Fii modestă mamă, că nu-i frumos să te lauzi.
Lauda de sine nu miroase-a bine.
Faptele vorbesc de la sine.
Astea sunt moto-urile casnicelor frustrate care îşi justifică mediocritatea. Şi dacă ar fi doar atât, mare pagubă, dar prin toate zicătorile astea de doi lei încearcă să ne ruşineze şi pe noi, restu'.
Adică de ce să nu-mi fac eu puţin PR la firmă, să îl las pe dobitocu' de coleg şi după aia să mai şi fac pe victima că şefu' l-a promovat pe el îmaintea mea, că nu a observat ce modestă şi muncitoare sunt.
Asta e problema noastră, a femeilor, undeva în subconştient (în cel mai bun caz) credem că nu merităm să promovăm, că e ruşinos să cerem o mărire de salariu, că ni se va da ce ni se cuvine şi nu merităm mai mult.
Suntem în 2010, mult după perioada luptei sufragetelor pentru egalitate şi încă în statistici se vede că avem salariile mai mici decât ale bărbaţilor cu care ar trebui să fim egali. De ce ne agăţăm de lanţurile care ne trag în jos?
Întradevăr, multe gagici îşi cer măririle de salariu, promovările, îşi fac publice câştigurile profesionale dar după o luptă interioară care nici nu ar trebui să existe.
Eu îmi îmbrăţişez feminitatea, o folosesc. Nu vreau să seamăn cu un bărbat, niciodată nu voi fi mai bună decât unul pe terenul lui, dar aşa, în rochie, pot să întrec pe oricine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu