Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

joi, 30 aprilie 2015

despre durere

azi ma doare capul rau de tot. am baut apa, am baut o pastila, am baut suc de rosii, mi-am facut masaj si nimic. parca am o placa tectonica in craniu care, de fiecare data cand ma misc, se loveste violent de craniu si imi provoaca dureri explozive.

ma doare inima, azinoapte am visat o pisica ranita pe care ma luptam sa o salvez si care avea un pisoi mic mic si ud care suferea. i-am dus la medic pe amandoi si mi s-a spus ca nu sepoate face nimic pana cand am inceput sa plang si medicului i s-a facut mila de mine. pisica era tabby.

ma doare in profesie cand citesc, aud, vad ca indivizi celebri care sunt si avocati ajung la inchisoare si aparent calitatea de avocat nefolosita pana atunci e scoasa la inaintare. nu, domnilor, nu sunteti avocati in primul rand ci pungasi de coltul strazii. e un accident ca sunteti avocati iar universitatile care v-au vandut diplomele si barourile care v-au primit nu sunt mai bune decat niste vanzatori la piata care vand cartofi la kilogram mintind ca sunt productie romaneasca proprie.


miercuri, 29 aprilie 2015

despre tristete si prea multe ganduri

am observat ca oamenii simpli sunt fericiti deplin. cu cat sunt mai putine meandrele imaginatiei interlocutorului cu atat creste gradul lui de fericire simpla, animalica (yey, virgula unde trebuie, i`m too lazy for propper writing now).
de exemplu, doamna care imi curata biroul saptamanal este de o serenitate vecina cu starea unei rumegatoare si nu cred ca stie sa citeasca si sa inteleaga simbolurile de pe hartie. pe de alta parte am observat la oamenii care imi inteleg simtul umorului stramb, care imi inteleg imagiantia bolnava, asa ca mine insami, au nevoie de o echipa de specialisti si un fin echilibru chimic pentru a-i convinge sa traiasca.

imaginatia ne omoara, vedem prea multe, intelegem prea multe dureri pentru a putea inchide ochii linistiti seara.

sunt momente in care simt durerea pisicutelor abandonate si care mor ude, in frig si infometate fara sa fi deschis vreodata ochii si sa fi vazut lumina. and this is why i think that this world is devil`s garden and i want to leave it no matter what else i tell myself.

Current mood

Give me a kiss to build a dream on


Despre problemele de comunicare la romani

* si eu sunt romanca deci ma includ

Pentru ca jobul si placerea maxima in lumea asta e sa vorbesc all day long, fara intrerupere, repede, cursiv, pana ametesc inamicul, ma lovesc precum musca de parbriz de deficientele conationalilor la comunicat. Le expun mai jos, punctual, sa nu obosim cititorul.

1. Ce inseamna cand iti resping apelul? Nu ca am ceva cu tine, nu ca am apasat din greseala pe buton, nu ca ar trebui sa ma resuni de 10000 de ori pana iti raspund pentru a-ti spune ca nu pot sa vorbesc. Cand iti resping apelul inseamna sa stii ca ti-am vazut apelul, esti important pentru mine si o imprejurare mai presus de vointa mea ma impiedica sa iti ascult doleantele dragi sufletului meu. O catastrofa naturala de proportii biblice cum ar fi un judecator, procuror, politist sau un alt client asa ca tine imi ocupa timpul si capacitatea de a-mi pasa cu sufletul cald si umed de necazurile altora. Dar imediat ce imi recapat abilitatea de a ma emotiona, te sun, fii linistit.

2. De ce te rog sa imi scrii prin e-mail toate informatiile pe care mi le turui in telefon? Pentru ca ti-am raspuns dupa al 10000-lea apel crezand ca mori, cel putin sau ca ma suna sfantu petru sa ma anunte ca ai trecut cu bine de security check acolo sus si sunt pe strada, la volan, la tribunal sau oriunde altundeva unde nu pot sa notez toate informatiile complicate pe care mi le daruiesti binevoitor. In plus, daca ai spus vreo prostie pe care mi-o asum, vreau sa pot sa urmaresc sursa ei,

3. De ce te rog sa-mi aduci documente la prima discutie? Pentru ca povestile sunt vagi, plictisitoare, lungi si oricum la documente ajungem. Pentru ca anulat in limbajul tau e ceva ambiguu si atotcuprinzator iar in lumea mea e ceva specific din care decurg drepturi si obligatii si ma intereseaza exact ce fel de anulat e nu doar o poveste cetoasa despre cum cineva e rau si te-a nedreptatit. Also, vezi punctul 2.

4. Cand romanul se supara pentru ca nu i se acorda atentie. Suntem intr-un raport profesional, comercial, chiar daca sunt dragalasa si zambesc, nu inseamna ca ai dreptul sa te superi pe mine sau sa te porti ca un copil prost. Ai dreptul sa reziliezi contractul, sa-ti iei povestile si sa pleci catre alt avocat sau catre cine vrei tu. Dupa ce ma platesti, that is.

5. Romanii care au uitat sa ceara ceva, sa multumeasca, care cred ca totul li se cuvine si se ofuscheaza maxim cand li se demonstreaza contrariul. Din momentul in care romanul se da din pat, are impresia ca este titularul tuturor drepturilor: sa nu acorde prioritate, sa nu semnalizeze, sa faca galagie nejustificata, sa arunce mizerii aiurea dar bineinteles sa ii fie respectate drepturile de a i se acorda prioritate s.a. Si se cearta, se ofuscheaza, e suparat pe viata si se razbuna pe toata lumea. Pentru ca asa-i frumos, sa traim in jungla, pesteri si sa ne spargem capetele cu bolovani cand ne vedem!


Am zis!

luni, 27 aprilie 2015

Fermecatoarele povesti ale Bucurestiului interbelic

Sa fii acum o baba veche precum timpul, traind in casa ei la fel de veche, plina de fantome, amintiri, praf si urmele pasilor celor morti de mult. O casa construita din dragoste care chiar daca se naruie in fiecare an cate putin, mai aminteste de frumusetea trecuta, asa cum mai aminteste si privirea ta de fata care a fost odata.
Perlele pe care le porti ti-au fost aduse si daruite de cineva puternic si simti cum dragostea lui iradiaza prin ele incalzindu-ti pielea acum rece.
Portretul din hol ti-a fost facut de un iubit care a murit prea tanar iar pielea aceea alba, imbujorata nu mai are nimic in comun cu ce simti acum cand te privesti in oglinda.

Inca asculti muzica ta, la patefonul tau si cateodata inima aia care pare impietrita simte ceva demult uitat.Un miros cunoscut pe care nu poti sa-l localizezi, o briza care iti mangaie parul, o atingere, o privire si simti ca te scufunzi in lumea pe care ai parasit-o.

Viata de avocat

Sunt sigura ca exista o denumire medicala pentru ce fac eu cateodata - ceva cu disociativ, cand imi apar un client cu niste argumente apoi infierez un "vinovat" care se apara cu argumentele mele anterioare.
Usurinta cu care trec de la un document in care argumentez la celalalt unde imi descos prima teorie fir cu fir ma sperie.
La un moment dat voi ajunge sa ma cert cu mine insami cu voce tare, pe strada, imbracata in ceva roz pufos and then what?

acasa

nu e o adresa fizica, dar toti stiam asta, e un sentiment. si mi-e dor de acel sentiment.

vineri, 24 aprilie 2015

aventurile mele de asistenta personala

primul meu job adevarat dupa facultate a fost de asistenta personala a unui nene important. in capacitatea mea de mana lui dreapta, nu va ganditi la prostii, ii pregateam cafeaua, il intampinam zambind si cu stirile zilei povestite pe scurt si intr-un mod comic, ii aminteam de zilele de nastere a persoanelor importante din viata lui si le cumparam cadouri, flori, atentii, le scriam felicitari, cautam si testam noi locuri pentru ca seful meu si prietenii lui sa iasa in oras, ii pregateam intalnirile de afaceri, ii binedispuneam partenerii cu glume de prost gust sau ii fragezeam cu pisiceli inocente, le serveam cafelute, apici, fructisoare, ciocolatele si ce le mai poftea sufletelul, totul purtand un outfit feminin-dezarmant cu un subtext foarte fin de pisica.

la un moment dat un preot - administrator/asociat unic al unui srl vine si vrea sa incheiem un contract de colaborare. seful meu ocupat, plictisit dar politicos nu vrea sa-l lase pe dom parinte sa se simta neimportant si, doamn`feri, sa se puna rau cu divinitatea asa ca ma instruieste sa-l intretin cam 45 de minute pana isi termina el urgentele. asa ca, asistenta in fusta si tocuri ia popa cu barba, perciuni si toate cele cuvenite si il instaleaza in sala de conferinta unde ii prezinta un platou de fructe, un suc natural si o apa, sa nu se dezhidrateze fata bisericeasca de la asteptare. si asa am aflat ca operatorul portii spre mantuire avea 9 copii, ca nevasta ii decedase (dupa 9 copii nici nu ma miram si simteam cum partile feminine mi se revolta), ca unul dintre copii avea gripa (note to self - dezinfecteaza toate ustensilele ca nu vrem epidemie si tu esti prima victima oricum) si ca viata e greu, renumeratia e mica.

noroc cu superstitia, ma scuzati, credinta romaneasca ca altfel ramaneau aia 9 copii fara bemeveuri cu baterii dupa cat de priceput parea patrafirosexualul nostru la cele lumesti.

sfaturi pentru iubitul meu de oricand

- daca ai temeri, poate ca sunt justificate,
- te iubesc si vreau sa ma iubesti dar asta nu e o garantie pentru fericire,
- nu vreau sa te ranesc,
- sunt pround imperfecta, am fost ranita si duc toate cicatricele cu mine,
- mi-e teama, ma simt ca un animal hartuit si cateodata reactionez irational,

tot ce vreau e sa fiu in siguranta in bratele tale, sa imi oferi stabilitatea si calmul pe care nu le-am avut, dar ceva de mult uitat imi trezeste dorinta de a fugi departe, departe pentru ca dragostea inseamna durere iubitul meu.

despre copilul meu trist

cateodata, iubitule, din lacul adanc si stralucitor care sunt eu, mai urca la suprafata tristeti vechi, de cand eram prea inocenta pentru a ma consola singura si nu, nu era nimeni care sa ma consoleze. asa ca sunt trista. fara motiv aparent si tu te sperii, te invinovatesti, cauti motive rationale, nu le gasesti, ma privesti si suferi.
nu e vina ta, nu e vina mea, dar in sufletul meu e un copil trist care plange intr-un colt si pe care cineva va trebui sa-l ia in brate si sa-l consoleze.

love me baby

and i`ll make you king of my world

duminică, 19 aprilie 2015

haiku - dedicatie

Asa ca un lac nesfarsit
e dragostea mea.
Intr-o zi fierbinte,
te cheama plin de promisiuni
te scufunzi si dispari
fara urma.
Iar eu raman singura,
din nou.

o cochilie de fericire

asta ne construim noi, o bula in care sa nu intre rautatile, praful, mirosul de esapament, sa fim noi doi si dragostea noastra.

miercuri, 15 aprilie 2015

despre noi toti

fie ca vrem sa recunoastem, fie ca nu, toti suntem niste fiinte defecte, indurerate, pline de cicatrice si dureri de batalie. ideea e sa ne gasim pe cineva ale carui defecte se potrivesc cu ale noastre.

iubitule, inima mea e un vas ciobit de prea multe ori si lipit din nou si din nou, prea fragil sa mai suporte inca un zbucium. ai grija de ea pentru ca eu am tendinta sa o sparg. si apoi sa o iau de la capat.

azi m-am certat cu o tanti de la posta

nu din cauza ca era incompetenta sau lenta sau posta un mare balaur care ne mananca sufletele, ci pentru ca tanti a inceput sa se ratoaie la mine din motivul ca, in opinia dansei, denumirea expeditorului nu era corect scrisa pe plicuri.
daca ar fi facut efortul de a exprima civilizat cerintele dumneaei, le-as fi notat si m-as fi conformat, dar atitudinea de stapan care binevoieste a ne ajuta si de a ne incasa banii imi creste tensiunea.

just had to put it out there.

despre multiplele mele fatete - astazi, the mad king

sau baronul harkonnen, pentru ca imi conduc mini baronatul cu o manuta de otel, pentru ca am imaginatia ascutita precum umorul si intunecata ca o draperie grea din catifea.
imi place sa ma joc cu jucariile mele fara sa ma deranjeze prea tare ca au suflete si sentimente, imi place sa vad cum reactioneaza la diversele mele planuri si idei.

si imi strang birurile in dragoste nediluata, munti si oceane de dragoste.

next: copilul vulnerabil si speriat care se ascunde in spatele tiranului.

marți, 14 aprilie 2015

idei pentru o zi inceata

- vreau sa veau un pahar de chablis care sa-mi faca imaginatia sa cante,
- vreau sa ma urc intr-un avion de napoli,
- vreau sa ma uit la luna peste golf,
- vreau sa umblu la soare, pe strazile din herculaneum, sa simt vietile trecute, sa ma prefac ca sunt italiana,
- vreau sa mananc capsune stand pe iarba si zambind la soare,
- vreau sa conduc un fiat cinquecento decapotat cu vantul italiei prin par,
- vreau sa cant cu italieni beti cantecele lor traditionale,
- vreau sa dansez pe strazi,
- vreau sa fug.

ziua de azi e o mare laptoasa de ceata

iar mintea mea e o mare si sinuoasa mandala unde rationamentul se plimba prin bucle si spirale incercand sa ajunga in centru de unde aude chemarea firava a unei idei.
cand imi ramane privirea atarnata de un punct la orizont, de fapt nu raman pe ganduri ci ma concentrez la traseu.

vineri, 10 aprilie 2015

misty dream

iubitule, iti dau inima mea, sufletul meu, o parte din visele mele. ai grija de ele, sunt mai fragila decat vreau sa par.
iubitule, tu esti eroul meu, stiu ca nu-i corect sa iti cer asta, dar dragostea mea e un piedestal.

joi, 9 aprilie 2015

the song of my heart

is happy and sad, a sort of happiness that floats on a river of tears. my tears have a sweetness and i cry for me and all of mine who have suffered throughout the years.

gods, hear my song, listen to my tears and give us peace.

miercuri, 8 aprilie 2015

zlele astea

totul e gri, sunt un film alb-negru, mut, care ruleaza pe un fundal jazzy & nutty. si am nevoie de cineva care sa traduca limbajul meu lumii, am nevoie sa fiu luata in brate, la caldura, am nevoie de cineva care sa imi linisteasca inima care bate precum inima unui iepure speriat. am nevoie ca gandurile sa imi circule cu viteza legala, ca imaginile sa fie macar sepia, ca lacrimile sa se opreasca, sa simt soarele, sa aud muzica, sa stiu ca e ok sa fiu singura, sa nu mai invidiez ceata care se disipa, sa imi doresc sa fiu.

keep away, blue hearted dragon ahead.

marți, 7 aprilie 2015

Despre dragoste - daca tot m-am scufundat in ea pana la nas

Incepe frumos: esti cea mai frumoasa, cea mai suava, cea mai zana, imi umpli existenta cu cristale swarowski etc.

Si se transforma in: de ce bei asa de mult vin, de ce te fatzai si de matzai toata ziua, de ce dureaza o ora sa faci dus, de ce trebuie sa folosesti toate pudrele alea, de ce esti cine esti?

Having a dragon day here, don`t disturb.

luni, 6 aprilie 2015

Despre intunericul care imi sopteste

Cateodata in momentul in care adorm, ceva imi canta, ma atrage, ma provoaca sa caut ceea ce imi lipseste in locuri si mai ciudate, pe sub perdele groase de catifea, prin poduri in care nu a intrat nimeni in ultimele zeci de ani, in pivnite bantuite de fantome sau pe strazi neluminate.
Unii suntem mai sensibili la chemarea asta si ne gasim cateodata cutreierand cluburile dubioase si plimbandu-ne noaptea prin cimitire provocand la randul nostru universul sa faca urmatoarea miscare.

Iubitule, oricand te-as fi cunoscut, te-as fi invitat sa ma salvezi, in special de mine insami.

duminică, 5 aprilie 2015

let my gipsy soul dance


ce imi mai doresc zilele astea

- o piscina imensa, adanca si care sa aiba un mozaic care sa reprezinte cerul cu soarele pe fundal azuriu si luna pe un fundal treptat indigo inchis,

- o masina rapida pe care sa o folosesc pentru a fugi de tot,

- un vin imbatator,

- dantela si matase.

fericire, primavara si fulgi

ninge in luna lui april, primavara e adusa ca miros, cel putin, in frig, de o briza ratacita si eu sunt atat de fericita de parca as fi o soparla prajita la soare pe un bolovan cald.
imi doresc sa fiu scufita rosie iat tu, lupul meu blanos si care miroase a paradis, sa ma iei in brate si sa ma duci in lumea larga.

miercuri, 1 aprilie 2015

despre rasfaturile moderne

suntem niste rasfatati si ne plangem mereu. nu se mai moare de la indigestie, ne spalam zilnic - sau macar avem posibilitatea, informatia e la un deget distanta si 30 de ani e noul 20 pentru ca speranta de viata creste fara numar.

dar ne vaietam mereu, nu ne oprim din jelanie, vrem mai mult, mai colorat, mai dulce, mai light. suntem niste copii rasfatati ca specie cu potentialul de a ajunge un adult chel, transpirat si traind intr-un beci - tot ca specie.

si nu vreau sa ma trezesc, vreau sa dorm si sa ma rasfat.