si umbla printre noi.
De cate ori nu te-ai intors cand te promenai pe o alee intunecoasa si neumblata sa vezi ce te urmareste. Pentru ca te simteai urmarita. Purtai rochia ta rosie, balerini aurii, raceala serii te invaluia ca un amant si simteai niste ochi arzandu-te. Te-ai uitat si nu era nimeni.
Ai continuat sa pasesti, ce era sa faci?
Scufita rosie moderna. Doar ca nu duceai merinde pentru nici o bunica. Bunica ta are alzheimer si e internata intr-un centru special. Nici nu te cunoaste. Dar stie niste povesti inspaimantatoare cu lupi. Oameni-lupi.
Sunt momente in care stii ca intunericul te priveste, te urmareste, se bucura in felul sau sumbru de tine.
Credem in mos craciun, mos gerila, zana maseluta, ursitoarele bune, dar de ce nu ar fi si partea cealalta la fel de plauzibila?
Doar pentru ca negam, nu inseamna ca nu exista.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu