No, it`s not kinky in any nice way and yes, I am still inluuuuv.
Urasc sa ma doara ceva, stiu ca toti uram chestia asta, sau majoritatea dintre noi, dar eu ma imbolnavesc suplimentar daca ma doare ceva doua zile, cad in depresii, in dark pitz of darkness din care nu ma mai scoate nimic, pantofii isi pierd allure-ul, gentile nu-mi mai spun nimic, bijuteriile nu mai stralucesc.
Medicii nu inteleg chestia asta, sunt duri, obisnuiti cu durerile altor oameni, si-au ingrosat obrajii si nu-i mai impresioneaza my puppy eyes inlacrimati care le cer sa nu ma doara nimic. Dentistul e singurul care ma anesteziaza pentru orice, dar cred ca e mai mult pentru ca sunt prea speriata si prefera sa fiu amortita decat sa run for my life cand se apropie de gura mea deschisa cu freza.
Internistul care shoved a hose down my neck `till my stomach nu a inteles ideea si am avut o experienta ingrozitoare amandoi that day, apoi, relatia noastra a evoluat si a inteles ca nu, nu glumesc cand zic ca nu vreau sa ma doara nimic, e mai mult decat o dorinta, e o necesitate for us all.
Pe de alta parte, am petrecut doua ore on the watch lasand o asistenta sa ma intepe pentru a gasi o vena utila perfuziei. Am inteles necesitatea, faptul ca eu nu am vene vizibile, faptul ca, daca imi era teama, putinele vene aparente dispareau, faptul ca asistenta chiar a mers above and beyond jobului ei pentru a-mi usura mie situatia.
Ce nu inteleg e suportarea durerii fara nici un motiv. Nu sunt martira si martirii nu sfarsesc bine, am un exemplu care a suportat dureri de spate si acum e hospitalyzed in ultimul stadiu al cancerului la stomac.
Pain sucks! Doctors suck! Dar aleg medici over cancer anytime!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu