Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

duminică, 23 noiembrie 2014

despre dorinta de a fi salvata

pe care o simtim toti cateodata, chiar daca avem 40 de ani si 100 de subalterni, tot ne dorim sa ne ia cineva de mana si sa ne duca. cel putin asta imi doresc eu cateodata.
apoi imi amintesc ca din fericire am toate skillurile necesare pentru a ma salva singura si nu merita sa astept un print care sa faca jobul mai incet si mai putin bine decat mine.
go me!

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

despre stabilitate si libertate - azi e o zi fara virgule

nu cred ca se exclud reciproc.
dar cred ca stabilitatea e o nevoie care ne-a fost implantata prin dresaj de-a lungul generatiilor in special noua domnisoarelor. fiind un artificiu al societatii, pseudonevoia de stabilitate poate fi combatuta.
libertatea e mai mult decat o nevoie - o conditie necesara pentru a fi fericit.
dar cele doua nu se exclud reciproc. atatat timp cat alegi stabilitatea (era sa scap o virgula aici) esti perfect liber. atata timp cat nu te simti ingradit de stabilitatea pe care ti se sopteste in ureche ca ar trebui s-o cauti, nu poti fi liber. e aceeasi poveste ca si copii, casatoria si creditul pentru casa.
eu pot sa ma simt foarte stabila intr-un aeroport cu un troller dupa mine si extrem de instabila intr-o relatie, intr-o casa sau intr-un job corporatist.

team freedom! team choice! team happiness over social constructions!

vineri, 21 noiembrie 2014

weird day, too lazy for propper grammar

ma intreaba psiholoaga ieri daca cred ca sunt diferita de alti oameni in a meaningful way. ii zic ca da. se uita la mine mirata si ma intreaba de ce.
pai, hai s-o luam de azidimineata cand m-am trezit cu gandul ca, de fapt, perla asta sclipitoare care e personalitatea mea e de fapt suma tuturor cicatricelor adunate in aproape 30 de ani, de cand eram o celula, pe la gradinita cand aveam impresia ca educatoarele sunt de fapt sociopate, la scoala generala cand in capsorul meu rula un film total diferit de cel care rula in afara si la care participau ceilalti si pana la parintii mei care sunt prea implicati in propriile lor rahaturi pentru a fi observat vreodata ceva.

deci da, eu si dantela de cicatrice careia ii spun personalitate ne simtim diferite si preferam sa nu expunem prea mult din ce credem pentru ca ne e teama de spatii inchise iar aripa psihiatrica a unui spital e un astfel de spatiu...

ta ta

miercuri, 19 noiembrie 2014

Despre pasiune - in special cand nu este impartasita

Cand este generalizata, pasiunea e ceva frumos, un drog care ne coloreaza lumea, ne da energie. Dar, de pe margine, noi astia pasionatii parem un pic isterici, un pic loviti de insanitate de spirit.

Nu fiti ranchiunosi, mai bine va alaturati euforiei decat sa carcotiti pe margini.

luni, 17 noiembrie 2014

hai sa felicitam pe toata lumea!

Mi se pare ca e unul dintre blestemele erei noastre. NU conteaza ca esti cel mai bun, mediu sau prost de tot, se gaseste un mic/mare/stramb trofeu si pentru tine.
Poate ca nu ai realizat niciodata nimic, nu ai castigat un miss/mister popularitate la caminul cultural, nu ai castigat nici macat la loz in plic, dar ai trei nume de sfinti asa ca de 28 de ori pe an e ziua ta de nume si o avalansa de semi straini te felicita pe facebook. Pentru ca existi.
Azi e ziua pentru felicitat lumea ca a iesit klaus. nu zic ca nu ma bucur pentru ca am explodat precum un artificiu, dar ma simt stanjenita cand vin semi necunoscuti sa ma felicite.
1. eu am fost cu macovei. nu a iesit macovei. sunt necajita un pic.
2. am share-uit niste chestii pe facebook pentru klaus, dar atat. nu sunt acl-ista sau ceva.
3. am mers la vot in ultimul minut si nici nu prea am fost ca observator desi eram acreditata din motive de anti ponta. deci fas si aici.

asa ca nu crec ca am nici 0,000001% din merit pentru macar un vot si nici nu imi doresc nici o felicitare. si hai sa nu mai abuzam cuvantul asta ca se decoloreaza de la atata folosit.

joi, 13 noiembrie 2014

reddit - my friend

nu stiu cati dintre noi sufera de add modern - lipsa puterii de concentrare asupra unei singure activitati. cand astept la stop/trecere de pietoni, verific facebookul, twitteresc. cand vreau sa iau o pauza de la a scrie scrisori de amenintare in termeni profund juridici incat par o limba straina, verific facebook, twitteresc, citesc barfe moderne. cand vreau sa aflu stirile sau subiectele fierbinti ale zilei, intru pe reddit. dar mereu derulez cel putin doua activitati, altfel devin irascibila, agitata si nu ma pot concentra asupra activitatii principale - condus, mers, asteptat, scris amenintari.

iar acum, cand vreau sa ma calmez dupa o zi zbuciumata dintr-o saptamana zbuciumata a unei luni nelinistite, reddit - prietenul meu virtual, imi zice ow, this page takes too much to load, we`re sorry... si mie imi pare rau ca am ajuns sa fiu aceasta pasare colibri drona, care se zbate 22 de ore pe zi, inclusiv in somn, uneori poate doar pentru a evita sa analizeze ce o intristeaza.

ieri, asteptand intr-o coloana infinita de masini, the motorized centipede, scriam o petitie proclamatie penru primarul urbei si ii twitteream simultan. domnule primar, nu va iert nici pe blog, poate ca nu imi asfaltati strada, dar macar lasati-ma sa ma plimb cu masina pentru care platesc impozit, ok?

ieri m-am simtit in siguranta pe cal, cand toata puterea intelectuala imi era focusata pe a-mi mentine echilibrul pe bestia blanda, lenesa si grasa care ma balanganea printre copaci, pe dealuri, prin frig si ceata si isi intorcea periodic urechile catre mine sa ma verifice.

ce ne-a facut aceasta era a internetului si a satisfactiei imediate? pe de o parte, ne putem cumpara pantofi la reducere pe care ii platim cu cardul si ne ajung a doua zi. pe de alta parte, nu ne controlam dorinta de satisfactie imediata si ne comandam 3 perechi desi am fi la fel de satisfacuti doar cu una. asa am ajuns eu sa am 3 cutii cu pantofi superbi la birou, par de cal pe pantaloni si am trecut de la un zambet tamp la unul veritabil.

haideti sa lasam online-ul si sa traim in offline aka realitate!