Sunt o gazeeela!

De fapt sunt un spion, dar un spion subtire si inalt, deci o gazela spion.

Intotdeauna ma uimeste usurinta oamenilor in a impartasi informatii protejate de secretul profesional. Calea spre informatiile intime ale oamenilor e sa pari interesat de complet altceva. De sanatatea lor, de viata lor personala, de minunata culoare a parului lor, de tenul catifelat si proaspat pe care-l au. Ideea e sa gasesti un subiect de conversatie placut pentru victima si, dupa ce i-ai imprimat o stare placuta, sa carmesti usor usurel conversatia spre teritoriile dorite de tine. Dar cu finete. In nici un caz interlocutorul nu poate sa simta intentia ta, in acel moment, all is lost.
Nimic nu strica mai mult decat disperarea.

Odata umplut de fericire, interlocutorul se deschide complet, fiind perfect capabil sa povesteasca orice pentru a prelungi senzatia placuta pe care i-o provoci. Nu iti va da nume si chiar toate detaliile, dar suficient pentru ca , daca mai ai o sursa, sa fie usor a umple golurile.

Suntem atat de starved for human contact and affection incat suntem dispusi sa ne vindem carierele, sau sa le riscam pentru un scurt contact emotional cu un aproape strain.
Ne perie orgoliul zmotocit sa stim ca cineva e interesat de detaliile noastre intime.

Brrr.