Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 30 iunie 2010

Pauza

Sunt intr-un loc prea negru si prea friguros pentru a ma mai exprima avand constiinta curata. Asa ca pauza de o saptamana pentru regasirea fericirii.

vineri, 25 iunie 2010

Amintiri din epoca mea personala de aur


Adica de cand aveam 13 ani, nu stiam tare multe, eram slaba cat un bat, mancam toate procariile care si-au facut efectul cu intarziere si citeam revista popcorn. Impreuna cu o prietena, probabil cea mai buna prietena a epocii, puneam banii jumi-juma si cumparam revista amintita, era prea scumpa pentru fiecare dintre noi. Apoi mergeam la ea, ca locuia la casa, shedeam sub un pom landmark al cartierului si citeam/dezbateam/comentam.
Intotdeauna faceam quiz-ul poppsichology al revistei.
La un numar am nimerit un quiz despre viata sexuala. Needles to say ca nici una dintre noi nu avea asa ceva, nu stiam nimika nimikutza despre ea, nici macar nu cred ca reusisem performanta de a sta treze noaptea pentru a prinde vre-un porno. Ea vazuse o pagina rupta dintr-o revista sexy, atat.
No, si caprele de noi incercand sa parem sofisticate si stiutoare, trecem la completarea respectivului test. Toate bune si frumoase pana am ajuns la intrebarea despre orgasm. Habar nu aveam ce-i aia... tot chicotind ne-au auzit vecinii, barfe au circulat, mamele ne-au certat fara a se apropia prea mult de subiectul spinos si noi ne uitam ca vitzeii la poarta noua habar neavand ce am facut rau.

Acum, dupa 10 ani si o galaxie de orgasme ... pot doar sa rad de situatie, de veselia zapacita pe care pluteam si sa ma intreb unde o fi cristina pe care nu am mai vazut-o din perioada aia. Casa e tot acolo, pomul e taiat, buruienile au fost disciplinate si masa de lemn veche nu mai e. Good days.

Miopii si lumea inconjuratoare


Mda, deci port ochelari si nu am nici un sentiment de mandrie sau rusine legat de treaba asta. (Urasc cand oamenii trebe sa aiba sentimente legate de cele mai insignifiante lucruri, da... m-am dus la buda si sunt mandra de asta-inseamna doar ca ai foarte putine motive reale de mandrie.) Cred ca sunt ochelarista de 10 ani buni. Oftalmoloaga careia i-am ramas fidela, pentru a o consulta, la inceputuri, parcurgeam 100 km-adevarat pelerinaj, acum m-am mutat in acelasi oras cu dansa, mi-a zis ca din cauza ca citesc am nevoie de ochelari. Cand am consultat-o pentru a creste dioptriile lentilelor, m-a sfatuit sa nu mai citesc atata. Acelasi sfat il dau si eu manelistilor, saormarilor ... nu mai ascultati manele, mancati salate... ca eu nu ma pot lasa de citit ;).
Imi plac ochelarii mei. Inca de la inceputuri au fost de firma, singurul designer item adevarat pe care-l am. Asa am colectionat prada, miu-miu, bvlgari, chanel (ca ii schimb periodic). Nu prea ma incomodeaza, iar in situatiile in care chiar nu vreau sa-i port, precum zilele in care doresc sa port cercei uriasi, am alternativa lentilelor de contact. Dar nu as da ochelarii pe lentile de contact for the world :).
No, dar sunt momente in care trebuie sa dai jos ochelarii in situatii publice, la dentist, la cuafor, situatii in care miopul intelege ce inseamna cu adevarat sa fii disabled.
Cuafeza, dentistul ma cunosc, stiu ca vederea mea e strans legata de ochelari si daca ii dau jos lumea devine incetosata, detaliile se estompeaza si da, vad o forma imbracata in scrubs albastre cum vine catre mine, aud cum vorbeste, ii raspund, dar nu ii disting expresiile faciale(e la 3-4 m de mine) si alea sunt esentiale in conversatie. Si ma simt incapacitata cumva.
La cuafor, intre pitipoancele care barfesc 12 ore pe zi, ai nevoie sa le vezi boturile pentru a sti daca glumesc sau vorbesc serios cand scapa porumbelu`. Si eu, oricat belesc ochii nu le poci videa pe semiintunericul de acolo si la distantele respective. So i end up feeling left out.

Nu discriminati people, fie invatati sa faceti dintii si frezele fara sa vaduviti omu` de un simt, fie imi dati iesplicatii de genu` glumesc, sau vb serios sau alte asemenea...

miercuri, 23 iunie 2010

Cand femeile inseala


Prin toate statisticile se spune ca barbatii nu pot fi fideli, cu impartitul samantei and what not si, mie cel putin, mi se creaza sentimentul ca as fi rautatea care incearca sa tina legat un astfel de exemplar splendid si sa-l impiedice sa spread the joy ...
Citind eu toate informatiile astea nu puteam sa nu ma intreb daca oare astea sunt numai datele declarate, sau chiar cineva a reusit sa convinga o femeie sa declare sincer cu privire la infidelitati. Din frageda pruncie, noi, mandrele detinatoare de ovare am fost tinute la alte standarde decat baieteii. Am auzit pana m-a luat cu ameteala, lasa-l draga ca e baiat si nu stie mai bine, ca fetele trebuie sa fie mai responsabile, ca ne maturizam mai repede. Nu stiu altele cum sunt, dar eu, din mica discriminare, am iesit cu o noua si utila calitate ... stiam sa ascund chestii, nu sa mint, doar sa spun jumatati de adevaruri care intotdeauna sunt mai credibile.
Din alte experiente dubioase am tras concluzia ca, odata scapat porumbelul, e bine scapat si de adus inapoi nu prea poti, iar cu datul in scris ... e si mai rau.
Deci, la venerabila mea varsta, cu nevoile mele si placerile mele previzibile, nu as declara ca am inselat decat probabil sub tortura.
Nu cred ca e medalie de onoare(sau de rusine for that matter) sa declari ca ai inselat. Ideea e ca inclaci o norma pentru a obtine ceva. Gratificarea e ca ai obtinut ce voiai si placerea interzisa and all that, nu sa spui oficial ca tu esti cel mai mare inselator. De fapt eu as ocoli specimenele care insista sa-si publice aventurile nu pentru ca nu vreau sa fiu inselata, ca la ei nici nu prea cred ca se pune problema, ci din cauza ca nu imi doresc pe cineva destul de cretinel sa scape secrete intime aiurea. Ce sa zic, am nevoie de un partener care sa stie sa taca si sa aiba coaiele suficient de dezvoltate incat sa nu aiba nevoie de validarea grosolana a unei turme de cimpanzei frustrati sexual.
Alta chestie e ca nu cred ca unul sau una care are nevoie de publicitatea asta cu inselatul chiar a comis-o, sau daca a comis-o nu prea mai intrevede posibilitatea de a repeta. Again, am nevoie de cineva care e destul de sigur pe propriile abilitati fara a cauta confirmarea prin afirmatii din categoria asta.

Cred ca noi, femeile, stim sa inselam fara a lasa urme, fara a da indicii, fara a simti nevoia sa anuntam cu surle si trambite evenimentul special. Si vedem activitatea ca pe ce este, nu e epifanie, nu gasirea adevaratei dragoste, nu un semn divin, nu cine stie ce alta aberatie pe care o inventeaza creierul masculin, doar ca pe sex. And we, as a species have been doing that since the begining of time.

Poate ca in categoria mea sunt si femei si barbati, dar experienta imi spune ca sunt doar unele doamne, domnii au nevoie de mantuire, constiinta curata, fara a realiza ca astea se cumpara scump scump si de fapt cred ca doar se inchiriaza ;)

vineri, 18 iunie 2010

You simply can not be sad in Rome


Şi când vii în Romania mai ai o provizie de fericire pe care poţi s-o accesezi la nevoie. Când închid ochii văd lalele pictate pe un perete vechi, un mozaic cu pietricele sărite, un capitel de coloană năpădit de buruieni, o fântână ciudată într-o curte interioară pe care ai vazut-o cu colţul ochiului.
Să nu-i uităm pe romani, adică locuitorii romei, nu românaşi de-ai noştri. Sunt fericiţi. Poate e mâncarea bună, poate e vinul băut la amiază, poate e soarele constant, poate e oraşul frumos, poate e istoria care-l impregnează.
Nu ştiu, doar că e un loc unde depresia se vindecă.
Sincer, cred că Roma a fost unul dintre secretele succesului imperiului roman, nu poţi să pleci dintr-un loc atât de special şi să nu câştigi.
Cred că roma a fost secretul atâtor artişti, te inspiră la a crea frumuseţe.

joi, 17 iunie 2010

Stormz sau cum fuljerul nu loveste in acelasi loc de doua ori


Cred ca e un subiect tare tare popular zilele astea. Ieri un intuneric apocaliptic s-o pogorat asupra clujului. Un intuneric maroniu verzui.
Eu locuiesc intr-un varf de deal cu antecedente fulgeratoare . Langa statia meteo... unde anul trecut a fulgerat o casa care ulterior a luat foc... tot asa pe un intuneric apocaliptic...
Vecinii mi-au povestit despre un precedent al casei mele care, in consecinta, a fost echipata cu paratraznet.

Dar ieri, mi s-a intamplat mie pocinogul... o pocnitura asurzitoare... great balls of fire au fost la mine pe balcon... nu am stiut ce a fost pana nu mi-a mai mers internetul, pana nu s-a mai deschis poarta electrica, pana m-a sunat un vecin sa ma intrebe daca imi mai functioneaza televizoarele.
Macar am avut norocul de a nu mi se strica toate electrocasnicele ca victimelor mai ghinioniste care au casele mai jos putin de mine. Oricum toti am fost prizonieri of our own making cand poarta refuza sa se deschida. Nimeni nu a prevazut posibilitatea luarii curentului si nefunctionarii portii, toti ne-am ratacit cheile date de firma care a instalat-o pentru exact aceste situatii (mai putin fulgerul). Poate ar trebui sa luam bilet colectiv la loto ... sau poate ca nu, ca la mine-n cartier e eveniment cotidian.

luni, 14 iunie 2010

Bărbaţii în istorie


Citeam despre Elinor of Aquitaine pe wiki şi prin alte locuri equaly credibile. Şi ce mi s-a părut interesant, pe lângă faptul că tanti a fost uber cool, că ţinea courts of love. Citind eu mai multe am priceput că erau dezbateri pe teme romantice. La început mă gândeam că sunt telenovelele evului mediu întunecat şi păreau un mod frivol de a petrece timpul mai ales la curtea unei femei, citind şi mai mult am aflat că erau modul tipei ăsteia de a arăta cavalerilor contemporani că pot primi 'atenţiile' doamnelor şi fără a le viola. Gasp!
Pare credibil că la vremea respectivă când nu prea aveai nici un drept ca femeie, atât aristocrată cât şi commoner, după cum citisem că un mod de a te căsători era să fii 'răpită' de peţitor. Nici nu vreau să mă gândesc la ce se întâmpla. Şi e cu atât mai înfricoşător cu cât se mai întâmplă, and I thank god că nu sunt în situaţia asta.

Şi aşa ajungem la seara de ieri. Veneam eu minding my own business de la bazin, opresc maşina la magazin, cobor, mă încarc cu provizii, cireaşa de pe tort fiind un cola 0 de 2,5l pe care îl echilibram precar peste celelalte, în faţa magazinului ciurdă de cocoşi locali. Bineînţeles că toţi au început să emită observaţii intelijente şi mai ales orijinale. I couldn't help but wonder, dacă emisiunile verbale ale vajnicilor tineri viitori ai ţării aveau ca scop(sau ca sursă) dorinţa de a-mi face chestii kinky cum de nu-şi dau seama că sunt miles away de scop şi se îndepărtează cu fiecare exclamaţie băloasă? Cum de nu le dă prin cap că un simplu salut şi un ajutor cu cola0 i-ar fi adus un cm mai aproape de orice scop ar fi putut avea? Nu e rocket science... for a second imagine that you just wanna have a conversation cu persoana nu numai să do the nasty... şi poate, poate ai o minusculă şansă.

Comparând cele două informaţii disturbing, am ajuns la concluzia că nenii nu au evoluat atâta cât le-ar plăcea lor să creadă şi că poate din dragoste şi rudele ei mai tinere sunt noile surse de educaţie a cavalerilor moderni...

And here I stand, damzel in distress waiting for her knight errant and I shall not settle for anything less!

duminică, 13 iunie 2010

Ideile mele politice


Grea perioadă trăim, zic asta nu din cauza crizei care nu m-a lovit financiar, o da, criza nu m-a afectat în nici un fel financiar, sunt criză proof, sunt un fel de iron man doar că numai în ce priveşte criza, am o armură impenetrabilă doar în ce priveşte criza (thank god!!). Dar criza asta perfidă m-a depăşit ca iscusinţă cu mult, nu a contat că m-am orientat spre un domeniu nu prea afectat, nu a contat că am economii, nu a contat că, spre deosebire de statul tătucă, mi-am redus cheltuielile din timp... criza m-a lovit unde mă doare mai rău... sunt bombardată constant cu informaţii politice şi dacă ar fi numai informaţii nici n-ar fi rău, dar sunt păreri (nefondate, necerute, neragumentate, agresive, înveninate) ale unora despre minunata criză.

Şi nici măcar nu mă uit la televizor... nu prea ascult radio... citesc stiri pe scurt de pe net şi totuşi aflu părerile domnilor de pe realitatea şi antena 3 despre criză, guvern, boc, băse şi tot felu' de alte subiecte aparent inofensive ... dar... la o analiză mai aprofundată efectuată de un intelect tăios ca briciul inclusiv hârtia igienică are profunzimi nebănuite...

M-am săturat ca de mere pădureţe să aflu involuntar care sunt profunzimile filosofice ale hârtiei igienice, oricum îmi macin creierul mărunt mărunţel pentru un examen, oricum mă documentez toată ziulica pentru cauze fără sare şi piper şi plutesc într-un climat beligerant, că aşa am ales... dar aş prefera să nu mai aflu că ordonanţele de urgenţă ale lui boc sunt neconstituţionale mai ales în situaţia în care îmi aduc tare bine aminte cursul în care boc susţinea neconstituţionalitatea tuturor ordonanţelor de urgenţă. M-am săturat de pseudocunoscători a tot şi a toate care povestesc despre făptuitori/învinuiţi/inculpaţi, urmăriri penale, cercetări penale, puneri în mişcare a acţiunilor penale şi procese penale ca noţiuni interşanjabile şşi preabinecunoscute lor.
I puke just a little in my mounth când un atoate cunoscător mă contrazice şi îmi iesplică despre noţiuni învăţate la facultate şi documentate din tratate române şi străine că ce ştiu eu e greşit iar ce zice fătuca de pe antena 3 de la ştiri e de fapt adevărul suprem, izvorul înţelepciunii a fost descoperit şi e gura poleită a demoizelelor de la ştiri, aştept cu nerăbdare descoperirea izvorului tinereţii...

Încerc să evit frustrările inutile, am ulcer şi am învăţat din experienţele anterioare, motiv pentru care evit emisiunile lui mircea badea, foarte entertaining de altfel, dar frustrările lui rezonează cu ale mele mărindu-le intensitatea greşeală mare tocmai când încerc atitudinea zen for size.
Sfat prietenesc pentru clujeni (sau nevinovaţii din zona transilvania, că sunt motorizată) când vedeţi una zâmbind fără motiv pe stradă sau într-un ford ka nu îi povestiţi despre ce zic ăia de la sinteza zilei sau ăia de pe realitatea(la care nu m-am uitat niciodată şi nici măcar nu ştiu un singur nume) think again ... că de la zen la crazy bitch poking your eye out e distanţă tare mică zilele astea. Friendly advice!

sâmbătă, 12 iunie 2010

the idiocy of modern society


Citesc niste articole pe jezebel.com, primul este despre evoluţia formei sânilor (un studiu realizat de playboy) şi al doilea este despre cum o americancă obeză a fost hâşâită de la sală era prea grasă pentru folosirea aparatelor. Prima reacţie e dispreţul total pentru americani (sentimentul meu predominant faţă de ei) că, deşi au probleme mai mari (vezi the oil spill) îi preocupă evoluţia formei sânilor (wtf forma sânilor evoluează?!). Adică de unde atâta superficialitate în societatea lor?

Daar, pe de altă parte, mirata de mine se uita neîncrezătoare la un alt articol despre tantiile din romania care-şi măresc/remodelează sânii, poate asta e, poate ele sunt în ton cu evoluţia, cu teoria şui darwin, poate eu sunt outdated, că şi concluzia articolului despre sâni era că acum sunt la modă cei din silicon (wtf?! încă sunt mirată). Chiar nu pricep, oare ar trebui să facem toate cozi la cabinete de chirurgi pentru a ne alinia trendului mondial? Is this what we've become? Şi ce e trist e că vor fi nişte demoizelle fragile şi impresionabile care-şi vor lega fericirea de deţinerea formei perfecte a sânilor aşa cum a decis comitetul de creeps de la playboy.

Cât despre obezi, am auzit sau am citit, oricum în mintea mea s-a format convingerea puternică despre procentul de obezi din sua care e de 50% dintre adulţi şi 25% dintre copii. Deci enorm şi generaţia viitoare va fi şi mai obeză. Din partea sălilor de fitness, după ce li se face atâta publicitate şi pr gratuit e pură inconştienţă să nu fie dotate cu echipament adaptat noii realităţi de la ei. După ce obezilor ăstora li se spune zilnic că ar trebui să slăbească e o cruzime să nu poată merge la sală.

Deci, societatea noastră e plagued de superficialitate cronică! I can't help but wonder dacă în vremurile bune când eram maimuţe sau ouă de găină aveam aceleaşi preocupări gen evoluţia formei oului sexy, faptul că găina vecină e supraponderală sau discriminarea găinilor cu gâtul chel...

joi, 10 iunie 2010

Trandafirul - acest simbol al eleganţei şi frumuseţii


the eeek heard arownd the world

Nu îmi plac trandafirii. Jumătatea mea ştie că îi accept graţios doar sub formă de buchet mare şi stufos, unde individul să se piardă şi ansamblul să arate precum ceva stufos şi mătăsos, să nu văd petalele alea multe şi răsfrânte, cozile lungi, spinii. Această ură izvorăşte din abuzarea bietei flori, din obsesia/fetişul pentru biata plantă. Vederi, wallpapere, feţe de telefoane, *tunări* de dacii toate cu trandafiri. Niciodată pe beaverul femeii dezbrăcate nu vom găsi ... o margaretă par example, sau un iris, doar trandafiri, în cele mai ciudate locuri.

Colega mea de bancă din liceu colecţiona trandafiri, sub orice formă, cea mai dubioasă fiind uscarea puţinilor trandafiri primiţi şi păstrarea lor spre prăfuire pe dulap. Nu am înţeles niciodată pasiunea asta. Nu sunt cele mai frumoase flori, I have a thing for daisies, sau liliac, sau irisi, sau orice altceva, inclusiv garoafe şi astea sunt acceptabile în buchet imens, unde nu te concentrezi asupra fiecărei flori individual.

No, în acest context, la ultima nuntă la care am fost, am reacţionat cam neeeh la vederea unor cuburi de gheaţă conţinătoare a câte un trandafir cu bule de aer pe lângă el. Nu, nu consider asta ca fiind culmea eleganţei(alt cuvânt abuzat până într-atât încât mă duce cu gândul la unghii tehnice şi strassuri de proastă calitate) şi a sofosticăciunii. Lăsaţi bieţii trandafiri în pace, cu ce au greşit încât să fie mumificaţi şi criogenaţi?! Mai alternaţi florile ... diversitate oameni buni... Şi doar pentru că o turmă care a citit o singură carte şi consideră că regina e culmea artelor vizuale zice că cuburile alea de gheaţa cu trandafiri sunt elegante ... mie-mi confirmă părerea iniţială (pe care eram pe punctul de a mi-o retrage pe motiv de snobism exagerat).
O, da, dacă tot suntem aici, când auzi sculptură de gheaţă ... primul lucru la care te gândeşti sunt cuburi cu trandafiri într-ânsele?! Pentru că eu mă gândesc la un taur, george clooney şi o toreadoriţă! Imagine my dissapointment când dădui cu ochii de culmile eleganţei...

marți, 8 iunie 2010

Gripa piţipongică

Mda, de la găini, la porci, la piţipoance, toate sunt lighioane purtătoare de gripă.
Fusei la o nuntă sâmbătă, îngropată în piţi şi cocă... şi luai gripă/viroză or something... Sunt în carantină... la primul semn de piţipongeală soarta-mi va fi pecetluită, îmi studiez unghiile, dacă dau semne de acrilic, voi începe să plâng, daca-mi iese vre-un ştras pe faţă, daca-mi cresc extensii de păr, dacă mi se face pielea portocalie... I'm scared

joi, 3 iunie 2010

Cu şi despre nunţi

Sâmbătă am o nuntă, cred ca asta va fi o propoziţie pe care o voi spune atât de des vara asta... Am ajuns la vârsta la care foştii colegi fie sunt căsătoriţi, fie, mai rău, au deja copchii. Bravo lor. Şi se aşteaptă din partea mea să mă alătur clubului lor cu veselie. That]s not going to happen.

Cred cu tărie că, inclusiv la evenimentele astea obligatorii, poţi să te simţi bine. Preludiul e întotdeauna plăcut, cumpărarea unei rochii noi, a unor pantofi/sandale, a unei gentuţe, bijuterii. I just love it. Condiţia sine qua non e să îţi permită veniturile, mie-mi permin. Aşa că am două rochii noi, sandale şi pantofi şi o găleată de bijuterii. M-am înarmat pentru toată vara, pentru toate nunţile şi botezurile, dintre care una va avea loc la Hotel de Ville din Paris.

Dar sâmbătă este o nuntă de aia ţărănistă cu pretenţii (bunicii sunt ţărani adevăraţi, am tot respectu pentru ei, dar când ţăranu uită de unde a pornit şi se crede aristocrat of all things, se atinge culmea prostului gust şi a caraghioşeniei). Am aflat costurile a tot, de la hărtia igienică, la rochia miresei şi la statuia libertăţii din plastic care va orna holul de la intrarea în restauramt. Horrible, dar scump! Să vadă ţăranii ăia că ei îşi permit.

Sunt curioasă dacă mă vor scufunda în catran şi apoi mă vor orna cu pene după ce nu-mi voi putea stăpâni gura...

miercuri, 2 iunie 2010

pisici

ce bine-ar fi daca la magazin ar fi pisici la four pack, ca gogosile ;D i would certanly love that

marți, 1 iunie 2010

Smârcul moral al chirurgiei estetice

Noi, ca specie avem o problemă, suntem complet incapabili de a învăţa din istorie. De fiecare dată când apare ceva nou ne invăluim în păturica protectoare a ce cunoaştem şi arătăm învinuitor cu degetul către noutăţile ameninţătoare.
Aşa au făcut minţile luminate când s-a pus problema rotunjimii pământului, a faptului că acesta nu ocupă locul central în univers şi, mai nou, când avem posibilitatea de a ne retuşa defectele fizice.

Aceşti lupi moralişti incriminează folosirea chirurgiei în scopuri pur estetice, ar fi acceptabilă o rinoplastie pentru motive funcţionale, dar pentru a atenua un complex al purtătorului nasului este erezie.
Când vom accepta că un nas prea mare şi strâmb ne poate produce durere mai grea decât un nas nefuncţional?! Ş-apoi de ce ne simţim atacaţi când o asistentă tv îşi măreşte silicoanele? E treaba ei. Oricum eu nu aş vrea în suita de admiratori unu' care fantazează cu sâni siliconaţi, buze umflate cu pompa şi faţă îngheţată cu botox deci, concurenţă nu ne facem reciproc.
Cândva, peste 100 de ani, când voi avea riduri sau voi vrea să îmi restaurez tinereţea, voi apela fără ruşine sau reţineri la un nene chirurg. Dacă nu aş avea sâni, sau aş avea nasul coroiat aş fugi repede repejor la un nene chirurg acum. Dacă aş vrea să slăbesc şi nu aş vedea altă posibilitate... aş avea un nene chirurg pe speed dial.

Aşa că, nu shame! E ruşinos să furi, sa dai în cap la nevinovaţi, să violezi. Hai să nu ne îngreunăm povara.