Despre despartiri

Sunt oribile pentru toata lumea.
Si cel care vrea sa se desparta, daca nu e darth vader, sufera.
Dupa o relatie, pentru ca la asta ne referim, la chestii care dureaza mai mult de o luna nu poti sa nu te atasezi de individ. Si ma intreb care e cel mai bun mod de a te desparti de cineva.

Intelepciunea populara ne spune ca trebuie sa aiba loc in person. Ca trebuie sa infruntam victima egoismului, sa-i spunem motivele pentru care nu ne mai intereseaza compania lor, sa le stam la dispozitie pentru clarificari, sa ne pastram calmul, sa pastram o atitudine hotarata, sa nu ne lasam induplecati.

Dar de ce nu putem s-i facem la telefon? Eu sunt usor induplecabila, uit repede necazurile si partile negative, ar fi mai usor sa sun victima. Ar fi mai usor si pentru el, nu m-ar putea indupleca, nu am relua pentru scurta vreme relatia, nu ar mai trebui sa treaca prin experienta din nou.

Ce-i rau in a trimite un mail de despartire. Unii dintre noi se exprima mai bine in scris si, asa-i ramane si abandonatului dovada rautatii fostului partener. Nu ar fi preferabil sa primim o lista completa si bine argumentata a motivelor pentru care nu ne mai vrea?

Dar cred ca toti ne dorim sa ranim si sa vedem rezultatele ranilor. Cel care da papucii, daca sunt eu aceea, vrea sa sufere pentru a-si spala pacatele, pentru a-si curata karma, accepta suferind toate intepaturile si rautatile victimei sale, isi toarna cenusa in cap intr-un mod estetic, sufera demn, lacrimeaza gratios, ii spune abandonatului ce vrea sa auda pentru a trece mai usor peste durere.
Cel parasit, cu orgoliul frematand de la jumulitura, vrea sa returneze ceva din ce i s-a facut. Reproseaza, scuipa venin, spune ca si el se gandea serios la o despartire, ca nu ma mai iubeste, etc samd.

Despartirile sunt naspa, asta e singura concluzie la care am ajuns in indelungata mea experienta.