Am 26 de ani si unele dintre fostele mele colege inca nu au invatat aceasta diferenta.
Nu-i asa de dificil sa ne imaginam ca, desi in filme fetele zapacite si care-si pierd pantofii prin baltoace sunt romantice, in viata reala sa umbli desculta prin oras nu e cel mai dezirabil lucru si, nu, un print fermecator nu va aparea din ceata pentru a-ti lua o pereche de louboutini stralucitori.
Imi place secret diary of a call girl, no secret there, unde tipa e a working girl. Totul e glam, hainele, machiajul, bijteriile si inclusiv clientii. Dar nu trebuie sa fim genii veritabile pentru a ne imagina cam care e calitatea clientilor reali si cam care e viata unei fete muncitoare in acest domeniu. Si nu cred ca implica vre-o fractiune a luxului si glamourozitatii prezentate.
O fosta colega imi zicea ca ar vrea sa faca facultatea de medicina dupa ce a vazut greys anatomy. M-am inecat cu prajitura pe care o degustam. Trebuie sa traiesti intr-o lume fantastica, sa nu fi avut nici un fel de contact cu sistemul medical de la noi sau de oriunde pentru a crede ca ce vezi in dramele medicale e macar conex realitatii. Bolnavii put si sunt grumpy. Medicii sunt prost platiti, overworked si complet imbatraniti. Spitalul e mizerabil, sta sa se prabuseasca. In conditiile astea, cine, I wonder, are timp, chef, nervi de drame romantice, de incurcaturi, de triunghiuri conjugale.
M-am uitat la Carnivale. Loved it. Dar nu imi imaginez ca asa ar arata viata unui muncitor la circ obisnuit.
Mi se pare atat de trist ca, la varste inaintate, cand se presupune ca am avut contacte cu realitatea si suntem adulti, avem dreptul sa votam!, inca mai credem in povesti cu zane si medici frumosi.
CIneva ar trebui sa ne sparga balonul, pentru binele nostru.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu