Ma intreb cateodata de cand suntem atat de sensibilute la greutatea noastra. Cand orice usoara briza care se apropie de subiect ne zburleste penele, trebuie sa recunoastem ca noi, ca gender, avem o problema grava.
Ma intreb in continuare de cand a inceput campania subtila care ne-a zdruncinat intr-un asemenea hal increderea colectiva in noi insene? Era o vreme cand ardeam sutiene, cand luptam pentru dreptul la vot si egalitate, ne-am castigat fiecare molecula de independenta si libertate, iar ca gender si acum, in mileniul comunicarii, scopul nostru unic si colectiv este sa mai slabim 100 de grame. Quo vadis?!
Ce s-a intamplat pe parcurs?
O fi o conspiratie masculina? Colegii nostri de planeta, binecunoscuti pentru subtilitate si planuri ingenioase pe termen lung, barbatii bineinteles, or fi copt o conspiratie? S-or fi organizat intr-o fratie secreta, poate au un salut tainic, se intalnesc pe ascuns in locuri intunecate unde discuta cum sa ne subrezeasca noua optimismul.
Cumva nu-i cred capabili de atata perfidie, dar cum spune sun tzu, daca iti subestimezi inamicul, razboiul este pe jumatate pierdut.
Sincer, cu mana pe inima, cross my heart, tind sa-mi suspectez suratele. Cred ca avem de-a face cu un tradator din interiorul nostru. Unele dintre noi poate nu au dorit independenta, poate le apasa si tot ce isi doresc e un barbat puternic care sa le protejeze in bratele-i de fier. Iar nou descoperita independenta si autosuficienta nu a facut altceva decat sa erodeze ego-ul masculin, acest sfant graal al cosanzenelor.
Cred ca ele s-au organizat si au inceput sa ne sape, sa planteze incet incetisor idei care au crescut precum niste buruieni scapate de sub control.
Poate mai are cineva idei, de ce suntem obsedate de fiecare gram in plus?! De ce suntem capabile sa plangem pana ne deshidratam pentru orice fluctuatie crescatoare?
We`re supergirls! Greutatea e criptonita noastra...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu