Am i starved for affection?

Mi-am amintit azi despre experienta mea invecinata cu inexplicabilul, but i`ll expand a little first.
So, visez mult si life-like, ma trezesc si continuu sa am starea de spirit din vis. Visele mele sunt variate si o proba a imaginatiei mele bogate. Am fost ofiter ss, evreu, aviator, dragon tamer, peste, gazela, tigru, living dead, victima living deazilor... Ma pot transpune in situatii diverse si, let`s just say, ziua urmatoare visului cu living deazii nu a fost una placuta pentru nimeni.
Am cosmaruri care ii fac pe living deazi si ofiterii ss (descrisi above) sa para mici catelusi pufosi, in urma carora my life is clouded for a little while.

Accept faptul ca my brain can play tricks on me, ca imi creez fantezii care ma pot afecta beyond the dream.

In acest context, voi prezenta mica mea experienta inexplicabila.

Intr-o noapte, inexplicabil, m-am trezit brusc, am deschis ochii si, right in front of me, in fata biroului era o persoana. Am fost paralizata de teroare in stare pura. Am vrut sa strig, dar gatul meu nu mai reactiona la comenzi. Cred ca m-am uitat cu ochii cat cepele la persoana pentru 5 lungi secunde fara a putea macar sa clipesc, sa inghit in sec, sa ma misc, sa fug, sa plang. Dupa 5 secunde, a disparut, lasandu-ma complet terorizata, unable to sleep, am aprins toate becurile, am chemat-o pe sora mea sa doarma cu mine, si, most of the night, i stared at the spot waiting for it to appear again.
Stiu cand ma trezesc, stiu cand visez, niciodata un vis nu s-a prelungit dupa deschiderea ochilor. So, oricat de inspaimantor pentru mine e sa accept chestia asta, am vazut ceva si, fie am o tumoare pe creier si am halucinatii, fie i saw a ghost.
In sperietura mea, a doua zi am procurat apa sfintita si o icoana si am exorcizat mostly my fear.
Cateva saptamani, totul a fost ok.

Then it reapeared. And it came closer. Am deschis brusc ochii in the middle of the night and there he was, un pas mai aproape de mine. Nu i-am vazut fata, doar silueta. Medium hight, parul mediu, pana langa urechi, inchis la culoare si parea ca poarta un trench negru.
Again, terror, lack of control over own throught and limbs, lack of sleep dupa.

Peste alte 2-3 saptamani, imediat dupa ce am reusit sa dorm once more, it reapeared and it was even more scary. This time it was at my bed side, looking down on me. Inca ma mir ca nu am avut un atac de cord.

Si, ultima aparitie, it was bended, his face near mine. And then it stopped. The last time i felt loved and i had a sense of goodbye, like he was leaving me.

Creepy.