Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

marți, 12 iulie 2011

Unele chestii care ma enerveaza pana la rosu

1. Oamenii care au ticuri bucale. Sa exemplific: stiti la stiri cand tanti spune plina de patos despre accidentul care tocmai a avut loc si tot inghite in sec precum o bovina care rumega necontenit? No, ala e un tic bucal. Cei care simt nevoia sa inghita in sec dupa fiecare silaba, cei care au rictusuri tot la doua cuvinte, cei care pleoscaie cand mananca sau inghit ca si cum ar inghiti cuie ma enerveaza la culme.
Nu esti mai interesant daca esti scarbos. Esti doar scarbos, ne intorci tuturor stomacele pe dos si ar trebui sa identifici exact ce-ti lipseste-n viata si sa go get it.

2. Oamenii foarte autoritari cu straini. Sa ne intelegem, ma mere & mon pere cred in democratie. Nu am avut niciodata a true parental figure, pe nimeni care sa-si exercite autoritatea asupra mea. De asta intotdeauna i did not get allong cu profesori si alti asemenea. Deci, daca mi-a fost greu sa ma adaptez profesorilor care totusi aveau putin ascendent asupra mea, ce te face sa crezi ca te voi tolera pe tine baba nebuna careia ii place sa spuna strainilor ce sa faca? Sa ne intelegem bine, nu te voi injura de parinti, sfinti, nu iti voi spune unde sa mergi, nu te voi scuipa. Poate nici macar nu voi face efortul sa compun o remarca witty, dar sigur te voi ignora.

3. Idiotii care-si lasa masinile pe prima banda cu avariile puse. Fara explicatii.

4. Oamenii care dau vina pe sistem, pile, sef, si orice altceva pentru nereusitele lor. Grow a pair, recunoaste ca esti lenes, nu ai initiativa, nu stii suficient, nu ai suficient curaj. E primul pas spre reusita. Atata timp cat dai vina pe zane bune sau pe the grinch on the wing of the plane pentru problemele tale, nici macar nu vei face un efort minim sa le rezolvi.

5. Oamenii care cred ca perfectiunea e ce vezi la tv. In telenovele, casele pastel sunt cireasa alaturi de inox, spoturi, chestii de sticla si piele. Asa o intreaga generatie a construit oribilitati din exact aceste materiale si acum ne agreseaza vizual la tot pasul. Acum ni se spune ca perfectiunea e blonda, scandura si portocalie. Oriunde privesti pe strada gasesti copii nereusite ale acestei imagini, nu ca ar putea exista una reusita.
Sunt curioasa, nu avem idei proprii, suntem asa de dornici sa ne spuna altcineva ce sa facem? Suntem o rasa neajutorata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu