Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

joi, 30 decembrie 2010

And a happy new year!

Pentru ca plec azi departe departe on wings of butterflyes, ma exprim acum.

Fie ca alcolul sa curga garla, dar nu mai mult decat e fun.
Fie ca muzica sa ne gadile intr-un mod placut.
Pentru cei cu stimulente botanice, fie ca ce fumeaza sa nu fie urzici uscate overpriced.

Fie ca noul an sa il depaseasca pe acesta in all good exciting things.

miercuri, 29 decembrie 2010

Bits & pieces

Nu ma pot abtine, am de impachetat & co. dar tot trebuie sa descriu calatoria mea cu .... autobusul (lato sensu, pentru cunoscatorii de latina juridica, adica zic autobus la orice mijloc de transport urban in comun).

Urc periculos in chestia inalta si plina de fleoasca, ocolind razant un mos suspect de rosu la nas si o babuta blonda si buzata.
Compostez biletul cu mecanismul interbelic si ma asez pe un scaun de lemn! of all things si rece si neprietenos cu my bottom side.
Un mos asezat se uita urat la mine.
O baba purtatoare de blana neagra si cu expresie acra stares fara pic de rusine. Incep sa ma intreb daca nu cumva am o pasare pe cap.

Un mos se ridica sa se coboare si, tinandu-se el asa de o bara, a friggin` big ugly wart stares me right in the face!

3 cocalari se urca si incep sa asculte the latest hit. Ma simt batrana.

Concluziile:
1. autobusele sunt pentru old people.
2. autobusele sunt un creuzet de diverse boli scarboase.
3. daca circuli suficient cu autobusul, simti ca you belong there.
4. poporul circulator cu autobusul crede ca toti stim/ar trebui sa stim regulile secrete ale transportului in comun.

Let it snow

Plec iar somewhere with my hot guy, unde zapada e pufoasa si saruturile fierbinti.
So, ne vedem in 2011.

Cujetare: ma intreb cat imi va lua sa trec formal in 2011.

marți, 28 decembrie 2010

Cujetari la sfarsit de an

1. I`m a spy
Daaa.
Culeg informatii, ascult si nu vorbesc prea mult, lumea ma percepe ca fiind o confidenta.
Fear me mortals.

2. I really like swiming. De fapt sportul imi place in general. Asta am descoperit in 2010.

3. Am prea multi pantofi si pentru un miriapod ce, din pacate, nu sunt.

luni, 27 decembrie 2010

Portocale si traditii

Stim toti at some level ca traditiile si obiceiurile nu le cream noi insine.
Stim ca overeatingul nu e ok, stim ca ne paste diabetul pe toti.
Cu toate astea, ne incapatanam sa pastram "traditiile" cretine care ne imping sa ne indopam cu produse de porc pe care sa le spalam cu tuica doar pentru a ajunge la urgenta si in statisticile penibile din perioada asta.

Si, daca asta ar fi singurul efect, as tacea, dar kilogramele suplimentare pe hipopotami, faptul ca porcariile nu sunt gratuite makes me wander.
Suntem o specie lipsita de simtul ratiunii si de instinctul de conservare? E timpul sa ni se aplice principiile darwiniene? If yes, i`d rathed die a size m not xxxxxx.......l.

Concluzia: avalansa de mancare grasa "traditionala" m-a cam scarbit.

Cujetare: de ce nu putem sa zicem ca portocalele sunt traditionale, nu caldabosii?! Au si ele semnificatia lor si nimeni nu a murit de la exces de portocale.

joi, 23 decembrie 2010

Despre sarbatori

Au gramezi de inconveniente.
1. Ma deplasez in noman`sland again si, de data asta, fara perspectiva of a hot guy, doar asa, pentru a sarbatori nasterea unuia acu` 2010 de ani. Not fun.
Si in noman`sland nu este internet.
2. Mancarea nasoala de sarbatori imi da indigestie. De capul meu fiind, as putea s-o evit, dar, a 10 oara cand insista a 10 ruda doritoare sa ma hraneasca, I might fold and eat the fuckin` ce-o fi pentru ca apoi sa blestem ziua in care s-a nascut cineva, inca nu sunt sigura cine.
3. Cadourile obligatorii din perioada asta sunt nasoale. E evident ca nimeni nu se gandeste la a face placere, doar la obligatia de a da nimicuri tuturor. Va veni ziua in care voi shove a little santa puppet pe gatul cuiva. Not this year, `cause i`m happy and cheerfull.
De ce nu realizam ca nimeni nu va fi indus in eroare de uratenia ieftina pe care i-o dam. Sentimentul transmis va fi de nepasare si putina rautate la vederea fetei schimonosite a elfului sau mosului din gips.
4.Petardele, i just hate them. Nu stiu daca sunt legale sau nu, dar, in noman`sland, se folosesc din belsug.
5.Tiganii care parca ies din barloguri in perioada asta a anului.
6.Drunk people care restul anului se obtin si arata cu degetul dar, de sfintele sarbatori, se imbata like there`s no tomorrow si cred ca e acceptabil sa-si plimbe organismele inebriate prin public, eventual si lalaind colinzi.
7.Cumparatorii de la supermarketuri, simt nevoia sa repet ca e criza si poate ar trebui sa stea toti pe acasa sau sa mearga la joburi.

So, you guessed right, I`m the lovely green grinch.
Happy soemthing and a something new year!

miercuri, 22 decembrie 2010

Sunt atehnica?

Ar fi greu de spus ca sunt chiar certata cu tehnologia, am absolvit cursurile unui liceu de informatica intensiv, am beneficiat de compania unui laptop inca de acu` 10 ani sau mai mult, am acces la internet dintotdeauna, de cand mircul era za shit si internetul era dial-up.
Daca telefoanele mobile ar produce cancer la creier, I shoud have a great shiny tumor, pentru ca palavragesc la mobil de cand au aparut in romania si era doar dialog si cosmorom.

Si acum am un laptop ok si tot ce-i mai trebuie unei fete pe langa casa, dslr, telefoane mobile, sound system, dvd, camera video, imprimante, the works.
Dar urasc sa imi aplec atentia asupra lor si sa le fac compatibile cand se cearta si am contemplat ideea de a arunca un device pe geam si a cumpara altul cand a avut o problemuta de soft.
Cand mi se blocheaza telefonul sau reactioneaza mai greu, il scutur viguros, sa inteleaga ca lumea e rea, viata e dura si sa nu se mai rasfete.

Nu stiu daca are legatura, dar ultima data cand am pus benzina, i did a little raindance pe langa pompa sa mearga mai repede.

Vorbesc cu toate device-urile astea neanimate pentru a le face sa functioneze.
As apela la serviciile unui consilier in relatii pentru a face aparatul foto sa se conecteze la laptop.
Abordez relatiile lor si ale lor cu mine precum niste relatii interumane.

Cu masina am o relatie speciala. Vorbim, suntem o echipa in trafic. Luptam impotriva celor cu Q7-uri, in acceptiune larga. Dar am reusit sa-i fac ceasul sa mearga in sens contrar acelor de ceasornic.

So, should i just give up or should technology adapt to my needs?

Diverse cujetari

Pentru ca asa sunt eu azi, pensiva.

De ce mai este zapada doar langa casa mea? E oare un semn?!

De ce sunt eu mosul in fiecare an? Oare pentru ca sunt atat de dificila incat lumea e ingrozita, terifiata sa-mi cumpere cadouri?

De ce motanul meu are pielea alba si sub blana neagra?

Cum de mai sunt vanzatoare proaste la magazine mari din inima Clujului?

Cum mai este o rochie pe care mi-am cumparat-o acu 3 ani la acelasi magazin si nu e nici macar redusa?

De ce imi place atat de mult ideea de a avea diamante?

Pe strada de dupa magazinul Central din Cluj, chiar au fost bordeluri dupa primul razboi mondial?

De ce am o obsesie pentru haine de sky verzi broasca?

And, I could go on all night long.

Certitudini si vise

Ma gandeam zilele astea ca nimic nu e sigur, ney, gresesc, ceva e sigur: totul se termina.

Nevoia de certitudini a aparut dupa ce m-am indragostit. Pana acum, neavand multe de pierdut, nu aveam nevoie sa stiu. Dar acum, cand pot pierde dragostea pe care o simt, am nevoie de siguranta.
Si cum se poate atinge acest deziderat? Sa zicem ca as da mana libera pornirilor mele avocatesti si as intocmi un contract, sa zicem ca l-as badger into marriage, asta e doar un bandaid, nu o solutie, pentru ca nu vreau sa-l tin legat de mine, nu vreau sa-l inchid undeva pentru a-l vizita at will. Vreau sa ma iubeasca.
Nu vreau sa-mi promita ca nu ma va parasi sub sanctiunea daunelor punitive, vreau sa nu vrea sa ma paraseasca vreodata.

Cer foarte multe, stiu. Pentru ca ce vreau eu nu poate fi dat, promis.

Problema e ca vreau sa stiu ca we`re not doomed, ca universul nu pregateste o farsa. Farsa fiind sa ne plictisim de all of it si, just for fun, sa decidem sa spoil it all.

marți, 21 decembrie 2010

My summer wine

Vara e anotimpul meu preferat.
Caldura nu ma deranjeaza, soarele e prietenul meu, imi ofera ocazia sa port matasuri si voaluri in straturi subtiri si in cantitati mici.
Pedichiura mea colorata impodobeste sandalele.
Picioarele mele aurii se lafaie la soare.
Seara, in lumina rosie specifica, i feel like i`m in heaven.
Iubesc mirosurile verii.
Iubesc culorile.

Cat de departe e vara...

Metafore stupide 3 - All I want for Christmass is you

Daca tot sunt intrebata ce as vrea sa-mi aduca mosu`, cel mai sincer raspuns ar fi pe el. E departe, stiu ca ne intalnim in doar 9 scurte zile, dar, daca chiar ar exista o posibilitate sa-l vad mai repede, asta as vrea de Craciun.

So, nu e o metafora stupida cat ceva ce chiar imi doresc ;)

Rrrromance

Inca sunt foarte indragostita si chestia asta are efecte secundare.

Deja am exprimat aici ca percep romantismul putin diferit decat majoritatea semenelor mele.
Meaning: florile ma nedumeresc, in fata trandafirilor reactionez ciudat, putin agresiv chiar pentru ca sunt atat de suprafolositi, orhideele mi se par putin vulgare, e chiar dificil sa-mi aduci flori si eu sa le primesc precum ceva frumos nu ca un atac.
De fiecare data cand am aprins lumanari in scopuri ... sa le spunem rrromantice am fost la un pas de a aprinde casa cu totul, au ramas probe suficiente.

Cadourile sunt atat de interpretabile, electrocasnicele sunt pentru gospodine, cosmeticele semnifica dorinta lui de a te infrumuseta, cu parfumurile isi doresc sa ne schimbe mirosul, cu hainele sa ne schimbe infatisarea, lenjeria este menita sa ne faca sa fim mai sexy. Nici un posibil cadou nu e scutit de interpretari ciudate a intentiilor implicate.

Iubesc bijuteriile. Ma indragostesc zilnic de cercei, bratari, coliere. Iar ideea ca iubitul meu ar putea sa-mi ofere o bijuterie mediocra, meh comparabila cu iubirile mele de prin vitrine e oribila. Nu as putea sa controlez reactia violenta si, probabil, sa-i arunc in frunte obiectul sclipicios.
Am primit un inel de logodna candva. Cel mai neromantic gest. S-a asezat in genunchi, mi-a spus ceva frumos si ma gandeam doar ca imi ruineaza cheful. Not romantic.

Vazand totul prin lentila roz a iubirii noi, am acceptat poeziile, de fapt as accepta, ney, iubi tot ce provine de la el si poeziile sunt harmless si cute.
Dar una dintre cele mai romantice chestii pe care le face pentru mine, he growls at me in the mornings. I love that.

O chestie romantica in care cred e the nasty. Poate mi se pare putin exagerata numirea sexului love making, dar, in ultima vreme, il interpretez precum o afirmare a iubirii lui pentru mine. Poate nu a iubirii, dar a dorintei si e o componenta a primeia. Poate e doar dorinta mea de a fi extrem de aproape de el, who knows, e complicat.
Oricum, rrrrromance is a twisted thing for me.

luni, 20 decembrie 2010

For the heart is an organ of fire

My heart, at least.
I
nima mea e curajoasa si libera. Are aripi si poate inspira. E un rezervor nemarginit de fericire din care poate da altora. Rasul care porneste din inima mea e contagios.
Inima mea e rece iar, cand se incalzeste, arde si parjoleste totul in jurul ei.
In schimbul inimii mele, in schimbul acceptarii starii de servitute pe care dragostea o cere, pretind o iubire nemarginita. Cer sa mi se puna la picioare cerul si pamantul. Cer o dragoste care justifica orice. Vreau ca iubitul sa-mi ofere inimile inca batande si calde ale inamicilor.
Nu pretind sacrificii, doar certitudinea ca, if need be, he`ll do it.

Pentru ca nu sunt capabila sa iubesc cu masura. Inima mea nu are buton de setare a temperaturii, focul e nestapanit si imposibil de controlat.
Stiu ca pentru mine ar justifica orice crima, orice oribilitate, si pretind acelasi lucru de la el.

Dragostea supusa regulilor, inseuata si domolita cu pintenii e o pseudoiubire, o autosugestie.
Dragostea mea trebuie sa fie precum o boala, ca un cataclism natural, sa aduca fericire dar si suferinta, sa cutremure muntii, sa fie capabila de a distruge lumi.

Orice altceva ar fi inacceptabil.

I`m a nice girl

I swear!
Si nu stiu de ce all my ex boifriendz hate me to death.

Toate relatiile mele incep frumos, ei imi zic ca imi iubesc unicitatea, exuberanta, lipsa aplecarii capului in fata conventiilor sociale, imi spun cum niciodata, dar niciodata, nu vor incerca sa-mi cenzureze personalitatea over the top, cum nu isi vor dori niciodata sa ma transforme intr-o gospodina si nici nu-mi vor reteza entuziasmul pentru a ma potrivi intr-un sablon.
Apoi zburdam pe campii verzi si insorite for a while. Apoi vine ziua in care ghidusiile mele sau intoleranta mea pentru prostie ii deranjeaza pe ei, pe prietenii lor sau pe familia lor ori devine neconvenabila social.
Poate il taxez pe seful lor pentru prostia etalata prea pompos.
Poate o corectez pe mama lor.
Poate refuz sa zambesc lingusitor cand un cretin isi lauda masina de doi lei.
Poate nu sunt usor impresionabila si nu vreau sa fake it.

Dar, pana acum, inevitabil s-a ajuns la sablon si la faptul ca eu nu ma potrivesc.
Stiu, sunt a grown ass woman si e caraghios sa ma copilaresc, ceea ce nu fac. Dar cand sunt out dancing, apoi dansez fara sa ma bantuie ganduri despre ce or fi crezand diversi necunoscuti despre ce fac eu. Nu shed la o masa complexata, cu o fata de om constipat care nu a cunoscut eliberarea saptamana asta.

E un cerc complet, intotdeauna, pana acum, alesii mei, printii mei in armura, au ajuns sa deteste la mine fericirea pe care o iubeau initial.
Si ma intreb, cum i-a luat prin surprindere fuga mea miseleasca atunci cand am realizat ca ma vor nefericita si decolorata la coada cratitei. Chiar credeau ca, dupa ce mi-au iubit unicitatea, voi accepta sa fiu transformata intr-una dintr-un milion?

Asa am ajuns sa fiu circumspecta cand mi se lauda entuziasmul, fericirea, energia, pofta mea de viata.

Doar ca, cred ca am gasit pe cineva capabil sa fly right there with me, care sa nu se simta complexat sau inferior. Yay me!

Cadouri de Craciun

Mai sunt cateva zile si am de cumparat o gramada.
Pentru parinti, taticel e simplu, ii cumpar trabucuri, lui mamicel ii cumpar ciocolata scumpa.
My sister e complicata, ceva blanos will make her happy, un guler de blana, o caciula blanoasa.
My friends will get small things, clopotei. I loooove bells. I`ll search for a silver one for me.

Iubitului, orice ii voi lua, he`ll get my love too, and that is priceless.

Dar mie? Mie ce imi iau? Cerceii stralucitori, rujul rosu, pudra guerlain, geanta rosie, lenjeria dantelata, oglinda de argint...

Decizii...

vineri, 17 decembrie 2010

Proverbialul magar intre oi

Am fost avertizata sa evit postura. Nu am inteles niciodata motivul. 
Oile, in constiinta generala, sunc portretizate ca fiind cele mai simple intelectual creaturi, stiu o anecdota despre o turma de oi care, intalnind in calea ei o groapa mare, a mers inainte, oile din primele randuri fiind sacrificate pentru trecerea in siguranta, peste cadavrele lor, a celorlalte oi. Sunt sigura ca magarul a ocolit groapa gratios.

Si atunci, dragi colegi de specie, de ce ne dorim cu atata ardoare, si mai si sfatuim noile generatii, sa fie oi pierdute printre cele 6 miliarde de alte oi de pe planeta?
Nu cred ca tine de discriminarea intre sexe. Sunt sigura ca si majoritatea barbatilor isi gasesc comfortul emotional printre oite.
Nu tine de educatie, pentru ca ultimul indemn la a fi animalul copitat descris a venit de la o doamna educata si rafinata, avand o cariera in plin avant. Ma intreb doar daca aplica acest dicton si in viata profesionala.

De fiecare data cand primesc acest sfat, ma loveste tristetea. Niciodata nu am putut sa ma deghizez in ovis. Niciodata nu am reusit sa pastrez suficient de mult blana imprumutata pentru a fi credibila. Intotdeauna, de sub costum, a iesit o coada evident lupeasca, sau un nas frematator la mirosul inocentei oiesti, sau niste mustati iscoditoare.
In putinul timp in care reusesc sa trec ca oaie printre oi, nu sunt deloc fericita. Locul meu nu e anonima in multime, ci deasupra, dansand, glumind, razand. Adoptarea atitudinii placide caracteristice oitelor imi cere prea mult efort.
Iar oprobriul public care ar putea fi manifestat de mamiferele lanoase nu prea ma sperie. Nefiindu-le caracteristica actiunea directa sau atitudinea hotarata, oile pot, in cel mai rau caz, sa ma priveasca reprosator. Newsflash: am obrazul gros, desi extrem de fin, catifelat si luminos, iar aprobarea publicului nu e prioritatea mea.

Si, daca singura optiune cu exceptia oilor e magarul, I`ll take that!

joi, 16 decembrie 2010

Tributuri si tainuri

Da.
Reiau o idee deja exprimata.
Am impresia ca, pentru orice care merita, este necesar sa platim tributul universului.
Mda, poate nu cred in religia oficiala, dar cred in echilibru in everything, cred ca bunele si relele sunt in cantitati egale si, daca, let`s say, ai ulcer gastric, esti foooarte norocos, daca nu stii sa parchezi lateral o masina, ai picioare to die for. Cred ca toata lumea intelege ideea.

Acum, sa zicem, ca cineva e extrem de indragostit, sa zicem ca nici macar din comediile romantice sau din drame nu a realizat ca sentimentele pot fi atat de intense. Sa zicem ca beneficiarul acestora e egal de indragostit, sa zicem ca merita all of that.
Isi poate imagina cineva sentimentul? E mult mai puternic decat primul moment in care realizezi ca il iubesti, decat blissul de la inceputuri, pentru ca realizezi profunzimea a tot ce se intampla in timp, dupa ce a trecut suficient incat ceata rozalie aurie de proaspat indragostit sa se fi disipat si realitatea, care in acest caz depaseste fantezia creatorilor romance-urilor, sa fi kicked in.

Si toata fericirea asta beyond anything described by man in any shape or form trebuie platita cumva. Putina tristete e acceptabila, putina frictiune pentru ca personajele sunt inzestrate abundent in zona ego-ului si sensibile fara asemanare, nu poate fi ocolita. Dar sincer, dupa o zi de meditat asupra chestiunii, de tristete necaracteristica, am ajuns la concluzia ca nimic din categoria asta nu m-ar face sa nu-l mai iubesc, nici macar nu ar ciobi sau imputina ce simt pentru el. Ar fi necesara o catastrofa pentru a ma face sa nu-l mai vreau.

Omg, cresc, ma maturizez, cand nu sar precum o pisica oparita la primul bump in the road.

Ce spune asta despre mine

Sunt intr-o relatie si my mind, such as it is, e in tune with him.
Trimiteam un txt in care voiam sa zic ca am nevoie de un cappucino dar am scris ca i need my electrolytes. Wtf?!
Da, I need him and he drinks those electrolytes drinks i always make fun of.

I used to make fun of certain cars, not anymore.
Used to point fingers and laugh, `cause i`m not the quiet type, at thooose couples care se transforma intr-o entitate. Acum devin si eu asa ceva?! Omg, prefer eutanasia.

Da, il iubesc, dar ma iubesc, inca, pe mine un dram mai mult. Si, pentru cunoscatori, asta inseamna ca il iubesc above and beyond anything i ever knew was possible.

miercuri, 15 decembrie 2010

Metafore stupide 2 - cu printi in armura stralucitoare

Pentru mine, indragostita iremediabil de plecat, de mers, de vazut, de viteza (sunt un emotional multitasker), cavalerul proverbial in armura stralucitoare nu prea face multe.
I mean, nu am nevoie sa fiu salvata, deja am stabilit ca eu sunt balaurul rau si scuipator de flacari, sunt avocat, deci pot sa fend off admiratori insistenti, am pepper spray si taser pentru cei mai grei de cap.

Asa ca am decis, acu 5 luni aproape, dupa ce am vazut un exemplar glorios in vecinatatea echivalentului armasar, ca noii cavaleri in armura sunt pilotii de avion. I mean, incorporeaza tot ce, pentru damzele in distress reprezinta cavalerii salvatori, toate fanteziile mele all roled into one, in plus, a mere horse has nothing, nothing on an airplane, unless the horse was mighty pegassus, but he`s never been seen this side of BC.

So, asta despre fanteziile mele.

Mamele si ex mamele

De cand am depasit varsta de 14 ani, am descoperit insititutia of my boifriendz mother. Pana atunci erau doar the boyz si era suficient de complicat.
Am constatat ca, desi ze boyz sunt complet independenti, declarat cel putin si ii enerveaza la culme insistenta mamoasa, au a really big softspot pentru primele doamne din viata lor. Poate am gasit eu doar pui ai mamei, dar ni i-am dori altfel? Nu stiu daca as putea tolera un tip badaran cu mama lui, mi s-ar parea un indicator al parerii generale despre femei. Si, departe de mine gandul de a ma constitui intr-o Jeanne D`Arc pentru purtarea gratioasa fata de femei, dar incerc sa do my part.
Deci, accept ca, la pachet cu dragostea barbatului ales vine si mama lui, cu bune si rele.
Ce imi place mie la barbati, in afara de the obvious thing, e faptul ca sunt onesti, necomplicati, dar mamele sunt complicate precum toate femeile. Pe de o parte isi iubesc odorul si ii doresc doar binele, pot accepta ca eu il fac fericit, deci reprezit un bine, dar pe de alta parte nu ar vrea o alta femeie in viata printisorului, care sa le detroneze din pozitia de guvernator bland al lumii acestuia. Sunt convinsa ca doamnele inteleg ca, in fond, nimeni, niciodata nu le poate lua locul, ca fetele sunt trecatoare, dar mama e doar una and such bull, dar tot se simt amenintate de frumusete, tinerete si oferte de alcov carora dl goe productie proprie nu le va rezista niciodata.
Se consoleaza cu ideea ca doar ea ii face mancarea cum ii place, ca nicaieri nu-i ca acasa, ca posibila nora nu-i gospodina, ca nu-i calca odorului camasile asa cum i le calca ea.
SI conflictul interior al mamei ia amploare cand sunt introdusa eu in amestec. Inca nu s-a inventat mama care sa-mi reziste. Le vad posesive, protectoare si apoi cum se topesc fata cu farmecul si vulnerabilitatea etalate precum o armura.
I`m not here to steal your boy, I`m here to give you a new girl also. Si cine nu si-ar dori sa ma aiba de progenitura? Probabil cei care ma cunosc cu adevarat, but that`s besides the point. Sunt perfect capabila sa ascunt my bitchy ways, sa ascund my spender ways si sa expun doar sweetness si serenity. In plus I am able to listen and fake interest in cele mai cretine chestii casnice si, who knows, mai invat din povestile astea chestii utile.
Deci, pana la urma, mama iubitului se calmeaza, nu i-l fur, i-l las, mai beneficiaza de compania mea, uita de conflicte interioare, nu i se pare un atat de mare defect ca nu calc si nu pun muraturi.

Aici intervine ceva mai periculos, mult mai periculos, mama mea. Care e geloasa, nu pe tip, ea stie ca tipul e pasager, stie ca niciodata nu o va putea inlocui, il tolereaza benevolent, il ignora cu gratie, flirteaza usurel cu el. E o lady gratioasa care se poate transforma usor intr-un dragon suflator de flacari cand simte ca ma imprietenesc cu mama tipului. O alta mama reprezinta un adversar redutabil.
Tactica nu e conflictul deschis, dar imi fac griji de fiecare data cand invita mama rivala la un ceai in oras sau la un pahar de vin la noi. Are aptitudinea de a sifona atat de gratios adversarul incat acesta, la finalul intrevederii, se intreaba ce a patit, sigur doamna interlocutor atat de feminina nu i-a cauzat toate stricaciunile.
Si se intreaba lumea cu cine seaman. Ha!
I just have to say this, precum multe alte chestii: I got it from my momma ;).

marți, 14 decembrie 2010

Metafore stupide 1 - cu zapada

Mda, daca tot am capacitatea emotionala a uneia de 16 ani (my ex dixit), sa incepem cu metaforele siropoase.

Sunt precum zapada, cateodata alba, sclipicioasa si frumoasa, cazandu-ti usor pe obraz ca o mangaiere, cateodata neagra, urata si rece, intrandu-ti in papuci si udandu-ti sosetele.

Dar aici exista un mare adevar spus de Coco Chanel: o femeie cu adevarat frumoasa trebuie sa fie cu adevarat urata cateodata.

Feminitatea in era moderna

Nu prea are definitie si parametri, n`est ce pas?
Acu 100 de ani, inmplica un sclavagism acceptat social si curatela. Lipsa partiala a discernamantului prezumata, lipsa puterii de a dispune de bunurile si corpul proprii, obedienta totala si neconditionata fata de pater familias oricare ar fi fost acesta.
Acu` 50 de ani, feminitatea implica putin mai multa libertate dar doar in sensul de a-ti dori tu sclavagismul sus mentionat. Dedicarea totala fericirii unui neanderthal si plozilor acestuia, lipsa oricarei dorinte de fericire personala in afara acestor activitati acceptate de societate, o mica zgarda care sa te tina legata pentru totdeauna.
Mamele noastre percep feminitatea, din cate am constatat, ca acea calitate blanda, capabila sa zambeasca placid in fata neanderthalianului ales sau cultivat, sa suporte cu o vaga gratie badarania, sa se multumeasca pentru totdeauna cu vagile fericiri palide produse de copii sau de nepoti si sa-i considere pe acestia, nu plozii urlatori si mucosi care sunt, ci niste mici ingerasi aducatori de bucurii.

Stiu ca am exprimat toate de mai sus cu nemasurata acreala, stiu ca sunt parti bune, dar, prin lentila experientelor proprii si a dorintelor mele, asa se vad.
Sunt perfect constienta ca sunt doamne si domnisoare carora li se potrivesc cele descrise de mine mai sus iar idealul meu de fericire in cuplu le-ar parea lor o abominatie. Good for them.

In era moderna, am constatat ca sunt trei tipuri mari de feminitate, sau, mai degraba, in spatele carora se ascund domnisoarele in lipsa unei definitii unitare care sa ne spuna ce-i bun si acceptat social. Este pitipoanca, carierista si casnica sub acoperire.
Ar mai exista si casnica up front, dar sunt atat de rare incat nu por forma o categorie on their own. Oricum, apreciez faptul ca nu se lasa convinse de cultura revistelor glossy, isi identifica dorintele si act uppon them.

Am vazut cu totii pitipoancele in mediul lor natural. Domnisoare cu parul alb prematur sau negru smoala, cu pielea portocalie, cu unghiile suspicios de mari si, la o mai atenta examinare, acrilice si impodobite cu pietricele. Observa cineva asemanarea? Mda, pentru cei care nu privesc porn pentru dialogurile pline de miez, domnitele sunt copii fidele ale actritelor genului sus-mentionat. Si aici ma intreb eu, de ce ai vrea sa semeni cu doamna satisfacuta de gentlemeni diversi si multicolorali din filme, sau cu doamna care foloseste jucarioare frumos colorate si cu varii forme pentru a se satisface pe sine si pe alte domnite? Chiar vrea cineva ca asta sa fie prima impresie pe care o lasa? Da, stiu de unde imi pari cunoscuta... din naughty nurses 4.
O alta intrebare e daca domnii care formeaza cupluri cu piti chiar doresc sa duca acasa la mama o tipa care seamana cu o actrita din the wrong kind of movies? Sau doresc sa fie vazuti cu demoizella de alti domni in mintile carora vor inflori ganduri pure precum gusturile lor la filme?
Ce e trist e ca piti-urile au potential, in unele cazuri, sub parul alb si autobronzant se vede o fata cu adevarat frumoasa.

Carierista a atins culmile succesului, uneori trecand peste cadavrele barbatilor jertfiti pentru a ajunge acolo. Poate a fost candva frumoasa, supla, ingrijita, dar stresul - majoritatea autoprovocat, oboseala si-au lasat amprenta cu riduri si pori. Carierista uita ca o fusta chanel nu infrumuseteaza un fund care a depasit acu 10 kg categoria Kim Kardashian.
Carierista a schimbat matasea, dantela si perlele pe fisiere excell, foldere de plastic si paper cuts.
Oricat de trendy e sa lupti pentru cariera, cand vei ajunge la 50 de ani si vei constata ca esti batrana si nefericita, nici o revista glossy care te felicita acu 20 de ani pentru cariera, nu te va consola.
Trendy e doar o notiune in spatele careia se ascund cei fara dorinte proprii.
Carierista ar trebui sa-si aminteasca de fericire si ca asta e scopul vietii pana la urma iar sa fii casatorit cu jobul e cel mai trist lucru din lume urmat de aproape de casatorie in general.

Casnica sub acoperire a terminat o facultate trendy, care suna bine, jurnalism, pr, relatii internationale, studii politice. De fapt, singurul motiv pentru care infloresc aceste facultati e numarul mare de casnice sub acoperire.
Casnica noastra are un job care suna bine, personal assistent, PR, comunication expert la care presteaza cum poate pana isi gaseste tantalaul care s-o ia de nevasta.
Isi exprima ideile moderne despre egalitatea femeii, despre cum copiii nu sunt scopul ei in viata, despre cum isi doreste o cariera pentru ca asa a citit ea in reviste ca se prinde un tantalau.
Dar, stie exact cati copii isi doreste, stie sa puna muraturi, stie ca va ramane acasa pentru a avea grija de numitii copii, stie sa faca ciorba de burta si sarmale, sa aleaga lenjerii de pat, sa calce camasi.
Trist e ca tantalaul prins cu replici feministe nu va aprecia niciodata adevaratele talente ale casnicei sub acoperire, care, daca ar fi fost up front, ar fi gasit eternul baiat in cautare de un surogat de mama care sa-i satisfaca si pornirile romantice.

Feminitatea nu e pierduta, doar nu se incadreaza in categoriile numite mai sus.
Feminitatea e diferita pentru fiecare.
Pentru mine, feminitatea inseamna ca nu ai licence sa cazi in mahalagism cand patesti ceva, ca iti porti bataliile folosindu-ti atuurile care nu prea sunt gura mare si spurcata. And so much more.

luni, 13 decembrie 2010

Despre intimitate

Traim intr-un univers golit de pudoare.

Adevarat, unii mai ipocriti dintre noi se ascund in spatele unei burka de pudoare artificiala, nici macar mimata credibil, din spatele careia arata cu degetul normalitatea dorind sa ne faca sa credem ca ei sunt exceptia, ajungand sa creada in propria lor imaculatenie morala.

Dar cum altfel sa explicam de ce exista reality shows in care un cartof portocaliu se inebriaza frecvent, niste doamne trecute de prima tinerete se agata de ea cu unghiile acrilice si isi expun drama incurajate de ragetele unei multimi acerebrale?

E complet lipsit de pudoare sa-ti expui pe facebook si suratele ei detaliile intime, nasterea progeniturilor, modificarile statutului relatiei, locatia actuala si majoritatea cujetarilor personale si pseudointelectuale. Cum de nu ne intrebam inainte de a ne da filozofi online daca nu cumva suntem doar caraghiosi, daca lipsa experientei si cei 15 ani - sau dezvoltarea intelectuala stopata acolo, nu ne impiedica sa descoperim sensul vietii pentru a-l face public pe platforma retelelor de socializare?
Poate nu am eu suficienta siguranta a gandurilor mai cu volanase si dantelute care-mi strabat intelectul pentru a le face publice. Poate greseala e la mine.

E complet ciudat sa auzi sfaturi moralizatoare de la o duduie care si-a desfacut picioarele in fiecare tufa, dar, acum ca a gasit visatorul care sa-i faca un plod si s-o faca si pe ea femeie cinstita (dupa ce duci fraierul la biserica si nenea gras si supra accesorizat canta, esti femeie cinstita) considera ca poate sa comenteze pe marginea aventurilor amoroase a tuturor.
Sexul e pe toate gardurile, acum mai mult la figurat, ca-i cam frig pentru punerea in practica, nu prea mai apare ca un gest intim. Practicat ca un sport, egaleaza in intimitate folosirea aceluiasi aparat la sala de fitness cu cineva. In cazul meu, nu e necesar sa ne stim numele, uneori poate fi facut si fara a schimba o privire incarcata de semnificatii - folosirea aparatului de fitness zic.

Ma gandeam, in acest univers golit de intimitate, unde stii ce culoare si model are lenjeria intima a tipei din fata ta a carei pantaloni nu reusesc s-o acopere, probabil si a tipului but i don`t wanna go there, unde, doar cu o intrebare poti afla trecutul medical rusinos al vecinului de la coada la finante, cel mai intim gest pe care l-am facut in ultima vreme a fost sa dau mana cuiva. Sa-l las sa ma ia de mana, mai bine zis, si sa ma conduca. Mi-am recunoscut vulnerabilitatea si l-am acceptat , nu ca protector, dar ca sprijin. I-am apreciat caldura intr-o zi rece, am profitat de puterea lui cand aveam nevoie si el a stiut asta.
Probabil ar trebui sa explic diferenta dintre gestul intim si jocurile mele zilnice in care, fara a avea nevoie, las masculii sa se simta mari si impresionanti, sa-si etaleze cozile colorate si coarnele ramificate. Diferenta e ca, in cazul gestului intim aveam nevoie de sprijinul lui si el stia.

I`m still inlove and smiling all day long.

My weird karma

O, da, universul ma uraste zilele astea.

Nici macar nu voi enumera catastrofele reale care s-au abatut asupra mea zilele trecute, doar cireasa din varful profiterolului meu personal, care e ciudatii necunoscuti care ma suna doar pentru a-mi auzi vocea.

Spun ciudati pentru ca numerele de telefon difera, nu retin vocea, de fapt incerc s-o blochez, iar replicile sunt diferite, doar esenta ramane aceeasi: vocea mea e precum matasea si ei vor sa se invaluie dezbracati in ea si sa ramana acolo forever and ever.

Efectul pe care il au asupra mea e de a ma speria, de a creep me out, de a make my skin crawl. E putin freeky sa suni pe cineva necunoscut doar pentru a-i auzi vocea iar componenta gadilatoare a vanitatii a disparut long ago, acum a ramas doar componenta de self preservation. Nu zic ca sunt detinatoarea calitatilor apte de a trezi pasiuni mistuitoare in straini suficiente pentru a-i aduce la gesturi necugetate, dar cred ca e accesibil pentru toti sentimentul ca sunt destui idioti in lume si ca the crazy e raspandita si variata.

De fiecare data cand incepe chestia, ma simt atacata. Poate nu e doar unul, poate sunt cativa, poate e unul persistent si cativa a caror credinta slabeste.

Dupa toate gropile pline de apa inghetata in care m-am impiedicat zilele trecute, chestia cu nenea obsedat de vocea mea e doar adding insult to injury.

Singura chestie pozitiva care mi-a ramas din experienta e ca as putea urmari o cariera in dublare a pornurilor, se pare ca vocea mea e plenty exciting. So, if nothing else works... you`ll find me in porn.
SI e putin reasuring sa constati ca sunt altii mai deranjati decat tine in this big world.

duminică, 12 decembrie 2010

Sugar plum fairy



Sunt zile in care am impresia ca toata existenta mea e un dans pe muzica lui tchaikovski, fara inceput, fara sfarsit, ceva gratios, estetic pentru placerea voyeuristica a cuiva.
Sensul vietii nu ma intereseaza in mod deosebit, estetica e o destinatie in sine.

Machiajul, costumatiile, gesturile, mimica imi par indelung repetate, studiate, aduse la perfectiune.
Un spectacol cu un singur spectator.
Estetica e ceva atat de personal, sper sa coincida parerile noastre.

I`m a good girl, sper doar ca papusarul sa fie incantat de mica mea reprezentatie zilnica.

Iarna si superficialitatea

Azi ninge in universul meu suprainaltat. Restul orasului e curat si uscat, sau nu, dar nu e acoperit cu zapada, dar in cuibul meu e pliiiin de materia pufoasa.
Ador chestia asta, la mine e mai frig, am vedere mai frumoasa, zapada tine mai mult, iarna vine mai repede si pleaca mai tarziu decat la 20 de minute de promenada spre oras.
Si mie imi place peisajul acoperit de zapada. La mine e curat, deci zapada nu acopera peturi sau alte lepadaturi in locuri nepotrivite. La mine e vegetatie, deci nu acopera nici betoane golase nesfarsite. Si atunci de ce imi place atat de mult?

Spun ca e vorba de superficialitate pentru ca, desi nu identific acum, zapada acopera ceva. Stiu ca e ceva dedesupt neplacut, desi nu stiu exact ce e, dar ma prefac ca nu mai e dupa ce pufosenia alba il acopera.
Prefer neplacerile acoperite de ceva frumos si placut mirositor.
Evit subiectele de conversatie spinoase. Poate, pe termen scurt, imi fac viata mai placuta, dar pe termen lung, efectele sunt negative.
Prefer sa uit durerile si neplacerile fizice, de ce sa ne gandim la ele mai mult decat e strict necesar? Dar, pe de alta parte, este necesar sa ne gandim la ele suficient de mult pentru a le preveni. Echilibru delicat si eu alunec pe panta gresita.

So, iarna e anotimpul meu preferat, poate pentru ca e frumoasa, poate pentru ca imi place frigul si garderoba, poate pentru ca sunt superficiala si nu s-a inventat un covoras mai frumos sub care sa-mi ascund neplacerile decat zapada.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Oamenii care fac afirmatii puternice si generale

ma enerveaza pana la red vision.
E o boala, nimeni nu mai foloseste nuante, extremele sunt fashionable.
Cand aud: toti politicienii e corupti, toti tiganii fura, romanii e prosti, italienii e macaronari, francezii este nespalati, americanii e grasi si prosti, interlocutorul isi pierde orice urma de credibilitate.

Da, e subinteles ca, deoarece el o exprima, e doar parerea lui si nu are pretentia de a vocaliza adevaruri absolute, dar hai sa facem efortul de a nuanta.
Nu esti poet daca folosesti metafore tampite.

Si inca ceva, de ce ar simti cineva nevoia de a state the obvious? Stim ca majoritatea politicienilor au o credibilitate indoielnica, stim ca persoanele de etnie roma nu ne inspira incredere, ideea unui degetel grasun si transpirat de american deasupra butonului de lansare a rachetelor atomice imi da cosmaruri, dar de ce ar simti cineva nevoia de a insera in conversatii aceste informatii intrate deja in constiinta generala, e above my understanding.
Poate doar cauta aprobarea generala, poate nu au nimic interesant de spus in nume propriu si repeta ce au auzit de la altii, poate doar incearca sa fie enervanti.
In oricare dintre cazuri, aceste constiinte sociale generale, graitoare a adevarurilor cunoscute ma irita si le vad precum niste butoaie goale, capabile doar sa reproduca ecouri.

I know what, data viitoare voi intreba una care sunt temeiurile pe care se sprijina afirmatia, voi solicita detalii, voi cere sa fiu luminata some more, doar pentru a vedea daca aceasta oglinda sociala a fost capabila sa retina si justificarile sau daca s-a oprit doar la suprafata.

joi, 9 decembrie 2010

Aaand, we`re back

Cel mai neplacut sentiment e sa te trezesti dintr-un vis perfect, sa scobori din raiul personal, sa revii dintr-o vacanta in cel mai frumos oras, and this is how i feel right now, plus a bit tipsy just because.

My personal heaven was all I hoped for and more.
Bliss has not fully dissipated yet.
I can still taste lips and feel hair on my skin.

Brr, I might really be a romantic after all.
Ma intreb cum as putea sa imbuteliez un sentiment, o amintire, pentru a-l accesa when in need.