Slowly step away from the phone

Daca tot vorbeam despre relatii, si daca tot ma aflu in stadiile incipiente ale uneia, sa mai dezvoltam aici unele detalii.

Am uitat cat de obsesiv poti deveni in aceste situatii, am uitat cat de usor e sa smother partenerul cu ajutorul tehnologiei moderne, pentru ca da, am avut relatii in perioada anterioara telefoanelor mobile, cand, pentru a vorbi la distanta cu iubitul, trebuia sa il suni pe fix, eventual sa poevstesti cu mamica lui sau cu sora mai mare, sa suporti mistouri care te faceau sa te gandesti de doua ori, iar telefonul meu fix era in holul casei unde, nu numai ca eram intr-un spatiu deschis si in drumul tuturor, dar tot ce spuneam avea ecou si putea fi auzit de urechile fine.

Acum, tot ce sta intre mine si vocea obiectului afectiunii mele e un click, pentru ca da, e pe speeddial si abonamentul meu perminte convorbiri nelimitate in retea si sms-uri fara numar iar personalitatea mea obsesiva si selfindulgent ma impinge la cele mai necugetate gesturi, iar, daca adaugi spontaneitatea mea nativa si lipsa generala a inhibitiilor, e reteta dezastrului.

Problema mea in aceasta situatie specifica e si distanta, in person e mai usor, imi e usor sa imi exprim afectiunea si usoara obsesie intr-un mod placut pentru partener, dar la distanta it takes effort pentru a nu parea plangareata si disperata, nu sunt, doar nu vreau sa par. Echilibru fragil dificil de pastrat.
On the other side, insitnctul imi cere sa ma indepartez, sa cut my losses, sa ma intorc si sa fug for dear life.
Calea de mijloc nu e pentru mine, extremele sunt my thing dar, pe termen lung, they`re the death of me.
So, slowly step away from the phone...