Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

vineri, 8 iulie 2011

Cunostinte cu pretentii

Am observat un fenomen ciudat, in ultimii ani, chiar inainte de avalansa retelelor de socializare care doar au relevat cu numere si fotografii fenomenul, ca lumea tindea sa isi faca public numarul de prieteni care era enorm. Auzi tu fata, eu am fost la mare cu prietenii mei apropiati, in numar de 50. Sau, am facut o nunta restransa doar cu prietenii mei de suflet si am avut 100 de invitati.
Apoi pe hi5 si facebook, nimeni nu chiar crede ca sutele de conexiuni sunt prieteni-prieteni dar confuzia de denumire genereaza alte confuzii.

In mintea mea prietenul e persoana in care ai incredere aproape nelimitata, in mana careia ti-ai pune fara a te intreba de doua ori cel mai important bun, careia i-ai lasa cheia de la casa cat timp esti in concediu fara sa te intrebi daca vei mai gasi plasma si laptopul acolo si fara sa-ti faci griji ca va organiza chefuri, e persoana careia poti sa-i spui ca ai luat spaga fara sa iti faci giji ca va merge direct la dna, e cel care te ajuta sa ascunzi un cadavru si sa cureti locul crimei la orice ora din zi si noapte si pentru care si tu ai face aceleasi lucruri fara sa te vaieti si sa te lasi rugat.

In aceste conditii, chiar crede cineva ca putem avea mai mult de 2-3 prieteni? Cate cadavre am fi ascuns pana acum, cate infractiuni am fi comis in forma complicitatii, de cate ori am fi tainuit sau am fi favorizat infractorul si casa noastra ar fi mai populata decat maria vilhelm strasse din viena.

Suntem fiinte egoiste. Ne place ideea ca suntem iubiti de 100 de oameni, ca acestia ar face orice pentru noi dar nu ne punem niciodata intrebarea daca am face acelasi lucru pentru ei, ca specie, ne lipseste empatia, suntem incapabili sa ne punem in locul celor 100 si sa ne intrebam daca nu cumva si ei simt exact ca noi. Doar pentru a fi dezamagiti cand al 99-lea ne spune cu regret enorm ca nu e dispus sa se ridice din pat la 2 noaptea pentru a ne ajuta sa ne cautam pisica ratacita si pentru a scrie apoi o balada despre prieteni falsi.

Nu intelegem ca o relatie de prietenie trebuie cultivata, ingrijita, trebuie sa investim in ea. Nu e suficient sa ne imbatam precum porcii, sa dam la rate in acelasi boschet si gata. Si, in special, trebuie reciprocitate.
Acum sa ne intrebam, pentru cati dintre cei din lista de pe facebook am face un sacrificiu mediu macar, de exemplu sa ne urcam in masina si sa conducem 100 de km pentru a-i ajuta last minute? Nu pentru multi, cam pentru 5 asa.
Apoi sa luam un sacrificiu minor, cum ar fi sa-i imprumutam cu 100-200 de lei, sa nu ne luam o pereche de sandale sau o gentuta pentru a ajuta un "prieten, cam pentru 10-15 asa... Si restul 85?

Asa am ajuns la concluzia ca, de fapt, toate persoanele acestea pe care le numim generic prieteni sunt cunostinte cu pretentii de prieteni, si noi pentru ei asemenea.
Toti cerem de la vecinul sa se trezeasca noaptea pentru noi, sa renunte la chestii fara a fi dispusi decat declarativ sa facem acelasi lucru si suntem ultra dezamagiti cand constatam realitatea. Plangem, ne turnam cenusa-n cap, ne auto flagelam pentru naivitatea noastra si sufletul nostru mare.

Zic sa crestem colectiv si sa ne maturizam, sa gasim omul care ne este cu adevarat prieten si sa investim in relatia respectiva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu