Despre femei si barbati si violenta si feminism

Subiectula asta are un shit moat around it, ca si castelele din evul mediu care aveau santul de aparare.

Contextul: violenta in general si cea domestica in special sunt rele. Barbatii sunt mai mari decat noi si mai puternici deci inarmati cu resurse superioare celor de care dispunem noi pentru a exercita acte de violenta fizica asupra noastra. Sau, hai sa specificam, acte de violenta mai productive decat cele pe care le-am putea exercita noi asupra lor.
In majoritatea cazurilor, legendele urbane ne spun ca femeile sunt victima violentei fizice, cazurile sunt multe, triste, sunt copii implicati, situatia economica nu ii permite victimei sa plece etc.

Putem sa dezbatem in gol precum lupii urla la luna ca de ce l-a luat ca era betiv, stia de la inceput ca e muncitor necalificat, ca e frustrat, ca niciodata nu o sa castige mai mult. De ce nu a plecat dupa prima palma, de ce i-a facut un copil, apoi al doilea si tot asa daca stia ca o bate si nu au bani nici pentru ei doi, de ce nu lucreaza, de ce nu a urmat scoli etc etc..
Nu asta e discutia. Femeile alea sunt victime, probabil s-au nascut victime, asa stiu ele ca sta treaba si probabil ca si copiii lor vor fi tot victime sau agresori, depinde de sex.

Problema mea e cu alta categorie de violenta domestica. Legenda urbana a femeii cicalitoare/tzatze/mahalagioaice care se tziganeste pe unde poate e alimentata si sustinuta de cateva exemplare proeminente. Aceste mirifice colege de sex exercita o forma perversa de violenta domestica, in majoritatea ei psihica, asupra barbatului si copiilor si a cine le-o mai asculta. Ma intreb acum din pozitia de feminista declarata, daca tot vrem sa fim tratate egal dar il frecam pe barbatu ala asa cum freci laptele sa-l faci unt in fiecare zi, zeci de ani, ne isterizam, suntem in pragul apoplexiei pentru cele mai mici detalii si scapa o palma sa faca melitza sa taca, mai e violenta domestica sau e legitima aparare? Asa cum doamnele cu adevarat victime nu prea au posibilitatea de a pleca, nici nenea cu psihicul batut  pana la stadiul de frisca nu are unde pleca iar perspectivele cand trebuie sa lasi jumate dintr-un salariu de 1000 de lei cu titlu de pensie si intretinere si apartamentul sunt sumbre de tot.
Sau daca tantiile astea - eroi ai natiunii, raman fara argumente sau li se strica sonorul si dau ele o palmuta feminina si nenea riposteaza, dar natura l-a inzestrat cu aptitudini mai utile in domeniu, atunci tot violenta domestica e si tot tanti e victima?

Zic ca ne-ar face bine tuturor sa analizam la rece situatiile astea, sa scapam de licarul ala de emotie si de lacrima care ni se formeaza in coltul ochiului si sa acceptam egalitatea daca tot o cerem. Respectiv: il torturezi psihic si cedeaza si te loveste - cel putin culpa comuna, tu ai scapat prima palma si el a raspuns ca reflex - apai tu, domnitza, esti agresoarea, nu el. El e victima ca te-a luat, ca erai tanara si cruda si gura mare si spurcata nu cantareau asa de mult ca niste nuri fragezi. Acuma esti cat o vita furajata, nu intram in detalii, si gura mare ii doar bomboana de pe coliva.


No, am zis!