Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 3 noiembrie 2010

Signs of love

Dragostea e subiectul preferat al tuturor, mai vorbim despre carti, pantofi, catei, doar pentru a ne distrage atentia de la dragoste, de la dezamagiri, de la inimi frante, de la crapaturi care incep sa apara in locuri altadata perfecte.
Despre dragoste s-a scris in detaliu, s-a cantat, s-a analizat, s-a pictat, s-a experimentat, ai zice ca nu mai e nimic nou de descoperit, ca stim totul, ca e o stiinta ultra cartografiata. Singurul lucru pe care il stiu eu despre dragoste dupa 25 de ani de existenta e ca nu e niciodata la fel. Nu poti iubi doi oameni la fel, nu poti iubi in doua zile la fel.

Dar aici nu vreau sa scriu pentru a infinita oara despre dragoste, ci despre semnele ei. Nici macar nu despre semnele care ne arata ca iubitul ne iubeste ci despre semnele pe care le lasa dragostea.
Nu am avut niciodata un hickey, cred ca am lasat un hickey in tineretile mele zglobii, dar nu il iubeam si nu cred ca ma iubea, deci nu as zice ca e un semn de dragoste.

Singurul semn veritabil pe care mi l-a lasat dragostea lui a fost o vanataie pe buza and i loved it. I loved it so much, i was sad when it was gone. I want it back! It was mine, it was the most sincere way of expressing love there could ever be. I want my bruise back. Era o confirmare de fiecare data cand o vedeam. Poate semanam cu o victima a violentei domestice, poate atrageam priviri incarcate de mila, poate paream mai excentrica decat de obicei, dar eram atat de atasata de vanataia mea incat am suferit sincer cand a disparut.
Si doar dragostea poate sa te sarute pana iti invineteste buzele.
That`s romance.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu