Rationamentul a pornit de la un nene caruia ii asiguram asistenta juridica obligatorie din oficiu si care, tuciuriu si ragusit, mi-a cerut sa-i vorbesc judelui despre lipsa lui de pericol social. Era pur precum o margareta in roua diminetii, vedeti voi, in ciuda celorlalte 3 condamnari pentru furt calificat, recte din casa victimei si cu aceasta dormind linistita in orele mici ale diminetii, si a celorlalte procese pe rol pentru diverse.
Nu contest ca si acesti domni merita sa fie aparati. Problema mea e limita acestei aparari. Nu ma lasa constiinta sa spun, stiind contrariul, ca omul e nevinovat. Sunt si cazuri diferite, infractiunile/contraventiile fara victime, precum cele rutiere. Sa fim seriosi, daca falnica politie romana doreste sa amendeze lumea pentru fapte cel putin discutabile, va fi placerea mea s-o trimit acasa la mami-a ei.
Dar nu ma va lasa niciodata constiinta sa-i sustin nevinovatia unui nene violator sau unui nene vatamator corporal grav, lovitor cauzator de moarte sau pilot de raliuri prin oras care a lovit pe cineva.
Bineinteles ca sunt mai multe feluri de aparare si chiar si acestia din urma merita sa nu se abuzeze de greselile pe care le-au comis. Dar limita moralei mele de coleg de breasla cu rechinii se opreste la sustinerea nevinovatiei sau a lipsei pericolului social al acestor papadii de primavara.
Citeam mai zilele trecute comentariul unei tipe care ar prefera sa lase pe cineva sa moara decat sa faca ceva degradant. Si ma intrebam care ar fi limitele mele. As fura pentru a nu lasa pe cineva sa moara? Da. M-as vinde pe mine insami in acest scop? Da. Pentru ca cred ca viata e cel mai valoros lucru si pentru ca odata pierduta, all the king`s horses and all the king`s men can`t put it together again.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu