My heart, at least.
I
nima mea e curajoasa si libera. Are aripi si poate inspira. E un rezervor nemarginit de fericire din care poate da altora. Rasul care porneste din inima mea e contagios.
Inima mea e rece iar, cand se incalzeste, arde si parjoleste totul in jurul ei.
In schimbul inimii mele, in schimbul acceptarii starii de servitute pe care dragostea o cere, pretind o iubire nemarginita. Cer sa mi se puna la picioare cerul si pamantul. Cer o dragoste care justifica orice. Vreau ca iubitul sa-mi ofere inimile inca batande si calde ale inamicilor.
Nu pretind sacrificii, doar certitudinea ca, if need be, he`ll do it.
Pentru ca nu sunt capabila sa iubesc cu masura. Inima mea nu are buton de setare a temperaturii, focul e nestapanit si imposibil de controlat.
Stiu ca pentru mine ar justifica orice crima, orice oribilitate, si pretind acelasi lucru de la el.
Dragostea supusa regulilor, inseuata si domolita cu pintenii e o pseudoiubire, o autosugestie.
Dragostea mea trebuie sa fie precum o boala, ca un cataclism natural, sa aduca fericire dar si suferinta, sa cutremure muntii, sa fie capabila de a distruge lumi.
Orice altceva ar fi inacceptabil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu