A doua faza a relatiilor

Stim cu totii prima faza, aia in care danseaza fluturii, slabim, plutim pe norisori, nu avem nevoie de somn, we glow si tot asa. Daca ar continua mai mult de cateva saptamani, am imbatrani prematur si am muri de uzura.
Cati fluturi poti avea in stomac inainte de a face ulcer, after all?

Asa ajungem la adevaratul test al unei relatii. Pentru ca atractia fizica initiala nu poate fi un test, e doar ceva biologic care ne spune ca am produce urmasi acceptabili genetic.
Adevaratul test al unei relatii (ioi ce nume de reality show idiot) e dupa ce trece febra de la inceput, dupa ce iesim din dormitoare, facem patul si tragem draperiile. Ni se mai pare interesant ce are de spus si cand nu vrem sa-l dezgolim aici si acum? Sau vrem doar sa-l sarutam pentru a-l face sa taca?
Problemele lui ni se mai par asa de importante si acum? Sau e doar plictisitor sa ascultam din nou teoria lui despre covoare si diferenta dintre bej si  ou de gasca?

Acum putem sa verificam daca suntem cu adevarat compatibili. Viata e lunga, la 27 de ani e momentul sa ma gandesc la restul ei si daca viitorul e luminos alaturi de el.
Acum e momentul intrebarilor dificile. Oare voi putea trai cu faptul ca el nu e de acord cu mancatul in pat? Ce-i drept nici nu am mai recurs la acest procedeu de cand impartim un pat si cred ca e o evolutie pentru mine.
Daruirea lui putin prea fierbinte catre fitness, sport, alimentatie sanatoasa ma va calca pe nervi in viitorul apropiat? Maybe. Si deja ma gandesc de doua ori inainte sa-mi achizitionez o sacosa cu ciocolata. Dar cred ca si asta e un lucru bun.
No, ce sa-i faci? Ne mai gandim.
Adevarul e ca-l iubesc si, chiar daca nu as vedea micile schimbari ale mele ca pe ceva bun, raman tot mici schimbari acceptabile dar a-l pierde e inacceptabil.

Cred ca asta e intrebarea bottom line. Puse in balanta schimbarile si a-l pierde, ce e mai dificil?
Intrebari grele pentru lunea dimineata, dar frigul si ceata ma fac filozoafa.