The empty life of a former beauty queen

Le stim cu totii, sunt printre noi, usor recognoscibile precum orhideele trecute printre margaretele comune.
Machiajul pluristratificat, mascara aplicata in etape, fardul de ochi cu sclipici, blush-ul cateva nuante prea puternic, iluminatorul excesiv menit sa compenseze trecerea timpului le diferentiaza de restul doamnelor de varsta lor.

Au un complex, frumusetea ofilita e mai dureroasa decat lipsa totala a acesteia. Cand frumusetea e singura ta calitate sau singura calitate pe care o percepi tu, trecerea timpului te va lasa, invariabil, goala.
Cel mai dificil e ca stii asta, nu poti fi atat de superficiala incat sa crezi ca tu esti singura exceptie, ca timpul te va ocoli doar pe tine, ca, fara a te imbaia in sangele virginelor, vei ramane pururi tanara nubila. Cunoasterea asta a faptului ca singura ta calitate notabila se stinge treptat, inevitabil, accelereaza procesul. Frumoasa noastra se acreste si asta i se vede pe fata.
Pana la 30 de ani, chiar 35 pentru norocoase, frumusetea mai dureaza, sau urme ale acesteia, inca machiajul si hainele alese cu grija pot masca partial efectele timpului.
Dupa 35 de ani, ce ramane e o epava trista a ce a fost candva, majoritatea autoprovocata cu acreala.

Dar nu asta voiam sa analizez, if anything, ci ce transforma o tanti superficiala si frumusica in scorpia care scuipa venin dupa 35 de ani. Cred ca nu sunt singura care se confrunta cu lupi moralisti insistand sa sublinieze ca ei erau muuuult mai frumosi la 20 de ani, muuuult mai subtiri, aveau tenul muuuuult mai alb, mult mai multi admiratori. Ce conteaza faptul ca acum e godzilla reincarnated, ca sperie copiii mici si pe adulti in alei intunecate, ea a fost candva frumoasa - sau asa ne tot spune, deci are dreptul sa fie grasa, urata, neingrijita si sa critice pe oricine.
Ce o impinge sa se automutileze, pentru ca asta face, isi creaza riduri oribile, desfigurante, la primul semn de slabiciune, se distruge. Daca ar avea un dram de putere, si-ar conserva frumusetea, nu s-ar incrancena.
Nu conteaza ca ii atarna pielea pe maini, pe picioare, ca gatul ii arata ca cel al unei curci, ca are corpul deformat, chiar daca nu gras, ea a fost candva frumoasa si ne spune constant ca ea obisnuia sa fie frumoasa.

Sunt fericita ca nu am genul acela de frumusete, sper ca niciodata sa nu ajung baba ridata si acra descrisa mai sus, sper sa am bunul simt de a nu ma imbatrani si urati prematur, sper sa nu plictisesc la nesfarsit noile generatii cu frumusetea mea trecuta si succesele mele palide.