Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

vineri, 24 iulie 2015

despre valoarea unui om. #valoare

Cand ne autoevaluam, societatea ne-a implantat deja de prea mult timp in subconstient ca avem cativa factori de care trebuie sa tinem seama. Factorii astia sunt - ce zice lumea, - cate masini, case, telefoane am, - cum arat, - cum manipulez fraierii.

Ce zice lumea este consecinta "laudei de sine care nu miroase bine", sau ceva. Adica nu te autoevalua, lasa quasinecunoscuti sa o faca si sa treaca toate atributele tale vizibile din exterior prin filtrul lor de contorsiuni de personalitate si idei strambe, sa vada ca nu te potrivesti cu idealul lor personal si unic nascut dintr-o intreaga viata de experiente unice, personale, care nu se aplica nimanui. Ce zice lumea te va duce mereu in zona de minus a autoevaluarii inclusiv pentru ca lumea se simte mai bine devalorizandu-te pe tine. Lumea nu e un arbitru corect, nu cunoaste toate elementele situatiei pe care ar trebui sa o evalueze si nu e detinatoarea adevarului absolut.

Proprietatile de orice natura ar trebui sa ilustreze calitatea individului in elemente cuantificabile si vizibile pentru lume. La capitolul proprietati este inclusa si familia pentru ca societatea vede un individ singur ca fiind neimplinit, defect. Nu conteaza ca suferi in intimitate, ca poate mananci pita cu pateu pentru a-ti permite rata la masina, apartament, telefoane, fuckin` electrocasnice si mobila, conteaza doar ca iti inviti cumetrii, nanasii, verisorii de gradul 3, prietenii din liceu si facultate sa le arati ca ai ajuns cineva (poate cineva care face foamea si a luat credite pe care nu isi permite sa le plateasca, dar cineva) si pentru ca lumea sa zica chestii bune despre tine. Singurul lucru care poate fi spus despre tine este ca preferi sa fii nefericit fara a identifica sursa nefericirii doar pentru ca lumea - acest concept artificial si fara fata, sa spuna chestii bune despre tine. As intelege atitudinea daca am candida cu totii pentru un premiu de popularitate, o demnitate publica, pentru ceva care necesita votul popular dar fara toate astea, chinul si suferinta nu merita.
IN plus, familia ca accesoriu pentru a arata ca esti intreg, sanatos, perfect e cea mai proasta idee. Sotul sau sotia inteleg ca esti preocupat de plata creditelor, inteleg privatiunile dar sa aduci un copil pe lume cu unicul sau cel mai important rol de accesoriu al succesului tau afisat e o cruzime. Nu poti sa pui copilul ala on hold, sa il lasi acasa ca pe o plasma scumpa atarnata pe perete si sa il gasesti tot unde l-ai lasat. Copilul ala nu are doar nevoi fizice, ci nevoi emotionale iar toata energia ta emotionala e investita in aprobarea societatii - aceasta lupta cu morile de vant a societatii moderne.
Aprobarea unor necunoscuti nu merita suferinta copilului pe care l-ai produs doar pentru a-l putea arata lumii si nici nu o vei obtine vreodata.

Probabil ca aderarea la standardul de frumusete impus de societate face parte tot din proprietati, dar e atat de trista goana asta pentru a fi blonda si plasticoasa sau ken doll desi barbatii sunt putin mai scutiti decat noi. Ce e trist este ca nu tuturor ne sta bine blonde, cu parul lung si intins sau ondulat in sarmalute sau cu acelasi tip de machiaj smokie in timpul zilei. Nu tuturor ne reusesc operatiunile cosmetice, nu toate avem picioarele la fel de lungi, pielea la fel de robusta pentru a rezista bronzului neiertator. Iar parerea mea personala este ca e putin inspaimantator sa ne plimbam toate aratand la fel, fara a putea fi deosebite decat de foarte aproape, in mici haite de clone - ca o populatie extraterestra uniforma venita sa invadeze. Dar asta e parerea mea si izvoraste din faptul ca eu nu-mi gasesc implinirea in asta, am incercat, dar e un full time job si nu am timpul, rabdarea, satisfactia. Felicitari tuturor celor care o gasesc!

Valoarea, din ceea ce realizez eu, vine din interior. Fiecare dintre noi este singurul arbitru care poate sa isi judece valoarea si nimeni altcineva nu are toate informatiile pentru a exprima o parere avizata. Ne judecam dupa ce simtim, o teama nejustificata, o durere venita de nicaieri, lipsa somnului, dorinta de a fugi in lume - toate astea se trateaza la psiholog. Ascunsa dupa ele e adevarata noastra valoare ca om pe care nu o aratam nimanui pentru ca lumea se repede sa ne aplice stampila temerilor ei nejustificate. Fiecare dintre noi este singura majoreta de care avem nevoie pentru ca atata timp cat noi ne sustinem pe noi insine, validarea celorlalti este doar un factor exterior, asa cum e soarele sau vantul, care nu ne poate afecta intr-un fel relevant.

Again #valoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu