Sa fii acum o baba veche precum timpul, traind in casa ei la fel de veche, plina de fantome, amintiri, praf si urmele pasilor celor morti de mult. O casa construita din dragoste care chiar daca se naruie in fiecare an cate putin, mai aminteste de frumusetea trecuta, asa cum mai aminteste si privirea ta de fata care a fost odata.
Perlele pe care le porti ti-au fost aduse si daruite de cineva puternic si simti cum dragostea lui iradiaza prin ele incalzindu-ti pielea acum rece.
Portretul din hol ti-a fost facut de un iubit care a murit prea tanar iar pielea aceea alba, imbujorata nu mai are nimic in comun cu ce simti acum cand te privesti in oglinda.
Inca asculti muzica ta, la patefonul tau si cateodata inima aia care pare impietrita simte ceva demult uitat.Un miros cunoscut pe care nu poti sa-l localizezi, o briza care iti mangaie parul, o atingere, o privire si simti ca te scufunzi in lumea pe care ai parasit-o.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu