Daca nu dorim sa aratam precum eschimosii, that is, sau, mai rau, precum schiorii urbani.
Sa descriu vremea: temperatura cu -, zapada care curge din ceruri precum faina printr-o sita rara, neincetat, trotuare fleoscaite in ciuda eforturilor de dezapezire, strazi si mai fleoscaite, zoaie negre, picaturi mari si reci care cad ca bombele din jgheaburi si nici macar o raza de soare care sa ne lumineze existentele triste.
Si eu sunt in profesia juridica, obligata de personalitate si job sa arat sobru si business at all times. Galosii sunt a no-no. Pantalonii de sky sunt inimaginabili. Ploverele tricotate eventual cu reni sunt pentru cabane.
Singura concesie pe care o fac vremii e haina mare si groasa care inlocuieste paltoanele mele dragi.
Azi port botine fine gri, pantaloni de stofa si o bluzita colorata de sub care iese gulerul unei camasi. In lipsa optiunilor groase, stratific.
Dar voiam sa ma aventurez cu o fusta.
Si ma simt atat de ingrosata de camasile de sub bluze.
Mainile imi sunt uscate indiferent cat incerc sa le hidratez.
Parul imi arata jumulit sub palarie sau gluga.
Sunt concesii pe care le fac pentru a nu fi vanata si tremuranda, dar vreau sa vina odata primavara, sa port palton roz cu floricele mici mici pe captusala si fuste, chiar cu cizme si va veni vremea pantofilor si, gasp, a sandalelor.
Asta ma tine cu moralul sus zilele astea, imaginea sandalelor mele preferate si a unei pedichiuri rosii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu