primul meu job adevarat dupa facultate a fost de asistenta personala a unui nene important. in capacitatea mea de mana lui dreapta, nu va ganditi la prostii, ii pregateam cafeaua, il intampinam zambind si cu stirile zilei povestite pe scurt si intr-un mod comic, ii aminteam de zilele de nastere a persoanelor importante din viata lui si le cumparam cadouri, flori, atentii, le scriam felicitari, cautam si testam noi locuri pentru ca seful meu si prietenii lui sa iasa in oras, ii pregateam intalnirile de afaceri, ii binedispuneam partenerii cu glume de prost gust sau ii fragezeam cu pisiceli inocente, le serveam cafelute, apici, fructisoare, ciocolatele si ce le mai poftea sufletelul, totul purtand un outfit feminin-dezarmant cu un subtext foarte fin de pisica.
la un moment dat un preot - administrator/asociat unic al unui srl vine si vrea sa incheiem un contract de colaborare. seful meu ocupat, plictisit dar politicos nu vrea sa-l lase pe dom parinte sa se simta neimportant si, doamn`feri, sa se puna rau cu divinitatea asa ca ma instruieste sa-l intretin cam 45 de minute pana isi termina el urgentele. asa ca, asistenta in fusta si tocuri ia popa cu barba, perciuni si toate cele cuvenite si il instaleaza in sala de conferinta unde ii prezinta un platou de fructe, un suc natural si o apa, sa nu se dezhidrateze fata bisericeasca de la asteptare. si asa am aflat ca operatorul portii spre mantuire avea 9 copii, ca nevasta ii decedase (dupa 9 copii nici nu ma miram si simteam cum partile feminine mi se revolta), ca unul dintre copii avea gripa (note to self - dezinfecteaza toate ustensilele ca nu vrem epidemie si tu esti prima victima oricum) si ca viata e greu, renumeratia e mica.
noroc cu superstitia, ma scuzati, credinta romaneasca ca altfel ramaneau aia 9 copii fara bemeveuri cu baterii dupa cat de priceput parea patrafirosexualul nostru la cele lumesti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu