Nici un om nu este o insula. Nici un om nu este perfect izolat de societate si astfel, nici un om nu poate exista perfect independent de ceilalti oameni si opiniile acestora. Dar cine ar trebui sa ne invete sa relationam cu turma?
In timpurile apuse, daca nu reuseai sa te integrezi, erai declarat vrajitoare, otravitor al fantanilor, eretic si ars pe rug, strivit sub pietre, decapitat.
Acum suntem mai civilizati. Dar consecintele nu sunt placute.
Daca este atat de important sa nu fim magarii din turma, sau, si daca suntem, sa fim utili acesteia, sa nu fim priviti ca niste pericole emergente, cine ne invata aceasta lectie?
La scoala facem muzica, desen, educatie civica, dar integrare/relationare cu societatea nu. Nu cred ca matematicile avansate, geometria analitica sau programarea in turbo pascal m-au ajutat cu ceva, dar o materie numita "societatea si tu" sau "ceilalti oameni sunt exact ca tine" m-ar fi ajutat in dezvoltarea personala.
In lipsa unui curs organizat, putem invata doar de la adultii care ne inconjoara. Am observat insa ca acestia sunt complet dezorientati de vechiul regim in tot ce priveste relatiile sociale.
Toata prelunga cujetare pe care am expus-o a fost cauzata de mai multe aventuri in care diversi imi spuneau ca x nu ii suporta, sau ii invidiaza - mai manelist asa. Oamenii astia isi creasera in propriile creiere niste veritabile povesti dramatice bazate pe o intamplare scurta in care x era mai fara chef pentru a concluziona ca acesta are ceva personal impotriva lor. Si evident ca nu poti sa te porti normal cu uraciosul de x, nu poti sa fii omenos cu el pentru ca te uraste, trebuie sa-i raspunzi cu aceeasi moneda. Urmarea e usor de intuit, intradevar relatia cu x se deterioreaza si, urmare a unei usoare indispozitii a acestuia, se pot naste razboaie de 100 de ani.
De ce semenii mei iau personal orice, de ce nu putem avea si relatii profesionale curate, de ce ne imaginam ca toti ne barfesc si ii pasioneaza problemele noastre? Ma depaseste.
Cand vom realiza ca nu suntem suficient de importanti pentru ca tot individul pe care il intalnim sa ne iubeasca sau urasca si ca indiferenta e sentimentul predominant, vom fi mult mai fericiti ca specie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu