriti iar asta vad ca se intampla.

3. derivat din punctul anterior, nu aveti dreptul de a alege unde sa fiti cazati. nu veniti la hotel sau in statiune, nu platiti tarif pentru camera cu vedere la mare.

4. ce nu intelegeti voi, colegi de specie, este ca nu aveti drepturi in ue, statul sau uniunea nu va datoreaza nimic in plus fata de necesitatile strict de baza si asta doar pentru ca ne tinem noi ca am fi ai mai civilizati si domnosi.

ce vreau sa zic de fapt e ca nu va putem lasa sa muriti in situatia pe care ati creat-o sau ati tolerat-o la voi acasa, dar nici nu suntem datori sa muncim pentru a va intretine. meritati un spatiu in care sa existati, spatiu care va fi modest, mic, murdar daca nu il veti curata, meritati sa mancati ce va dam, daca vreti, daca nu, tough luck, meritati sa va rugati sub cerul liber al europei sau sub un acoperis daca vreti sa il construiti, meritati sa va pastrati obiceiurile in conditiile in care nu ne jeneaza pe noi.

daca ati fi mai putin iritanti in mandria voastra idioata si in incapatanarea in prostie, probabil ca am fi si noi mai toleranti, pana atunci, va recomand sa lasati cozile mai jos sa nu ii provocati pe radicalii nostri, da avem si noi si inca nu s-au organizat in statul european si nu bombardeaza pe nimeni, dar s-ar putea sa intreprinda ceva ireversibil fata de voi si familiile voastre si ne-ar parea sincer rau. dar si pe ei ii toleram si le asiguram aceleasi drepturi sau chiar mai bune decat voua ca asa e legea.

wellcome to europe!