Avem adanc incrustata in subconstient credinta ca, pentru orice dorinta/fericire majora, e nevoie de un sacrificiu pe masura. O aplicatie a legii conservarii energiei, avem alocata o cantitate determinata de fericire, fiecare dintre noi, iar daca, dintr-un motiv sau altul, cadem intr-o balta de fericire, e necesar sa renuntam la ceva pentru a echilibra situatia.
Asta simt eu azi. Sunt fericita, ma bucur de existenta partilor rele cum ar fi distanta, doar pentru ca fac dragostea asta sa para mai reala si pentru ca, orice imperfectiune in fericirea asta poate insemna ca nu mai e nevoie de sacrificiu. Pentru ca nu stiu ce as putea sacrifica.
Magic is in all of us, dar intre mine si iubitul meu e cu atat mai mult. Intuitia mea, our combined luck, sunt momente in care ii simt respiratia pe gat desi e atat de departe.
In acest ritual al iubirii, tot ce pot sa sacrific e durerea permanenta cauzata de departare, imi lipseste, intotdeauna voi avea o lacrima at the corner of my eye for that, tributul meu adus zeilor pentru a nu-mi lua iubitul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu