Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 26 august 2015

cand viata devine un film suprarealist

dupa o zi care mi-a consumat toata capacitatea de procesare, dupa un drum pana acasa pe parcursul caruia a fost un miracol ca nu m-am oprit cu botul masinii in fundul masinii din fata, cand la radio erau doar reclame sau melodia deliei ca e beata iar eu, cu tristete in suflet, nu eram, ajung in fata locului de parcare pe care era un caine. un caine viu si care se uita la masina mea imi ocupa locul de parcare. si eu ma uitam la el. i-am facut semn sa plece si nu a plecat. am mers incet incet cu masina spre el, se uita la mine, dar nu pleca. am lasat geamul si am facut miscari sugestive cu mana sa plece, el se uita la nebuna sa vada ce mai face. apoi l-am claxonat. imediat m-am simtit ca ultima melteanca. el, cainele, nu facea galagie, era civilizat si cuminte, la locul lui chiar iar eu faceam zgomot, speriam copii si oameni in varsta. pur si simplu, dupa o zi in care am rezolvat probleme mult mai complexe, ieri seara, un caine de talie mijlocie si cuminte parea un obstacol insurmontabil.
vreau o viata in care cainii sa mi se para iar ceva cute si pufos iar nu ceva enervant si nemiscator.

pana la urma s-a miscat, dar deja eram mid life chrisis meditation.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu