Simt estetic lipsa

Toamna e cel mai frumos anotimp, stiu ca zic asta despre toate, cu exceptia primaverii, dar lumina de toamna e speciala si frunzele galbene imi mangaie romantismul, iar toamna asta are farmec deosebit fiind insorita si neploioasa. Ar trebui sa fie o delicatesa pentru simtul estetic. Daaar, urmeaza un mare dar, pentru ca desi anotimpul e dureros de frumos, orasul e in cea mai buna lumina posibila, eu vad totul printr-o lentila roz, ceva strica ansamblul, il goleste de farmec.

Oamenii. Nu pentru ca ar arunca gunoaie, sau pentru ca creaza haos, sau datorita tehnologiei care ar urati natura, ci datorita lipsei totale de simt estetic. La nivel macro, aceasta se manifesta prin constructiile oribile pe care le ridica. Cine e mintea luminata care si-a imaginat un cub gigantic din beton vopsit roz pastel?! Probabil fiul celui care a imaginat cuburile cenusii aliniate cuminti. I shudder cand incerc sa vizualizez ce va edifica urmasul acestor gloriosi fii ai patriei.
Dar sa zicem ca am acceptat casoaiele, sa zicem ca am acceptat cladirile de birouri asa zis moderne si eleganta dezgustatoare manifestata prin spoturi, piele, inox si vopsea lavabila.

Ce nu voi putea accepta insa si ce imi umbreste bucuria toamnei perfecte, este modul hidos in care se imbraca concetatenii mei clujeni. Te-ai astepta, de la un oras a carui populatie e formata in proportie de minimum 25% din studenti sa aiba un simt al frumosului mai dezvoltat. Oamenii astia tineri nu au avut vreme sa devina blazati, sa li se reduca personalitatea la un costum gri, unul negru de inmormantare si o pereche de blugi.
Ai zice ca vara e mai periculos, ca suncile, celulitele, pilozitatea, transpiratia ar fi mai greu de ascuns, disimulat, infrumusetat pe sub rochite fluide sau pantaloni scurti, ca, sub un palton se pot ascunde multe, ca botinele acopera o pedichiura nefericita.
Wrong!
Uniformele par mult mai putin inspirate toamna, blugii mi se par ofensivi, cand au cizme pe deasupra imi par dezgustatori iar haina de piele biker a devenit hidoasa, parul indreptat imi agreseaza privirea.
Paltoanele gri, hainele de piele invechite, parul aranjat batraneste, lipsa elementara de igiena si ingrijire personala, parul corporal vizibil sunt agresiuni si poporul nu le percepe ca atare, dar eu ma simt atacata.

I`m not a girl of the people, never will be, but i have to work arrownd them and it takes alot.