Dupa indelungi analize, am ajuns la o concluzie. Ziceam ca nu urasc din rarunchi sarbatoarea asta, doar ca ma irita usurel, asa, in special insistenta cu care ne este impinsa pe gat din toate partile.
Apoi am realizat ca ma invaluie si o usoara amareala legata de faptul ca anul trecut eram cea mai fericita fata din lume (nu, nu beam suc si nici nu aveam dacia logan) in perioada asta. Tin minte chiar si mesajul pe care l-am primit de 1 martie si cat de tare mi-a incalzit ziua. Mesajul care conta, that is.
Anul acesta sunt mai matura desi nu pare, mai acra, mai tabacita iarasi, desi nu pare simt ca am pierdut ceva care se bucura copilareste nu de inimi din plus sau de trandafiri ci de el, de dragoste, de idee, de proximitatea primaverii. O, zi trista cand constati ca nu te mai lipesti de orice prilej de bucurie.
Sau poate ca si anul asta as fi precum o pralina de ciocolata daca nu ar fi atata incertitudine exact in privinta celui pe care il vreau. Cei nedoriti sunt certi intotdeauna.
Patzasti.
Poate imi voi lua eu niste bomboane de ciocolata alcolizate si voi plonja in butoiul cu melancolie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu